Sunteți pe pagina 1din 58

CAPITOLUL I INTRODUCERE

1.1. Istoric
Paraziții intestinali au ucis mai multe persoane decat toate razboaiele mondiale in
decursul istoriei, se arata in revista americana National Geographic.
In anul 1835, un tanar student la Medicina din Londra, James et, in timp ce studia anatomia
pe un cadavru de om, a descoperit in musculatura acestuia o sumedenie de chisturi foarte mici. In
interiorul acestor misterioase formatiuni erau niste “viermisori” incolaciti, vizibili doar la
microscop, pe care un savant zoolog, Richard Owen din Londra, i-a denumit Trichina spiralis, pentru ca
se asemanau cu firisoare de par “trichus“ rasucite sau spiralate. Mai tarziu, in 1895, un savant francez
Railliet, pentru a evita confuzia cu numele unor insecte, le-a schimbat denumirea din Trichina
spiralis in Trichinella spiralis, termen ramas valabil pana in zilele noastre.
Ulterior, Trichinella spiralis a fost identificata si inalte cadavre umane, precum si in carnea
de porc, caini, pisici, sobolani si alte specii de animale.
In 1860, o fata din Dresda (Germania), consumand carne de porc infestata, s-a imbolnavit grav
si a decedat. La necropsia cadavrului, medicul german Zenker, a gasit un numar considerabil de parazti
adulti in intestin si larve in musculatura. Carnea, din care a consumat tanara decedata, era masiv
infestata cu larve de Trichinella spiralis. Cu tesut muscular din cadavru, a fost infestat un caine, iar cu forme
adulte, recoltate din intestinul acestuia, infestatia a fost transmisa la porc si de la porc, la iepure. Astfel, s-a dovedit
ca Trichinella spiralis poate infecta atat omul, cat si diferite specii de animale.
In 1862, a fost precizat diagnosticul bolii la omul in viata, dupa semnele clinice, diagnostic
confirmat prin biopsie. Boala a fost denumita, la inceput, trichiniasis sau trichinoza si mai tarziu,
trichineloza, denumire folosita si in prezent.
In Romania, primul caz de trichineloza a fost depistat in 1868 de dr.Scheiber, la necropsia
unui cadavru de la spitalul Coltea din Bucuresti, iar la sfarsitul aceluiasi an, in urma unor masuri
organizatorice, a fost descoperit prin examen microscopic si primul porc cu “trichine”, dovedindu-se astfel,
existenta trichinelozei la porcii crescuti pe teritoriul tarii noastre. In1869, s-a realizat prima

6
infestare experimentala cu probe de muschi parazitat de la om, la porc, caine si pisica si modelarea
experimentala prin administrare in hrana animalelor.
In 1913, s-a legiferat obligativitatea controlului trichineloscopic altuturor porcinelor taiate
in abatoare. Masura, luata cu 81 de ani in urma, s-a dovedit, asa cum o atesta proba timpului, de o
exceptionala importanta, avand implicatii ce s-au valorificat consistent in protectia sanitara a populatiei
umane.

Parazitii sunt numarul 1 dintre inamicii sanatatii in toata lumea. Un studiu publicat in ziarul
american „Chicago Tribune“ a demonstrat frecventa ridicata a parazitilor intestinali. Au fost
analizate mostre de materii fecale de la 414.820 de persoane. Rezultatele au aratat ca o persoana
din sase are unul sau mai multi paraziti intestinali. Pe scala marimii, acestia se situeaza intre
microorganismele microscopice si teniile de pana la 50 de cm. Cand materiile fecale contin proteine
digerate partial, asa cum se intampla la o digestie necorespunzatoare, in colon se dezvolta un mediu
propice pentru o mare varietate de bacterii si de paraziti.

Stiati ca
73 de specii de paraziti folosesc organismul omului ca gazda. Dintre acestia, 35 paraziteaza
intestinele. Cel mai frecvent se intalnesc giardia, oxiurii si limbricii.

• Se estimeaza ca 200.000.000 persoane sunt infectate cu acesti invadatori intestinali.


In fapt, parazitii intestinali sunt prevestitorii diferitelor afectiuni, de la cancer la alte boli
mortale.

Parazitii intestinali ajung in sistemul digestiv uman prin ingerare sau inhalare: din alimente
contaminate (carne contaminata, insuficient preparata termic), legume nespalate, apa contaminata,
din contactul cu animalele.

Parazitii intestinali apar mai ales in copilarie, iar cei mai frecventi sunt: Lambliaza
(Giardoza); Oxiuraza (Enterobiaza); Ascaridioza (Limbricii); Echinococoza (Hidatidoza sau
Chistul Hidatic); Teniaza (Panglica); Trichineloza (Trichinella spiralis); Ankylostoma duodenale
etc.

La acestea se adauga, dar cu o incidenta mult mai scazuta, si alte parazitoze: toxoplasmoza,
toxocaroza, himenolepidoza etc.

Parazitii intestinali pot sa patrunda in organism pe mai multe cai. Cea mai obisnuita cale
este cea a alimentatiei si a apei contaminate cu paraziti, oua si larve. Unii paraziti, la fel ca ouale

7
si larvele lor, pot sa nu fie distrusi de acidul clorhidric din stomac sau de secretia intestinala, ci sunt
capabili sa supravietuiasca drumului spre intestin, fapt care le favorizeaza dezvoltarea.

Un exemplu graitor de parazit care supravietuieste acidului si enzimelor digestive ale


tractului este enterobius vennicularis, denumit si oxiuri, extrem de frecvent la copii. Parazitii nu
sunt in mod particular daunatori, dar pot produce o deranjanta mancarime rectala, de obicei
noaptea, cand depun ouale in jurul orificiului anal.

Cand ne scarpinam din cauza mancarimii, ouale intra sub unghii. Copiii au tendinta sa duca
mana infectata la gura, unde ouale vor fi inghitite si vor infecta din nou intestinul, formandu-se
astfel un cerc vicios de reinfectare.

Mecanismul de actiune este diferit de la un parazit la altul: se prind de peretele intestinal si


pot provoca diaree, se localizeaza in cec, in colonul ascendent sau in cel descendent, in intestinul
subtire, trec de bariera mucoasei si pot infecta organismul (trichineloza) sau pot fi daunatori
corpului uman prin metabolitii lor.

Cu toate ca nu este o problema majora de sanatate, la nivel mondial, numarul cazurilor de


infestare parazitara a crescut in ultimii ani. Desi infectia cu oxiuri este una comuna, care nu ridica
probleme serioase de sanatate, nu putem spune la fel despre alte infectii cu paraziti, cum ar fi cea
cu trichineloza, care poate fi periculoasa. De aceea, nici o infestare cu paraziti nu ar trebui tratata
cu superficialitate.

1.2. Legătura dintre Paraziti si BOLI


Dupa mai multe experiemente, cercetatoarea Hulda Clark a ajuns la concluzia ca multe
din bolile cu care se confrunta omenirea in zilele noastre sunt produse de un anume parazit. Ea a
scris si despre aceste descoperiri revolutionare in cartea “Vindecarea tuturor formelor de cancer”

Cercetatoarea Dr. Hulda Clark a descoperit in experimente ca:

• organismele TUTUROR pacientilor bolnavi de cancer erau supraincarcate cu


parazitul Fasciolopsis buskii (un vierme plat).

• TOTI pacientii cu boli de piele erau supra-infestati cu viermi cilindrici (oxiuri, limbrici
etc).

• TOTI pacientii cu acnee rosacee erau puternic infestati cu parazitul Leishmania.

• TOTI diabeticii aveau trematodul pancreatic al bovinelor – Eurytrema.

• TOTI cei care sufera de migrene au nematodul Strongyloides.


8
• personele cu ASTM au ascarizii in plamani.

• Multe persoane care fac infarct au viermi in inima.

• Parazitii care ajung la creier produc


BOLI PSIHICE, in special schizofrenia

• Persoanele care transpira


excesiv noaptea sunt supra-infestate
cu ascarazi.

Si lista poate continua…

Asadar Hulda Clark tras concluzia ca


parazitii reprezinta o componenta esentiala in
producerea a 90% din bolile cu care oamenii
se confrunta in ziua de astazi.

1.3. Generalități
Exista peste 100 de tipuri diferite de paraziti si viermi care pot trai in corpul uman. Unii
sunt microscopici, in timp ce altii sunt atat de mari incat pot fi vazuti cu usurinta cu ochiul liber.
Aceste organisme pot fi intalnite oriunde in mediul nostru de viata, in aerul pe care il respiram, in
apa pe care o bem, in mancarea noastra.
Un parazit este un organism care traieste pe sau in alte organisme de la care obtine substante
nutritive pentru a trai si carora le dauneaza pe parcursul procesului de hranire. Numele lor vine din
grecescul "para" care inseamna "pe langa" si "sitos", care inseamna "mancare".
Marea majoritate a parazitilor au nevoie de o gazda (omul) pentru a-si completa ciclul de
viata. Si animalele pot "servi" drept gazde. Un parazit variaza ca dimensiune de la cel mai mic, a
mia parte dintr-un micron pana la 100 picioare lungime.
Parazitii si viermii va pot invada corpul prin intermediul mancarii si apei pe care le ingerati,
printr-un agent transmitator (ex.: tantar), pe cale sexuala sau prin nas si piele. Odata intrati in
organism, se vor hrani exact cu ceea ce va hraniti dumneavoastra. Parazitii intestinali umani pot fi
prezenti in orice boala, in orice persoana, la orice varsta.

9
Ei sunt responsabili pentru multe probleme de sanatate, deoarece ei secreta toxine si "fura" din
nutrientii vitali din organism. Pot irita sau exagera alte probleme de sanatate pe care le aveti deja.
Noi cream mediul ideal de viata pentru paraziti atunci cand intestinele devin ineficiente in
eliminarea produselor digerate. Construirea materialelor fecale pe peretii colonului este atribuita
constipatiei si cantitatilor mari de mancare nesanatoasa, chimicalelor, grasimilor si dulciurilor pe
care le consumam.
Ne otravim singuri cu toxinele noastre neeliminate si cu toxinele eliminate de aceste
creaturi (autointoxicatie) cand le cream habitatul ideal. Testarea pentru acesti paraziti este valabila
doar pentru 5% dintre speciile cunoscute cu o acuratete de 20%.
Toate tipurile de cazuri de cancer sunt relationate cu viermii, care foarte des se unesc pentru
a forma tumori. Femelele viermi pot elibera 3.000-200.000 oua/zi, in functie de specie. Acesta este
un subiect despre care oamenii nu vor sa vorbeasca, vor sa fie lasati in pace, dar realitatea trebuie
infruntata.
Singura cale de a evita problemele asociate cu infectiile provocate de paraziti este aceea de
a va autoeduca.
Semne ale existentei parazitilor la adulti si copii:
Alergii - Multe alergii sunt cauzate de infectiile cu viermi. Tesutul devine inflamat si
reactioneaza la unele alimente atunci cand numarul celulelor albe creste din cauza lor. Pot aparea
eruptii cu pustule, cresterea sensibiltatii si alergii la mancare.
Anemia - Viermii fura substantele nutritive din organism cauzand anemia. Cand sunt in
numar suficient de mare pot crea o pierdere de sange care declanseaza anemia sau lipsa de fier.
Constipatie - Unii viermi pot obstructiona anumite organe cum este colonul cauzand
constipatie.
Diareea - In cele mai multe cazuri diareea este calea naturala de eliminare a toxinelor din
organism.
Oboseala - simptome de gripa, apatie, depresie si lipsa puterii de concentrare.
Gaze stomacale si balonare - Unii paraziti pot cauza si gaze stomacale si balonare.
Disfunctii ale sistemului imunitar - Parazitii destabilizeaza sistemul imunitar diminuand
imunoglobulina A.
Nervozitate - Eliminarea resturilor toxice ale parazitilor irita sistemul nervos, rezultand
anxietatea si starea de neliniste.

10
Parazitii nu sunt daunatori, dar pot produce o puternica mancarime rectala, de obicei
noaptea, cand depun ouale in jurul orificiului anal. Cand ne scarpinam din cauza mancarimii, ouale
intra sub unghii. Copiii au tendinta sa duca mana infectata la gura, unde ouale vor fi inghitite si vor
infecta din nou intestinul, formandu-se astfel un cerc vicios de reinfectare.
Modul in care actioneaza parazitii este diferit de la un parazit la altul: se prind de peretele
intestinal si pot provoca diaree, se localizeaza in colonul ascendent sau in cel descendent, in
intestinul subtire, trec de bariera mucoasei si infecteaza intreg organismul (trichineloza) sau pot fi
daunatori corpului uman prin metabolitii lor.
Acesti paraziti reprezinta o problema majora de sanatate. La nivel mondial, numarul
cazurilor de infestare parazitara s-a marit considerabil in ultimii ani.
Parazitologia este stiinta care studiaza morfologia si biologia parazitilor. Parazitii sunt
fiinte vii, de natura animala sau vegetala, care traiesc permanent sau temporar pe seama altor
fiinte, vegetale sau animale, cel mai adesea conducand la producerea a diverse boli.
Parazitismul reprezinta modul de viata al unei fiinte care se foloseste de o alta pentru a
supravietui. Fiinta pe care parazitul traieste si se devolta poarta denumirea de gazda.
1.4. Parazitologia medicala este o ramura a stiintei medicale care se ocupa cu studiul
parazitilor de natura animala care traiesc pe seama organismului uman, bolile pe care acestia ii
genereaza, epidemiologia si tratamentul acestora. Saprofitismul apare atunci cand un
microorganism (un saprofit) traieste pe seama unei gazde, fara a produce o boala, de
exemplu Staf. Saprofiticum se gaseste peste tot, dar nu produce nicio boala, in timp ce
Stafilococul auriu, odata patruns in organism, genereaza boala.
Relatia de comensalism este definita ca relatia dintre celulele vii, si anume o fiinta vie
profita de o alta care ii ofera hrana, fara a afecta organismul gazdei.
Simbioza este o relatie mult mai stransa intrucat cele doua fiinte care convietuiesc
formeaza un intreg.
Hiperparazitii sunt paraziti ai parazitilor si pot fi folositi pentru combaterea unor paraziti.
Interactiunile dintre gazda si parazit pot fi clasificate in functie de intensitate in trei
categorii:
- slaba: organismul gazda elimina treptat parazitul
- puternica, dar mai redusa decat capacitatea de aparare a gazdei, gazda ramanand
aparent sanatoasa, uneori fiind purtatoare al parazitului, dar rezistand actiunii acestuia

11
- actiunea parazitului depaseste puterea de aparare a gazdei, produce boala si, in unele
cazuri, chiar moartea.
Parazitii au mai multe cai de circulatie in natura:
- direct, de la organismul gazda infectat la cel sanatos care este receptiv
- cu un ciclu evolutiv simplu, ajunge pe sol, apoi este ingerat cu alimente sau apa si se
dezvolta in organism
- ciclu complicat, parazitul trecand obligatoriu prin una sau mai multe gazde
Parazitozele transmisibile sunt de doua tipuri:
- directe –se transmit prin eliminare de la bolnav de oua, chisti generand boala propriu –
zisa
- indirect –preluate din carne, apa, sol:
- peridomestice (apar la animale domestice)
- naturale (apar in natura la animale salbatice)
Raspandirea geografica a parazitilor:
-circulatie naturala care formeaza un lant epidemiologic (la bacterii –ciclu simplu cu 3
verigi: bolnav-calea de transmitere -bolnav)
1.5.Clasificarea parazitilor
1.5.1. Protozoare parazite
Increngatura protozoare cuprinde urmatoarele clase de paraziti
➢ Clasa RIZOPODE
➢ Clasa FLAGELATE
➢ Clasa CILIATE
➢ Clasa SPOROZOARE
Clasa RIZOPODE cuprinde paraziti cu urmatoarele caracteristici:
- prezenta pseudopodelor (expansiuni citoplasmatice ce servesc la deplasare)
- citoplasma structurata in ectoplasma (stratul extern responsabil de elaborarea
pseudopodelor) si endoplasma (care adaposteste nucleul si celelalte organite)
- isi au sediul in tractul digestiv uman
- elaboreaza chisti ca forma de raspandire
Genul ENTAMOEBA cuprinde urmatoarele specii :
a. Entamoeba disenteriae/histolitica
b. Entamoeba coli
c. Entamoeba gingivalis
12
a. Determina disenteria amibiana sau amibiaza intestinala manifestata prin diarei cu aspect
sanguinolent. Din punct de vedere morfologic, ectoplasma e net diferentiata de endoplasma.
Parazitul are doua forme :
- forma magna (forma patogena, in vacuolele sale se gasesc hematii)
- forma minuta (forma nepatogena dar se transforma in magna in anumite conditii)
b. Este un saprofit, la nivelul colonului e considerat un conditionat patogen, ectoplasma e
slab diferentiata de endoplasma; la examenul coproparazitologic se evidentiaza chisti cu 8 nuclei.
c. Se gaseste in cavitatea bucala. A fost izolat in cazuri de gingivite, pioree alveolara si carii
dentare netratate. Ectoplasma e net diferentiata de endoplasma
Clasa FLAGELATE cuprinde paraziti cu flagel. Deosebim :
- monoflagelate (genul LEISHMANIA, genul TRIPANOSOMA)
- poliflagelate (genul TRICHOMONAS, genul GIARDIA LAMBLIA)
Genul LEISHMANIA cuprinde urmatoarele specii :
a) Leishmania DONOVANI cauzeaza leishmanioza viscerala
b) Leishmania TROPICA cauzeaza leishmanioza cutanata
c) Leishmania BRASILIENSIS cauzeaza leishmanioza forestiera americana
Aceste boli tropicale se transmit la om printr-un vector (PHLEBOTOMUS – un fel de
tantar)
Genul TRIPANOSOMA cuprinde urmatoarele specii:
a) Tripanosoma GAMBIENSAE - cauzeaza boala somnului sau tripanosomiaza
b) Tripanosoma RHODESIENSA africana transmisa la om de un vector (musca Tze-
tze )
c) Tripanosoma CRUZI – cauzeaza tripanosomiaza americana (boala lui Chagas)
transmisa la om de o plosnita (TRIATOMA MEGISTA)
Genul TRICHOMONAS cuprinde urmatoarele specii:
a) Trichomonas INTESTINALIS : cauzeaza enetrocolita trichomonozica
b) Trichomonas TENAX ( bucalis )
c) Trichomonas VAGINALIS : se intalneste foarte des cauzand trichomonoza
urogenitala la femei iar la barbati uretrita trichomonozica, are 4-5 flageli la
extremitatea anterioara care e rotunjita. Un flagel e recurentiat iar la atingerea
citoplasmei formeaza membrana ondulanta. Prezinta median un axostil, rezultatul
densificarii citoplasmatice – veritabila coloana vertebrala pentur parazit.

13
Genul GIARDIA LAMBLIA:
Lamblia INTESTINALIS – localizare duodenala dar se poate retrage in vezicula biliara.
Poliflagelat in forma de para, 2 nuclei in partea anterioara, rotunjita, 4 perechi de flageli. Boala,
Lambliaza are simptomatologie nespecifica : dureri abdominale, diarei, greturi, uneori eruptii
cutanate. Se transmite prin apa, maini murdare, alimente nespalate ( contact indirect ) dar si prin
contact direct ( transmitere homosexuala ).

Clasa CILIATE
BALANTIDIUM COLI – cauzeaza Balantidioza, are cili pe suprafata corpului cu ajutorul
carora se deplaseaza; se gaseste in colon la porc si la om.
Clasa SPOROZOARE
- nu au cili si flageli, sunt intracelulari si de aceea nu se deplaseaza.
Genul TOXOPLASMA GONDI determina Toxoplasmoza
Genul PLASMODIUM determina Malaria.
1.6. Increngătura helminti
Cuprinde:
a) Clasa PLATHELMINTI ( viermi plati );
b) Clasa NEMATHELMINTI (viermi cilindrici);
c) Clasa PLATHELMINTI:
- ordinul TREMATODE (corpul nesegmentat)
- ordinul CESTODE ( corpul segmentat)

1.6.1. Trematode: exista numeroase specii patogene pentru om dar majoritatea se


intalnesc in zone tropicale. In zonele temperate prezinta importanta 1 specie:
• Fasciola hepatica;
Caractere generale:
- viermi plati, corp turtit nesegmentat
- forma corpului: foliacee (frunza), varf de lance
- prezinta 2 ventuze cu rol de fixare: bucala, ventrala
- sunt hermafroditi (au aparat genital masculin si feminin)
- in cadrul ciclului lor evolutiv necesita cel putin o gazda intermediar

14
Fasciola hepatica: culoare alb-galbuie, L = 1-
2 cm, l = 1 cm. Parazit al canaliculelor biliare la om,
ovine si bovine. Gazda intermediara in ciclul
evolutiv este un melc din genul Limneea ( in apa ).
Ciclul evolutiv: ouale (120-140/70 µ) sunt
eliberate cu bila si materiile fecale in mediul
extern. Ajunse in contact cu apa si la o
temperatura favorabila ( 25-30ºC ) se vor transforma intr-o larva ciliate (MIRACIDIUM). Aceasta
va fi preluata de melcul Limneea in corpul caruia se va transforma in sporocist. In interiorul
acestuia se vor diferentia niste larve (REDII) ce vor fi eliberate in apa sub forma de CERCARI,
care vor inota liber in apa si se vor fixa de plantele acvatice dupa ce s-au inchistat
(METACERCARI). Consumul de metacercari de catre om sau animale favorizeaza transmiterea
bolii si mentinerea ciclului evolutiv. Boala = Fascioloza, se manifesta prin icter mecanic, ca urmare
a obstruarii canaliculelor biliare (popular: “viermele de gălbeaza“).

Ciclul biologic al fasciolei hepatice

1.6.2. Cestode
Sunt paraziti cu corp segmentat care se gasesc in intestinul omului si animalelor.
Din punct de vedere structural prezinta:
o Un cap (SCOLEX), prevazut cu dispozitive de fixare ce pot fi: ventuze, carlige
sau botridii.

15
o Un gat, nesegmentat, scurt, de la nivelul caruia sunt regenerate segmentele
corpului.
o Un corp (STROBILA) alcatuit din mai multe segmente – PROGLOTE; acestea
devin din ce in ce mai mari in dimensiuni catre extremitatea terminala a
parazitului.
Fac parte urmatoarele specii:
- TAENIA SOLIUM
- TAENIA SAGINATA
- TAENIA ECHINOCOCCUS (ECHINOCOCCUS GRANULOSUS)
Morfologia interna:
- nu exista: aparat digestiv (se hranesc prin difuziune / imbibitie); aparat circulator;
aparat respirator
- cuticula la exterior
- stratul muscular: tunica externa (fibre longitudinale) si tunica interna (fibre
circulare)
- sistemul nervos: 2 cordoane nervoase laterale, care strabat toata strobila unindu-
se numai la nivelul scolexului, unde se afla 2 ganglioni nervosi
- aparat excretor: 4 canale
longitudinale (2 dorsale, 2 ventrale);
intre ele sunt anastomoze transversale.
Canalele longitudinale se deschid pe
ultima proglota printr-un orificiu
comun (FORAMEN CAUDAL).
- aparatul genital:
TAENIA SOLIUM: intre 2-8 m si traieste in forma adulta la nivelul jejunului si ileonului
(popular: PANGLICA). Transmiterea acestui parazit in forma adulta la om este posibila ca urmare
a consumului de carne de porc parazitata cu cisticerci si insuficient preparata termic. Porcul = gazda
intermediara in ciclul evolutiv; omul = gazda definitiva. Din punct de vedere structural prezinta un

16
scolex prevazut cu 4 ventuze, 1 rostru si 2 coroane de carlige cu ajutorul carora se fixeaza de
peretele intestinal.
TAENIA SAGINATA: masoara intre 4-12 m , are
localizare intestinala (jejun-ileon); gazda intermediara in
ciclul evolutiv = vaca (bovinele) iar transmiterea e posibila
la om in consumul de carne de vita parazitata cu cisticerci,
insuficient preparata termic.
Structural – scolexul e asemanator cu cel al T.Solium dar e
lipsit de rostru si carlige prezentand doar 4 ventuze suficiente
insa.
Boala este aceeasi – TENIAZA : tulburari digestive cu
greturi, balonari, dureri abdominale, ca urmare a iritatiei
produse de scolex, pierderi ponderale, uneori tulburari
nervoase ca urmare a efectelor toxice exercitate de parazit.
TENIA ECHINOCOCCUS – masoara 3-6 mm, in forma
adulta – in interiorul cainelui. Corpul prezinta 3-4 proglote din
care ultima reprezinta mai mult de jumatate din dimensiunea
corpului. Cainele gazda definitiva in ciclul evolutiv, la om poate
fi intalnit sub forma de CHIST HIDATIC ca si de altfel la oaie
si porc.
Asadar omul, oaia si porcul sunt gazde intermediare.
Boala la om = HIDATIOZA se caracterizeaza prin prezenta a
1 sau mai multe chisturi cu mai multe localizari: hepatice,
pulmonare, splenice, renale, cerebrale, cardiace, osoase.

17
Ciclul biologic

1.7.Clasa NEMATHELMINTI
1.7.1.Ordinul NEMATODE
Sunt paraziti intestinali cu sexe diferite si avand forma cilindrica (sunt rotunzi pe sectiune).
Din aceasta clasa a nemathelmintilor fac parte :
Fam. Ascarididae : ASCARIS LUMBRICOIDES ( popular : limbricul );
Fam. Oxiuridae : ENTEROBIUS VERMICULARIS ( popular : oxiurul );
Fam. Trichinelidae : TRICOCEPHALUS DISPAR ,TRICHINELLA SPIRALIS);
Fam. ASCARIDIDAE
Ascaris lumbricoides – parazit intestinal 20-25 cm femela si 15 cm masculul (!!! La
Nematode femelele sunt intotdeauna mai mari).
Numarul lor, 4-5 pana la 1000 exemplare intr-un singur organism uman. Ei determina o
boala ( Ascarioza – la om ; Ascaridioza – la animale ). Se caracterizeaza prin tulburari digestive
(greturi, inapetenta, scadere in greutate, scaune mai moi, dureri abdominale inconstante dublate de
tulburari nervoase minore ).

18
Ascaris lumbricoides Femela si masculul

Ciclul biologic

1.8. Fam. OXIURIDAE


Enterobius vermicularis – in portiunea
initiala a intestinului gros ( cec, apendice, colon
ascendent ). 10-12 mm femela; 6-7 mm
masculul.
Femela migreaza in timpul noptii catre
zona anala unde isi va depune ouale la nivelul
pliurilor mucoasei anale si perianale. Deci simptomul dominant al bolii ( oxiuroza sau enterovioza
) va fi pruritul anal.

19
Ciclul biologic Oxiuroza
1.9. Fam. TRICHINELIDAE
Trichocephalus dispar – parazit intestinal, are 2 parti, o extremitate mai groasa ce
adaposteste organele interne si una mai lunga si subtire ca un fir care serveste la ancorarea
parazitului de peretele intestinal. Boala ( trichocefalaoza ) se caracterizeaza prin tulburari digestive,
alergii si euzinofilie moderata.
Trichinella spiralis – mai
mult in muschi, dar initial tot
intestinal. Se transmite prin
consumul de carne de porc
infestata cu larve inchistate .
Boala (trichineloza sau
trichinelioza) se manifesta cu
cefalee, febra, dureri
musculare (diafragm, muschi
respiratori, muschi masticatori

20
CAPITOLUL II CLASIFICAREA PARAZITILOR SI BOLILE PRODUSE

2.1. HELMINTI

NEMATHELIMTI

FAMILIA ASCARIDIDAE
Genul Ascaris
Ascaris lumbricoides Ascaridoza
Genul Toxocara
Toxocara cannis Larva migrans viscerala
FAMILIA OXIURIDAE
Genul Enterobius
Enterobius vermicularis Oxiuraza
FAMILIA TRICHURIDAE
Genul Trichiuris
Trichuris trichiura Tricocefaloza
FAMILIA ANCYLOSTOMIDAE
Genul Ancylostoma
Ancylostoma duodenalis Ancylostomiaza
Ancylostoma cannis Larva migrans cutanata
Ancylostoma brasiliensis Larva migrans cutanata
Genul Necator
Necator Americanus
FAMILIA RHABDITIDAE(STRONGYLOIDIDAE)
Genul Strongyloides
Strongyloides stercoralis Strongyloidoza
FAMILIA TRICHINELLIDAE

21
Genul trichinella
Trichinella spiralis Trichineloza
FAMILIA ONCHOCERCIDAE
Genul Filaria
Wuchereria bancrofiti Filarioza Bancroft
Wuchereria pacifica Filarioza aperiodica a Pacificului
Onchocerca volvulus Oncocercoza
FAMILIA DRACUNCULIDAE
Dracunculus medinensis Dracunculoza
Dracunculus loa Loaza

PLATELMINTI

CLASA TREMATODE

FAMILIA FASCIOLIDAE
Genul Fasciola
Fasciola hepatica Fascioloza
Genul Fasciolepsis
Fasciolopsis buski Distomatoza intestinala
Genul Fascioloides
FAMILIA DICROCELLIIDAE
Dicrocoelium dendriticum Distomatoza hepatica
FAMILIA OPISTORCHIIDAE
Opisthorchis felinaeus Distomatoya hepatica
Opisthorchis sinensis
FAMILIA TROGLOTREMATIDAE
Paragonimus westermani Distomatoza pulmonara
FAMILIA SCHISTOSOMIDAE
Genul Schistosoma
Schistosoma haematobium Schistosomoza urogenitasa

22
Schistosoma mansoni Schistosomoza intestinala
Schistosoma japonicum Schistosomoza orientala

CLASA CESTODE

FAMILIA TENIIDAE
Genul Tenia
Tenia saginata Teniaza de carne de vita
Tenia solium Teniaza de carne de porc
Genul Echinococcus
Echinococcus granulosus Chist hidatic
Echinococcus multilocularis Echinococoza alveolara
Genul multiceps
Multiceps multiceps Cenuroza
Multiceps serialis Cenuroza
Multiceps crassiceps
FAMILIA HZMENOLEPIDAE
Hymenolepis nana Hymenolepiaza
Hymenolepis diminuta Hymenolepiaza murina
FAMILIA DILEPINIDAE
Genul Diphillidium
Duphillidium caninum
FAMILIA DIPHYLOBOTHRIIDAE
Genul diphylobotrium
Diphylobotrium latum Botriocefaloza

23
PROTOZOARE

CLASA RHIZOPODE

FAMILIA ENTAMOEBIDAE
Genul Entamoeba
Entamoeba histolytica Amibiaza intestinala, hepatica
Entamoeba hartmanni
Entamoeba coli
Genul Endolimax
Endolimax nana
Genul Pseudolimax
Pseudolimax butschlii
FAMILIA HARTMANNELIDAE
Genul Acanthopodina
Acanthamoeba polzphaga Meningoencefalite amibiene
FAMILIA VAHLKAMPFIIDAE
Naegleria fowleri Meningoencefalite amibiene

CLASA FLAGELATE

FAMILIA HEXAMITIDAE
Genul Giardia
Giardia Intestinalis Giardioza
FAMILIA TRICHOMONADIDAE
Genul Trichomonas
Trichomonas vaginalis Trichomoniaza urogenitala
Trichomonas tenax Flageloza bucala
Trichomonas intestinalis Flageloza intestinala
Retortamonas intestinaslia Flageloza intestinala
Genul Dientamoeba
Dientamoeba fragilis

24
FAMILIA CHILOMASTIGIDAE
Genul Chilomastix
Chilomastix mesnili Flageloza intestinala
FAMILIA TRYPANOSOMIDAE
Genul Leishmania Lieshmanioza(viscerala, cutanata)
Genul trypanosoma

CLASA SPOROZOARE

Ordin Hemosporidia

FAMILIA PLASMOIDIDAE
Genul plasmodium Malaria
Ordin Piroplasmida
Grupul Babesia Babesioza
Subclasa Coccidia
Ordin Eucoccidiida
Subordin Eimeriina
Toxoplasma gonadii Toxoplasmoza
Isospora belli Izosporidiaza
Cryptosporidium Criptosporidiaza
Ordin Sarcosporidia
Genul Sarcocystis
Sarcocystis hominis Sarcocistoza
Ordiunul Microsporidia
FAMILIA MICROSPORIDIA
Genul Microspora Microsporidiaza

25
CLASA CILIATE Ordinul Spirotricha

FAMILIA TRICHOSTOMATINA
Genul Balantidium
Balantidium coli Balantidioza

PARAZITI CU TAXONOMIE INCERTA

Pneumocystis carinii Pneumocistoza


Blastocystis homminis Blastocistoza

26
CAPITOLUL III ANTIMALARICE

3.1. CLOROCHINA
Este un antimalalric de sinteza, cu spectru antiplasmodic relativ larg.
Farmacocinetica
Se absoarbe repede si aproape in totalitate din tubul digestiv,se fixeaza in proportie medie
de proteinele plasmatice, se distribuie larg in organism mai ales in ficat, inima si si plamani. Se
elimina lent prin urina.
Farmacodinamia
• Actioneaza asupra celor patru tipuri de plasmodii
• Are actiune antiprotozoarica
• Clorochina ca si hidroxiclorochina se concentreaza in lizozomi si au proprietati
antiinflamatoare, uneori utile ca alternative in: artrita reumatoida, lupus eritematos
sistemic etc.
Mecanism de actiune: nu este pana in prezent elucidat pe deplin, pare a fi complex; s-au
identificat cateva componente care ar putea explica distrugerea plasmodiilor:
- Acumulata in eritrocite parazitare, se fixeaza pe ADN-ul protozoaric, ii distruge
structura tertiara, cu inhibarea consecutiva a sintezei acizilor nucleici si proteinelor;
- Inhiba polimeraza plasmodiului, enzima care inactiveaza hemul solubil, toxic pentru
parazit ( plasmodiul digera hemoglobina celulei gazda; aminoacizii esentiali si fierul
pusi in libertate ii utilizeaza pentru nutritie, iar hemul il polimerizeaza sub forma de
pigment insolubil, netoxic);
- Alcalinizeaza pH-ul acid din interiorul “vacuolei digestive” a protozoarului
(clorochina este o baza); astfel perturba digestia hemoglobinei si probabil contribuie la
inhibarea polimerazei.
Farmacotoxicologia
Dozele relativ mici utilizate in tratamentul supresiv sunt bine suportate, dar dozele mari
utilizate in criza de malarie si mai ales cele pentru proprietatile antiinflamatoare pot cauza reactii
adverse grave.
27
Reactii adverse:
• tulburari gastrointestinale iritative,cefalee,tulburari vizuale, urticarie; tratamentul
cronic poate duce la declorarea patului ungheal si a membranelor mucoase
• in cazul administrarii parenterale de doze mari apar tulburari cardiovasculare ( HTA,
EKG), nervos centrale ( convulsii,coma)
Contraindicatii sau prudenta
• epilepsie
• afectiuni hepatice si gastrointestinale severe,neurologice
• psoriazis si alte afectiuni cutanate
Doze si mod de administrare:
Dozele si timpul de tratament se dau in functie de tipul de malarie
Clorochina ,initial 600 mg si 300 mg dupa 6 ore, apoi 300 mg/zi, timp de 2 zile
La copii: in crize de malarie, initial 10 mg/kg, dupa 6 ore 5 mg/kg, apoi 5 mg/kg/zi timp de
2-4 zile;
In coma de malarie: injectare i.m. 200 mg la 6 ore
Se utilizeaza sub forma de saruri : difosfat ,sulfat,clorhidrat; doze echivalente: 100 mg baza
= 160 mg difosfat=137 mg sulfat=125 mg clorhidrat

3.2. HIDROXICLOROCHINA
Este un derivat β- hidroxilat al clorochinei. Are proprietati foarte asemanatoare cu ale
clorochinei; se utilizeaza mai ales in tratamentul de fond al poliartritei reumatoide si al lupusului.
Produse farmaceutice:
PLAQUENIL 200 mg

Compozitie:
• HIDROXICHLOROQUINUM 200 mg
Indicatii terapeutice:
artrita reumatoida

28
lupus eritematos
in zonele cu malarie rezistenta la clorochina.
Reactii adverse:
Anorexie, greturi,vome,diaree, opacifieri corneene,eruptii,cefalee,irascibilitate, alopecie,
anemie.
Contraindicatii
-psoriazis
-gravide
-sugari
Mod de administrare
Profilactic: 400 mg la 7 zile
Tratamentul atacului acut: 800 mg doza initiala, la 6-8 ore 400 mg si in urmatoarele doua
zile cate 400 mg/zi.
Copii: profilactic 6,5 mg/corp/saptamana
Curativ: o doza initiala de 13 mg/kg urmata la 6 ore de 6,5 mg/kg si in urmatoarele doua
zile de cate 6,5 mg/kg/zi.
3.3. CHININA
Este un alcaloid extras din scoarta arborelui de cincona (America de Sud), in care se gasesc
20 de alcaloizi.
Farmacocinetica
• administrata oral se absoarbe repede
• se leaga in proportie foarte mare de proteinele plasmatice
• distributie larga in organism
• traverseaza placenta si trece in lapte
• se metabolizeaza hepatic in proportie mare
• ph-ul acid al urinei grabeste eliminarea renala
Farmacodinamia
• actiune schizontocida hematica
• alangezica si antipiretica
Mecanism de actiune:
- inhibarea sintezei proteice ca urmare a legarii de ADN-ul protozoaric;
- concentrarea in “vacuole digestive” acide ale plasmodiilor sensibile

29
Farmacotoxicologia
Administrata in terapie de saturatie sau in doze excesive determina triada: cinconism,
hipoglicemie,hipotensiune
Reactii adverse
• cinconismul se manifesta ca un sindrom toxic (la supradozare) : tulburari
gastrointestinale, vertije, cefalee, tulburari de vedere, eruptii cutanate, greata, voma,
delir,colaps si chiar coma
• hipoglicemia poate fi uneori periculoasa, daca nu este tratata promt cu glucoza i.v.
• hipotensiunea apare rar, dar este grava in cazul unei administrari i.v. rapide
Contraindicatii
• sarcina (produce avort)
• aparitia hemolizei impune oprirea administrarii
Doze si mod de administrare
In malaria severa: 1800 mg i.v. in perfuzie (600 mg in 500 ml ser fiziologic la 8 ore), cand
situatia o cere, se trece la administrare orala.
In malarie cu Pl. Falciparum : oral 650 mg, de 3 ori /zi (dupa mese), timp de 7 zile, sau
aceeasi doza timp de 3 zile, asociata cu tetraciclina 250 mg, de 4 ori/zi , timp de 7 zile
3.4. PIRIMETAMINA
Farmacocinetica
• admintrata oral, se absoarbe incet dar complet din tubul digestiv
• se elimina prin urina preponderent sub forma nemetabolizata
• partial se elimina prin lapte
Farmacodinamia
• schizontocid hematic
• schizontocid hepatic
• la doze mari este toxica si fata de Toxoplasma gondii
Mecanism de actiune:
- sinergismul dintre diaminopirimidine si sulfamide sau sulfone se explica prin inhibarea
a doua etape distincte alea aceleasi cai metabolice de biosinteza a folatilor activi
Farmacotoxicologie
Dozele terapeutice de pirimetamina sunt putin toxice.
Reactii adverse:

30
• ocazional, eruptii cutanate
• la doze mari: posibile actiuni mutagene
• la doze foarte mari, poate avea actiune teratogena
Contraindicatii:
Este contraindicata in sarcina si alaptare, copii sub 2 ani.
Doze si mod de administrare:
50-100 mg/zi
Copii: 1mg/kg/zi
Produse farmaceutice:
DARAPRIM 25 mg- comprimate
3.5. ANTITOXOPLASMOZE
Toxoplasmozele
Protozoarele din genul Toxoplasma, alaturi de cele din genul Plasmodium fac parte din
clasa sporozoarelor.
Toxoplasmoza este o boala cauzata de catre un protozor parazit numit Toxoplasma gondii,
dupa numele rozatorului african la care a fost gasit. Acest parazit infecteaza o varietate foarte mare
de specii si foarte multe dintre tipurile celulare ale gazdei.
Gazde pot fi probabil toate animalele cu sange cald, incluzand oamenii si animalele domestice. De
o mare importanta este pisica, membra a familiei felinelor, gazdele definitive ale parazitului.
Simptomatologie
Pentru adultii sanatosi din punct de vedere imunitar infectia cu acest parazit nu prezinta
mare importanta, majoritatea cazurilor de infectie cu Toxoplasma gondii fiind asimptomatice.
Ocazional, variate simptoame usoare pot fi observate, dintre care limfadenopatia (umflarea
ganglionilor limfatici) este cea mai semnificativa manifestare clinica. Alte manifestari sunt: durere
de cap, greata, oboseala marcata, febra, dureri musculare, gat iritat.
Formele grave la adultii competenti imunologic sunt extrem de rare.
Cunoasterea conditiilor in care survine toxoplasmoza si a tratamentului sunt insa extrem de
importante pentru doua categorii de oameni:
• Adultii imunodeprimati - cei cu limfom Hodgkin, cancer, lupus eritematos sistemic,
tratament cu imunosupresoare, SIDA;
• Femeile gravide care fac infectia pentru prima oara in timpul sarcinii. La acestea
parazitul se poate transmite catre copil, cu consecinte dintre cele mai nefaste.

31
Transmiterea la om
Toxoplasma Gondii se transmite la om pe trei rute principale:
1. in primul rand, omul se poate infecta prin consumul de carne cruda sau insuficient
preparata, in special cea de porc, oaie si vanat, sau de alimente insuficient preparate care au venit
in contact cu carnea cruda.
2. in al doilea rand, omul poate ingera chisti pe care pisicile i-au eliminat prin fecalele lor,
ori chisti proveniti din cutiile cu dejectii sau din sol (prin gradinarit, fructe si legume nespalate sau
apa nefiltrata).
3. in al treilea rand, femeile pot transmite transplacentar infectia catre fat.
Infectia la femeile gravide
Se apreciaza ca sansele unei femei de varsta fertila sa vina in contact cu parazitul sun
cuprinse intre 25 si 99% sa vina in contact cu parazitul (Paris25%, Brussels 47%, vestul Scotiei
75%, SUA 85%, Oslo 99%). Riscul general mediu pentru o femeie sa faca o infectie acuta cu
Toxoplasma gondii in timpul sarcinii este cuprins intre 20 si 50%. Aceste diferente apar din cauza
diferitelor conditii socio-culturale si geografice (obiceiuri de alimentatie, animalele din regiune,
temperatura etc.).
Toxoplasmoza congenitala - boala copilului transmisa de catre mama
La gazdele imunocompetente, infectia cu Toxoplasma gondii este urmata in majoritatea
cazurilor de imunitate la toxoplasmoza, pentru intreaga viata. Din aceasta cauza, daca infectia
primara survine cu 4 - 6 luni inainte de momentul conceptiei, sau mai devreme, imunitatea mamei
va impiedica de obicei transmiterea la fat, in cazul expunerilor ulterioare ale mamei.
Exceptia o constituie femeile imunodeprimate, care au lupus eritematos sistemic, sau
SIDA, la care transmiterea congenitala a fost intalnita, desi expunerea la parazit avusese loc inainte
de conceptie.
Insa, daca infectia cu Toxoplasma gondii a fost contractata in timpul sarcinii, parazitul poate fi
transmis la fat chiar si de catre femeile imunocompetente. Mecanismul probabil al transmiterii
implica trecerea parazitului in sange si apoi la fat, prin intermediul placentei.
Toxoplasmoza congenitala poate duce la avort, moartea nou-nascutului sau malformatii
fetale, cu consecinte pentru fat. Poate, de asemenea, reduce semnificativ calitatea vietii copiilor
care au supravietuit infectiei prenatale.

32
Daca infectia nu este tratata, riscul transmiterii intrauterine catre fat, creste pe masura ce
sarcina avanseaza in varsta, acesta fiind aproximativ 14% in primul trimestru si aproximativ 59%
in trimestrul trei de sarcina.
Semne posibile ale infectarii congenitale, aparute in timpul copilariei sau mai tarziu in viata:
anemie, chorioretinita, convulsii, surditate, febra, crestere incetinita, cresterea in volum a ficatului
si a splinei, hidrocefalie, icter, dificultati de invatare, adenopatie, retard mental, microcefalie,
afectarea vederii.
Sunt de doua tipuri:
1. Toxoplasmoza dobandita :
-acuta: miocardita,encefalita,hepatita, pneumonie interstitiala;
-subacuta: hidrocefalie,convulsii,tulburari retiniene;
2. Toxoplasmoza congenitala, de gravitate mare (toxoplasmele traverseaza placenta)
Farmacoterapia: -se folosesc antimalarice (pirimetamina),
-sulfamide,
-spiramicina.
3.6. SULFAMIDELE
Proprietatile antibacteriene ale compusilor sulfonamidici sunt similare,iar rezistenta
microbilor este incrucisata intre aceste substante. Sunt solubile in mediu alcalin.
Spectrul lor antibacterian este larg, incluzand bacterii Gram-pozitiv si Gram-negativ, chlamydii,
mycoplasme, actinomicete, nocardia, unele protozoare- toxoplasme, plasmodii. Prin utilizarea
extensiva a sulfamidelor in terapeutiea timp de mai multe decenii a crescut considerabil numarul
tulpinilor rezistente cum ar fi majoritatea bacililor Gram-negativ, stafilococilor, enterococilor,
gonococilor.
Sunt indicate in principal in infectiile urinare cu germeni sensibili, in trahom, in infectii
genitale si pulmonare chlamydiene. Pot fi utile in infectii biliare (in special sulfamidele cu durata
medie de actiune), respiratorii, sinuzite, dizenterie bacilara, in diareea infectioasa cu unele forme
de meningococ, in dermatita herpetiforma. Se asociaza cu trimetoprimul sau cu pirimetamina
pentru marirea eficacitatii antibacteriene. Datorita ingustarii importante a spectrului antibacterian,
cat si a reactiilor adverse, toxice si
alergice, foarte frecvente, sulfamidele sunt din ce in ce mai rar folosite astazi.
Mecanismul de actiune este bacteriostatic, prin interferarea procesului

33
de sinteza a acidului folic la nivelul microorganismelor sensibile. Majoritatea sulfamidelor se
absorb bine pe cale digestiva, se leaga in proportie mare de albuminele plasmatice si se distribuie
larg in majoritatea tesuturilor si seroaselor, inclusiv in sistemul nervos central.
Se metabolizeaza prin acetilare sau glucuronoconjugare hepatica, produsii acetilati fiind
inactivi fata de bacterii, dar toxici si uneori greu solubili, putand cristaliza in urina.
Metabolitii obtinuti prin glucuronoconjugare sunt bine solubili, deci nu exista riscul
precipitarii lor in urina. Eliminarea se face predominant prin filtrare glomerulara si este favorizata
de alcalinizarea urinii, care le creste gradul de ionizare, precum si solubilitatea.
3.7. MACROLIDELE
3.7.1. Spiramicina
Clasa farmacoterapeutica
Antibiotice din familia macrolidelor.
Indicatii terapeutice
trebuie administrat numai la adulti si copii a caror greutate depaseste 20 kg:
- Tratamentul si profilaxia infectiilor datorate germenilor sensibili la spiramicina, mai
ales in sfera ORL, bronhopulmonara, cutanata, stomatologica (la nivelul cavitatii
bucale) si genitala (manifestari non-gonococice); - Toxoplasmoza la femeile
insarcinate;
- Profilaxia meningitei meningococice, in cazul contraindicatiei la rifampicina;
- Tratamentul profilactic al recidivei de febra reumatica, in cazul alergiei la penicilina.
Rata rezistentei pneumococilor la macrolide poate varia semnificativ de la o tara la alta.
Din acest motiv, prescrierea trebuie sa tina cont de epidemiologia locala.
Doze si mod de administrare
Dozajul obisnuit este urmatorul;
- adulti: de la 6 la 9 MUI pe zi, divizate in 2 - 3 prize.
- In cazul administrarii a 6 MUI: 2 comprimate de 1.5 MUI sau un comprimat de 3 MUI
de doua ori pe zi.
- In cazul administrarii a 9 MUI: 2 comprimate de 1.5 MUI sau un comprimat de 3 MUI
de trei ori pe zi.
- copii a caror greutate corporala depaseste 20 kg: de la 1.5 la 3 MUI la 10 kg pe zi,
divizate in 2 -3 prize.
Mod de administrare
Pe cale orala.
34
Contraindicatii
➢ este contraindicata la pacientii cu hipersensibilitate (alergie) cunoscuta la
spiramicina.

Sarcina si alaptarea
Siguranta administrarii spiramicinei in timpul sarcinii nu a
fost studiata in studii clinice. Cu toate acestea, timp de multi ani a
fost administrata in siguranta la femeile insarcinate.
Deoarece spiramicina se excreta in laptele de san, acest
medicament nu trebuie administrat in timpul alaptarii.
Produse farmaceutice:
Rowamycine 1,5 Mil. U.I
Rowamycine 3 Mil. U.I

3.8. CHIMIOTERAPICE ACTIVE IN TRICOMONAZA, GIARDIOZA SI


AMEBIAZA
3.8.1. Metronidazolum
Metronidazolul sintetizat pe modelul azomicinei, antibiotic izolat dintr-o specie de
Streptomicete.
Farmacocinetica
• administrat oral se absoarbe rapid si aproape total
• legarea de proteinele plasmatice in proportie mica
• distributie larga in tesuturi: perete intestinal, creier,bila, fluid vaginal,saliva,
realizand concentratii active; trece in lapte;
• se metabolizeaza hepatic
• se elimina prin urina(ramane 10% nemetabolizat); poate colora urina in rosu-brun
Farmacodinamia: este un chimioterapic cu spectru larg (protozoare, bacili gram-negativ,
coci, gram-pozitiv):
• protozoare anaerobe: Etnamoeba histolytica, Tricomonas vaginalis, Giardia
intestinalis;
• bacili gram-negativi anaerobi: Helicobacter pylori;
• coci gram-pozitivi anaerobi: Peptostreptococus
Mecanism de actiune
35
Metronidazolul este un prodrog, bioactivarea are loc prin reducerea gruparii –nitro de catre
microoorganismele sensibile:
• aceste microoranisme contin componente transportoare de e-, care poseda suficient
potential redox negativ pentru a dona e- unor acceptori biologici furnizori de energie
pentru metabolismul protozoaric sau unor acceptori exogeni cum ar fi de exemplu
metronidazolul;
Farmacotoxicologia: cu toate ca este considerat a fi bine suportat, rezinte numeroase reactii
adverse, unele chiar grave:
Reactii adverse:
• rar: voma, diaree, cefalee, eruptii cutanate grave;
• relativ frecvent: anorexie, greata, gust metalic;
• administrarea indelungata de doze mari, tulburari neurologice toxice: slabiciune,
nevrita periferica, verij, chiar crize epileptice
• consumul de alcool in timpul tratamentului induce reactii de tip disulfiram
Contraindicatii
• afectiuni cerebrale organice
• se administreaza cu prudenta in timpul sarcinii
• in afectiuni hepatice grave, obligatoriu se reduc dozele
Doze si mod de administrare
- Este de prima alegere in amebiaza hepatica si dizenteria amebiana acuta:
Oral 750 mg de 3 ori/zi, timp de 10 zile;
Copii 35-50 mg/kg/zi(fractionat in 3 prize)
- In tricomonaza vaginala, oral 250 mg de 2 ori/zi timp de 7 zile si un comprimat vaginal
(500 mg) seara; daca parazitul este prezent in tractul genital al barbatului partener
sexual,ambii parteneri trebuiesc tratati in acelasi timp
- In giardioza, 2 g oral o data/zi, timp de 3 zile ;
la copii sub 3 ani, 400 mg/zi,
intre 3-7 ani,600 mg/zi
intre 7-10 ani , 1 g /zi

36
Produse farmaceutice:
METRONIDAZOL 250 mg comprimate
Flagyl 500 mg comprimate; 250 mg

METRONIDAZOL GEL

FLAGYL 500 mg OVULE

3.8.2. Tinidazolum
Un alt derivat de 5-nitroimidazol cu proprietati farmacocinetice, farmacodinamice si
farmacotoxicologice asemanatoare metronidazolului.
Doze si mod de administrare
- in tricomonaza si giardioza: oral 2 g(1 g la copii intre 6-12 ani),doza unica;
- in dizenteria amebiana : oral 2 g/zi (1 g la copii intre 6-12 ani) timp de 2-3 zile;
Produse farmaceutice
TINIZOL 500 mg; cpr. film.
3.8.3. Emetina
Alcaloid extras din ipeca (radacina uscata de
Uragoga ipecacuanha)
Farmacocinetica
• administrata oral are actiune iritanta gastrica intensa;

37
• se administreaza prin injectare s.c sau i.m – sunt administrari dureroase
• se concentreaza in ficat unde persista timp indelungat- cateva saptamani
• are metabolizare si eliminare renala lenta
Farmacodinamia
• actiune amebocida sistemica;
• este activa fata de Fasciola hepatica
Mecanism de actiune : inhiba sinteza proteica ca urmare a blocarii functiei ADN-ului
amebian
Farmacotoxicologia :
• peste 50% din indivizii tratati prezinta reactii adverse grave; indice terapeutic mic,
este putin folosita
• principala reactie adversa – toxicitatea miocardica
Doze si mod de administrare: este folosita ca alternativa a metronidazolului cand acesta
este inactiv sau contraindicat:
- in dizenterie amebiana;
- amebiaza hepatica
1 mg/kg/zi, timp de 10 zile

3.8.4. Chlorquinadolum
Clorchinaldolul este activ ca amebicid intestinal numit si
antiseptic intestinal
Farmacocinetica
• administrat oral se absoarbe in proportie redusa, cel
mult 25%;
• realizeaza concentratii mari in intestin
Farmacodinamia
• este activ fata de chisturile amebiene si indicat la purtatorii asimptomatici de
chisturi;
• poate fi util uneori in enterocolite acute
Farmacotoxicologia: halochinele sunt considerate medicamente cu risc, mai ales la doze
mari

38
Reactii adverse:
• discomfort gastric, greata, voma, diaree, cefalee
Farmacoterapie: este indicat in infectii intestinale,
bacteriene, amebiene si micotice; este indicat si extern in plagi
infectate, plagi de decubit si in micoze cutanate
Doze si mod de administrare
• oral -250 mg de 3 ori /zi, timp de 7- 10 zile
Produse farmaceutice:
SAPROSAN 100 mg- drageu

39
CAPITOLUL IV MEDICAȚI ANTIHELMINTICĂ

MEBENDAZOLUM
Este un derivat benziimidazol, antihelmintic cu
spectru larg; foarte putin solubil in apa
Farmacocinetica
• are o absorbtie redusa din intestin iar
prezenta grasimilor creste absorbtia;
• este partial rapid metabolizat hepatic
• se elimina renal
Farmacodinamia: antihelmintic cu spectru larg; majoritatea nematodelor, uniii plathelminti
• Ascaris lumbricoides, Enterobius vermicularis
• Taenia saginata, Taenia solium
• Omoara si ouale de Ascaris
Mecanism de actiune : este captat de parazitii sensibili pe care ii paralizeaza si apoi omoara,
prin urmatoarele actiuni:
• Inhiba fumarat reductaza mitocondriala
• Inhiba transportul glucozei si decupleaza fosforilarea oxidativa a nematodelor
sensibile
Reactii adverse:
• la doze terapeutice, uneori: crampe abdominale, diaree (datorata probabil
toxicitatii parazitilor distrusi)
• la doze mari apar reactii adverse severe
Contraindicatii :
• in sarcina
• in insuficienta hepatica
Doze si mod de administrare:

40
• In ascaridioza : 100 mg de 2 ori/zi, timp de 3 zile
• In oxiuriaza: 100 mg, doza unica; la nevoie se repeta dupa 2 saptamani

ALBENDAZOLUM
Farmacodinamia:
- administrat oral are o absorbtie variabila,
neinfluentata de prezenta alimentelor grase;
- este metabolizat repede hepatic in albendazol
sulfoxid, metabolit activ;
Farmadinamia:antihelmintic cu spectru relativ larg: nematode,cestode:
- Enterobius vermicularis, Ascaris lumbricoides
- Taenia saginata, Taenia solium
Farmacotoxicologia: administrat pe termen scurt este bine suportat;
Reactii adverse:
- ocazional, cefalee, dureri epigastrice, greata, diaree
- tratamente indelungate, in plus: eruptii cutanate,
prurit, alopecie, cresterea transaminazelor
Contraindicatii:
- ciroza
- sarcina
Doze si mod de administrare:
- in oxiuriaza, ascaridioza: oral 400 mg in doza unica (la masa), la
nevoie se repeta dupa 2 saptamani; in infestari masive :400 mg/zi, timp
de 2-3 zile
Precauţii: Folosirea în cursul sarcinii: Deoarece s-a demonstrat că
albendazolul este
embriotoxic şi teratogen la şobolan şi la iepure, folosirea sa la femeile
gravide sau la cele cu suspiciunea de sarcină este contraindicată. Pentru femeile aflate la vârsta
procreerii (15-40 de ani), Zentel trebuie administrat în primele 7 zile de la debutul menstruaţiilor
normale.

41
LEVAMISOL
Farmacocinetica:
- dupa administrare orala se absoarbe in
totalitate din intestin;
- metabolizare hepatica aproape totala
Farmacodinamia: antinematodic activ mai ales
fata de Ascaris lumbricoides; si imunostimulant.
Mecanism de actiune: inhiba fumarat reductaza
Farmacotoxicologia: este bine tolerat chair de bolnavii cu
stare generala alterata
Reactii adverse: rareori greata, voma, cefalee, ameteli
Doze si mod de administrare:
• in ascaridioza: adult, 150 mg doza unica;
copil, 3mg/kg doza unica
Precauţii: Se va evita consumul de băuturi alcoolice în timpul tratamentului şi încă
24 ore după terminarea lui. Timp de 3-4 săptămâni de la administrarea medicamentului
(perioada se va stabili individual), se vor evita conducerea vehiculelor sau efectuarea unor munci
periculoase, comportând iminenţă de accident.

TIABENDAZOLUL este un tiazolil-benzimidiazol.


Are efect vermicid, are un spectru larg, fiind activ atat pe diferite nematode care paraziteaza
intestinul cat sii pe formele larvare, migrante, de Strongyloides. Inhiba fumarat-reductaza,
producand paralizia viermilor. Are in plus actiune antiinflamatorie, analgezica si antipiretica,
precum si efecte imunomodulatorii prin actiune la nivelul
lilmfocitelor T. Se absoarbe repede dupa administrare orala si se metabolizeaza in intregime.
Desi eficace, tiabendazolul este folosit limitat in infectiile intestinale cu oxiuri, ascarizi, si
trichocefali, deoarece are o toxicitate mai mare decat alte chimioterapice eficace. Poate fi util in
caz de infestare multipla. In ascaridioza trebuie evitat , deoarece provoaca migratia viermilor.
NICLOSAMIDA (niclosamide, tredemine, yomesan) este un vermicid foarte activ fata de
cestode: Taenia saginata, Taenia solum etc.

42
Antihelminticul intervine in metabolismul glucidic al parazitilor, blocand ciclul acidului
citric, cu acumularea consecutiva de acid lactic si moarte. Viermii intoxicati devin vulnerabili la
proteazele intestinale, care le distrug repede cuticula, parazitii eliminandu-se prin scaun, in parte
digerati.
Practic insolubila, niclosamida nu se absoarbe din intestin, eliminandu-se prin scaun.
Este indicata in teniaza , realizandu-se vindecari in aproximativ 90 % din cazuri. Se
administreaza oral, in doza unica de 2 g (4 tablete) la adulti si copii mai mari de 6 ani, 1 g la copii
de 2-6 ani si 0,5 g sub vartsa de 2 ani.
Tabletele se iau intr-o singura priza,dupa micul dejun, bine sfaramate prin mestecare sau
prin desfacere in putina apa. In caz de constipatie, intestinul trebuie evacuat in prealabil printr-un
purgativ salin.
Niclosamida este foarte bine suportata. Provoaca rareori tulburari digestive minore si
trecatoare: greata, voma.

43
CAPITOLUL V SUPLIMENTE ALIMENTARE CU ACȚIUNE
ANTIPARAZITARĂ

GIARDINION SIROP
Recomandari:Giardioza , Copii
Compozitie:
100 ml(1 flacon)contin:propolis extract 6 ml, cimbru
extract 9 ml, galbenele extract 5 ml,miere de albine 20 ml.
Indicatii:
Giardinon se recomanda pentru eliminarea paraziilor
intestinali: giardia,oxiuri.
Administrare:
2-7 ani:2,5 ml*1/zi;7-14 ani:5 ml*1/zi;>14 ani si adulti:7,5 ml*1/zi.Conform dozei
recomandate pe grupe de varsta, Giardinon se administreaza dimineata inainte de masa, cu ajutorul
linguritei dozatoare.Durata de administrare este de 7 zile, urmata de 7 zile pauza dupa care se reia
administrarea timp de 7 zile.Se recomanda administrarea la toti membrii familiei.Nu contine
zahar.Nu contine alcool.Se administreaza nediluat

HELMIFLORES SIROP
Indicatii: Paraziti intestinali: giardia (lambia), limbrici, oxiuri,
anorexie, dischinezie biliara, migrene. Se recomanda copiilor si
persoanelor cu afectiuni hepatice, suspectate de giardia
Compozitie:
Extract de: vetrice (tanaceti), cimbru, pelin, macese, miere
poliflora, benzoat de sodiu.
Utilizare / administrare:
Copii 1-4 ani: 10 picaturi de 3 ori pe zi; Copii 5-10 ani: jumatate de lingurita de 3 ori pe zi.
Adulti: 1 lingurita de 3 ori pe zi.

44
Se administreaza inainte de mese, timp de 10 zile urmate de o pauza de 10 zile si din nou
10 zile tratament. Se pot face minim 2 serii de tratament pe an. Se poate administra fara indicatie
medicala.

WORMEX SIROP

Actioneaza eficient pentru indepartarea tuturor parazitilor


intestinali: tenii, ascarizi (limbrici), oxiuri, Giardia Lamblia.
Combate cu rezultate bune simptomele neplacute asociate
parazitozelor intestinale, avand drept efect stimularea poftei de
mancare, stimularea secretiilor gastrice si intestinale, disparitia
senzatiei de greata, calmarea durerilor abdominale si facilitarea
eliminarii gazelor intestinale.

Indeparteaza tulburarile de tranzit intestinal si starile de agitatie si indispozitie asociate


parazitozelor. Continutul sau bogat de minerale si vitamine are un puternic efect tonic, regenerant,
antioxidant, imunostimulent, care ajuta la refacerea organismului slabit de actiunea nociva a
parazitilor. Are si efect protector asupra mucoasei gastrice si este hepatoprotector.
Poate fi administrat cu succes atat la copii cat si la adulti.
Wormex este util in:
- eliminarea viermilor intestinali;
- refacerea organismului epuizat de parazitii intestinali;
- gastrite hiperacide, ulcere gastroduodenale;
- hemoroizi;
Compozitie :

Embelia ribes, Ocimum sanctum, Vernonia anthelmintica, Coriandrum sativum,


Trachyspermum ammi, Piper longum, Acorus calamus, Emblica officinalis, Miere.

45
Administrare:

1-3 ani: 20-25 picaturi, de 3 ori pe zi, cu 30 minute inainte de


masa.
3-12 ani: 1-2 lingurite, de 2 ori pe zi, cu 30 minute inainte de
masa.
peste 12 ani: 1-2 lingurite, de 3 ori pe zi, cu 30 minute inainte de
masa.
GIARDINOFUG JUNIOR 250 CAPSULE
Recomandari:
Antiprotozoaric, antiinflamator, antiseptic, stimuleaza
peristaltismul intestinal, imunostimulator.

Complexul de principii active continute de Giardinofug stimuleaza peristaltismul intestinal


favorizand eliminarea parazitilor intestinali, in special al adultilor Si oualor de giardia. În plus
calmeaza inflamatiile mucoasei intestinale provocate de aceStia Si modifica raspunsul imun,
crescand apararea naturala a organismului.

Fructele de embelia favorizeaza eliminarea parazitilor intestinali. Galbenelele au o


compozitie complexa ce stimuleaza secretia biliara Si tranzitul intestinal. Reduce inflamatia
mucoasei gastrice Si creSte rezistenta acesteia fata agentii patogeni. Cimbrul contine cantitati mari
de ulei volatil, timolul, cu efecte antiseptice, antimicrobiene, fungicide, antihelmintice,
antiprotozoarice. Aloe creSte peristaltismul intestinal la nivelul segmentului terminal, completand
actiunea de eliminare a parazitilor intestinali. Fitocomplexul din radacina de hrean creSte Si el
efectul antiparazitar al produsului.

Tinctura de propolis actioneaza ca Si antibiotic natural cu efecte antivirale, antibacteriene,


antimicotce, antifungice, antiparazitar intestinal, potentand efectele plantelor din compozitia
produsului. Este un stimulator al sistemului imunitar, fiind considerat un modificator de raspuns
biologic (Biological Response Modifier). Produsul determina eliminarea adultilor si a oualor de
giardia.

46
Compozitie :
- aloe pulbere
- embelia pulbere
- cimbru pulbere
- galbenele pulbere
- hrean pulbere
- ghimbir pulbere
- tinctura de propolis
Administrare:
- copii intre 3-7 ani : 1 cps. x 3/zi,timp de 10 zile, pauza 2 saptamani, apoi se
repeta inca 10 zile
- copii peste 7 ani : 2 cps. de 3/zi, timp de 10 zile,pauza 2 saptamani, apoi se
repeta inca 10 zile

47
CAPITOLUL VI ECTOPARAZITICIDE

6.1. GENERALITĂȚI
6.1.1. Sarcoptes scabiae
O clasificare simplă a paraziţilor îi
împarte în endoparaziţi, paraziţi interni şi
ectoparaziţi sau paraziţi externi. Ectoparaziţii
sunt artropode hematofage, adică se hrănesc cu
sânge şi produc leziuni cutanate. În continuare,
despre specia Sarcoptes scabiei, care provoacă
râia.
Genul Sarcoptes cuprinde felurite specii, diferenţiate în funcţie de gazdă. Unele au afinitate
pentru câine, cal, pisică sau pentru om. Sarcoptes scabiae hominis este specia ce preferă omul.
În formă adultă nu poate fi văzut cu ochiul liber, dimensiunile sale fiind de 350 μm în cazul
femelei şi de 200 μm lungime în cazul masculului. Corpul este ovalar şi are patru perechi de
picioare.

Scabia
Răspândire geografică
Sarcoptes scabiae poate fi întâlnit în toate
comunităţile de oameni de pe glob. Odată la 20 – 30 de ani
apare sub formă epidemică, favorizat de dezastre naturale
sau războaie. Apare frecvent în zonele cu nivel de trai
scăzut, supraaglomerate şi cu standarde scăzute de igienă
ale populaţiei. Sub formă epidemică poate apărea în
unităţile de asistenţă medico-socială.

48
Habitat
Sarcoptes scabiae este un
ectoparazit, deci nu trăieşte în interiorul
corpului uman. Femela pătrunde în stratul
cornos al pielii şi începe să sape un tunel.
Viteza medie este de 2 – 3 mm pe zi.
Frecvent se localizează pe faţa laterală a
degetelor, la plica cotului, axilă, penis sau pe
fese.

Scabie- habitat
Mod de transmitere
Sursa de Sarcoptes scabiae este omul infectat. 95% dintre cazurile de îmbolnăvire se
realizează prin contact direct între oameni, restul de 5% prin lenjerie sau îmbrăcăminte. Toate
stadiile evolutive ale Sarcoptes scabiae sunt infecţioase (adult, larvă, nimfă). Aflat în mediul extern,
Sarcoptes scabiae nu supravieţuieşte foarte mult, maxim 48 de ore.
Ciclul evolutiv
Cu o viteză medie de 2 – 3 mm pe zi, femela sapă galerii în pielea omului şi depune ouă.
După 3 – 4 zile, din ouă ies larvele care părăsesc galeria. Pe piele larvele năpârlesc de câteva ori,
iar după 8 zile se transformă în adult. Reproducerea se desfăşoară la suprafaţa tegumentului, iar
după acuplare masculul moare şi femela începe un nou ciclu de săpat galerii în piele. O femelă
matură poate trăi până la 4 – 8 săptămâni.
Rol patogen
Sarcoptes scabiae este agentul etiologic al scabiei, cunoscută popular sub denumirea de
râie. În funcţie de starea sistemului imun, pe un individ se pot găsi aproximativ 10 exemplare (la
cei imuno-competenţi) sau câteva mii la cei cu deficienţe în sistemul imunitar (indivizii infectaţi
cu HIV). Înmulţirea parazitului poate fi limitată printr-o igienă riguroasă şi prin răspunsul imun al
gazdei.

49
În galeriile pe care le sapă în piele femela depune
ouă, dar lasă în urmă şi materii fecale. Acestea fiind
străine de organism declanşează răspunsul imun din
partea gazdei: apare un focar inflamator. Zona inflamată
nu mai oferă condiţii prielnice de viaţă pentru parazit,
acesta fiind nevoit să părăsească galeria şi să se mute în
altă regiune a corpului. Focarul inflamator produs se
însoţeşte de o senzaţie intensă de prurit şi de durere.
Tunelul săpat în piele este lung de aproximativ 2
cm şi se termină cu o veziculă în care se găseşte femela
de Sarcoptes scabiae. Senzaţia de prurit se intensifică
noaptea şi este simptomul principal al scabiei. Pruritul
nu este rezultatul acţiunii parazitului, ci se datorează
fenomenului de sensibilizare la materiile fecale ale
acestuia.
O altă variantă de scabie, scabia crustoasă sau
norvegiană (a fost descrisă prima dată în Norvegia) apare la anumite categorii de persoane
instituţionalizate: copii, bătrâni sau indivizi cu dizabilităţi. Aceasta se manifestă prin formarea de
cruste ce acoperă tot corpul, iar senzaţia de prurit este absentă.
Complicaţiile infecţiei cu Sarcoptes scabiae
sunt nodulii scabieni, leziuni papuloase escoriate
(apar frecvent la nivelul glandului şi sunt însoţite
de o senzaţie intensă de prurit) şi infecţia leziunilor
cu bacterii oportuniste.
Diagnosticul se face prin evidenţierea la
microscop a ouălor recoltate din galerii sau a
femelei de Sarcoptes scabiae. Tratamentul este
medicamentos şi se realizează prin aplicarea pe corp a unor soluţii sau creme ce conţin insecticid
în diferite proporţii.

50
Prevenţie
Pentru a preveni infecţia cu Sarcoptes scabiae trebuie ridicat nivelul de igienă al populaţiei.
Grupurile de risc vor fi supravegheate pentru a descoperi şi trata precoce cazurile de scabie.
În cazul râiei norvegiene pacienţii sunt foarte contagioşi, de aceea vor fi izolaţi pe durata
tratamentului.
Tratament
Mancarimea poate persista cateva saptamani dupa eradicarea infestarii, explicabil prin
faptul ca este vorba de o reactie alergica la antigenele parazitului. Trebuie tratati in acelasi timp
atat indivizii infestati, cat si celelalte persoane care traiesc in acelasi spatiu, indiferent ca prezinta
sau nu simptome.
Tratamentele locale sunt mai eficiente dupa hidratarea pielii, de exemplu dupa baie.
Aplicarea se face pe tot corpul, de la gat in jos, insistand asupra zonei genitale, in jurul unghiilor
si in spatele urechilor. La copiii mici, medicamentele se aplica si pe scalp, fata si gat, avand grija
sa se evite zona din jurul gurii si ochilor. Medicatia este lasata sa actioneze 8-14 ore si apoi este
spalata.
Urmatoarele substante active sunt eficiente in distrugerea parazitilor care produc scabia:
permetrina 5% crema; lindan 1% crema; unguent pe baza de sulf 5-10%; crotamiton 10%
crema; benzoat de benzil 10-25%solutie; ivermectin oral.
Pentru mancarime, medicul va prescrie antihistaminice sau creme pe baza de corticoizi. Este foarte
important ca aceste creme sa fie folosite numai la indicatia medicului, pentru ca altfel pot schimba
aspectul leziunilor, ingreunand stabilirea diagnosticului si initierea tratamentului. Este necesara
folosirea antibioticelor in tratamentul infectiei cutanate secundare.
UNGUENTUL CU SULF 5% -10%
Compozitie
100 g unguent contine sulf precipitat 8 g si carbonat de calciu 10 g.
100 g unguent contin 10 g sulf si 10 g carbonat de calciu farmaceutic.
Actiune terapeutica
Aplicat extern, sulful este paraziticid, fungicid, slab keratolitic si antiseboreic.

51
Indicatii
Tratamentul scabiei, al acneei si altor infectii ale pielii (dermatite, intertrigo, impetigo,
piodermite, candidoze). Unguentul fiind usor lavabil numai cu apa, este indicat si in stafilocociile
regiunilor paroase.
Doze si mod de administrare
In scabie se aplica in strat subtire pe pielea intregului corp, seara, 3 zile consecutiv, dupa
care se face baie lenjeria si hainele trebuie dezinfectate prin fierbere sau autoclavare). In acnee si
alte infectii se aplica local, 1 - 2 ori/zi.
Contraindicatii
Nu se administreaza la sugari mai mici de 3 luni.
Reactii adverse
Utilizarea prelungita poate provoca fenomene de dermatita iritativa.

BENZYLUM BENZOICUM
Farmacocinetica: are absorbtie cutanata redusa. Partea absorbita este hidrolizata la acid
benzoic, care este conjugat cu glicina la acid hipuric si eliminat urinar
Farmacodinamie: activ fata de ascarieni, Sarcoptes scabiae, pediculoza
Indicatii: scabie fara suprainfectie sau leziuni eczematoase
Reactii adverse: manifestari locale (senzatie de arsura, eczematizare, mai ales dupa aplicatii
repetate), generale (convulsii in caz de ingestie accidentala sau absorbtie cutanata excesiva, prin
pielea lezata si la copil sub 2 ani). Nu se aplica pe mucoase.
Administrare: scabie. Seara, dupa baie, pe tegumente uscate, se aplica 1-2 straturi pe toata
suprafata corpului (cu exceptia pielii capului si a fetei). Se spala dupa24 de ore. La gravide, o
singura aplicatie, se spala dupa maximum 12 ore. Nu se fac aplicatii repetate in caz de prurit post-
scabie. Copii sub 2 ani, o singura aplicatie cu durata sub 12 ore ( se vor lega mainile pentru a se
evita ingestia accidentala). In caz de iritatie sau eczematizare se pot produce agravari. Se va face
un tratament adecvat, in special cu corticoid local 24 ore dupa aplicarea benzoatului de benzil.
Benzoat de benzil crema 25 %

52
MALATION

Este un insecticid cu toxicitate relativ


scazuta la om, totusi un studiu in 2010 arata
favorizarea ADHD la copiii tratati. In doze mici
de 0,5% este folosit drept tratament in scabie si
pediculoza.
Se pare ca este eficient asupra adultilor cit
si a oualor de paraziti.
Absorbtia sau ingestia produsului duce la
metabolizarea in malaoxon, mult mai toxic. Efectele adverse cuprind iritatii, greata, diaree,
transpiratii, convulsii si chiar decesul. Majoritatea simptomelor se remit in citeva saptamini.
LINDANUM – produs Lindanest
Prezentare farmaceutica: Unguent continând, la 100 g, lindan (grama-benzen-hexaclorura)
1 g, benzocaina (anestezina) 0,5 g st hidrocorlizon 0,25 g (tub cu 60 g).
Actiune terapeutica: Insecticid, larvicid si ascaricid cu actiune rapida si remanenta prin
lindan; antiinflamator, antialergic si antipruriginos prin hidrocortizon, antipruriginos si
hipoesteziant prin benzocaina.
Indicatii: Scabie.
Mod de administrare: Adulti; se aplica pe piele, pe tot corpul (cu exceptia capului), seara,
3 zile consecutiv, spalând dimineata; copii 4-10 ani: se aplica pe piele, pe tot corpul (cu exceptia
capului), 2 zile consecutiv, spalând dupa 3 ore; copii mai mici de 3 ani: se aplica pe piele, în prima
zi pe jumatatea inferioara a corpului, în a 2-a zi pe jumatatea superioara (cu exceptia capului), în a
3-a zi ca în prima zi si în a 4-a zi ca în a 2-a zi, spalând de fiecare data dupa 3 ore (sub supraveghere
medicala). Lenjeria si hainele trebuie dezinfectate prin fierbere si autoclavare.
Reactii adverse: Iritatie a mucoaselor (se pazesc ochii si nasul); rareori fenomene toxice
centrale mergând pâna la convulsii, datorita absorbtiei prin piele (posibila la copiii mici) sau
ingestiei accidentale (se spala mâinile); hidrocortizonul poate favoriza infectiile (la nevoie se
asociaza antiseptice sau chimioterapice specifice).
Contraindicatii: Alergie la lindan, benzocaina sau alte componente ale unguentului; leziuni
tuberculoase, sifilitice si micotice ale pielii, herpes, vaccina, varicela; se va evita în timpul sarcinii,
prudenta la copiii mici.
Sinonime: Aphtiria.
53
Se mai pot folosi si creme antipruriginoase, in forma nodulara a scabiei se pot face infiltratii
intralezionale cu corticosteroizi, antibiotice in formele suprainfectate timp de 7-10 zile si
antihistamice pentru calmarea pruritului.
Rezultatele tratamentului ar trebui sa apara dupa 3-4 saptamani, daca tratamentul a fost
facut corect. In cazul leziunilor nodulare recuperarea este mai indelungata, putand sa persiste
cateva saptamani. In absenta tratamentului, dupa saptamani sau luni de evolutie, apar imense
leziuni eczematoase, care pot masca leziunile primare.

Pediculoza
Infestatia poate fi determinata de trei tipuri de insecte:

1. Pediculus capitis
Determina pediculoza capului: poate fi raspandita prin contact personal, folosirea
produselor personale (pieptene, perii, palarii, sepci, haine) sau a lenjeriei de pat cu persoanele
infestate.

2. Phtirius pubis
Determina pediculoza pubiana. Se raspandeste prin contact sexual si este foarte
contagioasa; majoritatea persoanelor se infesteaza dupa un singur contact cu persoana infestata;
totusi, insectele si ouale lor pot supravietui pe obiectele de lenjerie sau prosoape suficient de mult
incat sa poate fi raspandite la alte persoane; un copil diagnosticat cu pediculoza pubiana poate fi
victima unui abuz sexual.

3. Pediculus corporis
Determina pediculoza corpului: este raspandita
in special prin folosirea obiectelor persoanelor infestate,
mai ales a hainelor si palariilor; ocazional poate fi
raspandita prin contact personal.

Pediculoza capului - paduchi


Pediculoza capului poate fi controlata prin folosirea de
sampoane medicale sau detergenti speciali. Paduchii

54
adulti si nimfele pot supravietui in papuci pina la 10 zile, dar folosirea microundelor asupra
papucilor introdusi intr-o punga din plastic ii distruge.

Paduchii sunt ectoparaziti obligati ai oamenilor, insecte fara aripi care-si petrec intreaga
viata pe scalpul uman si se hranesc exclusiv cu singe. Oamenii sunt singurele gazde ale acestui
parazit specific, in timp ce cimpanzeii gazduiesc o specie relativ apropiata. Paduchii capului, care
nu transmit boli difera de apropiatii lor, paduchii corpului care sunt vectori patologici. Desi cele
doua subspecii sunt morfologic aproape identice, acestea nu se imperecheaza. Studiile genetice au
descoperit divizarea celor doua subspecii in urma cu 110.000 ani in urma, cind oamenii au inceput
sa poarte mai multe haine. O ruda mai indepartata sunt paduchii pubieni, care de asemenea
infesteaza oamenii. Infestarea cu paduchi a oricarei parti a corpului este denumita pediculoza.
Pediculoza capului, mai ales la copii, a fost si inca este subiectul diferitelor campanii de
eradicare, totusi, in afara de rare infectii rezultate prin scarpinat, paduchii capului sunt inofensivi
si au fost priviti ca o problema mai degraba cosmetica decit medicala. Fata de paduchii corpului,
acestia nu transmit boli, fiind sugerat chiar ca acestia ar ajuta la cresterea imunitatii naturale
impotriva paduchilor corpului.
Inmultirea paduchilor
Paduchii capului sunt ovipari, ouale lor continind un singur embrion, fiind atasate linga
baza tecii firului de par a gazdei. Ouale sunt depuse in functie de temperatura corpului. In climatele
reci acestea sunt depuse la 1 cm de suprafata scalpului, in cele calde pot fi depuse la 6-15 cm fata
de teaca firului de par. Pentru a atasa oul femela secreta un lipici care se intareste repede. Ouale
sunt de culoarea ceaiului cind contin un embrion si se albesc imediat dupa eclozare, cind nimfa
lasa oul in urma, inca atasat de teaca parului.
O generatie de paduchi traieste o luna. Numarul de copii din familie, obiceiul impartirii
patului, spalatul hainelor si contactele sociale reprezinta factori importanti in cadrul infestarii cu
paduchi. Fetitele sunt de patru ori mai frecvent infestate decat baietii. Copiii intre 4 si 14 ani sunt
cel mai adesea infestati.
Alimentatia paduchilor
Toate stadiile de dezvoltare a paduchilor sunt hematofage si musca pielea de 4-5 ori pe zi
pentru a se hrani. Astfel acestia inteapa pielea si injecteaza saliva care previne coagularea singelui,
aspirind apoi singele. Cat se hraneste paduchele poate excreta fecale maro pe piele.

55
Migrarea paduchilor
Desi orice parte a capului poate fi colonizata, paduchii prefer baza gitului si ceafa, precum
si zonele retroauriculare, unde ouale sunt depuse de obicei. Acestia se feresc de lumina si isi vor
muta pozitia pe cap spre zonele intunecate. Nu au aripi sau picioare puternice pentru a sari, astfel
se misca folosindu-si picioarele sub forma de gheare pentru a trece de la un fir de par la altul.
Normal acestia infesteaza o alta gazda doar prin contact apropiat intre indivizi. Cele mai frecvente
cai de transmitere sunt contactele sociale copii-copii si copii-parinti, fata de folosirea la comun a
obiectelor personale, paturi, prosoape. Contactul cap la cap este de departe cea mai comuna cale
de transmitere. Paduchii pot supravietui in afara capului, cum ar fi in fetele de perna, perii dese sau
caciuli pina la 48 de ore.
Cum se manifesta pediculoza
Pentru a diagnostica o infestare cu paduchi, intregul scalp trebuie pieptanat cu un pieptene
special, iar dintii acestuia vor fi apoi examinati pentru prezenta paduchilor vii dupa fiecare trecere
prin par. Cel mai caracteristic simptom al infestarii este pruritul scalpului, care se intensifica la 3-
4 saptamini dupa infestarea initiala. O reactie fata de muscaturile paduchilor poate fi prezenta, fiind
rar observata intre firele de par. Scarpinatul excesiv al zonelor infestate poate
determina eczeme care se pot infecta.
Preventia infestarii cu paduchi
Examinarea capului copilului regulat folosind un pieptene de paduchi permite diagnosticul
infestarii in stadiu timpuriu, facand tratamentul mai usor si reducand posibilitatea infestarii altor
membrii. Daca copilul se scarpina frecvent in cap sau daca apar brusc linden pe par sunt necesare
si alte examinari. Mentinerea parului lung in coada poate ajuta la prevenitie. Hainele, prosoapele,
cearsafurile, pieptenele care au venit in contact cu un individ infestat, pot fi dezinfectate fie prin
tinerea lor afara pentru doua saptamini sau prin spalare la 60 grade Celsius pentru 30 minute.
Paduchii pot supravietui una sau doua zile fara singe si sunt dependenti de caldura corpului uman.

Tratament

Exista multiple variante chimice si pesticide disponibile care afirma distrugerea paduchilor,
totusi acestea adesea nu afecteaza ouale. Nu exista un produs sau metoda care sa asigure 100%
distrugerea lindinei si a nimfelor dupa un singur tratament. Totusi exista citeva tratamente care pot
fi aplicate cu un grad variabil de succes. Aceste metode cuprind terapiile chimice, produsele
naturale, pieptenii, rasul in cap, aerul cald si lotiunile pe baza de silicon. Un pieptene des, intr-un
56
singur rind si umezit este cea mai eficienta metoda, fiind necesara rabdare si persistenta datorita
duratei ciclului de viata al paduchilor. Se recomanda pieptanarea o data la 3-7 zile. O alta metoda
este un dispozitiv care foloseste aer incalzit, controlat care deshidrateaza paduchii si ouale lor.
Aplicarea unui uscator de par poate sa nu aiba acelasi efect.

Recomandari generale

Tratamentul pentru pediculoza se recomanda doar daca s-a pus un diagnostic pozitiv,
deoarece toate tratamentele au efecte adverse. Se vor citi instructiunile atent inainte de a folosi
produse anti-parazitare. In timpul tratamentului este importanta notarea datei inceperii acestuia si
tratarea parului pentru perioada specificata in instructiuni. Deoarece nimfele eclozeaza la 6-9 zile
de la depunerea oualor, tratamentul cu un pediculicid este recomandat a fi repetat cel putin o data
la 10 zile, cind toate ouale au eclozat. Intre cele doua tratamente persoana va fi inca infestata cu
paduchi care eclozeaza si nu au fost inca distrusi de produs. Astfel se recomanda un al treilea
tratament in ziua 5. Intre sedintele terapeutice este recomandata udarea parului si pieptanarea lui
zilnic pentru a inlatura paduchii care au iesit. Se recomanda aplicarea unui prosop pe fata pentru a
preveni contactul produsului cu ochii. O data la 3 zile dupa tratament (zilele 11-13), parul trebuie
verificat cu un pieptene. Daca nu se gasesc paduchi vii, tratamentul a avut succes. Tratamentul
profilactic pentru pediculoza nu este recomandat. Pruritul poate persista pentru inca o saptamina
dupa eradicarea paduchilor

Pediculicidele (substantele chimice)

Astazi, isecticidele folosite in pediculoza capului cuprind organofosforatele (malation),


organoclorinele (lindan), carbamatii (carbaril), piretrinele (piretrum) si piretroizii (permetrin,
fenotrin, bio-aletrin). Singurii agenti aprobati de OMS pentru tratarea pediculozei
sunt lindan si malation. Studiile de laborator au aratat ca multe dintre pediculicidele de pe piata
sunt fie deloc eficiente sau partial eficiente dupa folosirea dupa instructiuni. Acestea isi pot pierde
repede eficacitatea datorita dezvoltarii rezistentei de catre paduchi. S-a raportat si rezistenta
parazitilor la malation, lindan, permetrin. Ivermectin, produs care se poate administra si oral, s-a
dovedit a reduce nivelul infestarii. La inceput aprobat pentru oncocercoza ivermectinul este astazi
aprobat si pentru pediculoza.

57
LINDANE
Este o neurotoxina, care afecteaza la oameni sistemul nervos, ficatul si rinichii, putind fi si
carcinogen. Lindan este inca folosit ca tratament de a doua linie in scabie si pediculoza. Efectele
adverse variaza de la iritatii la convulsii si rar deces. Cele mai frecvente sunt arsurile, pruritul,
uscaciunea si roseata. In timp ce efectele severe sunt rare si apar dupa folosirea incorecta, cele
adverse apar cind produsul este folosit corect. Acesta nu trebuie folosit pe copiii prematuri si la
persoanele cu epilepsie, cu precautie la copii, batrini si indivizii cu boli de piele.

LINDANE SAMPON 1 %

Malation

Este un insecticid cu toxicitate relativ scazuta la om, totusi un studiu in 2010 arata
favorizarea ADHD la copiii tratati. In doze mici de 0,5% este folosit drept tratament in scabie si
pediculoza. Se pare ca este eficient asupra adultilor cit si a oualor de paraziti. Absorbtia sau ingestia
produsului duce la metabolizarea in malaoxon, mult mai toxic. Efectele adverse cuprind iritatii,
greata, diaree, transpiratii, convulsii si chiar decesul. Majoritatea simptomelor se remit in citeva
saptamini.

Ivermectin

Este un antiparazitic cu spectru larg de actiune. Traditional folosit in helmintiaze. Mai


recent s-a descoperit actiunea sa si asupra artropodelor: scabia, paduchii. Principalul efect advers
este neurotoxicitatea, manifestata prin depresie.

58
Produsele naturale pentru pediculoza
Aceste produse testate clinic si descoperite eficiente si sigure pot fi foarte importante in
controlul pediculozei, complexitatea ingredientelor active putind preveni dezvoltarea rapida a
rezistentei. Sunt mult mai acceptate de catre unii parinti care sunt ingrijorati de folosirea
chimicalelor. Citeva produse pe baza de plante cum este anasonul, lamia, cocosul, arborele de ceai,
ofera noi componente pentru a trata infestarea cu paduchi. Simpla vaselina este activa si nu
dauneaza sanatatii. Paduchii trebuie sa respire, iar incarcarea parului cu vaselina sau alte uleiuri
(cum sunt plantele uleioase de mai sus), pentru citeva ore ii va asfixia. Inlaturarea substantelor
poate fi dificila. Otetul este de asemenea eficient si sigur in tratament. Capul se inmoaie in otet si
se acopera apoi cu o casca de plastic pentru a sufoca parazitii si a eroda ouale. Casca trebuie
mentinuta peste noapte.
Produse pe baza de enzime
Unele enzime proteolitice au efecte insecticide. Acest proces foloseste enzimele naturale
similare celor din insecte. Ele duc la eclozarea prematura a parazitilor, distrugind exoscheletul.
Enzimele sunt similare cu cele din emulgatorii carnurilor si capsulele pentru digestie. Beneficiile
acestui tip de tratament este absenta dezvoltarii rezistentei de catre paduchi.
Lotiunile pe baza de silicon
Dimeticonul este un ulei siliconat, care coafeaza si inmoaie paduchele ducind la distrugerea
lui prin sufocare sau deshidratare. Cele mai multe astfel de lotiuni nu distrug lindinea. Astfel cele
mai multe tratamente trebuie repetate la 10 zile pentru a distruge orice paduche care a eclozat sau
pentru a trata reinfectia. Exista lotiuni combinate si spume cu efect imediat asupra lindinei, prin
combinarea dimeticonului viscos cu agenti penetranti
Alcoolul
Alcoolul obisnuit, cind este aplicat pe cap, ucide adultii paraziti cit si lindinea. Acesta poate
fi folosit ca remediu pentru pediculoza fie printr-un pieptene inmuiat in alcool sau prin inmuierea
capului intr-o cantitate mare de alcool si aplicarea unui prosop pentru a opri evaporarea. Totusi,
folosirea alcoolului are si riscuri, scalpul suferind iritatii.
Folosirea aerului incalzit
Un dispozitiv care sufla aer cald pe scalp a fost testata pentru eficacitate in distrugerea
paduchilor si a oualor, cu o mortalitate a oualor de 98 si 80% mortalitate a adultilor. Paduchele
pierde umiditatea corpului prin aerul cald, devenind desicat si murind. Astazi exista un singur
dispozitiv medical aprobat care ofera aceasta tehnologie.

59
Pieptenele pentru pediculoza
Pentru un tratament doar cu pieptenele se recomanda pieptanatul parului pentru o ora si
jumatate (in functie de lungimea parului) zilnic sau
la fiecare doua zile pentru 14 zile. Udarea parului
cu apa si sampon sau balsam va facilita pieptanatul
si inlaturarea paduchilor. Se foloseste un pieptene
cu dinti subtiri si desi care poate inlatura paduchii.
Spatiul dintre dintii pieptenelui nu trebuie sa fie mai
mare de 0,3 mm. pieptenii de plastic sunt eficienti
pentru perioade scurte de timp, dar spatierea dintre
dinti se va largi dupa folosirea repetata. Pieptenii
din metal, fiind mai putin flexibili sunt mai eficienti
pentru folosiri multiple.
Iata instructiunile pentru pieptanatul ud:

• mai intii se va pieptana parul ud cu un pieptene obisnuit pentru ca parul sa fie drept
• se va aplica balsam de par pentru a usura pieptanatul cu pieptenele fin
• se va pieptana fiecare suvita de par de la radacina pina la virfuri, examinaindu-se
apoi de fiecare data pieptenele si spalindu-l
• se va folosi o periuta de dinti pentru a inlatura lindina
• se va piepta astfel de cel putin doua ori parul, spalind la sfirsit balsamul
• se va repeta sedinta in fiecare zi sau la fiecare doua zile pentru a prinde alti paduchi
care au eclozat
• se va repeta sedinta pina cind nu se vor mai gasi paduchi pentru cel putin doua
tratamente la rind.

Pieptenele electronic pentru pediculoza


Pieptenii electronici folosesc o sarcina electrica de intensitate mica, eliberata pentru a
distruge paduchii. Dintii de metal ai pieptenului au sarcini negative si pozitive alternante, incarcate
de o baterie. Cind se foloseste pe parul uscat, paduchii iau contact cu dintii mici si fini ai
pieptenului, inchizind astfel circuitul si primind sarcina electrica. Aceste dispozitive au fost testate,
fiind clasificate ca sigure si eficiente pentru distrugerea paduchilor. Nefiind un tratament chimic,
rezistenta paduchilor pare a nu fi o considerenta deoarece mecanismul de actiune este electrocutia.
60
PARANIX SAMPON
Indicatii
Paranix Sampon a fost testat clinic si s-a dovedit a fi
un tratament eficace impotriva paduchilor si a oualor
acestora. Paranix este aliatul parintilor si copiilor in lupta
contra paduchilor de cap, oferind solutii superioare bazate
pe produse foarte eficiente si sfaturi utile pentru a reduce la
minimum aparitia infestarii si corvoada asociata cu
rezolvarea acesteia. Deoarece nu contine insecticide,
paduchii nu dezvolta rezistenta in timp la Paranix.
Alaturi de spray-ul Paranix, samponul introduce o noua
generatie de solutii impotriva paduchilor de cap, cu o formula superioara, cu dubla actiune: sufoca
si deshidrateaza, in acelasi timp, paduchii de cap si ouale acestora.
Compozitie
Ulei mineral, agenti spumanti, parfum.
Nu contine insecticide
Mod de Administrare
In cinci pasi simpli si usor de urmat, paduchii de cap si ouale acestora sunt 100% eliminati.
Tot ce trebuie sa faceti este sa urmati instructiunile de mai jos.
Pasul nr. 1: verificati existenta paduchilor de cap
Folositi un pieptene special anti-paduchi sau pieptene din os pentru a verifica existenta
paduchilor la fiecare membru al familiei, preferabil la lumina zilei.
61
Tratamentul se administreaza tuturor celor la care este dovedita prezenta parazitului, in
aceeasi zi, pentru a evita reinfestarea.
- Parul uscat este mai usor de examinat.
- Pentru inceput, pieptanati-va pentru a descurca tot parul, apoi verificati-l suvita cu
suvita.
- Verificati la radacina parului, dupa urechi si parul de pe ceafa. Acestea sunt zonele
unde se gasesc de obicei paduchii si ouale lor.
- Clatiti pieptenele dupa fiecare folosire, in apa calduta cu sapun, pentru a evita
reinfestarea.
Pasul nr. 2: aplicati samponul Paranix
Distribuiti in mod egal o cantitate suficienta de sampon Paranix pe parul uscat. Asigurati-
va ca ati samponat bine tot parul si scalpul. Masati produsul de la radacini spre varfuri, acordand
atentie sporita zonelor de la ceafa si din spatele urechilor. Lasati samponul sa actioneze timp de
zece minute, fiind extrem de important pentru succesul tratamentului.
100 ml = intre 2 si 4 aplicari, pentru persoanele cu parul scurt sau pana la umar. In cazul in
care parul este deosebit de lung sau de des, este posibil ca la o singura aplicare sa folositi tot
recipientul.
Pasul nr. 3: adaugati apa si spalati parul
Dupa zece minute, adaugati o cantitate suficienta de apa pe par, pentru a se forma spuma.
Spalati si clatiti bine parul. Asigurati-va ca ati clatit tot samponul de pe par.
Pasul nr. 4: indepartati paduchii si ouale
Inainte de a va usca parul, folositi din nou pieptenele special anti-paduchi sau pieptenele
din os pentru a indeparta paduchii si ouale.
1) Pieptanati parul ud cu pieptenele anti-paduchi.
2) Impartiti parul in patru suvite: de la frunte la ceafa si de la o ureche la cealalta. Pentru
parul lung, puteti impleti fiecare suvita.
3) Separati fiecare suvita in suvite cat mai subtiri, astfel incat scalpul sa fie vizibil.
4) Pieptanati fiecare suvita astfel rezultata, cat mai aproape cu putinta de scalp.
5) Cu ajutorul pieptenului, indepartati toti paduchii si/sau ouale pe care le gasiti.
6) Puteti sa dati deoparte fiecare suvita curatata.
7) Pentru a evita reinfestarea, curatati pieptenele dupa fiecare suvita cu o discheta de
bumbac sau putina vata. Pieptanati intotdeauna pornind de la radacina spre varf.

62
Pasul nr. 5: repetati tratamentul dupa sapte zile

PARASIDOSE LOTIUNE
COMPOZITE
Biococidine, parfum, excipienti. Fara parabeni.
Biococidine actioneaza mecanic, sufocand paduchii si
lindinile prin blocarea cailor respiratorii ale acestora. In
absenta insecticidelor chimice,paduchii si lindinile nu pot
dezvolta rezistenta.
Se poate administra
o bebelusilor peste 3 luni;
o femeilor insarcinate si care alapteaza;
o persoanelor astmatice;
Mod de utilizare
Impingeti dopul in jos pentu a perfora varful aplicator.
Cu ajutorul aplicatorului, aplicati pe parul umed o cantitate suficienta de lotiune tratament
cat mai aproape de radacina, inclusiv pe lungimea sa,astfel incat sa acoperiti in intregime parul si
pielea capului;
Masati bine, pentru a intinde uniform produsul;
Lasati sa actioneze timp de 45 de minute;
Pieptanati cu grija parul umed, folosind pieptanul fin Parasidose, pentru a indeparta parazitii
morti;
Spalati parul 1 data cu samponul obisnuit, apoi clatiti din abundenta.

63