Ministerul Educaţiei,Culturii si Cercetării al Republicii Moldova

Centru de Excelenţa in Energetică si Electonică

Catedra ,,Ştiinţe exacte’’

Referat
TEMA: Helmintozele

Elaborat: Rachier Olga

Profesor: Ion Bodean

Chişinau 2018
 Cuprins
 Ce este helmintoza?
 Situaţia epidemiologică in Republica Moldova
 Agentul patogen
 Surse de infectare
 Cai de transmitere
 Perioada de incubaţie
 Simtome
 Acţiuni

 Helmintozele
Sunt viermi ce trăiesc pe seama altor organisme și adesea le provoacă diferite boli.
Viermi paraziți se pot întâlni în toate grupele de viermi, mai ales la viermii
cilindrici.
Din grupa viermilor lați, exemple pot fi: Tenia, Gălbeaza.
Din grupa viermilor cilindrici: Trichina, Ascarida, Oxiurul și Limbricul.

 Situaţia epidemiologică in R. M.
Peste 15 mii de moldoveni ajung anual la medic din cauza infestării cu viermi
parazitari. Datele Centrului Național de Sănătate Publică arată că peste 14 mii
dintre pacienţi sunt copii, iar majoritatea dintre ei locuiesc în sate. Medicii susţin
că numărul bolnavilor este mult mai mare, dar că oamenii nu atrag o atenţie
deosebită problemei. Potrivit lor, helminţii nu sunt deloc de neglijat deoarece pot
provoca boli grave.
Potrivit medicilor, în majoritatea cazurilor, infecţiile cu viermi parazitari decurg
fără simptome.

 Agentul pathogen (surse de infestare)

Paraziţii intestinali sunt specii vii care traiesc in interiorul unui organism viu
(gazda), hrănindu-se cu substantele nutritive ale acestuia. Aceşti paraziţi ajung în
interiorul corpului pe calea aerului, apei sau prin mâncare. Pentru a se multiplica,
paraziţii intestinali se hranesc atat cu substanţele nutritive din alimentele
consumate, cât şi cu mucoasa zonei unde se stabilesc. Cu toate ca se pot stabili
oriunde în corpul uman, intestinul constituie mediul ideal pentru dezvoltarea şi
multiplicarea paraziţilor. 
Există peste o mie de specii de paraziţi intestinali care trăiesc în corpul uman - unii
au dimensiuni foarte mici, microscopice, iar alţii pot fi observaţi cu ochiul liber.
Paraziţii intestinali elibereaza toxine in sânge, reducand rezistenta organismului în
lupta cu agenţii de infecţie, astfel, acestia nu numai ca provoacă afecţiuni dar
agraveaza şi afectiunile deja existente. 
helminţii - organisme pluricelulare, precum: teniile, oxiurii, limbricii. Helminţii au
o lungime de la caţiva milimetrii la caţiva metrii si se hranesc cu continutul
intestinului sau cu sangele din peretii intestinali. au o lungime de la cativa
milimetrii la cativa metrii şi se hranesc cu continutul intestinului sau cu sangele din
pereţii intestinali. 
Corpul uman devine uneori gazda unui parazit din clasa Nematoda ce nu mai are
nevoie de nici un fel de prezentare: Ascaris lumbricoides sau, după denumirea
populară, limbrici. În stare adultă masculul Ascaris lumbricoides măsoară 15 cm
lungime
Femela ajunge la aproximativ 20 cm ea fiind mai mare decât masculul. Din punct
de vedere morfologic sunt viermi cilindrici ce au gură cu 3 buze. 
Habitat Acest parazit se localizează în intestinul subţire la om. Se deplasează
constant şi se hrăneşte cu chil intestinal.
Ciclul evolutiv şi modul de transmitter Adulţii trăiesc în intestinul subţire unde
pot depune până la 200.000 de ouă pe zi. Acestea sunt eliminate odată cu materiile
fecale şi ajung pe sol. După 3 – 4 săptămâni, dacă condiţiile de umiditate şi
temperatură sunt favorabile, ouăle embrionează şi devin infecţioase. Acestea se
transformă în geohelminţi, foarte rezistenţi în natură. Infecţia cu Ascaris
lumbricoides se produce prin ingestia ouălor embrionate odată cu fructe sau
legume contaminate şi nespălate. Ajunse în duoden, ouăle eclozează şi se
transformă în larve. Urmează apoi o etapă obligatorie de migrare ce se realizează
în mai multe săptămâni: din intestin ajung în ficat (în 3 – 4 zile), apoi în plămâni
(în 10 zile), folosind sistemul circulator pentru transport. Din plămâni ajung din
nou în intestin, părăsind plămânii prin trahee. După 2 luni de la
contaminare, Ascaris lumbricoides devine adult şi poate trăi până la un an în
interiorul corpului uman. 

 Cai de transmitere
Cele mai frecvente surse de contaminare cu helminţi sunt bolnavii de helmintiază,
purtătorii de helminţi şi animalele. Contaminarea cu helminţi sau cu ouăle lor se
face prin contact direct sau prin intermediul diferitelor obiecte murdare, iar în
unele cazuri prin consumul cărnii animalelor şi peştelui infestate.

 Perioada de incubaţie
În caz dacă organismul nu reuşeşte să învingă agenţii patogeni, atunci din
momentul pătrunderii lor în corpul copilului până la apariţia bolii trece un anumit
timp, care se numeşte perioadă de incubaţie (latentă). În această perioadă
microorganismele patogene se dezvoltă şi se înmulţesc, iară a indica semne de
boală. Durata perioadei de incubaţie are însemnătate pentru stabilirea termenelor
de izolare (separarea copiilor bolnavi de cei sănătoşi) şi de carantină.

 Simtome
Paraziţii intestinali pot supravietui în tractul digestiv ani de zile fără să cauzeze
vreun simptom. Printre simptomele comune se află: 
- durere abdominala; 
- diaree; 
- constipatie; 
- stari de voma; 
- stari de greata; 
- balonare si gaze intestinale; 
- dizenterie (eliminarea scaunelor cu sange si mucus); 
- mancarimi anale; 
- dureri de stomac; 
- oboseala si somnolenta; 
- pierderea in greutate; 
- eliminarea parazitilor cu materia fecala; 
- lipsa poftei de mancare; 
- alergii la alimente sau sensibilitate; 
- anemie; 
- carenta de fier. 

 Acţiuni
Tratamentul medicamentos 
De regula, tratamentul paraziţilor intestinali se realizează cu uşurinta; însa
afecţiunea reapare la scurt timp dacă sursa de infectie înca există. Medicamente
antiparazitare, precum Metronidazol, Tinidazol sau Furazolidon sunt eficiente
pentru tratarea infecţiilor parazitare daca sunt administrate conform prescripţiei
medicale. 
O singura doza de medicamente antiparazitare este suficienta pentru uciderea
parazitilor intestinali. Timp de cateva zile de la vindecare exista posibilitatea
eliminarii larvelor si oualor parazitilor prin scaun. Infestările netratate se pot
manifesta ani de zile. 
Terapia alternativă si complementară 
Tratamentele medicale obisnuite ajută la eliminarea paraziţilor intestinali într-un
interval de timp mai mic şi cu mai puţine efecte secundare decât tratamentele
alternative. Tratamentele alternative sunt eficiente atunci cand sunt administrate
concomitent cu medicamentele convenţionale.
Alimentaţie şi suplimente nutriţionale
1. Evitaţi carbohidraţii simpli, cum sunt cei existenţi în alimentele rafinate, fructe,
sucuri, produse lactate, zaharuri, cu excepţia mierii. 
2. Consumaţi usturoi crud, seminte de dovleac, rodii, sfecla si morcovi. Potrivit
studiilor, un amestec preparat din miere si seminţe de papaya ajuta la eliminarea
parazitilor intestinali la 23 dintre cei 30 participaţi la studiu. 
3. Adoptaţi o dietă bogată în fibre deoarece acestea ajută la eliminarea paraziţilor
intestinali. 
4. Probioticele (Lactobacillus acidophilus, Lactobacilus Plantarum, Saccharomyces
boulardii, si Bifidobacteria) ajuta la menţinerea sanataţii tractului digestiv. 
5. Enzimele digestive contribuie la readucerea tractului intestinal la starea normală.
Papaina este o enzima gasita în papaya care ucide paraziţii intestinali atunci când
este administrată cu 30 minute înainte sau dupa masă. 
6. Vitamina C (250 - 500 mg, de 2 ori pe zi) ajuta la stimularea sistemului
imunitar. 
7. Zinc (20 - 30 mg, zilnic) contribuie la imbunatatirea sistemului imunitar. 
8. Reduceţi consumul de cafeina si alcool.

Bibliografie
a) https://ro.wikipedia.org/wiki/Vierme_parazit

b) https://www.prime.md/ro/atacati-de-paraziti-peste-15-mii-de-moldoveni-se-
imbolnavesc-anual_54975.html

c) http://www.sfatulmedicului.ro/Parazitoze/viermii-si-parazitii-
intestinali_7734

d) http://www.scientia.ro/biologie/corpul-omenesc/3773-ascaris-lumbricoides-
limbricii.html

e) https://ro.wikipedia.org/wiki/Limbric

f) https://sanatatea.com/pub/sanatate/779-profilaxia-bolilor-infectioase-si-a-
infestarilor-helmintice-la-copii.html