1

GRANULATE (GRANULATA FR X)
Granulatele sunt preparate farmaceutice solide, constituite din particule de forma
neregulata (vermiculara, cilindrica sau sferica) ce contin substante active si substante
auxiliare, fiind destinate administrarii interne.

Avantajele granulatelor:

- au stabilitate crescuta fata de factorii externi prin reducerea suprafetei de contact

comparativ cu pulberile;
- mascheaza gustul si mirosul neplacute ale unor medicamente;
- administrarea este comoda, mai ales in pediatrie;
- prezinta omogenitate crescuta a componentelor;
- se distribuie uniform si rapid in tractul gastrointestinal;
- prezinta posibilitatea dirijarii eliberarii substantelor active in stomac sau intestin.

Dezavantajele granulatelor:

- nu ofera un dozaj exact al substantelor active si de aceea ele nu pot fi formulate cu

substante puternic active sau toxice;
- uneori au o conservare defectuoasa, ducand la intarirea lor;
- prezinta dificultate de mestecare pentru unii pacienti;
- au o tehnologie de fabricare laborioasa, necesitand echipament adecvat.

Clasificarea granulatelor:

1.In functie de tehnologia de preparare pot fi:

- zaharuri granulate (granulate obisnuite) – care contin substante active, zahar si substante
auxiliare. Ele pot fi si zaharuri granulate efervescente care contin pe langa alti excipienti si o
substanta acida si una alcalina si care se dizolva in apa inainte de administrare, producand
efervescenta;

- granulate acoperite – care sunt constituite din substante active si substante auxiliare,
avand straturi continue si uniforme cu rol de protectie sau de dirijare a eliberarii
substantelor active. Se prepara prin aplicarea substantelor de acoperire sub forma de solutie
sau suspensie, in conditiile in care are loc si evaporarea vehiculului;

- zaharuri cu cedare modificata – sunt granulate acoperite sau neacoperite ce contin

excipienti speciali sau se prepara prin metode speciale, destinate a modifica viteza, locul sau
timpul de cedare a substantelor active.

2.In functie de modul de conditionare sunt:

- granulate unidoza – ambalate in recipiente individuale si se administreaza o singura data;

 2

- granulate multidoza – la care administrarea fiecarei doze se realizeaza cu dispozitive

speciale capabile sa elibereze cantitatea de substanta activa prescrisa (lingurita).

3.In functie de modul de administrare:

- granulate care se mesteca si se inghit;

- granulate care se dizolva in apa inainte de administrare (granulate efervescente).

4.Dupa forma particulelor:

- granulate sferice;

- granulate cilindrice;

- granulate vermiculare.

5.In functie de modul de obtinere:

- granulate obtinute prin granulare umeda si uscata;

- granulate obtinute prin dispersare si asociere.

FORMULAREA GRANULATELOR

O formulare corecta a granulatelor conduce la obtinerea unor produse de calitate.

Conditiile de calitate pe care trebuie sa le indeplineasca granulatele sunt:

- sa asigure o dozare cat mai corecta a substantelor active;

- sa prezinte un aspect cat mai atragator ptr. pacienti;
- sa fie stabile din punct de vedere fizic, chimic si microbiologic;
- sa aiba eficacitate terapeutica;
- sa aiba o marime uniforma;
- granulatele efervescente sa se dizolve rapid;
- granulatele cu cedare modificata sa se dezagrege in timpul prevazut.

In componenta granulatelor intra substante medicamentoase si substante auxiliare.

Substantele medicamentoase care se prelucreaza sub forma de granulate trebuie sa fie slab
active, la care dozajul nu este foarte strict. Se folosesc: vitamine, diverse saruri (ex. saruri de
calciu, de magneziu), carbune, substante tonice, unele extracte vegetale, in procent de 10 –
20%.

Substantele auxiliare care se adauga la prepararea granulatelor au rolul de a usura

prelucrarea substantelor active, dar si pentru imbunatatirea calitatii lor. Dintre acestea sunt:
 3

- Excipienti – care se utilizeaza in scopul usurarii prelucrarii substantelor active

(aglutinanti, dezagreganti, lubrifianti). Dintre acestia: amidon, carbonat de calciu,
fosfat de calciu, aerosol, acid stearic, stearat de calciu si de magneziu. FR X limiteaza
adaosul urmatoarelor substante la prepararea granulatelor:
o Talc – max 3% din masa granulatelor;
o Acid stearic, stearat de Ca si stearat de Mg – max 1%;
o Aerosil – max 10%.

- Edulcoranti, aromatizanti si coloranti – care se utilizeaza in scopul imbunatatirii

gustului, mirosului si aspectului granulatelor. Dintre edulcoranti de folosesc: zahar,
sorbitol, glucoza sau indulcitori de sinteza (zaharina, ciclamat, aspartam), iar dintre
coloranti: tartrazina, amarant, indigo-carmin, verde-acid.

PREPARAREA GRANULATELOR

Substantele active si cele auxiliare se aduc la un grad de finete prevazut, utilizand

metodele si echipamentele descrise la cap. ”Pulberi”. Amestecul de pulberi este apoi supus
operatiei de granulare.

Granularea este procesul de aglomerare si aderare a particulelor pulverulente in

agregate numite granule. Transformarea particulelor de pulbere in granule de anumite
dimensiuni se realizeaza in anumite etape:

- amestecarea pulberilor pentru omogenizare;

- agregarea (cand se formeaza granulele);
- uscarea (in cazul granularii umede);
- sortarea granulelor (uniformizarea sau clasificarea);
- acoperirea cu unul sau mai multe straturi continue si uniforme de solutii de zahar sau
cu pelicule subtiri de polimeri (in cazul granulatelor acoperite).

Granularea se foloseste si ca etapa intermediara la prepararea comprimatelor. Ea se

poate executa:

a. Pe cale uscata;
b. Pe cale umeda;
c. Prin metode speciale.

a. Granularea uscata se aplica tuturor substantelor active termolabile sau sensibile la

umiditate. Ea se realizeaza prin brichetare sau prin compactizare.
 4

Granularea prin brichetare (comprimare) se aplica substantelor active cu densitate mica si

pulberilor vegetale. Amestecul de pulberi se comprima in comprimate mari si dure, numite
brichete cu ajutorul unui utilaj industrial denumit kilsonator. De cele mai multe ori, pentru a
ajunge la consolidarea legaturilor interparticulare, este necesar ca brichetarea sa se faca de
2-3 ori. Dupa obtinere, brichetele se macina in granulatoare mecanice (cu ciocane, oscilante,
rotative). Dupa obtinerea granulatelor, acestea se sorteaza prin cernere prin sita IV, oprindu-
se refuzul, iar cernutul este supus din nou granularii.

Granularea prin compactizare consta in transformarea amestecului de pulberi intr-o placa

mare compacta cu ajutorul unor valturi (cilindri), care apoi este sfaramata intre doua rulouri
dintate aflate sub valturi. La final, granulatele obtinute se sorteaza prin cernere ca in cazul
anterior.

Prin granulare uscata se obtin granulatele efervescente.

b. Granularea umeda este cel mai raspandit procedeu, fiind considerata metoda clasica de
preparare a granulatelor.

Pentru a obtine amestecuri cat mai omogene, particulele de substante active si

auxiliare trebuie sa aiba dimensiuni cat mai apropiate. Pentru aceasta, se recurge la
pulverizarea tuturor ingredientelor si apoi cernerea si amestecarea timp de 15 minute.

Pulberea obtinuta se umecteaza ulterior cu solutii apoase aglutinante,

transformandu-se intr-o pasta de consistenta potrivita care este trecuta fortat prin ochiurile
sitei III, rezultand granulatele. Granulatele umede sunt supuse uscarii lente, initial prin
expunere la aer si apoi in etuve sau in uscatoare cu circulatie de aer, la temperatura de 45 C,
timp de 6 – 12 ore. Uscarea nu se executa rapid, deoarece granulatele pierd umiditatea la
exterior si formeaza o crusta care impiedica indepartarea umiditatii din interior. La final,
granulatele se sorteaza prin cernere prin sita IV.

Prin aceasta metoda se pot prepara si granulatele efervescente, dar ca lichid de

aglutinare nu se foloseste apa, ci alcoolul concentrat.

Aromatizarea granulatelor se face dependent de gustul predominant, iar colorarea in

functie de aroma folosita (ex: granulatele care contin substante amare se vor aromatiza si
colora cu caramel sau cacao, cele cu substante acide se aromatizeaza cu esente de fructe si
se coloreaza cu colorantul specific esentei folosite, cele dulci se aromatizeaza cu vanilie,
menta).

Granularea umeda poate fi aplicata si in farmacie, dar in acest caz se prepara cantitati
mici de granulate.

c. Metode speciale de granulare – sunt metode exclusiv industriale si se pot realiza in mai
multe moduri: in turbine, prin intermediul atomizarii sau prin procedeul Wϋrster.
 5

GRANULATE ACOPERITE

Acestea sunt granulate obisnuite la care se adauga un invelis subtire de solutii de

polimeri care are scopul fie de a masca gustul neplacut al medicamentelor, fie de a dirija
dezagregarea lor in intestin. In acest scop se utilizeaza metoda fluidizarii care consta in
introducerea concomitenta intr-o baie speciala a unei solutii de acetoftalat de celuloza in
amestec cu acetona sau alcool izopropilic, alaturi de granulatele ce urmeaza a fi acoperite.

GRANULATE EFERVESCENTE

Acestea contin substante care reactioneaza intre ele in mediu apos si degaja bioxid
de carbon.

Se obtin prin amestecarea substantei active cu substantele auxiliare in prezenta unei

substante alcaline si a unui acid organic. Dintre substantele alcaline, cel mai frecvent este
folosit bicarbonatul de sodiu, iar dintre acizii organici: acidul citric, tartric, alginic, fumaric.

La prepararea lor se va evita intrebuintarea apei.

Se pot prepara dupa mai multe procedee:

1.Cea mai frecventa metoda consta in stropirea amestecului pulverizat cu alcool concentrat
si omogenizarea acestuia pana la obtinerea unei mase vartoase care se preseaza imediat prin
sita. Daca se evapora alcoolul, masa devine sfaramicioasa si nu se formeaza granulatele;

2.Granularea separata a substantelor alcaline si a celor acide, iar dupa uscare, amestecarea
lor;

3.Incalzirea amestecului de pulberi pana la inmuiere, obtinandu-se o pasta care se trece

fortat prin sita.

Granulatele efervescente au proprietatea de a masca intr-o anumita masura gustul

medicamentelor prin degajarea de bioxid de carbon in contact cu apa.

CARACTERE, CONTROL SI CONSERVARE

FR X prevede urmatoarele metode de control:

- Aspect: granulatele trebuie sa se prezinte sub forma de fragmente vermiculare,

cilindrice sau sferice uniforme, cu gustul, mirosul si culoarea substantelor folosite.
Granulatele acoperite trebuie sa prezinte un invelis uniform si continuu;
- Marimea particulelor – se examineaza pe continutul unui recipient si poate varia de
la pulbere groscioara pana la particule de 5 – 7mm/1 – 2mm;
- Dezagregarea – se determina pe 3g granulate. Zaharurile granulate trebuie sa se
dezagrege in apa in cel mult 15 minute, cele efervescente in 5 minute, iar cele
 6

acoperite in cel mult o ora. Granulatele acoperite enterosolubile trebuie sa reziste 2

ore in solutie acida de pepsina si sa se dezagrege in cel mult o ora in solutie alcalina
de pancreatina;
- Masa totala pe recipient;
- Dozarea.

Conservarea se realizeaza in recipiente bine inchise. Granulatele efervescente se

pastreaza in recipiente bine inchise si in prezenta unei substante deshidratante.

ADMINISTRAREA GRANULATELOR

Se face de obicei la volum, fie ca atare, cu lingurita, fie prin dizolvare prealabila in
putina apa. Granulatele efervescente se administreaza numai sub forma de solutie, dupa ce
au fost dizolvate in apa.