FITOTERAPIA ȘI MEDICAȚIA

ANTITUSIVĂ ȘI EXPECTORANTĂ

MOTTO:
“A fi asistent medical înseamnă să percepi medicina şi în
dimensiunea sa umanistă, nu numai în latura sa tehnică. Cu
alte cuvinte, ştiinţa în medicină trebuie să aibă şi conştiinţă.”
 Vasile Astărăstoae

1
 ARGUMENT

Organismul uman reprezintă cea mai înaltă treaptă de organizarea amateriei vii.El este un sistem
biologic deschis care manifeste schimbări permanente de materie,energie și informații cu mediul
înconjurător.el are însușiri specifice acestui tip de sistem : integritatea, echilibrul, dinamismul,
autoreglarea și caracterul informațional.

Integritatea organismului este rezultatul interdependenței morfofuncționale a organismelor și

sistemelor care constituie organismul uman.Acesta nu este strict suma însușirilor părților componente,
el căpăta noi însușiri structurale și funcționale rezultate din interacțiune acestora.

În lucrarea de față s-a făcut o prezentare a tratării afecțiunilor reprezentate prin tusea seacă sau
productivă,care poate fi realizată prin folosirea acțiunii plantelor medicinale cu acțiune emolientă,
expectorantă, și cele utilizate în tusea spasmotica, fie prin folosirea medicamentelor de sinteză.

S-a scris și s-a vorbit foarte mult despre utilizarea plantelor medicinale în terapeutică ,ceea ce ne dă
dreptul să credem că elixirul sănătătii vine din plantele medicinale și este utilizat din vremuri foarte
vechi iar de-a lungul timpului oamenii au încercat să găsească remedii pentru bolile de care sufereau,
luptând pentru vindecarea afecțiunilor ,precum și încercând să dezvolte alte metode de obținere a
unor principii active a substanțelor de sinteză și semisinteza.

Folosirea acțiunii palntelor medicinale nu are efect imediat, dar nu prezintă dezavantajul apariției
reacțiilor adverse cală medicamentele de sinteză.Plantele medicinale se pot utiliza sub formă de
infuzie, macerat, decoct.

2
 Folosirea medicamentelor de sinteză au acțiune asupra organismului afectat, înlătura cauza și efectul
acestuia, dar prezintă riscul apariției reacțiilor adverse cu acțiune asupra altor organe sănătoase, deci
aceasta cale trebuie urmată cu precauție și ținând seamă de efectele adverse.

Un exemplu îl reprezintă opiul, din care prin diverse metode se obține morfină, noscapina, codeine ,
folosite cu succes atât că antitusive cât și-n alte afecțiuni (codeina fiind folosită și ca antidiareic
puternic) .

Noscapina, alcaloid din opiu, folosit că antitusiv central neopioid a fost izolat pentru prima oară sub
denumirea de narcotine de către Pierre Robiquet , un chimist francez din Paris , care a realizat în peste
20 de ani , o serie de studii în consolidarea metodei de izolare a morfinei și de asemenea a izolat în
1832 o componența foarte importantă din opiu (codeină) care în prezent este cel mai utilizat antitusiv
pe scară largă.

3
CUPRINS

CAPITOLUL I.............................................................................................................................8
ANATOMIA ȘI FIZIOLOGIA APARATULUI RESPIRATOR..............................................8
1.1 Anatomia aparatului respirator...........................................................................................8
1.2 Controlul funcției respiratorii.............................................................................................9
1.3 Fiziologia sistemului respirator........................................................................................10
CAPITOLUL II.........................................................................................................................14
TUSEA......................................................................................................................................14
2.1 Definiție și generalități.....................................................................................................14
2.2 Mecanismul tusei.............................................................................................................15
2.3 Forme ale tusei.................................................................................................................17
CAPITOLUL III........................................................................................................................19
FITOTERAPIA ANTITUSIVĂ ȘI EXPECTORANTĂ...........................................................19
3.1 Fitoterapia, terapia cu plante de leac................................................................................19
3.2 Plantele din tratamente naturiste......................................................................................19
3.3 Avantajele tratamentelor naturiste:.................................................................................20
3.4 Durata tratamentelor naturiste.........................................................................................21
CAPITOLUL IV.......................................................................................................................25
MEDICAMENTE ANTITUSIVE DIN PLANTE.....................................................................25
4.1 Siropuri antitusive din plante...........................................................................................25
CAPITOLUL V.........................................................................................................................30

4
MEDICAMENTE EXPECTORANTE DIN PLANTE.............................................................30
5.1 Siropuri expectorante din plante......................................................................................30
CAPITOLUL VI........................................................................................................................42
ANTITUSIVE............................................................................................................................42
6.1 Baze fiziopatologice.........................................................................................................42
6.2 Definiție...........................................................................................................................43
6.3 Farmacoterapie.................................................................................................................44
6.4 Clasificare........................................................................................................................44
CAPITOLUL VII.......................................................................................................................46
ANTITUSIVE CENTRALE OPIOIDE.....................................................................................46
CAPITOLUL VIII.....................................................................................................................53
ANTITUSIVE CENTRALE NEOPIOIDE...............................................................................53
CAPITOLUL IX........................................................................................................................59
EXPECTORANTE....................................................................................................................59
9.1 Baze fiziopatologice........................................................................................................59
9.2 Definiție..........................................................................................................................59
9.3 Clasificare........................................................................................................................60
CAPITOLUL X.........................................................................................................................84
TERAPII ALTERNATIVE PENTRU TUSE............................................................................84
BIBLIOGRAFIE :.....................................................................................................................86

5
 CAPITOLUL I.

ANATOMIA ȘI FIZIOLOGIA APARATULUI RESPIRATOR

1.1 Anatomia aparatului respirator

Aerul inspirat se deplasează trecând pe rând prin:

• Cavitate nazală-este căptusită cu mucoasă nazală. Această are o foarte bogată rețea de
vase cu rol în incălzirea aerului. Ea produce mucus care umezește aerul și reține particule
străine.

• Faringe-este organul comun sistemului digestiv și sistemului respirator.

• Laringe-are în peretele său numeroși mușchi și piese cartilaginoase protectoare. Un

cartilaj în formă de frunză (epiglotă) acoperă intrarea substanțelor nutritive, înghițite. În

6
interior, peretele laringelui are niște pliuri musculoase, coardele vocale, care prin vibrare
creează sunete.

• Trahee-conține în peretele său inele cartilaginoase suprapuse care țin mereu deschis.

• Bronhii-au țesut cartilaginos. Mucoasă traheei și bronhiilor produce mucus care reține
particulele străine, iar cilii prezenți împing corpurile străine spre ieșire, prin mișcarea lor
permanentă.

• Saci alveolari-sunt extremitătile bronhiolelor( care nu au cartilaj, dar au țesut muscular

neted).

• Alveole pulmonare (în plămani)de unde oxigenul trece în sânge, apoi în celule.

1.2 Controlul funcției respiratorii

De reglarea și controlul funcției respiratorii sunt responsabile două zone ale trunchiului
cerebral, și anume medulla oblongata(bulbul rahidian) și puntea lui Varolio.

Respirația este funcția prin care se asigură continuu și adecvat aportul de oxigen din aerul
atmosferic până la nivelul celulelor care îl utilizează și circulația în sens invers a dioxidului de
carbon produs de metabolismul celular.

Componentele sistemului respirator sunt: căile respiratorii (cavitatea nazală, faringele,

laringele, traheea, bronhiile) și plămânii. Fosele nazale (nările), fac legătura între mediul
extern și cavitatea nazală (mediul intern), Interiorul cavității nazale este căptușit cu o mucoasă
ale cărei secreții mențin locul mereu umed. Mucoasa, fiind puternic vascularizată, încălzește
aerul inspirat. Mucusul, cât și firele de păr din fosele nazale opresc înaintarea prafului și a
altor impurități care se pot afla în aerul inspirat.

7
Faringele este organul în care se încrucișează calea respiratorie cu calea digestivă. Laringele
este alcătuit din mai multe cartilaje, dintre care cel situat anterior prezintă o proeminență,
numită “mărul lui Adam”. La intrarea în laringe se află un căpăcel numit epiglotă, care, la
nevoie, astupă cavitatea laringelui numită glotă. Laringele este și organul vorbirii, deoarece în
interiorul său se află două perechi de pliuri numite coarde vocale. Prin vibrarea coardelor
inferioare se produc sunetele. Traheea este un tub lung de aproximativ 12cm, menținut deschis
datorită inelelor cartilaginoase care intră în structura sa. Spre esofag, țesutul cartilaginos este
înlocuit cu țesut moale, ce ușurează trecerea alimentelor prin esofag. Peretele intern al traheii
este căptușit cu o mucoasă umedă, ale cărei celule sunt ciliate. Cilii se mișcă de jos în sus,
antrenănd astfel impuritățile spre exterior. Bronhiile, în număr de două, sunt ramificații ale
traheii care pătrund în plămâni. Inelele cartilaginoase ale acestora sunt complete, iar mucoasa
lor conține, de asemenea, celule ciliate. Bronhiile se ramifică în bronhii secundare: două în
plămânul stâng, trei în plămânul drept.

Plămânii sunt două organe alveolare elastice, de culoare roz, așezate în cutia toracică,
deasupra diafragmei. Plămânul drept este alcătuit din trei lobi, iar plămânul stâng are doar doi
lobi, între cei doi plămâni aflându-se inima. În fiecare lob pătrunde câte o bronhie secundară,
care se ramifică în tuburi din ce în ce mai mici, numite bronhiole. Acestea, când ajung să aibă
1mm în diametru, nu mai au inele cartilaginoase. Cele mai fine bronhiole se termină cu saci
pulmonari, alcătuiți din mici umflături cu pereții foarte subțiri, numite alveole pulmonare.

Alveola pulmonară este unitatea structurală și funcțională a plămânului. Între sacii pulmonari

se află un țesut conjunctiv elastic. Plămânii nu au mușchi. Suprafața lor este acoperită de două
foițe, numite pleure. Una este lipită de plămân (pleura viscerală), cealaltă de peretele intern al
cavității toracice (pleura parietală). Între ele se află o cavitate foarte subțire (spațiul pleural), în
care se găsește o peliculă de lichid(lichidul pleural). Plămânii sunt foarte bine vascularizați de
arterele și venele pulmonare. Arterele pulmonare pătrund în plămâni printr-un loc numit hil, se
ramifică și însoțesc bronhiile până la sacii pulmonari, unde se ramifică în arteriole care se
continuă cu capilarele. Acestea se deschid în venule care înconjoară sacii, însoțesc apoi
bronhiolele, bronhiile, se unesc în venele pulmonare (câte două de fiecare plămân) și ies din
plămân tot prin hil. Ele se deschid în final, în atriul stâng. Un plămân este, deci, alcătuit dintr-
un mare număr de saci pulmonari. Suprafața acestora este foarte mare datorită alveolelor, a

8
căror suprafață totală atinge 200 m pătrați. Astfel, sângele și aerul se găsesc în contact pe o
mare suprafață. Ele sunt separate doar de pereții foarte subțiri ai alveolelor și ai capilarelor.

1.3 Fiziologia sistemului respirator

Funcționarea sistemului respirator, prin care se asigură respirația, cuprinde, în principal,
respirația pulmonară și respirația celulară.

Respirația pulmonară

Această etapă a respirației cuprinde două faze: pătrunderea aerului în plămâni (inspirația);
eliminarea aerului din plămâni (expirația), care durează mai mult decât inspirația. Un om adult
aflat în repaus execută 16 mișcări respiratorii pe minut (ritmul respirator). Acest ritm este mai
mare la femeie; el crește în timpul activității musculare, al exercițiilor fizice etc. Respirațiile
normale sunt acte reflexe involuntare. Plămânii, neavând mușchi, urmează pasiv mișcările
cutiei toracice. În timpul inspirației, volumul cutiei toracice crește datorită contracției
mușchilor respiratori: diafragma se contractă și coboară, mușchii intercostali trag coastele și le
ridică. Mișcarea coastelor împinge sternul înainte, iar plămânii se umplu cu aer. În momentul
expirației, mușchii se relaxează, iar plămânii își micșorează volumul o dată cu cel al cutiei
toracice, eliminând aerul. Inspirația este, deci, faza activă a respirației, iar expirația este faza
pasivă. Intrările și ieșirile de aer din sistemul respirator prezintă ventilația pulmonară, care
depinde de frecvența și profunzimea mișcărilor respiratorii. Acestea pot crește prin
antrenament, gimnastică etc. Aerul este un amestec de gaze în următoarea proporție:
21% oxigen, 78% azot, 0,03% dioxid de carbon și alte gaze în cantități foarte mici.
Caracteristicele aerului inspirat sunt diferite de cele ale aerului expirat.

Astfel în plămâni, aerul pierde oxigen, se îmbogățește în dioxid de carbon și vapori de apă.

Schimbările de gaze se produc la nivelul alveolelor pulmonare, unde sângele și aerul se găsesc
în contact pe o mare suprafață. Dioxidul de carbon din sânge traversează pereții capilarelor și
pereții alveolelor, de unde va fi eliminat prin expirație. Oxigenul din aerul ajuns în anveole în
urma inspirației traversează pereții acestora, pereții capilarelor și ajunge în sânge, care îl
transportă la organe. Schimbul de gaze la nivelul pulmonar are loc întotdeauna în acest fel,
datorită diferențelor de presiune a acestor gaze în plămâni și sânge.
9
Sistemul respirator:

Lobulul respirator: 
1. Sinusul nazal:  18. Bronhiile principale: 31. Plamânul 41. Țesut
2. Sinusul frontal  stângă și dreaptă  stâng:  conjunctiv 
3. Sinusul sfenoid  19. Inele cartilaginoase  21. Bronhii lobare:  42. Saci alveolari 
4. Tractul respirator 20. Bronhiile lobare:  22. Superioară 43. Canal alveolar 
superior:  21. Bronhii lobare superioare  stânga  44. Glandă
5. Nas  22. Bronhii lobare inferioare  23. Superioară mucoasă 
6. Cavitatea nazală  23. Bronhii lobare mediane  dreapta  45. Mucoasă 

10
7. Cornete nazale  24. Bronhie segmentară  32. Lob superior  46. Arteriolă
8. Vestibulul nazal  25. Plamânul drept:  34. Fisura oblică  pulmonară 
9. Faringe  26. Lob superior  35. Incizura 47. Venulă
10. Laringe:  27. Scizura orizontală  cardiacă  pulmonară 
11. Epiglota  28. Scizura oblică  36. Lingula  48. Capilare 
12. Cartilaj tiroidian  29. Lobul median  37. Lobul inferior  49. Atriu 
13. Cartilaj cricoidian  30. Lobul inferior 38. Diafragma 50. Alveole
14. Corzi vocale  39. Cavitatea
15. Tractul respirator bucală 
inferior  40. Esofag
16. Trahea 
17. Carena traheei

11
 CAPITOLUL II.

TUSEA

2.1 Definiție și generalități

Tusea reprezintă un act reflex (involuntar), dar și voluntar, fiind o reacție de apărare a
organismului, prin care se îndepărtează secrețiile patologice și produsele străine din căile
respiratorii. De la această caracteristică definitorie, face excepție tusea cu punct de plecare
extrarespirator și cea iritativă chinuitoare, indiferent de originea sa (pulmonară sau
extrapulmonară).

Tusea constă, de regulă, dintr-un inspir profund urmat de apropierea corzilor vocale,
închiderea glotei și contracția bruscă a mușchilor expiratori (intercostali interni, abdominali),
însoțită de creșterea presiunii intratoracice cu peste 100 mm Hg. Ca urmare, corzile vocale și
epiglota se deschid, aerul este expulzat cu viteză mare, de 25-1000 km/oră, antrenând
particulele iritante, corpii străini, gazele iritante și secrețiile din bronhii sau trahee spre
exterior. Tusea poate fi voluntară sau involuntară (reflexă). Tusea involuntară este rezultatul
stimulării în principal a fibrelor aferente vagale traheale (în special de la nivelul carinei) și
laringiene, dar și a altor receptori de la nivelul capului și gâtului. Stimularea receptorilor tusei
poate fi mecanică, ca în cazul aspirației sau iritativă provocată de o iritație inflamatorie,

12
mecanică sau tumorală a mucoasei căilor respiratorii. Centrii de control ai tusei se află la nivel
medular.

Tusea este un simptom frecvent întâlnit în majoritatea afecțiunilor acute sau cronice ale
aparatului respirator. În funcție de productivitatea tusei, se distinge: tuse uscată și tuse
productivă urmată de expectorație, cu apariția sputei. Din punctul de vedere al evoluției, se
distinge: tuse acută și tuse cronică. Există mai multe forme particulare ale tusei: tuse surdă,
tuse lătrătoare, tuse bitonală, tuse cavernoasă, tuse chintoasă, tuse emetizantă, tuse iritativă.
Din punctul de vedere al frecvenței poate fi: tuse rară și tuse permanentă. După timpul de
apariție se distinge: tuse matinală, tuse vesperală, tuse nocturnă, tuse continuă. După
circumstanțele de apariție se distinge: tuse de efort și tuse pozițională.

Tusea uscată, chinuitoare, frecventă este inutilă și dăunătoare și poate determina accidente
hemoragice sau pneumotorax spontan, poate favoriza infecțiile, produce insomnie cu epuizare
fizică a bolnavului, induce creșterea presiunii în circulația pulmonară. Tusea uscată este
suprimată cu antitusive . Tusea umedă, productivă este utilă, ea permițând eliminarea
secrețiilor patologice din căile respiratorii, constituind unul dintre mecanismele de apărare a
organismului. Tusea productivă nu trebuie suprimată (cu excepția unor cazuri speciale: când
epuizează pacientul sau împiedică odihna și somnul) deoarece sputa trebuie expectorată.

2.2 Mecanismul tusei

Tusea este un act reflex (involuntar), dar și voluntar. Reflexul tusei este format de receptori,
căi aferente, centrul tusei și căi eferente.

Punctul de plecare a reflexului de tuse este reprezentat de receptori aflați în zone situate atât în
aparatul respirator cât și în afara sa, denumite zone tusigene.

Zonele tusigene pulmonare din arborele respirator sunt reprezentate de receptorii tusei din
epiteliul ciliat care acoperă toată mucoasa laringiană, traheală și bronșică, în special în
mucoasa traheei și a bronhiilor principale. Se descriu zone tusigene deosebit de sensibile,
situate în: laringe (zona interaritenoidiană), bifurcația traheei și bifurcațiile bronhiilor mari.

13
Stimularea receptorilor tusei poate fi mecanică, ca în cazul aspirației, chimică (în cazul gazele
iritante) sau iritativă provocată de o iritație inflamatorie, mecanică sau tumorală a mucoasei
căilor respiratorii.
Zonele tusigene extrapulmonare se găsesc în mucoasa rinofaringiană (care determină tusea
nazală sau tusea faringiană), ureche (mai ales conductul auditiv extern), pleură (tusea
pleurală), mediastin, esofag, stomac (tusea gastrică), peritoneu (tusea peritoneală) și în unele
organe abdominale: ficat, splină, stomac, căi biliare, apendice, anexe.
Existența acestei largi palete de zone tusigene explică frecvența mare a tusei în patologia
generală (nu numai în cea respiratorie).

Căile aferente ale reflexului de tuse sunt numeroase, în raport cu originea pulmonară sau
extrapulmonară a tusei.
Tusea pulmonară are două căi nervoase centripete: ramurile senzitive ale nervului vag, pentru
mucoasele traheală (în special de la nivelul carinei traheale aflată la locul de bifurcație a
traheei) și bronșică și nervul laringian superior, pentru mucoasa laringiană.
Tusea extrapulmonară are mai multe căi nervoase centripete: nervul trigemen, nervul
glosofaringian și mulți alți nervi.

Centrul tusei se află în porțiunea superioară a bulbului și în punte; la acest nivel acționează
medicamentele antitusive; impulsurile eferente sunt inițiate la nivelul centrului și transmise pe
calea eferentă. Centrul reflexului de tuse este reprezentat de nucleul senzitiv al nervului vag,
situat de o parte și de alta a liniei mediane a planșeului ventriculului al IV-lea.
Controlul scoarței cerebrale asupra tusei este foarte important; sub influență voinței tusea se
poate reține (suprima) sau, din contră, se poate reproduce. În afară de acest aspect supus
voinței, trebuie menționată existența unei tuse de origine centrală, tusea nervoasă a
nevroticilor, care apare numai ziua, este legată de traume psihoemoționale și dispare noaptea.

Căile eferente, centrifuge ale reflexului sunt constituite din tractul cortico-spinal, din fibrele
nervului laringeu recurent (pentru musculatura din laringe), nervului frenic și a nervilor spinali
(rahidieni) motori care asigură funcționalitatea musculaturii expiratorii toracici (mușchii
intercostali interni), a musculaturii peretelui abdominal (drepții abdominali și oblicii mari)
care produc contracția peretelui abdominal; simultan, se realizează relaxarea diafragmului.

14
Închiderea glotei, moment important în producerea tusei, se realizează sub influența stimulilor
veniți pe calea nervului laringeu recurent care conțin fibre motorii ale vagului.

2.3 Forme ale tusei

În funcție de existența sau inexistența sputei, tusea este de două feluri: tuse uscată și tuse
umedă, productivă.

Tusea uscată sau tusea neproductivă, tusea seacă este neurmată de expectorație și are un

timbru sec. Ea este scurtă, repetată, iritativă și obosește bolnavul, producându-i insomnii. Este
cauzată de excitația zonelor tusigene pulmonare (trahee, bronhii) sau extrapulmonare
(rinofaringe, ureche, mediastin, pleură, esofag, stomac, apendice, ficat, splină, colecist,
peritoneu, uter și anexe etc.)

Tusea uscată este prezentă în tabloul clinic de debut al virozelor respiratorii acute virale sau
bacteriene (în faza inițială a unei faringite acute, bronșite acută, traheite acute, traheobronșite
sau pneumonii acute). Apare și în afecțiuni pleurale (pleurite, pleurezii, pneumotoraxuri),
tuberculoza pulmonară incipientă, fibroză pulmonară, neoplasm (cancer) bronșic, tumori
mediastinale, adenopatii traheobronșice, iritație subdiafragmatică, otite medii. În plus, tusea
uscată este prezentă și în debutul bolilor eruptive, în special rujeola (datorită afectării
laringelui).

Deseori ca simptom inițial sau unic, tusea uscată poate fi întâlnită în insuficiența cardiacă, în
anevrism de aortă și pericardită. Tusea uscată cardiacă este caracteristică în special bolii
mitrale (stenoză mitrală), în care dilatarea atriului stâng determină iritarea fibrelor nervoase
centripete ale arcului reflex tusigen.

La copii, o tuse uscată, instalată brusc și rebelă la tratament poate fi expresia clinică a unui
corp străin în conductul traheobronșic (nasture, monedă, boabe de porumb etc.) care a ajuns
aici prin inhalare accidentală. La adulți și la vârstnici, o tuse uscată instalată lent progresiv și
rebelă la tratament sugerează existența unui cancer bronșic.

15
O tuse uscată poate fi și o tuse nervoasă (bolnavi cu tulburări nevrotice, tulburări emoționale),
o tuse de obișnuință (tuse tic) sau intenționată, voită (tuse frauduloasă).

Tusea productivă sau tusea umedă, este urmată de expectorație, cu apariția sputei în proporții

variabile. Are un timbru umed și apare din cauza prezenței secrețiilor în tractul respirator.
Acest tip de tuse constituie indiciu al unei afecțiuni a aparatului respirator, care evoluează cu
hipersecreție bronșică, exsudare sau transsudare alveolară.

Tusea productivă este aproape întotdeauna expresia unor procese bronhopulmonare catarale
inflamatorii, supurative (traheobronșite acute, bronhopneumopatii cronice, bronșectazii și
tuberculoză), mai rar a unor procese bronhopulmonare proliferative sau a unor procese de
vecinătate, care drenează în arborele bronșic (pleurezie sau supurație mediastinală deschisă
într-o bronhie).

Adesea inițial tuse este seacă (când există numai edem local la nivelul mucoasei), iar în
următoarele zile apare o tuse umedă (prin apariția exsudatului, acesta este mobilizat prin tuse
și bolnavul începe să expectoreze).

Există bolnavi cu o stare generală alterată, care au secreții foarte mari la nivelul căilor
respiratorii, însă nu le elimină prin tuse. Acești bolnavi au o tuse cu timbru umed.

Tusea productivă poate fi și de origine cardiacă (de exemplu edem pulmonar acut). La
cardiaci, tusea productivă este condiționată de staza în mica circulație, care determină
transsudare bronho-alveolară și iritație a mucoasei bronșice cu hipersecreție bronșică.

In functie de locul de formare a impulsurilor nervoase declansatoare , tusea poate fi: tuse pulmonara,
tuse extrapulmonara.

În funcție de consecințe tusea poate fi : tuse dăunătoare ( tuse seacă de intensitate mare, dureroasă,
favorizând hemoptizia; solicită aparatul cardiovascular și împiedică odihna ) sau tuse utilă
(productivă) , deoarece produce evacuarea secrețiilor și mucusului infestat ,împiedicând extinderea
infecției și menținând permeabilitatea căilor respiratorii.

În funcție de durată avem tuse acută (când durează mai puțin de 3 săptămâni), tuse subacută(când
durează între 3-8 săptămâni) și tuse cronică ( când durează peste 8 săptămâni).

16
 CAPITOLUL III.

FITOTERAPIA ANTITUSIVĂ ȘI EXPECTORANTĂ

3.1 Fitoterapia, terapia cu plante de leac

Toată lumea știe că ceaiul de mentă calmează deranjamentele la stomac și sucul de ridiche
neagră te scăpa de tuse. Dar tainele legate de vindecarea cu plante medicinale le știu doar
fitoterapeuții, cei care cunosc tratatele de medicină tradițională. Numele fitoterapiei provine
din combinarea a două cuvinte de origine greacă, “phyton", adică “planta" și “therapea" care
înseamnă “tratament". Vechimea ei se pierde în negură vremurilor, iar rezultatele pe care le dă
i-au provocat pe oamenii de știință să o studieze îndeaproape.

Cercetătorii nu contenesc să se minuneze de virtuțile inepuizabile ale plantelor de leac. într-

adevăr, substanțele pe care le conțin sunt potrivite pentru afecțiunile pe care le tratează. Sunt
aceleași vitamine, minerale și substanțe active ca și în medicamente, dar au marele avantaj că
sunt naturale și produc efecte secundare adverse. E adevărat, un tratament naturist durează mai
mult decât unul cu substanțe de sinteză. Dar beneficiile sale sunt mai profunde și se adresează
ființei în întregul ei. Nu doar părților bolnave din organism, ci și greșelilor de gândire și chiar
emoțiilor negative.

3.2 Plantele din tratamente naturiste

17
 Există studii care arată că plantele pot simți intențiile oamenilor. Ele se sperie atunci când
cineva se apropie cu gândul de a le rupe sau tăia și se bucură atunci când se simt iubite și
admirate. Când sunt recoltate pentru a face bine, plantele își îndeplinesc menirea. E foarte
important să știm care parte a unei plante trebuie folosită – rădăcină, frunzele, mugurii, florile
sau fructele. Fitoterapeuții sunt la curent cu perioadele propice ale anului și ale zilei când se
recoltează plantele, pentru a obține efectele scontate.

Modul de preparare și asociere a plantelor dintr-un tratament naturist face parte din știința
secretă a fitoterapiei. Plantele de leac pot fi folosite ca atare, prin uscare și apoi mărunțire sau
măcinare. își fac efectul binefăcător sub formă de ceaiuri, tincturi, macerate glicemice sau pur
și simplu sub formă de pulbere. Dozele de administrare sunt stabilite în funcție de puterea
activă a fiecărei plante.

3.3 Avantajele tratamentelor naturiste:

-accesibile: plantele medicinale și remediile naturale sunt ușor de procurat;

-ieftine: prețul de raft este foarte mic;

-acțiunea blândă: curele durează câteva luni, nu agresează în nici un fel organismul;

-efecte de durată: odată instalate, efectele administrării se resimt pe perioade lungi de timp;

-lipsă efectelor adverse: datorită acțiunii sinergice a substanțelor bioactive din plante,
respectând dozele adecvate;

-tratare holistică: ființa umană este privită ca un întreg, plantele acționând la toate nivelele –
fizic și psiho-emoțional;

-asociere: plantele de leac pot fi folosite în paralel cu medicamente alopate, cu condiția ca

efectul celor două categorii să nu fie antagonist.

18
3.4 Durata tratamentelor naturiste

Administrarea plantelor de leac este în general de durată, deoarece efectul lor se instalează în
timp, acționând în profunzime. În anumite cazuri, atunci când situația o impune, se folosesc
remedii cu acțiuni rapide. În principiu, dacă nu este indicat altfel, tratamentele care utilizează
plantele de leac durează între o luna și șase luni.

Măsuri orientative:

1 linguriță: aproximativ 5 ml lichid sau 1-3 g plantă uscată (depinde de plantă și de partea
folosită)

1 lingură: aproximativ 15 ml lichid sau 5-10 g plantă uscată (depinde de plantă și de partea
folosită)

1 cană: aproximativ 250 ml lichid

50-60 picături: aproximativ o linguriță de lichid

Tusea poate fi stăpânită eficient cu ajutorul plantelor alese cu grijă și dozate precis pentru a
crea un amestec unic, care are puterea de a liniști și ameliora tusea, fie ea umedă sau uscată.

Fiecare dintre plantele prezentate mai jos are efecte excelente în lupta cu tusea.

Pătlagină ( Plantago )

Planta este bine-cunoscută printre iubitorii plantelor medicinale pentru efectele sale excelente
în ameliorarea tusei și a simptomelor răcelii. Mucilagiile și substanțele din componența sa o
recomandă pentru ameliorarea simptomelor de răceală și a inflamației tractului respirator și a
mucoaselor orale și faringiene.

19
 Mucilagiile din pătlagină sunt cele responsabile pentru efectele emoliente și de aceea
pătlagina este indicată în special în ameliorarea tusei uscate asociate infecțiilor de tract
respirator superior. Pătlagină nu ameliorează numai tusea uscată, ci și pe cea umedă, deoarece
are substanțe care îi conferă un puternic efect expectorant.

Isop ( Hyssopus )

Isopul este una dintre plantele apreciate pentru efectele sale expectorante și relaxante. Lumea
minunată a plantelor ne demonstrează încă o data superioritatea și arată cum plantele ajută la
eliminarea secrețiilor, fără a suprasolicita plămânii și tractul respirator.
Dar isopul mai are câteva atu-uri interesante: este foarte eficient la începutul unei boli atunci
când răspunsul organismului la febră este inadecvat. Ajută la creșterea transpirației și la
hidratarea tesuturilor pulmonare si stimularea sistemului urinar. Este diaforetic, datorita
atributelor sale aromatice asemănătoare cu ale mentei și este deseori folosit in raceli, tuse sau
astm bronșic în care plămânii au devenit umezi și congestionați.

Nalba-mare ( Althaea Officinalis )

În engleză, nalba-mare se numește Marshmallow , la fel că și bezelele. Deși ar părea că nu

există nicio legătură între acestea două, rădăcină de nalbă mare era folosită în Egipt pentru
prepararea unui deșert asemănător cu bezelele! Rădăcină se fierbea într-un decoct până
devenea o soluție groasă la care se adaugă miere pentru a face un sirop și albuse bătute pentru
un desert delicios!

Trebuie să îi apreciem și calitățile terapeutice, excelente în revitalizarea țesuturilor și

calmarea inflamației. Nalba acționează prin efectele sale în dublu sens în cazul tusei și
răcelilor. Calmând inflamația și ajutând la refacerea țesuturilor, contribuie la ușurarea
respirației în cazul congestiilor pulmonare și de tract respirator. În același timp, refacerea

20
mucoaselor și combaterea inflamației are legătură directă cu stimularea imunității și
eliminarea agenților patogeni din organism.

Este indicată mai ales în cazul tusei uscate, iritative în care pasajele uscate sunt inflamate și
creează un cerc vicios pentru tuse.
Ciubțtica-cucului ( Primula Officinalis )

Galbena cioboțică a cucului este folosită din negura vremurilor pentru tusea asociată infecțiilor
respiratorii. Și asta pentru ca are toată gama de efecte benefice
pentru ameliorarea si calmarea tusei: este emolientă, expectorantă si fluidifiantă a secrețiilor
bronșice, cicatrizantă, hemostatică, antiseptică, sudorifică, sedativă si calmantă.

Scai-vaânăt ( Eryngium Planum)

Este o plantă medicinală cunoscută încă din antichitate, folosită pe scară largă în medicina
tradițională. Ori de câte ori se instală o răceală însoțită de tuse puternică, remediul tradițional
era o ceașca de scai vânăt. Scaiul-vânăt, așa umil cum pare, are valoroase efecte
antiinflamatoare și antiseptice.

Plantă conține cantități semnificative de saponină triterpenica, flavonoide (kaempferol și

quercetin), acizi polifenol carboxilici, tanini, carbohidrați, acizi organici și uleiuri esențiale și
este deseori folosită în suplimente și medicamente care tratează eficient tusea, infecțiile
tractului respirator superior și pertussis-ul.

Ghimbir ( Zingiber Officinale)

Ghimbirul, folosit de obicei pentru stimularea digestiei, este adeseori folosit și pentru calmarea
durerilor gâtului și ameliorarea tusei. Printre substanțele nutritive din ghimbir se număra
uleiurile esențiale, antioxidanții și oleorezina. Oleorezina este cea cunoscută pentru calitățile
sale antitusive, ceea ce înseamnă că poate ameliora și suprima tusea. Compușii aromatici găsiți
în ghimbir sunt fenilalchilcetonele, cunoscute sub numele de gingerols, shogaols și zingerone,
iar aceștia potențează puterea ghimbirului de a calma tusea.

21
Lemn-dulce ( Glycyrrhiza Glabra)

Lemnul-dulce este cu o multitudine de efecte benefice asupra sănătății, fiind una dintre cele
mai versatile plante medicinale. Este bună pentru tulburări ale sistemului digestiv, inclusiv
ulcere stomacale și gastrită cronică. Mai este utilizată împotriva osteoartritei, tulburărilor
hepatice, malariei, tuberculozei sau sindromului de oboseală cronică. De asemenea, este
folosită pentru dureri în gât, bronșită, tuse și infecții cauzate de bacterii sau viruși. Lemnul-
dulce conține mai mult de 20 de triterpenoide și aproape 300 de flavonoide, multe dintre ele cu
activități antivirale și antimicrobiene.

Și fără îndoială că tusea este unul dintre domeniile în care lemnul-dulce excelează. Într-un
studiu comparativ realizat pe Adhatoda vasica, Withania somnifera (Ashwaganda) și
Glycyrrhiza glabra (lemn-dulce), toate plante cu efecte antioxidante, antiinflamatorii,
imunomodulatoare și antispasmodice (toate acționând ca supresoare ale tusei), lemnul-dulce a
avut cel mai puternic efect antitusiv.

22
 CAPITOLUL IV.

MEDICAMENTE ANTITUSIVE DIN PLANTE

4.1 Siropuri antitusive din plante

Stodal sirop

Grupa farmacoterapeutică: produse homeopate, homeopate cu indicaţii terapeutice,

combinaţii.

Indicații: adjuvant în tratamentul simptomatic al tusei.

Contraindicaţii: hipersensibilitate la oricare dintre componenţii produsului.

23
Precauţii: se recomandă stabilirea corectă a etiologiei şi a unui tratament etiologic specific.
Dacă tusea persistă la administrarea mai multor doze uzuale de antitusiv se recomandă
reevaluarea situaţiei clinice.

Indicaţie generală: efectul unui medicament homeopat poate fi influenţat nefavorabil de către
factori generali ce ţin de stilul de viaţă ca şi de către stimulanţi (alcool, cafea).

Sarcina şi alăptarea: produsul poate fi administrat în timpul sarcinii.

Administrare: adulţi: doza recomandată este de 1 lingură de sirop de 3 până la 5 ori pe zi.

Copii: doza recomandată este de 1 linguriţă de sirop de 3 până la 5 ori pe zi.

Reacţii adverse: nu sunt cunoscute.

Pospan sirop

Produs indicat în tusea ce însoţeşte afecţiunile tractului respirator inferior.

Prospan lichefiază mucusul, făcându-l mai uşor de eliminat, ca urmare senzaţia de tuse apare
tot mai rar. În acelasi timp, musculatura bronşică se relaxează. Prospan combate astfel
simptomele tipice ale bronşitei - producerea excesivă de mucus vâscos, respiraţia scurtă şi
iritaţia din gât - şi uşurează astfel respiraţia.Compozitie: extract uscat din frunze de iederă;
Indicaţii: afecţiuni bronşice cronice inflamatorii, inflamaţii acute ale tractului respirator

24
acompaniate de tuse. Atenţie: prospan picături pentru tuse conţin 47 % vol. alcool.
Administrare:adulții si copii peste 10 ani:5 ml de 3 ori pe zi,doza putând fi crescută la 7.5
ml,de 3 ori pe zi.Copii 6-9 ani : 5 ml de 3 ori pe zi fără a depași această doză.Copii 1-5 : 2.5
ml de 3 ori pe zi .Copii sub 1 an : 2.5 ml de 2 ori pe zi.Reacții adverse: foarte rar poate apare
un usor efect laxative datorită conținutului de sorbitol.

Grin Tuss sirop

Sirop Adulti: Grintuss Sirop pentru Adulti este un sirop expectorant si antispastic
(antiinflamator), indicat in afecțiunile respiratorii acute si cronice corelate cu tuse productivă.

Indicații:  afecțiuni respiratorii acute sau cronice, insoțite de tuse productivaă sau seacă.

Grintuss Tablete pentru adulți : are efecte benefice asupra tractului respirator, asigurând o
acțiune secretolitica și antiinflamatoare, protectoare și emolienta, calmând tusea.

Indicații: acțiune secretolitica și antiinflamatoare; calmează tusea.

Sirop pentru copii

Grintuss pentru copii este un sirop 100% NATURAL, pe bază de plante atent selecționate.
Mierea de Salcâm și Pătlagină calmează tusea, favorizând expectorația. Formulă specială a
siropului conține ingrediente obținute din Agricultura Biologica– Miere de Salcâm, Grindelia,

25
Pătlagina și Helichrysum, bogate în principii active cu efecte antiinflamatoare, antiastmatice și
antiseptice locale. Formulă să, îmbogățită cu uleiuri esențiale de Mentă și Eucalipt,
completează eficientă principiilor active, conferind produsului un gust plăcut, special pentru
copii.

Indicații: afecțiuni respiratorii acute sau cronice, însoțite de tuse productivă sau seacă.

Sirop de Potbal si Ridiche neagră

Indicații :are efect antitusiv, antigripal ,imunostimulator.

Compoziție: extract fluid hidroalcoolic de podbal și suc de ridiche neagră.

Administrare:adulți:2-3 linguri/zi;copii: 2-3 lingurițe/zi

26
Sirop Muguri de Plop cu Muguri de Brad

Indicații: tuse, laringită, bronșită, cancer, pielo-cistite, nefrite, uretrite, boli nervoase, boli de
ficat, reumatism, diuretic, regenerator celular, energizant.

Compoziție: extract de muguri de plop și brad;

Administrare:1 - 3 linguri pe zi.

27
 CAPITOLUL V.

MEDICAMENTE EXPECTORANTE DIN PLANTE

5.1 Siropuri expectorante din plante

Siropul de brad

Acest produs este 100% natural,realizat din plante și fructe proaspete prin presare directă fără
a folosi extracte denaturate sau părți izolate

28
 Indicații:Antiseptic al cailor respiratorii, expectorant, calmant al tusei, emollient,
antiinflamator, vitaminizant și mineralizant.

Benefic pentru gât și faringe, la toate vârstele. Vremea schimbătoare, praful, aerul uscat și
gazele reziduale ne solicită căile respiratorii.

Compoziție: Zahăr din trestie de zahăr, extract hidric din cimbru, pătlagină, plămânărică,
măghiran, ulei din muguri de brad, malț de ovăz și miere de albine.

Administrare :15 ml zilnic

Mucolizin sirop

Asociere de plante ce au puternic efect expectorant favorizând eliminarea secrețiilor bronsice

și ușurând respirația.
29
Compoziție:

Extract apos din: grindella, busuioc, mentă, ciuboțica cucului, pătlagină, cimbrișor, extract
hidroalcoolic din lemn dulce, miere polifloră, benzoat de sodium

Indicații:

Are efect dezobstruant și antiseptic la nivelul căilor respiratorii superioare. Produsul este de
ajutor în cazul tusei uscate, grăbind refacerea organismului. Plantele ce intră în compoziția
produsului sunt prelucrate printr-o metodă originală ce înnobilează extractele și produsul.

Administrare:

Copii 1-3 ani: 1 linguriță/zi

Copii 3-7 ani: 1 linguriță x 3/zi

Copii peste 7 ani: 2 lingurițe x 3/zi

Adulți: 1 lingură x 3/zi

Sirop expectorant

30
Indicații: bronșită acută și cronică cu expectorație vâscoasă.Acțiune terapeutică:expectorant.
Mod de administrare: Adulți și copii peste 7 ani: 3-5 linguri/zi; copii sub 7 ani: 1-2 lingurițe de
3-5 ori/zi. Contraindicații: insuficiență hepatică sau insuficiență renală grave, stări de acidoză
marcată, gastrită, ulcer gastroduodenal in evolutie; atentie la diabetici (contine zahar).

Tusimun

Acțiune: antiinflamatorie, sedativă a sistemului nervos, emolianta, expectorantă, cicatrizantă,

calmează tusea, fluidifică secreția bronșica.

Stimularea mijloacelor antiinfecțioase de apărare a organismului prin creșterea activității

sistemului imunitar.

Indicații: faringite, laringite, traheite, bronșite acute și cronice, afecțiuni pulmonare însoțite
de tuse de diferite etiologii (tuse convulsivă, tuse iritativa etc.). Produsul poate fi folosit și de
bolnavii de diabet, deoarece nu conține zahăr.

Administrare:

-Adulți și copii peste 10 ani: câte o linguriță de 3-4 ori pe zi.

31
-Copiii între 3-10 ani: câte o jumătate de linguriță (sau o linguriță în funcție de vârstă) de 2-3
ori pe zi.

-Copiii între 1-3 ani câte 15-20 de picături de 3 ori pe zi.

Produsul se diluează în 50-100 ml apa și se bea cu înghițituri mici în 3-4 minute.

Compoziție:

30 g extract de pătlagină ; 39 g extract de liquiritiae ; 30 g tinctură de valeriană la 100 ml.

soluție.

Suc de ridiche neagră

Recomandări:

Formulă tradițională de suc de ridiche neagră cu miere de albine ajută la calmarea tusei. Se
recomandă și ca adjuvant în reglarea fluxului biliar în diskinezie biliara.

32
 Compoziție: extract din rădăcină de Ridiche neagră și miere de albine.

Administrare:

La adulți și copii peste 7 ani: pentru calmarea tusei, câte o lingură, diluată în puțină apă, de 3-
5 ori pe zi, la nevoie;

În diskinezie biliară: câte o lingură, diluată în puțină apă, de 3 ori pe zi, înainte de mese.

La copii între 2 și 7 ani (tuse): câte o linguriță, diluată în puțină apă, de 3-5 ori pe zi, la
nevoie.

Atenționare:

Nu se recomandă administrarea în litiază biliară, alergie la produse apicole (miere de albine),

în sarcină.

Sirop de patlagină

33
Indicații:

ca adjuvant în afecțiuni ale căilor respiratorii, tuse, laringite, traheobronsite însoțite de

expectorație. De la pătlagină se folosesc doar frunzele pentru tratarea diferitelor afecțiuni,
acestea fiindbogate în vitamină K, mucilagii și tanin.

Extractul de echinacea susține și dezvoltă rezistentă organismului la imbolbnaviri. Adaosul de

Lumânărică, datorită conținutului de saponine și mucilagii, are proprietăți emoliente și
expectorante în afecțiunile bronhice. La indulcirea preparatului s-a folosit zaharul invertit
pentru a evita efectele nedorite ale zahărului rafinat. Zahărul invertit se obține din zahărul alb
rafinat prin fierbere împreună cu acidul citric.

Astfel zaharoza din zahărul alb se transformă într-un amestec de glucoză și fructoză, cu o
putere de îndulcire mult mai mare și care nu prezintă efectele adverse ale zahărului alb rafinat.

Compoziție:

34
Extract de Pătlagină (Plantaginis folium), Echinacea (Echinacea angustifolia) și Lumânărică
(Verbascum thapsus), sirop de zahăr invert, CMC, acid citric, benzoat de sodiu, apă purificată.

Mod de administrare:

Copii-3 lingurițe( 5 ml )/zi;

Adulți-4-5 lingurițe( 5 ml )/zi

Siropul Cough Kalp

Siropul Cough kalp este realizat dintr-o combinație de plante selectate pentru proprietățile lor
benefice asupra plămânilor și a întregului sistem respirator.

Acesta acționează eficient în cazurile de de tuse și răceli, probleme respiratorii datorate

congestiei, dureri de gât, inflamații ale gâtului și rinite. Plantele care intră în alcătuirea
produsului au proprietăți anti-alergene, decongestionante, analgezice și expectorante.

Cough kalp reduce frecvența răcelilor și a acceselor de tuse, elimină depunerile aderente de
mucus și înlătura dificultățile respiratorii, crește capacitatea de apărare a organismului și
35
asigură sănătatea sistemului imunitar. Poate fi administrat și copiilor chiar de la vârste foarte
mici, în acest caz doză fiind proporțională:vârstei. :

Indicații:Tuse uscată, productivă, alergenica, iritativa, cronică sau acută ;

Dureri sau inflamații ale gâtului ; răceală și gripă,bronșită pneumonie,slăbirea sistemului

imunitar. Este eficient în eliminarea migrenelor cauzate de sinuzită, precum și în tratarea
bronșitei alergice și a tusei tuberculoase.

Mod de administrare :

Doză recomandată pentru consumul zilnic: 1-2 lingurițe, de 3 ori pe zi.

Nu prezintă nici un fel de toxicitate sau reacții nedorite la dozele recomandate.

Diakof sirop

Indicații:

Recomandat în tusea productivă și neproductivă, de diferite etiologii. Produs recomandat

persoanelor cu diabet.

Antitusiv herbomineral fără zahăr .

Diakof are efect benefic atât în tusea productivă, cât și în tusea seacă.

36
Plantele din compoziție conțin substanțe bioactive cu proprietăți expectorante și mucolitice,
reducând vâscozitatea secrețiilor bronsice și favorizând expectorația.

Diakof are acțiune antitusivă, reducând iritația mucoasei și spasmul bronșic, proprietăți
antialergice, antimicrobiene și imunostimulatoare, care ajută la calmarea tusei.

Mod de administrare :

Copii peste 1 an: 1 linguriță de 3-4 ori pe zi;

Adulți: 1-2 lingurițe de 3-5 ori pe zi.

Produs recomandat persoanelor cu diabet. Se recomandă administrarea minim 3 zile

. 

Tussavit sirop de tuse

Indicații: Produs din plante utilizat pentru ameliorarea tusei în catârul tractului respirator
(guturai), răceli și pentru infecții ale mucoasei bucale și faringiene.

Contraindicații: Hipersensibilitate la unul din componenții produsului. Datorită conținutului

mare de zahăr Tussavit nu este indicat diabeticilor. Tussavit conține aprox. 0,2 g
alcool/linguriță și, ca urmare, nu trebuie administrat alcoolicilor.

Reacții adverse: Dacă produsul este utilizat conform instrucțiunilor din prospect, nu apar
reacții adverse. Reacțiile de hipersensibilitate nu pot fi excluse complet

37
Administrare:adulți:1-2 lingurițe/max. 6 ori/zi

Copii de vârstă școlară: 1 linguriță de 3-6 ori/zi.

Copii mici: 1 linguriță de 2-3 ori/zi.

Tussavit va avea un efect mai mare dacă va fi administrat cu cel puțin 1/2 oră inaint sau după
mese.

Plantusin sirop

38
Indicații:

Fluidifică secrețiile bronsice, favorizează expectorația. Are acțiune antitusivă cu efecte

favorabile în tusea spastică. Este emollient (combate starea de uscăciune a
mucoaselor),antiseptic al căilor respiratorii și ușor sedativ . Indicat in bronsita acuta si cronica
cu expectoratie vascoasa, laringita, traheita acuta si cronica, catar respirator.

Administrare:Copii 1-5 ani : 2-3 lingurite pe zi;Copii 6-12 ani : 4-5 lingurite pe zi ;Copii peste
12 ani si adulti : 3-4 linguri pe zi.Durata unei cure este de minim 5 zile.
Contraindicatii: Diabet. Compozitie: extracte de: frunze de Patalgina, Muguri de Pin, flori de
Tei, Cimbrisor, Scai vanat, zahar, vitamina C, benzoat de sodiu. Frunzele de Patlagina contin o
multitudine de substante complexe, printre care se numara taninuri si mucilagii. O parte din
aceste substante se regasesc in extractul apos si confera produsului actiune expectoranta.

39
 CAPITOLUL VI.

ANTITUSIVE

6.1 Baze fiziopatologice

Tusea reprezintă un act reflex , rapid , exploziv, având ca rezultat expulzarea materiilor aflate în căile
respiratorii (exudat, puroi, sânge).

Tipuri de tuse:

a) În funcție de locul de formare a impulsurilor nervoase declanșatoare , tusea poate fi:

-tuse pulmonară;

-tuse extrapulmonară.

b) În funcție de prezența secrețiilor,tusea poate fi:

-uscată (fără secreții sau cu secreție redusă) prezentă în traheobronșită acută,pleurită,tuberculoză

incipientă;

40
-umedă (cu secreții care se acumulează) întâlnită în traheobronșită acută după primele zile,bronșită
cronică.

c) În funcție de consecințe:

-tuse dăunătoare (tuse seacă de intensitate mare,dureroasă, favorizând hemoptizia,solicită aparatul

cardiovascular și împiedică odihna ).

-tuse utilă (productivă), deoarece produce evacuarea secrețiilor și mucusului infestat , împiedicând
extinderea infecției și menținând permeabilitatea căilor respiratorii.

d) În funcție de durată:

-tuse acută (când durează mai puțin de 3 săptămâni);

-tuse subacută (când durează între 3-8 săptămâni);

-tuse cronică (când durează peste 8 săptămâni)

6.2 Definiție

Antitusivele sunt medicamente ce diminuează sau suprimă tusea, actionand la nivelul centrului bulbar
al tusei , sau asupra altor verigi ale arcului reflex al tusei.

41
6.3 Farmacoterapie

Primul tratament al tusei trebuie să fie cel causal.Tusea seacă, inutilă ,dăunatoare - se combate;

Tusea umedă, productive-trebuie diminuată când este supărătoare;

Niciodată nu trebuie suprimată, deoarece poate împiedică eliminarea secrețiilor din căile pulmonare,
întârziind astfel vindecarea , favorizând complicațiile.

În bronșită acută și pneumonie, antitusivele sunt adesea inutile, în mod current folosindu-se
inhibitoare ale centrului tusei, care sunt cele mai active;

Opioidele sunt mai eficace , totuși trebuiesc evitate în tusea cronică , la copii, precum și la
persoanele cu predispoziție la farmacodependență ;

Perifericele sunt utilizate când tusea este declanșată de iritarea receptorilor periferici astfel:

-mucilaginoase pentru mucoasa faringiană ;

-antiseptice , decongestionante , anestezice locale pentru mucoasa nazală ;

-expectorante pentru mucoasă bronșica.

Tratamentul tusei trebuie individualizat și vor fi concepute asocieri magistrale pentru fiecare bolnav
și fază evolutivă în parte.

6.4 Clasificare

42
Farmacoterapia tusei cuprinde două grupe de medicamente ce acționeazaă la două nivele ale arcului
reflex:

a) Inhibitoare ale centrului tusei:

-opioide: naturale (codeine ,morfină), semisintetice (codetilina,dionina), sintetice

(folcodin,levopropoxifen,dextrometorfan);

-neopioide (clofedanol,noscapina,glaucina,butamirat,clobutinol,oxeladina);

b) Substanțe cu acțiune periferică:

-mucilaginoase (au proprietăți hidrofile,lubrifiază mucoasa faringiană și diminuă sensibilitatea

terminațiilor nervoase) ;

-antiseptice și decongestionante nazale ;

-anestezice locale, clofedanol,benzonatatul (diminuă iritația receptorilor);

-expectorantele (favorizează fluidificarea și eliminarea sputei diminuând factorul iritativ local).

-bronhospasmoliticele (diminuă indirect iritația receptorilor).

43
 CAPITOLUL VII.

ANTITUSIVE CENTRALE OPIOIDE

Codeinum

Alcaloid din opiu , antitusiv marcant prin deprimarea centrului tusei,biotransformare hepatică;
difuzează prin placentă și în laptele matern putând produce deprimare și dependența la copilul nou
născut și sugar. Este antitusivul cel mai des folosit și luat ca referință.

Indicații : tuse iritativa, uscată.Folosit și ca analgesic în amestecuri antinevralgic. Efectul antitusiv

apare la doze mai mici (15 mg) decât efectul analgezic (120mg) și este de 3 ori mai slab decât cel al
morfinei.

Reacții adverse : rareori constipație, grețuri , amețeli la doze mari, somnolență , deprimare
respiratorie , la copii poate produce convulsii , după administrare prelungită poate dezvoltă
toxicomanie.

44
Contraindicații: la astmatici , emfizem pulmonar , insuficiență respiratorie , la persoanele cu tendința
la toxicomanie, copii sub 5 ani.

Administrare: oral, adulți 10-20mg de 3-4 ori pe zi.Copii peste 6 ani 200-300mcg/kg de 3-4 ori pe zi.

Exemple de medicamente tipizate :

CODEINĂ FOSFAT comprimate 15 mg

Compoziție: 15 mg fosfat de codeină, excipienți q.s. pentru un comprimat.

Indicații: tuse iritativă , uscată.

Reacții adverse: Pot apărea fenomene de sedare, grețuri, vărsături, vomă, constipație . La doze mari
poate surveni deprimare respiratorie.

Contraindicații: Insuficiență cardiacă, hepatică, insuficiență renală avansată, insuficiență respiratorie

evidentă, sensibilitate la codeină.

Precauții: Se prescrie cu prudență la bolnavii cu astm bronșic și emfizem pulmonar, la care poate
accentua fenomenele de insuficiență respiratorie. Doze mai mari de 0,3 mg/kg corp pot produce
convulsii la copii . Codeina se regăsește în laptele matern și B trece prin bariera placentară. Nu se
45
administrează femeilor care alăptează . Codeină poate dezvolta obișnuință în cazul administrării
prelungite, în doze mari. Figurează pe lista substanțelor dopante (interzise sportivilor).

Supradozare: Supradozarile accidentale pot duce la depresiune respiratorie, hipotensiune, comă și

colaps. Se recomandă asistentă medicală specializată.

Interacțiuni : Efectul deprimant central al codeinei este potentat de fenotiazine, antidepresive

triciclice, antihistaminice, tranchilizante, sedative, hipnotice, alcool . Codeina potențează
analgezicele. Efectele Codeinei sunt scăzute de caolin (scade absorbția).

Administrare: Codeina se administrează în doze cât mai mici, la adult 15 mg o data pentru a putea fi
repetată la nevoie. Nu se repetă administrarea înainte de 4 ore. Doze peste 50-60 mg pot accentuă
tusea. Adulti: 1 comprimat de trei ori pe zi. Copii intre 7-15 ani: 1-2 comprimate pe zi. Copii intre 3-6
ani: 1/2-1 comprimat pe zi. Durata tratamentului este dependenta de gravitatea afectiunii tratate. 

Morphynum

Morfina este principalul agent activ din opiu .Poate fi administrate prin injectare , inhalare (pulbere) ,
poate fi ingerată (comprimate) , sau administrate sub parenterala (i.v., s.c).

Indicații: ca antitusiv este indicat mai ales în tuse foarte intense , refractară la alte antitusive și
însoțită de durere intense (cancer pulmonar,fracturi de coaste, infarct pulmonar, dureri post-
operatorii).

Se utilizează în special la adulți și excepțional la copii (3-15 ani)

Reacții adverse: formă de supozitoare , morfină este absorbită rapid , după administrarea .

Contraindicații: sugari și copii sub 2 ani , bătrâni , debili , hipotiroidieni, edem cerebral, tramatisme
craniene, hipertrofie de prostate , astm bronșic.

46
 Administrare: Oral,preparate cu eliberare normală, inițial 10 mg. la 4 ore.crește progresiv , la
nevoie.Preparatele cu eliberare prelungită, inițial 10-30 mg.+2/zi.Crește la nevoie.Injectabil în durere
acută s.c.sau i.m.,10 mg. la 4 ore.i.v.lent ¼-1/2 din doză i.m.,edem pulmonary s.c.sau i.m.5-20 mg. La
4 ore.crește la nevoie.

Exemple de medicamente tipizate :

-MORFINĂ solutie injectabila 2%-1ml

-MSI CONTINUS comprimate 10 mg

-SEVREDOL comprimate filmate 10mg

Detrometorfanum

Antitusiv cu acțiune centrală fără efecte analgezice .Nu deprimă respirația, decât la doze mari , nu are
risc de dependența.Efectul antitusiv se manifestă după 15-30 minute de la administrare și se menține
timp de 3-6 ore.

Este utilizat în tratamentul simptomatic al tusei uscate datorate unei iritații la nivelul laringelui ,
traheei , sau bronhiilor.

Exemple de medicamente tipizate

-DEXIR solutie orala 7,5 mg/5ml (copii); 15mg /5ml (adulti);

-ROFEDEX sirop 15mg/5ml;

-TUSALIN comprimate filmate 15mg;

-TUSIDRIL sirop 15mg/5ml;

47
-TUSIN sirop 0,1%

-TUSIN comprimate10mg;20mg (FORTE) ;

Compoziție: Un comprimat conține bromhidrat de dextrometorfan și excipienți

Indicații terapeutice: Tuse uscată iritativă. Este eficace în cazurile de tuse iritativă cronică.

Contraindicații: Alergie la dextrometorfan. Nu se asociază cu IMAO (risc de hipertermie,

hiperexcitabilitate și colaps) și nu se consumă alcool pe întreaga durată a tratamentului cu Tussin sau
Tussin forțe (potențarea depresiei SNC). Nu se administrează în tusea productivă și la bolnavii cu
astm bronșic. Insuficientă hepatică gravă; insuficientă respiratorie. Nu se administrează la copiii mai
mici de 2 ani și se limitează administrarea pană la vârstă de 6 ani.

Reacții adverse: Uneori somnolentă, amețeli, confuzie, cefalee, greată, vărsături și constipație.
Administrat în doze terapeutice nu afectează respirația, dar la doze ridicate poate provoca depresia
centrului respirator. Dextrometorfanul nu produce dependentă psihică.

Administrare: Adulți: 75-120 mg/zi, divizate în 4-6 prize. Copii: între 2 și 6 ani: 2,5-5 mg la 4 ore sau
7,5 mg la 6 sau 8 ore. Nu se va depăsi doza maximă de 30 mg/zi. Nu se recomandă la această
categorie de varstă folosirea comprimatelor de Tussin forțe; între 7 și 12 ani: 5-10 mg la fiecare 4 ore
sau 15 mg la 6 sau 8 ore. Nu se vor administră mai mult de 60 mg dextrometorfan/zi. Se recomandă
utilizarea comprimatelor de Tussin și Tussin forte pe o perioadă scurtă (câteva zile) și folosirea dozei
celei mai mici care are efect terapeutic. Dacă tusea se menține la dozele terapeutice obișnuite, nu se
vor mări dozele ci se va trece la reexaminarea stării clinice a bolnavului.
48
Precauții: În caz de insuficientă hepatică și la persoanele în varstă, doză terapeutică se va reduce cu
50 %.

Sarcină și alăptare: Dextrometorfanul nu are efect teratogen.Totuși se va evita administrarea lui pe

durată primelor trei luni de sarcină. Dacă se folosește în ultimele luni de sarcină poate provoca
fenomene de depresie respiratorie la nou-născut. Nu se va administra pe timpul alăptării,
nedispunandu-se de date suficiente în ceea ce privește excretarea în laptele matern.

-HUMEX TUSE NEPRODUCTIVA sirop0,1%;0,13%.

Compoziție :dextrometorphane (bromhidrat): 0,100g , excipient aromatizant de banane q.s.p.: 100ml

Indicații: tratamentul simptomatic al tusei neproductive, iritative, la copil.

49
 Contraindicații: insuficiență respiratorie, tuse astmatică, tratament cu IMAO, copii mai mici de 30
luni.

Reacții adverse :pot apărea: constipație, somnolență, stări de vertij, greață, vomă, bronhospasm,
reacții cutanate alergice.

Precauții :a nu se depăși posologia indicată, iar în caz de supradozare anunțați rapid medicul. În caz
de diabet, țineți cont de conținutul de zahăr.

Administrare: la copii în jur de 1mg/zi/kg de bromhidrat de dextrometorphane repartizat în 3 sau 4

reprize; de la 30 de luni la 6 ani: 1 linguriță de 2 până la 4 ori pe zi, de la 6 ani la 15 ani, 2 lingurițe de
2 până la 5 ori pe zi, după vârstă și greutatea copilului.

50
 CAPITOLUL VIII.

ANTITUSIVE CENTRALE NEOPIOIDE

Noscapina

Alcaloid din opiu , inhiba centrul bulbar al tusei , mai slab sau egal cu codeina.

Deprima slab centrul respirator bulbar .

Produce constipatie ,dupa administrarea prelungita; nu are efect analgesic , nu produce toxicomanie.

Recent ,studiile efectuate de Boehringer Ingelheim,o companie producatoare de medicamante din

Germania ,a aratat ca substanta prezinta riscuri pentru inima motiv pentru care a interzis
comercializarea de produse care contin aceasta substanta.

Glaucina

51
Este o substanță naturală, din specia Glaucinum flavum.

Este un antitusiv mai slab sau egal codeinei , nu influențează respirația , nu produce
constipație , nu produce toxicomanie.

Dozele mari deprimă inima și produc contracții tetanice.

Indicații:tuse iritativă, uscată ,tuse în situații care contraindică forțarea căilor

respiratorii ,creșterea presiunii intraabdominale și efortul.

Reacții adverse: ocazional greață, amețeli, somnolență, hipotensiune arterială..

Administrare:oral, la adulți câte 1-2 drajeuri de 2-4 ori/zi (după mese); copii peste 5 ani, câte
1/2-1 drajeu de 2-3 ori/zi, după vârstă.

Contraindicații: Stări de deprimare respiratorie, insuficientă cardiacă gravă, infarct acut de

miocard, hipotensiune arterială ,insuficiență renală avansată ; nu se administrează la copii mai
mici de 5 ani.

Clofedanolum

Antitusiv aproape egal codeinei , cu latența scurtă ,datorată unui efect anestezic local slab pe
mucoasa faringiană ;administrarea sub forma de soluție.

Exemple de medicamente tipizate :

-CALMOTUSIN 60 comprimate

-CALMOTUSIN sirop 200ml

52
Compoziție ;clofedanolum și excipienți;

Acțiune terapeutică :calmant al tusei, prin acțiune rapidă și persistentă asupra centrului tusei.

Indicații :tratamentul tusei uscate de diferite etiologii.

Contraindicații :bronșite productive; copiilor sub 6 luni.

Precauții : pentru persoanele a căror activitate necesită atenți deosebită (șoferi); la bolnavi de
glaucom, în sarcină și în cazul asocierii cu deprimante centrale (potențarea acestora).

Reacții adverse : uneori, grețuri și amețeli, vărsături, somnolență, rareori agitație și halucinații, care
dispar după întreruperea tratamentului; scăderea secreției salivare, tulburări de vedere

Administrare :Adulți și copii peste 14 ani: câte o lingură de sirop de 3-4 ori pe zi, pe stomacul gol.

-Copii 8-14 ani: câte o lingurită de sirop de 3-4 ori pe zi, pe stomacul gol.

-Copii 2-7 ani: câte 1/2-1 lingurită de sirop de 3 ori pe zi, pe stomacul gol.

53
Oxeladinum

Acționează deprimant pe centrul tusei nu deprimă centrul respirator nu produce somnolența sau
constipație.

Inhiba direct și selectiv centrul tusei. Nu este inrudit cu opioidele sau antihistaminicele, in dozele
terapeutice nu inhiba centrul respirator.

Exemple de medicamente tipizate :

-PAXELADINE capsule cu eliberare prelungită 40MG;

-PAXELADINE sirop 0,2%

54
Compozitie: oxeladina citrat 10 mg /mens, 250 mg /flacon si excipienti (parahidroxibenzoat de
metil ,zaharoza , aroma de cacao ,eritrosina , apa purificata).

Indicatii: tratamentul simptomatic al tusei de diverse etiologii: tuse gripala, rinofaringite, traheite,
laringite, bronhopneumopatii, rujeola, tuse convulsiva. Tuse spasmodica si reflexa. Tuse seaca si
iritativa.
Precautii: in cazul unei administrari masive, se recomanda supravegherea functiilor respiratorie si
cardiovasculara. Nu se cunoaste inca un antidot. 
Actiune: principiul activ este citratul de oxeladina, molecula antitusiva ce actioneaza selectiv la
nivelul centrilor nervosi ai tusei fara a deprima centrul respirator si avand un usor efect eupneic
(faciliteaza respiratia). Nu are inrudire chimica cu opiaceele sau derivatii lor, nici cu antihistaminicele
(nu produce somnolenta, nu incetineste tranzitul intestinal). 
Administrare: Adult : sirop: 2-5 doze/zi. Copii: sirop: 1 doza/10 kg/24 ore (pana la 4 ani: 1-2 doze/zi,
intre 4-15 ani .

-BUTAMIRATUM

-SINECOD comprimate retard 50mg;

-TUSOSEDAL soluție internă 5mg/20ml;

-SINECOD sirop7,5mg/5ml

55
Indicații: tuse acută de cauze variate, supresia tusei pre și post-operatorii în chirurgie și bronhoscopie,
tuse convulsivă.

Contraindicații: hipersensibilitate la principiul activ.

Precauții: Sarcină și alăptare. Se recomandă ca Sinecod să nu fie folosit în primul trimestru, iar în
restul perioadei de sarcină acesta se va administră doar dacă este necesar. în absența datelor despre
posibilitatea eliminării În lapte a substanței active, se recomandă evitarea administrării Sinecod în
perioada de alăptare.

Reacții adverse: greață, diaree, eritem cutanat, vertij au fost observate într-o proporție de circa 1%
din cazurile tratate cu Sinecod, simptome care dispar după reducerea dozei sau întreruperea terapiei.

Administrare: copii 3-6 ani: 5 ml de 3 ori pe zi; copii 6-12 ani: 10 ml de 3 ori pe zi; copii peste 12
ani: 15 ml de 3 ori pe zi; adulți: 15 ml de 4 ori pe zi. Pe cât posibil, se preferă administrarea înaintea
meselor.

56
 CAPITOLUL IX.

EXPECTORANTE

9.1 Baze fiziopatologice

Secreția bronhică este rezultatul activității celulelor mucoase și seroase ale glandelor bronhice .

În stări patologice , vâscozitatea mucusului crește ,devine aderent și îngreunează clearance-ul

traheobronsic asigurat de mișcarea pendulară a cililor mucoasei respiratorii , transformându-se în
factor iritativ , declanșator al tusei.

Spută este produsul evacuat din căile respiratorii prin tuse.

Expectorarea este acțiunea de eliminare voită a sputei.

9.2 Definiție

57
Expectorantele ,sunt medicamente care produc fluidificarea sputei ,prin marirea secretiei glandelor
bronsice , modificarea proprietatilor fizico-chimice ale secretiei vascoase ,avand ca scop usurarea
eliminarii sputei si deblocarea cililor ,cu favorizarea activitatii lor pendulare ,

9.3 Clasificare

In funcție de mecanismele de acțiune avem:

-expectorante secretostimulante;

-expectorante secretolitice.

Expectorantele secretostimulante acționează asupra glandelor seroase din mucoasa bronsică.Au

eficacitate scazută.

Expectorantele secretolitice actionează direct asupra secreției bronșice , fluidificând-o și se clasifică

in:

-mucolitice;

-enzime proteolitice;

-agenti tensioactivi.

Expectorante Secretostimulante

58
Sărurile de amoniu

Indicații: Au efect stimulator SNC

Stimulează reflex secreția bronșica și favorizează eliminarea acesteia.

Contraindicații: Este contraindicată în uremie, în insuficiență hepatică, stările de acidoză și în caz de

insuficiență respiratorie severă.

Administrare: pe cale orală, în doze de 300 mg de 4-5 ori pe zi.

Alte săruri de amoniu utilizate ca expectorante sunt carbonatul și acetatul de amoniu. Sunt indicate
pentru fluidificarea secrețiilor vâscoase prezente în bronșite cronice, bronsiectazii și în astmul bronșic.
Au și proprietăți antiseptice, influențează funcțiile tiroidei.

Reacții adverse: gust metalic și neplăcut, fenomene de iritație gastrică cu anorexie, greață și vărsături.
În administrare prelungită produc fenomene de iodism. Interferează testele tiroidiene, favorizează
rareori dezvoltarea gusei tiroidiene.

Benzoatul de sodiu

Indicații: este folosit în traheo-bronșită acută.

Benzoatul de sodiu poate fi găsit în siropuri pentru tuse ca Robitussin. Este găsit în mod natural în
coacăze, prune, prune uscate, corcodușe, cireșe, cuișoare, și mere.

Contraindicat: gastrită.

59
Ioduri

(de Na, K)

Expectorante secretostimulante care acționează reflex (prin iritarea mucoasei gastrice ) și direct (se
elimină la nivelul glandelor după absortia la nivel intestinal)

Indicații:fluidificarea sputei în bronșită cronică și bronsiectazii, precum și în astmul bronșic.

Reacții averse: Au distribuție selectivă în tiroidă ,în cazul administrării prelungite produc fenomene
de iodism.Rareori favorizează dezvoltarea gusei tiroidiene.

Contraindicații:sensibilizare la iod ,hipertiroidie ,ulcer gastroduodenal.

Administrare: oral, 300 mg. la 6 ore.

Guaifenesin

Pudră albă ,ușor spre gri ,cu gust amar și miros slab.Acțiune expectorantă prin fluidificarea
sputei.La doze mari sedative și miorelaxant prin blocarea polisinaptica.

Indicații:bronșite acute sau cornice.

Exemple de medicamente tipizate :

-TRECID sirop2MG/100ML;

60
Compoziție: comprimate conținând guaiafenezina 100 mg ; sirop conținând guaiafenezina 2 g/100
ml ; soluție gliceroalcoolica aromatizată pentru uz intern conținând guaiafezina 10 g/100 ml

Acțiune terapeutică: Expectorant și antitusiv, slab antiseptic și dezodorizant al sputei infectate;

sedativ și miorelaxant.

Indicații: Bronșite acute și cronice, catar respirator; stări de anxietate și tensiune.

Administrare: Adulți: 1-2 comprimate de 4-6 ori/zi; copii mici: 1-5 picături de 3 ori/zi; școlari: 1
drajeu, 20 picături sau o lingurită de sirop de 3 ori/zi.

Reacții adverse: Rareori iritație gastrointestinală sau sedare excesivă.Provoacă reacție fals-pozitivă
pentru acidul 5-hidroxi-indolacetic în urină (interferă diagnosticul sindromului carcinoid).

Contraindicații: Prudentă când se folosește ambulator la bolnavi cu profesii care solicită performanțe
psihomotorii riguroase (șoferi etc.); se vor evita băuturile alcoolice.

-ROBITUSSIN EXPECTORANS soluție orală 100mg/5ml;

61
Contine : guaifenezina , glicerol .

Indicatii: Robitussin Expectorans este indicat in tusea productivă, fluidifică sputa, reduce tusea
provocată de raceală, bronșite și alte infecții ale plamânilor.

Contraindicații: Nu se administrează copiilor sub 2 ani.

Administrare: copii peste 5 ani ½ -1 lingurițe de sirop de 3-4 ori/zi.

Expectorante Secretolitice

Mucolitice

62
În timpul respirației, aerul circulă prin nas, prin trahee și apoi prin căi din ce în ce mai mici
numite bronhii. Învelișul tractului respirator este acoperit cu o membrană care secretă un fluid
lipicios numit mucus. Mucusul curăță și protejează căile respiratorii reținând bacteriile;
mucusul păstrează căile respiratorii hidratate și lubrifiate.

Persoanele care au maladii respiratorii cronice, cum ar fi COPD sau astm pot avea o secreție
de mucus mai mare. Când mucusul este produs în exces, resturile nu mai pot fi eliminate,
provocând dificultăți în respirație.

Medicamentele mucolitice ajută eliminarea și subțirea mucusului. Odată ce mucusul este

subțiat, căile respiratorii se desfundă, îmbunătățind respirația pacientului.

Acetylcisteinum

-FLUIMUCIL comprimate efervescente 600mg

-FLUIMUCIL soluție orală (PEDRIATIC) 2%

-FLUIMUCIL granule pentru soluție orală,100mg/ plic;

63
Compoziție: plicuri granule pt suspensie orală conținând acetilcisteina.

Indicații: în tratamentul tuturor afecțiunilor respiratorii care, în urmă unei produc-ții excesive de
mucus și a solidificării consecutive, antrenează formarea de secreții dense care sunt eliminate cu
greutate sau deloc. Este cazul tuturor formelor de infecții respiratorii (inclusiv gripe) asociate cu tuse,
al bronșitelor acute și cronice, sinuzitelor, anginelor, faringitelor, astmului bronșic și mucoviscidozei
(fibroză chistică).

Contraindicații : Fluimucil nu trebuie utilizat în cazul ulcerelor gastrice sau în cazul hipersensibilitatii
la N-acetilcisteina.

Reacții adverse : ocazional, poate produce tulburări gastrointestinale, urticarie, dureri de cap, febră.
Aceste simptome sunt trecătoare și nu necesită tratament.

Precauții: Unele antibiotice nu trebuie administrate concomitent cu Fluimucil, ci după 2 ore de la

administrarea acestuia. Se va cere avizul medicului pentru fiecare caz în parte. Informați medicul sau
farmacistul dacă suferiți de altă maladie, dacă sunteți predispus la alergii sau dacă utilizați în
momentul respectiv și alte medicamente. În caz de sarcină sau alăptare Fluimucil se va utiliza numai
în situații absolut necesare

Administrare: copii până la 2 ani: de 3 ori pe zi, 1/2 pachet de 100 mg; copii de la 2 la 12 ani: de 3 ori
pe zi, 1 pachet de 100 mg; copii după vârstă de 12 ani și adulți: 600 mg pe zi, într-o doză unică (de
preferință seara) .Tratamentul de lungă durată: 400 mg pe zi, în 2 doze, durată tratamentului fiind
limitată la cel mult 3-6 luni. Mucoviscidoză: Dozaj identic, cu excepția copiilor mai mari de 6 ani
cărora li se va administra 1 pachet. Durata tratamentului va fi stabilită de către medic. Pachetul se
dizolvă într-un pahar de apa caldă sau rece și se bea imediat. Nu se vor dizolvă și alte medicamente în
același pahar cu Fluimucil .

-ACC capsule 200mg;

-ACC soluție injectabilă 100mg/fiola 3ml;

-ACC 200 comprimate efervescente 200mg

64
Compoziție:Un comprimat efervescent conține 200 mg acetilcisteina, acid ascorbic (vitamina C),
lactoză, manitol, zaharină sodică, arome , conține hidrați de carbon digerabili sub valoarea de 0,1 BE.

Indicații : În toate afecțiunile respiratorii însoțite de secreții abundente ale mucoaselor. În

pneumologie: În forme acute și cronice ale afecțiunilor respiratorii, mai ales în bronșite acute și
cronice, bronsiectazii, bronșite astmatiforme, astm bronșic, bronșiolită, mucoviscidoză. În ORL: În
laringite, sinuzite acute și cronice, otită medie purulentă.

Administrare : În boli acute: -la copii între 6-14 ani de 2 ori pe zi câte un comprimat efervescent de
ACC 200 ; la adulți de 3 ori pe zi un comprimat efervescent de ACC 200 .În boli cronice:- la adulți de
2 ori zilnic un comprimat efervescent de ACC .În mucoviscidoză:- la copii peste 6 ani de 3 ori pe zi
un comprimat efervescent de ACC 200 (corespunzător la de 3 x 200 mg). Comprimatele efervescente
se administrează dizolvate în 1/2 pahar de apa. Durata tratamentului se va stabili în funcție de tabloul
clinic. În afecțiuni acute durata de tratament este în general între 5-7 zile. În mucoviscidoză se va face
un tratament mai îndelungat, pentru a se obține cel mai bun efect. În afecțiuni cronice medicul
stabilește durata tratamentului.

Contraindicații – ACC 200 nu trebuie utilizat la pacienți care prezintă o sensibilitate față de
acetilcisteina. La nou-născuți se va utiliza acetilcisteina numai în cazul unei indicații de forță majoră
și în acest caz numai sub control medical strict. (max. 10 mg/kg corp). Cu toate că nu se cunosc efecte
mutagene, nu se recomandă utilizarea acetilcisteinei în timpul sarcinii și alăptării, decât în cazul
necesității absolute. Persoanele care prezintă intoleranță față de lactoză nu vor utiliza ACC 200.

Reacții adverse : Foarte rar pot să apără psoriazis, greață, vărsături sau diaree. În cazuri izolate s-au
semnalat reacții alergice (prurit, urticarie, exantem). La pacienți foarte sensibili acetilcisteina poate
provocă stomatită și rinită.

Interacțiuni : Administrarea de tetraciclină (nu este valabil pentru doxicilina) se va face separat și cel
puțin la distanță de 2 ore.

Precauții : soluția obținută după dizolvarea comprimatului trebuie consumată cât mai aproape de
momentul preparării. Efectul mucolitic al acetilcisteinei se potențează prin administrare de lichide.

65
-SIRAN 100, pulbere suspendabilă

Compoziție :1 plic (aprox. 3g pulbere) Siran 100 conține: acetilcisteina 100 mg și adjuvanți: zaharoză
aprox. 2, 9 g, substanță aromată, acid tartric.

Acțiune terapeutică : medicament destinat dizolvării mucusului, în cazul afecțiunilor respiratorii

asociate cu creșterea vâscozității mucusului (expectorant).

Indicații : tratamentul afecțiunilor cailor respiratorii asociate cu secreție de mucus hipervascos.

Forme acute și cronice ale afecțiunilor cailor respiratorii, în special bronșită acută și cronică,
bronsiectazie, bronșită astmatiformă, astm bronșic, bronșiolită și mucoviscidoză .

Administrare : va trebui administrat înaintea meselor, dizolvat în apă, sucuri de fructe sau ceai rece.
Doza zilnică în afecțiuni acute:-copii sub 2 ani-2 x 1/2 plicuri ; copii cu vârstă cuprinsă între 2-5 ani-3
x1 plic; -copii cu vârstă cuprinsă între 6-14 ani-2 x2 plicuri; -adolescenți și adulți-3 x2 plicuri; În
afecțiuni cronice:-copii cu vârstă cuprinsă între 6-14 ani-3x 1 plic; -adolescenți și adulți-2x 2 plicuri;
Mucoviscidoză:-copii sub 2 ani-3 x1/2 plic;-copii cu vârstă cuprinsă între 2-5 ani-4x 1 plic; -copii în
vârstă de peste 6 ani-3x 2 plicuri. Dacă este necesar, aceste doze pot fi mărite, deoarece nu se cunosc
efecte secundare toxice ale acetilcisteinei

Reacții adverse : cu totul izolat, s-au semnalat grețuri, vărsături și diaree. în cazuri rare, s-a raportat
apariția stomatitei, cefaleei și tinitusului. S-au mai observat, izolat, reacții alergice după administrarea
preparatelor cu acetilcisteina, de ex. prurit, urticarie, exantem, "rush", inflamația mucoasei nazale și a
traheei, bronhospasm, tahicardie și scăderea tensiunii arteriale.

-ACETILCISTEINĂ comprimate 200 mg

66
, tartrazina , briliant blue, eritrozină ,parahidroxibenzoat de metil, parahidroxibenzoat de n-propil,
gelatină

Acțiune: face parte din grupa medicamentelor mucolitice.

Indicații: tratamentul tulburărilor secreției bronsice în special în cursul afecțiunilor bronsice acute
(bronșită acută), acutizările bronhopneumopatiei cronice, mucoviscidoză.

Contraindicații:-hipersensibilitate la acetilcisteina sau la oricare dintre excipienți,

criză de astm bronșic.

Reacții adverși: poate determină reacții adverse, cu toate că nu apar la toate persoanele: gastralgii,
greață, vărsături, diaree, reacții alergice (datorită prezenței parahidroxibenzoatilor ca excipienți). În
aceste caz se recomandă reducerea dozelor.

Precauții: Fluidificarea brutală a secrețiilor poate determina inundarea bronhiilor la bolnavii

incapabili să expectoreze (ceea ce impune bronhoaspirație de urgență).

Prin creșterea volumului secrețiilor bronsice, acetilcisteina poate accentua reflexul de tușe care este
un mecanism de apărare bronhopulmonară. De aceea apariția tusei productive în timpul tratamentului
cu acetilcisteina nu trebuie inhibată prin administrarea de antitusive.

Sarcină și alăptare : Datorită absenței datelor clinice și din motive de precauție se va evita
administrarea acestui medicament în timpul sarcinii.

67
Nu se recomandă utilizarea acestui produs în timpul alăptări

Bromhexinum

Absorbție rapidă din tubul digestiv crește secreția enzimelor ce hidrolizează mucopolizaharidelor;

Indicații: în traheobronsite acute sau cronice, bronsiectazii ,laringite, după examen bronhologic și
postoperator.

Prudență la astmatici; asociere cu bronhodilatatoare;

Comtraindicatii: în ulcer gastroduodenal,

Se degradează la lumină.

Exemple de medicamente tipizate :

-BROMHEXIM sol.interna

Compoziție :5 ml soluție (1 linguriță-mensură) conține: clorhidrat de bromhexin 10 mg. Excipienți:

propilenglicol, sorbitol 2,00 g, concentrat de aromă de caise. Indicatii :ca mucolitic in afectiuni
bronho-pulmonare acute si cronice insotite de tulburari in formarea si eliminarea secretiilor bronsice.

Administrare : la adulți și tineri peste 14 ani se va administra 1 linguriță-mensură de 3 ori pe zi. În

cazul insuficienței renale este necesară o reducere a dozei sau o mărire a intervalului dintre două
administrări, existând în caz contrar riscul acumulării hepatice a metabolitilor bromhexinului. Durata

68
administrării este stabilită de medic funcție de evoluția bolii. În cazurile ușoare durata administrării
este de câteva zile, iar în cazurile cronice (de ex.bronșită cronică) administrarea se face pe parcursul
mai multor săptămâni, neîntrerupt.

Contraindicații : nu se administrează în caz de: hipersensibilitate la bromhexin sau la unul din

excipienți (ex. intoleranță la sorbitol/fructoză), în timpul sarcinii și alăptării, copii sub 14 ani sau
pacienți cu greutate corporală sub 50 kg. Se recomandă prudență în ulcer gastric. Antitusive (ex.
codeină) nu se vor administră concomitent pentru ca împiedică eliminarea prin tușe a secrețiilor
traheo-bronsice fluidificate. Această indicație se va avea în vedere în special noaptea. Afecțiuni
bronsice cu acumulare masivă de secreții (ex. sindrom ciliar malign), afecțiuni hepatice și renale
grave.

Reacții adverse : foarte rar s-au constatat tulburări gastrointestinale sau reacții de hipersensibilitate
(alergii) la bromhexin. S-au observat rareori reacții cutanate sau la nivelul mucoaselor, edem facial,
insuficiență respiratorie, hipertermie cu frison. Se cunoaște un caz unic de șoc anafilactic. Reacțiile de
hipersensibilitate impun întreruperea tratamentului și informarea medicului.

-BISOLVON comprimate 8mg;

Compoziție-Comprimate a 8 mg bromhexin clorhidrat, soluție pentru uz intern și de inhalat, flacon de

40 ml cu 2 mg bromhexin clorhidrat/ml .

69
Acțiune terapeutică-Bisolvon este un derivat sintetic de vasicina (substanță activă extrasă din plante)
cu acțiune mucolitica și expectorantă. Bisolvon are ca efect scăderea vâscozității mucusului, creșterea
clearance-lui mucociliar, creșterea volumului secrețiilor "seroase" în arborele traheo-bronșic (efect
secretolitice. Bisolvon facilitează expectorația, ameliorează tusea și reduce degradarea funcțională
pulmonară. Efectele terapeutice se manifestă după 2-3 zilede terapie orală și după 15 minute de la
inhalare.

Indicații- este recomandat în afecțiuni respiratorii acute și cronice cu tuse productivă: traheobronșită,
bronșită acută, bronșită cronică simplă sau obstructivă, astm bronșic, bronsiectazii, alte afecțiuni
pulmonare acute sau cronice, sinuzită.

Administrare-oral: Comprimate a 8 mg bromhexin clorhidrat: Adulți și copii peste 12 ani: 1

comprimat de 3 ori pe zi; Copii între 6 și 12 ani: 1/2 comprimat de 3 ori pe zi.. Pacienții tratați cu
Bisolvon vor fi avertizați asupra creșterii volumului secrețiilor bronsice

Contraindicații-Bisolvon nu este recomandat pacienților cu hipersensibilitate la bromhexin.

Precauții-La pacienții cu ulcer gastroduodenal se va evita administrarea comprimatelor.

Sarcină și alăptare-se recomandă evitarea administrării Bisolvon în primele 3 luni de sarcină.

Reacții adverse-Bisolvon este în general bine tolerat. Pot apărea ușoare tulburări gastrointestinale;
foarte rar, reacții alergice, rash cutanat.

Carbocisteinum

-HUMEX EXPECTORANT sirop 2%(copii, sugari);5%(adulți);

70
Compoziție-Carbocisteina5,00g Excipienți: p-hidroxibenzoat de metil sodic, hidroxid de sodiu soluție
oficinală, aromă caramel acid citric monohidrat, soluție de zaharoză, apă purificată.

Indicații- tratamentul tulburărilor secreției bronsice, îndeosebi în timpul afecțiunilor

bronhopulmonare acute: bronșită acută, acutizări ale bronhopneumopatiilor cronice.

Contraindicații- hipersensibilitate la carbocisteina sau la oricare dintre componenții produsului,

îndeosebi la p-hidroxibenzoat de metil sau la alte săruri de p-hidroxibenzoat. Copii sub 15 ani.

Precauții-se recomandă administrarea cu prudență a Humex Expectorant sirop pentru adulți la

pacienții cu ulcer gastric sau duodenal. La pacienți cu diabet zaharat se va ține cont de conținutul de
5g zahăr dintr-o lingură de sirop.

Sarcină și alăptarea-Carbocisteina trebuie utilizată în timpul sarcinii numai dacă este absolut necesar.
Nu există informații disponibile referitoare la trecerea carbocisteinei în laptele matern. Datorită
toxicității sale scăzute, în cazul unui tratament la mamă cu acest medicament, riscul potențial pentru
sugar pare neglijabil, permițând alăptarea

Administrare-doză uzuală este de 750 mg carbocisteina (15 ml Humex Expectorant sirop pentru
adulți-o lingură) administrate oral de 3 ori pe zi.

Reacții adverse-La doze mari se poate observă uneori apariția de fenomene de intoleranță digestivă
(epigastralgii, greață, diaree), caz în care se recomandă scăderea dozei.

71
-MUCOTREIS sirop 2%,

Compoziție:100ml sirop2% conține:carbocisteina 2g și excipienți:hidroxid de sodium, clorură de

sodiu ,aromă caramel , zaharoză besenta dulce de portocale apă distilată.

Indicații: Mucolitic, fluidizant în afecțiunile aparatului respirator, acute și cronice. Contraindicații:

Hipersensibilitate dovedită față de produs, ulcer gastroduodenal. Precauții: Creșterea expectoratului ce
se observă încă din primele zile și demonstrează liza secrețiilor patologice se atenuează rapid.
Produsul conține zaharoză, fapt de care se va ține seamă în cazul diabeticilor sau al dietelor
hipocalorice.

Reacții adverse: Pot apărea fenomene digestive: gastralgie, greață, diaree; vertij. În această situație se
reduce posologia. În cazul apariției altor efecte secundare decât cele amintite, adresați-va medicului
curant.

Administrare: Sirop 2%: Copii sub 5 ani: 1 linguriță de 1-2 ori pe zi. Copii peste 5 ani: o linguriță de
2-3 ori pe zi. Dozele pot fi crescute după avizul medicului. Durata tratamentului: afecțiuni acute ale
căilor respiratorii: 8-10 zile; afecțiuni cronice sau recidivante: de la 10 zile la 3 săptămâni, de mai
multe ori pe an."

Ambroxolum

Metabolit al bromhexinei.

Exemple de medicamente tipizate :

72
-AMBROHEXAL, sirop

Compoziție- 5 ml de sirop conțin 15 mg ambroxol hidroclorid. excipienți: acid benzoic, acid citric,
glicerină, ciclamat de sodiu, hidroxid de sodiu, metabisulfit de sodiu, polividon, sorbitol, apă
purificată, aromatizanți. Recomandare pentru diabetici: 1 linguriță dozatoare (corespunzător la 5 ml
sirop) conține 1,75 g sorbitol.

Indicații -Afecțiuni acute și cronice ale tractului respirator cu modificări patologice ale mucusului ca:
bronșite acute și cronice, bronșită astmatiformă, astm bronșic cu tulburări în eliminarea secreției,
bronsiectazii, în susținerea secretolizei în cazul inflamațiilor spațiului nasofaringian.

Administrare -la adulți și copii peste 12 ani se administrează 2 măsuri de 2-3 ori/zi în primele 2-3
zile, apoi 2 x 2 măsuri zilnic sau 3 x 1 măsuri, zilnic. Doză pentru adulți poate crește până la 2 x 4
măsuri/zi, dacă se dorește creșterea eficacității. Copii sub 2 ani: 2 x 1/2 măsură zilnic. Copii 2-5 ani: 3
x 1/2 măsură zilnic . Durată tratamentului este determinată individual în concordanță cu indicațiile și
evoluția bolii se administrează de obicei după masă. Efectul secretolitic al ambroxolului este mărit de
aportul de lichide.

Contraindicații-Nu se administrează în cazuri de hipersensibilitate la ambroxol sau la una dintre

componente. Datorită unei posibile congestionări a secreției, ambroxolul trebuie administrat cu grijă
specială în cazul tulburării activității bronhomotorii și volumului mărit de secreție .

Precauții .Sarcină și alăptare: Cu toate că nu a fost observat un efect embrio -/fetotoxic, chiar la doze
mari, ambroxolul trebuie administrat numai în cazuri absolut necesare în sarcină, în special în primul
trimestru. La fel și în perioadă de alăptare. Efecte asupra capacității de a conduce și de a mânui
utilaje: nu sunt. Reactii adverse- rar, cazuri de intoleranta. Au fost observate reactii la nivelul pielii si
mucoasei, prurit facial, dispnee, cresterea temperaturii cu tremuraturi. Rareori, tulburari
gastrointestinale (dureri abdominale, greata si constipatie); uscaciunea gurii si cailor aeriene; cresterea
secretiei mucusului (sialorrhoea), rhinorrhoea (cresterea secretiei nazale); disurie

73
-MUCOSOLVAN JUNIOR sirop 5mg/5ml

Compoziție:sirop, flacon de 100 ml cu 15 mg ambroxol clorhidrat/5 ml.

Indicații-Mucosolvan scade adezivitatea și vâscozitatea mucusului, crește motilitatea cililor vibratili

la nivelul epiteliului bronșic, astfel concentrația și durată de acțiune a antibioticelor în lichidul bronșic
și țesutul pulmonar,crește volumul secrețiilor seroase, crește clearance-ului mucociliar, stimulează
sistemul surfactant, are efect antioxidant și antiinflamator. Mucosolvan facilitează pasajul
antibioticelor prin bariera bronșica, crescând Efectul terapeutic se instalează după 30 minute de la
administrarea orală și se menține 8-12 ore.Contraindicatii -Nu se recomanda pacientilor cu
hipersensibilitate la ambroxol sau alti componenti ai produsului. Mucosolvan nu are contraindicatii,
fiind un produs bine tolerat, pentru toate varstele.

Reacții adverse:Mucosolvan este, în general, bine tolerat. Rar, pot apărea tulburări gastrointestinale
sau reacții alergice mai ales la pacienții atopici.

Precauții-sarcină și alăptare: administrarea în primul trimestru de sarcină se va face numai la

indicația medicului. Mucosolvan trece în laptele matern, dar nu s-a dovedit a avea efecte adverse
asupra sugarului, la doze terapeutice.

Interacțiuni: Nu se cunosc interacțiuni nefavorabile cu alte medicamente.

74
 Administrare:Copii 6-12 ani: 5 ml (1 linguriță) de 2-3 ori pe zi; copii 2-6 ani: 2,5 ml (1/2 linguriță) de
3 ori pe zi; copii 1-2 ani: 2,5 ml (1/2 linguriță) de 2 ori pe zi.

Dozele de mai sus sunt recomandate pentru tratamentul inițial; după 14 zile dozele pot fi reduse la
jumătate.

Se recomandă administrarea siropului în cursul meselor.

-MUCOSIN cu miere sirop

Compozitie :5 ml sirop conțin 15 mg clorhidrat de ambroxol si excipienți.

Indicații: tratamentul tuturor afecțiunilor respiratorii asociate cu o spută vâscoasă: bronșită,

traheobronșită, bronsiectazie, emfizem, sinuzită, otită medie, respiratorie, afecțiuni pulmonare
inflamatorii cronice.

Contraindicații: Hipersensibilitate la ambroxol sau la oricare dintre excipientii produsului.

Insuficiență hepatică și renală severă.

75
 Administrare : În absența altor recomandări, dozele uzuale zilnice la copii sunt de 1,2-1,6 mg
clorhidrat de ambroxol/kg, iar la adulți de 60-120 mg clorhidrat de ambroxol pe zi.

Copii între 2-5 ani: 2,5 ml sirop Mucosin de 2-3 ori pe zi;

Copii peste 5 ani: 5 ml sirop Mucosin de 2-3 ori pe zi;

Copii peste 12 ani și adulți: 10 ml Mucosin sirop de 3 ori pe zi în primele 2 ? 3 zile, ulterior, doza
poate fi redusă la 5 ml de 3 ori pe zi.

Reacții adverse: Greață, senzație de gură uscată; Foarte rar: oboseală, diaree, constipație, vărsături,
disurie, prurit și reacții hipersensibilitate la ambroxol, dermatită;

Interacțiuni: Crește concentrația în țesutul pulmonar a unor antibiotice: eritromicină, amoxicilina,

cefuroxima, doxiciclina;

A nu se asocia cu antitusive;

Precauții: Sindromul de cili imobili, hipersecreție de mucus, polinoză (febră de fân sau alergie la
polen), intoleranță la frunctoza, diabet;

Erdosteinum

Absorbție orală rapidă,indicat in tulburarile secreției bronșice in pusee acute de bronhopneumopatie

cronică obstructive ,in completarea antibioterapiei.

Exemple de medicamente tipizate :

76
-ERDOMED capsule 150mg ;300mg;

Compoziție: O capsulă conține erdosteina 300 mg și excipienți: conținutul capsulei -celuloză

microcristalina, povidona, stearat de magneziu; capsulă-gelatină, dioxid de titan .

Indicații: Tratamentul tulburărilor de secreție bronșica, prin favorizarea fluidificării mucusului și a

secrețiilor mucopurulente sau a expectorației, în:

-afecțiuni bronhopulmonare acute și cronice (fază acutizata sau stabilă a bronșitelor acute și cronice;
bronsiectazie; astm bronșic hipersecretor) , afecțiuni acute și cronice ale tractului respirator superior
(rinite, sinuzite, faringite, laringite, traheite), afecțiuni bronhopulmonare hipersecretorii cu
emfizem,bronșite cronice la fumători

Profilaxia și tratamentul complicațiilor respiratorii după intervenții chirurgicale:

-bronhopneumonie , atelectazie pulmonară.

Contraindicații: Hipersensibilitate la erdosteina sau la oricare dintre excipientii produsului; copii cu

greutatea sub 15 kg; insuficiență hepatică și renală severe. Reacții adverse: Au fost raportate cazuri
rare de gastralgie, greață și vărsături după doze mari . Rareori, s-au raportat reacții de hipersensibili-
tate (erupții cutanate, urticarie, etc.)

Administrare: Doză uzuală este de o capsulă (300 mg erdosteina), administrată oral de 2-3 ori pe zi.

Precauții: Se administrează cu prudență la pacienții cu ulcer gastro-duodenal.

77
 Sarcină și alăptarea: Deși studiile preclinice nu au evidențiat efecte embriotoxice, teratogene sau
mutagene, în absența datelor clinice, nu se recomandă administrarea erdosteinei (că și a oricărui alt
medicament nou) în timpul sarcinii și alăptării.

-ERDOMED suspensie orală 3,5%

Compoziție: 100 ml suspensie orală conține: erdosteina 3,5 g și excipienți: zahăr, benzoat de sodiu,
amidonglicolat de sodiu, aspartam, zaharină sodică, aromă de portocale pulbere. O linguriță (5 ml
suspensie orală) conține erdosteina 175 mg.

Indicații: Tratamentul tulburărilor de secreție bronșica, prin favorizarea fluidificării mucusului și a

secrețiilor mucopurulente sau a expectorației, în:

-afecțiuni bronhopulmonare acute și cronice (fază acutizata sau stabilă a bronșitelor acute și cronice;
bronsiectazie; astm bronșic hipersecretor) 
-afecțiuni acute și cronice ale tractului respirator superior (rinite, sinuzite, faringite, laringite,
traheite).

Profilaxia evoluției afecțiunilor bronsice:

-afecțiuni bronhopulmonare hipersecretorii cu emfizem

78
-bronșite cronice la fumători

Profilaxia și tratamentul complicațiilor respiratorii după intervenții chirurgicale:

-bronhopneumonie

-atelectazie pulmonară.

Contraindicații: Hipersensibilitate la erdosteina sau la oricare dintre excipientii produsului; copii cu

greutatea sub 15 kg; insuficiență hepatică și renală severe; fenilcetonurie.

Reacții adverse: Au fost raportate cazuri rare de gastralgie, greață și vărsături după doze mari (peste
1200 mg/zi). Rareori, s-au raportat reacții de hipersensibilitate (erupții cutanate, urticarie, etc.).

Administrare:-o linguriță dozatoare (5 ml suspensie orală) de 2 ori pe zi la copii cu greutatea între 15

și 19 kg

-o linguriță dozatoare de 3 ori pe zi la copii cu greutatea între 20 și 30 kg

-2 lingurițe dozatoare (10 ml suspensie orală) de 2 ori pe zi la copii cu greutatea mai mare de 30 kg și
la adulți.

Precauții: Se administrează cu prudență la pacienții cu ulcer gastro-duodenal.

Sarcină și alăptarea: Deși studiile preclinice nu au evidențiat efecte embriotoxice, teratogene sau
mutagene, în absența datelor clinice, nu se recomandă administrarea erdosteinei (ca și a oricărui alt
medicament nou) în timpul sarcinii și alăptării.

Enzime Poteolitice

Elementul cu adevărat remarcabil pe care îl conțin alimentele vii, în special cele neprelucrate, sunt
enzimele. Enzimele reprezintă cheia pentru o absorbție bună a hranei, fiind eliberate odată ce începem
să mestecăm. În egală măsură, toate procesele noastre fizice depind de enzime. Acestea sunt
principalii catalizatori ai tuturor reacțiilor chimice din organismul nostru, fără de care am înceta să
funcționăm sau să existăm.

79
 Ele reprezintă „clasa muncitoare“ a organismului. Pe lângă acțiunea de digerare a hranei, enzimele
distrug toxinele, descompungrasimile și celuloză, și metabolizează amidonul și proteinele. Oamenii de
știință au identificat peste 2500 de enzime diferite în corpul uman.

Există trei clasificări generale ale enzimelor:

1. Enzimele metabolice, care ne direcționează organismul( acționează pe post de catalizatori la

creșterea oaselor, refacerea țesuturilor, reglarea metabolismului, vorbire, respirație, reproducere, auz
și contracția oricărui mușchi. )

2. Enzimele digestive (descompun proteinele, carbohidrații și grăsimile din alimente ;sunt de

asemenea, responsabile cu extragerea, asimilarea, metabolizarea și absorbția substanțelor nutritive, a
vitaminelor și a mineralelor.)

3. Enzimele alimentare ajută procesul digestiv (alimentele crude, fructe, legume, semințe ,nuci ,sunt
resurse principale pentru enzimele alimentare).

Exemple de medicamente tipizate :

-TRIPSINĂ

-CHIMIOTRIPSINĂ

Se administrează în aerosoli sau instilații ,pentru fluidificarea secrețiilor purulente vâscoase,din

infecții bronho-pulmonare

80
Acționează lizand puroiul, materialul necrotic și fibrele de ADN, care îngroșă mucusul și îngreunează
expectorația. Are acțiune iritantă asupra mucoasei traheo-bronsice și al riscului accidentelor alergice,
care limitează utilizarea.

81
 CAPITOLUL X.

TERAPII ALTERNATIVE PENTRU TUSE

Odată cu vremea rece și umedă, apare și tusea , ca prim simptom al unei răceli pe cale să se instaleze
dacă nu se iau din timp măsurile necesare de prevenire.

Această boală este agasantă ,supărătoare și chiar chinuitoare, pe de altă parte ajută la îndepărtarea
secrețiilor de pe căile respiratorii, de aceea este recomandat să nu se apeleze imediat la produsele
antitusive din farmacii ci mai întâi la produsele naturiste ,astfel :

Hidratare-este cuvântul de ordine în cazurile de răceală și gripă. Apă din belșug, supe, ceaiuri de tei
îndulcite cu miere (mierea nu se adaugă în ceaiul fierbinte deoarece își pierde din calități, ea nefiind
stabilă la temperaturi mari), fresh de portocale, compoturi proaspăt preparate în casă-toate acestea
sunt indicate pentru că lichidele purifică organismul. De asemenea, în ceai se pot adaugă și câteva
picături de ulei de migdale .

Ciocolată amăruie :

Tusea seacă poate fi calmată și combătută, dacă în dietă este prezentă cacaoa. S-a demonstrat că
teobromină, o substanță prezentă în boabele de cacao, este de ajutor pentru a combate tusea seacă și
nu are efecte adverse. Teobromina dezactivează activitatea nervului responsabil în creier pentru
refluxul tusei și în caz de tuse luați cacaoa fierbinte și ciocolată cu cel puțin 75% cacao. De
asemenea, teobromină se mai găsește în boabele de cafea și frunzele de ceai.

Ceaiurile :

Se pot face ceaiuri din flori de soc, podbal ,salcâm ,lavandă ,lumânărica , nalbă , piersic , sunătoare ,
cimbru de cultură ,busuioc salbatic ,toporași ,măceș ,muguri de brad si pin.

Cea mai bună este infuzia din frunze de patlagină: doua lingurițe la o cană de apă fiartă, din care se
consumă două căni pe zi;

82
Infuzie de plămădică: doua lingurițe la o cană de apă fiartă, din care se
consuma 2-3 căni pe zi;

Infuzie din muguri de pin: o linguriță de muguri de pin proaspeți sau uscați, la o
cană de apă clocotită, din care se consumă 2-3 cani pe zi, indulcite cu miere de albine;

BIBLIOGRAFIE :

1.Petrescu A., 1977, Practică farmaceutică, 3, 175-202.

2. Popescu H., 1984, Resurse medicinale în flora României, Ed.

Dacia, Cluj-Napoca.

83
3. Popescu H., 1985, Medicamente de biosinteză şi extracţie, Ed.

Dacia, Cluj-Napoca.

4. Potlog A. S., Vinţan A. Gh., 1985, Plante aromatice, Ed.

Ştiinţifică şi enciclopedică, Bucureşti.

5. Rácz G. şi colab., 1970, Plante medicinale şi aromatice, Ed.

Ceres, Bucureşti.

6. Radu A., 1974, Botanica farmaceutică, EDP, Bucureşti.

7. Radu A. şi colab., 1981, Botanică farmaceutică, Ed. a II-a

revizuită, EDP, Bucureşti.

8. Radu A., Andronescu E., 1984,Vademecum fitoterapeutic,

Ed. Medicală, Bucureşti.

84