Proiect Abs

MINISTERUL EDUCAŢIEI NAŢIONALE
ŞCOALA POSTLICEALĂ SANITARĂ „CHRISTIANA” MIOVENI

JUD. ARGES
PROIECT DE ABSOLVIRE
FITOTERAPIA APARATULUI DIGESTIV
Coordonatori:
Prof.
Prof.
Absolvent:
SESIUNEA
AUGUST 2019
FITOTERAPIA
APARATULUI DIGESTIV
MOTTO:
“Sănătatea este o comoară pe care puțini știu să o prețuiască, deși aproape toți se nasc cu ea”
-Hipocrate-
2
Cuprins
ARGUMENT ............................................................................................................................................... 4
CAPITOLUL I ............................................................................................................................................ 6
I. ANATOMIA ŞI FIZIOLOGIA APARATULUI DIGESTIV.......................................................... 6
II. AFECTIUNILE APARATULUI DIGESTIV ................................................................................. 10
CAPITOLUL II......................................................................................................................................... 26
FITOTERAPIA APARATULUI DIGESTIV ......................................................................................... 26
CONCLUZII ............................................................................................................................................. 41
ANEXE ...................................................................................................................................................... 43
BIBLIOGRAFIE ....................................................................................................................................... 47
3
ARGUMENT
Fitoterapia este o ramura a terapeuticii care utilizeaza plantele, respective preparatele din
plante, ca mijloace de prevenire si tratare a bolilor. Desigur, aceste plante sunt cunoscute ca plante
medicinale. In limbajul popular, plantele medicinale mai sunt denumite si “ierburi” sau “buruieni
de leac”. Totusi, aceste denumiri nu se refera doar la plantele ierboase, in sensul mai strict al
cuvantului, ci include de la caz la caz: scoarta, radacina, frunzele, semintele, florile si fructele unor
plante.
Plantele medicinale au fost utilizate de peste mii de ani în tratamentul multor boli, de la
cele simple până chiar și cancerele devastatoare. Forța lor vindecătoare si miraculoasă este
cunoscută încă din timpuri străvechi. Ceea ce ne rămâne noua este sa incercăm sa savurăm
miracolul de o nesfârșită diversitate care ne este dăruit de Creatorul naturii spre binele nostru, al
oamenilor și în aceeași măsură spre delectarea noastră.
Efectele plantelor medicinale, ca de altfel si ale medicamentelor, se datoreaza principiilor

active prezente in plante. Aceste principii active sunt substante chimice mai mult sau mai putin
complexe. Introduse in organism sau aplicate la suprafata corpului, aceste principii actioneaza
asupra celulelor, tesuturilor, organelor, aparatelor si sistemelor organismului, inducand efecte in
conformitate cu proprietatile lor.
4
S-a constatat ca numeroase principii active dintr-o planta se influenteaza reciproc si pot
determina efecte diferite de cele la care ne-am astepta la administrarea lor separata. Actiunea
fitocomplexelor- cum au fost numite aceste principii active care actioneaza impreuna- se supune
aceleiasi legitati generale ale cauzalitatii. Pentru folosirea rationala a plantelor medicinale este
importanta cunoasterea compozitiei lor chimice, a concentratiei principiilor active din ele, a
modului de preparare si de administrare.
Printre avantajele fitoterapiei se numara accesibilitatea (plantele sunt usor de procurat si

ieftine), actiunea blanda si lipsa efectelor adverse (cand se respecta dozele adecvate), tratarea
bolnavului ca intreg (plantele au efecte fizice si psiho-emotionale si echilibreaza organismul la
toate nivelele). Plantele medicinale se pot folosi in paralel cu medicamentele alopate. Fitoterapia
moderna studiaza compozitia chimica a plantelor in laboratoarele farmaceutice si argumenteaza
stiintific utilizarile traditionale ale unor plante.
5
CAPITOLUL I
I. ANATOMIA ŞI FIZIOLOGIA APARATULUI DIGESTIV
Aparatul digestiv reprezinta ansamblul morphologic si functional de organe responsabil cu

digestia si absorbtia alimentelor ingerate, precum şi eliminarea reziduurilor neasimilabile (Fig. 1).
Peritoneu → membrană seroasă subţire care căptuşeşte peretele cavităţii abdomenului şi
acoperă organele cuprinse în această cavitate.
Flora intestinală reprezintă totalitatea microorganismelor ce trăiesc în cadrul intestinului
gros al vertebratelor, inclusiv al omului. Aceasta se află într-o relaţie simbiotică cu organismul –
gazdă, fiind atât de importantă încât, de cele mai multe ori, aceste organisme n-ar putea trăi fără
ajutorul florei intestinale. (Fig 1)
Componentele aparatului digestiv:
1. Tractul gastrointestinal superior
a) Gura - Porţiunea iniţială a aparatului digestiv, alcătuită din organe şi diverse ţesuturi.
Superior este limitată de bolta palatină, inferior de planşeul bucal, lateral de obraji, anterior de
buze şi posterior se continua cu faringele. Cavitatea bucală este căptuşită cu mucoasa bucală.
În cavitatea bucală se află cele două arcade dentare, superioară şi inferioară, situate pe
maxilar şi, respectiv, pe mandibulă. Dinţii sunt în număr de 32: 8 incisivi, 4 canini, 8 premolari şi
12 molari.
Limba, organ muscular situat posterior, prezintă pe faţa superioară nişte formaţiuni numite
papile: filiforme, fungiforme şi circumvalate sau gustative, ultimele fiind situate spre rădăcina
limbii şi formând „V”-ul lingual. În cavitatea bucală glandele salivare, parotide, submaxilare şi
sublinguale, excretă saliva.
Funcţiile pe care le îndeplineşte gura sunt: funcţia de masticaţie pentru formarea bolului
alimentar, începutul digestiei glucidelor sub acţiunea ptialinei salivare, funcţia de fonaţie, funcţia
receptoare, funcţia de apărare şi funcţia fizionomică.
b) Faringele - Un organ care aparţine atât aparatului digestiv, cât şi aparatului respirator.
El se află situat în partea posterioară a cavităţii bucale şi se continuă cu esofagul. Căptuşit cu o
6
mucoasă, este bogat în ţesut limfoid. În faringe se găsesc amigdalele palatine, amigdala faringiană
pe peretele posterior şi amigdala linguală la rădăcina limbii, legate între ele prin numeroase vase
limfatice şi formând inelul limfatic Waldeyer.
Funcţiile faringelui sunt: funcţia de conducere a bolului alimentar către esofag şi funcţia de
apărare împotriva infecţiilor, care pot pătrunde pe cale digestivă sau pe cale respiratorie.
c) Esofagul - Un organ musculo-membranos, tubular, care face legătura între faringe şi
stomac. El începe la nivelul vertebrei a 7-a cervicală (C7) în dreptul cartilajului cricoid, şi se
termină în dreptul vertebrei a 11-a toracale la cardia; este lung de 25 – 32 cm şi are un calibru care
variază între 10 şi 22 mm.
Cele două funcţii majore ale esofagului sunt transportul bolului alimentar din cavitatea
bucală în stomac şi împiedicarea refluxului conţinutului gastrointestinal.
Cardia este sfincterul situat la limita dintre esofag şi stomac, este de forma unui inel
muscular care se comportă asemenea unei valve permiţând în mod normal trecerea alimentelor şi
a lichidelor doar într-un sens: de la esofag la stomac.
Fiziologic, esofagul reprezintă un organ menit să facă legătura dintre faringe şi stomac.
Prin reflexul de deglutiţie, bolul alimentar trece din faringe în esofag; prin coordonare nervoasă,
musculatura formează unde contractile care împing bolul spre cardia; sfincterul cardiei se desface,
împiedicând şi refluarea conţinutului gastric în esofag.
d) Stomacul - Organ cavitar musculo – glandular, este segmentul tubului digestiv situat
între esofag şi intestinul subţire (Fig. 2). Forma lui este asemănătoare cu a unei pere, cu vârful uşor
îndoit şi îndreptat în sus: la examenul radiologic apare ca litera “J” sau ca un cârlig.
Forma lui este variabilă în funcţie de: conţinut, tonicitatea musculaturii proprii, tonicitatea
peretelui abdominal, poziţia individului şi volumul organelor vecine.
Stomacul începe de la cardia, care face legătura între esofag şi stomac; porţiunea situată
deasupra cardiei şi care este adaptată cupolei diafragmatice, se numeşte marea tuberozitate
(fornix sau funduş); segmentul vertical este corpul stomacului, care se continuă cu mica
tuberozitate şi apoi cu antrul piloric şi se termină cu orificiul piloric. Între cardia şi pilor se află
două margini: marginea externă sau marea curbură şi marginea internă sau mică curbură.
Structural, stomacul este alcătuit din patru straturi : membrana seroasă (la exterior), sub
care se află musculatura (care excută două tipuri de mişcări: mişcări peristoloice, prin care
alimentele din interiorul stomacului se răspândesc şi se depun în straturi şi mişcări peristaltice,
7
prin care conţinutul gastric înaintează spre pilor), apoi dinspre exterior spre interior, după stratul
muscular, apare o tunică numită submucoasă. Submucoasa conţine o reţea vastă de vase sanguine
şi de fibre nervoase. Ultimul strat este reprezentat de mucoasa la nivelul căreia se află numeroase
glande.
Din punct de vedere fiziologic, stomacul primeşte alimentele şi, datorită funcţiei sale
motorie, le frământă, le amestecă cu sucul gastric şi apoi le evacuează în duoden, prin funcţia
secretoare, stomacul intervine în digerarea ţesutului conjunctiv şi a proteinelor cu ajutorul acidului
clorhidric şi al pepsinei. Mucusul gastric are un rol protector de prim – ordin, apărând mucoasa de
acţiunea sucului gastric.
În stomac sunt distruşi, sub acţiunea acidului clorhidric (HCl), majoritatea agenţilor
patogeni care pătrund în organism odată cu mâncarea sau cu lichidele ingerate. Prin mişcările
imprimate de către musculatură, bolul alimentar este amestecat şi deplasat, dinspre cardia spre
pilor. În urma acestor procese, bolul alimentar suferă câteva transformări, trecând în chimus
gastric. Chimusul gastric trece în duoden prin pilor.
2. Tractul gastrointestinal inferior
a) Intestinul subţire
Un tub de muşchi şi membrane intestinale, ce stă strâns răsucit în cavitatea abdominală.
Este compus din trei părţi: duodenul, jejunul şi ileonul. Are lungimea de aproximativ 5 m şi
diametrul de 3 cm.
- duodenul → fiziologic, duodenul are două funcţii principale: motorie şi secretorie.
Motilitatea duodenală împinge chimul alimentar foarte repede în jejun (în câteva secunde).
Secreţia duodenală elaborează secretina (cu rol în stimularea pancreasului şi a intestinului). La
nivelul duodenului începe să se amestece chimul alimentar sosit din stomac cu sucul duodenal,
bila şi sucul pancreatic.
Dintre porţiunile intestinului subţire, duodenul are o importanţă mare în digestie deoarece,
pe de o parte, aici se varsă bila şi sucul pancreatic, iar pe de alta, prin pereţii duodenali pornesc
reflexe ce controlează activitatea veziculei biliare şi a sfincterului Oddi situat la locul de „vărsare”
a canalului coledoc în duoden.
8
Datorită acestui fapt, bila şi sucul pancreatic ajung în duoden doar atunci când este nevoie
de acţiunea lor digestivă;
- Jejuno – ileonul → are un calibru mai mic şi umple cea mai mare parte a cavităţii
peritoneale. Fiziologic, jejunoileonul are trei funcţii: motorie, secretorie şi de absorbţie.
b) Intestinul gros - segmentul terminal al tubului digestiv; el începe de la valva ileocecală

şi se termină cu anusul. Se distinge de intestinul subţire prin volumul lui mult mai mare şi prin cele
trei benzi musculare longitudinale.
Lungimea lui variază între 1,5 şi 3 metri. Intestinul gros este împărţit în următoarele
segmente: cecul, colonul ascendent, colonul transvers, colonul descendent, colonul sigmoid şi
rectul.
Fiziologic, intestinul gros are funcţii de motricitate, secreţie şi absorbţie. Motricitatea
asigură progresiunea bolului fecal prin contracţii peristaltice, segmentare, şi prin contracţii masive.
Bolul fecal se adună în sigmoid; trecerea materiilor fecale în rect duce la expulzarea lor prin actul
fiziologic al defecaţiei.
3. Glandele auxiliare
Glandele auxiliare sunt cele salivare, ficatul, prin funcţia sa de producere a bilei prin
intermediul celulelor hepatice (bilă, stocată în vezica biliară, este necesară în digestia şi absorbţia
grăsimilor) şi pancreasul, care produce un suc digestiv ce conţine enzime necesare digestiei şi
bicarbonat pentru neutralizarea acidului chimului (Fig. 3)
3.1 Ficatul
Glandă anexă voluminoasă a tubului digestiv, cu funcţiuni multiple şi complexe de sinteză
şi de transformare a diverselor substanţe. Ficatul este situat deasupra şi în dreapta abdomenului,
sub cupola dreaptă a diafragmului, care îl separă de plămânul corespunzător şi înconjurat în toate
părţile de coaste.
Este un organ de culoarea roşie – închisă, ce cântăreşte 2 – 2,5 kg, fiind cel mai greu organ
al corpului uman.
9
3.2 Vezica biliară ( colecistul sau fierea )
Este un rezervor temporar al bilei, situat în fosa colecistului de pe faţa inferioară a ficatului.
Are o formă de pară cu o lungim de aprox. 8-10 cm. Vezica este specifică vertebratelor. Este unită
cu ficatul, de unde primeşte bila, şi cu duodenul, unde o eliberează. Rolul colecistului este de a
colecta secreţia externă hepatica (bila), care contribuie la digestia alimentelor. Bila conţine
colesterol, săruri biliare, lecitină şi alte substanţe.
3.3 Pancreasul
Glandă situată sub stomac, de formă alungită, cu o greutate de circa 70 g. Are atât o secreţie
externă (exocrină) necesară digestiei, cât şi o secreţie internă (endocrină) necesare în reglajul
glicemiei. Secreţia externă numită şi suc pancreatic, se varsă în duoden. Este bogată în
enzime: amilază (care transformă glucidele în glucoză), maltaza (maltoza, în
glucoză), tripsina (care scoate aminoacizii pe rând din protide şi peptide), lipaza (grăsimile cu acizi
graşi şi glicerina), carbonaţi şi bicarbonaţi de Na, care dau alcalinitatea sucului pancreatic. Secreţia
endocrină constă în insulină şi glucagon, care reglează glicemia, reţinând surplusul de glucoză sub
formă de glicogen, la nivelul ficatului. Lipsa insulinei duce la o boală potenţial gravă, numită
diabet zaharat.
II. AFECTIUNILE APARATULUI DIGESTIV
In unele afectiuni digestive fitoterapia nu este o metoda de terapie complementara, ci chiar

principala. Sunt utilizate un numar mare de specii de plante, cu actiuni diferite: tonic-amare,
laxative, antidiareice, carminative, antiulceroase, incepand de la segmental buco-faringian si pana
la glandele digestive anexe.
Frecventa suferintelor digestive se datoreaza in primul rand faptului ca organele digestive sunt
cele care intra in contact imediat si direct cu sunstantele alimentare (dar si nealimentare ingerate
in fiecare zi). (Fig. 4)
10
A. AFECTIUNILE SEGMENTULUI BUCO-FARINGIAN
In tratarea afectiunilor segmentului buco-faringian se utilizeaza plante cu actiune antiseptica,

antiinflamatorie, astringent, emolienta si cicatrizanta.
Administrarea se face extern, prin gargara, spalaturi bucale sau comprese cu tampoane sterile.
Pentru fitoterapia specifica acestui segment se utilizeaza in mod special busuiocul de camp si
salvia; pe langa acestea putem enumera si plante precum: ardei, catina, carmaz, ceapa, bubernic,
cerentel, cimbrisor, coada racului, coada soricelului, echinacea, eucalipt, musetel, fenicul, ghimbir,
galbenele, gurui, hrean, lichen de piatra, levantica,mur, nalba mare, nuc, soc, patlagina, sunatoare,
tei, tataneasa, trandafir, etc.
Gingivite
Gingivitele unt afectiuni inflamatorii, de cauze diverse ale gingiilor. Plantele medicinale
ce pot fi utilizate:musetel, sunatoare, salvie, sulfina, cerentel,coada racului (cu efect antiinflamator,
astringent si sedativ).
Un bun ceai medicinal pentru gingivite, afte si inflamatii ale cavitatii buale se prepra din:
Rp/ Turita mare (Herba Agrimonia) 20g

Frunze de salviie (Folium Salviae) 10g
Cimbrisor (Herb Serpylle) 10g
Flori de musetel (Flores Chamomillae) 30g
Rizomi de cerentel (Rhizoma Gei) 15g
Capsule de mac (Cpila Papaveris) 15g
M.f. species
Infuzia pentru uz extern se prepara sintr-o lingura amestec de plante la o cana cu apa. Pentru a
obtine rezultate mai bune se recomanda adaugarea de 15-20 picaturi de tinctura de Propolis la
fiecare cana de infuzie. (Fig. 5)
11
Stomatite
Sunt definite ca stari inflamatorii ale mucoasei cavitatii bucale manifestate sub forma unor
leziuni ale mucoasei,dureroase; ce impiedica masticatia si deglutitia. Cauzele lor pot fi multiple:
de natura microbiana, virotica, fungica, toxica, alergica. Fitoterapia recomanda plante cu
proprietati dezinfectante, antiinflamatorii, antialergice, astringente si antialergice.
In stomatite se recomanda numeroase preparate din: flori de musetel,frunze de nuc, frunze
de mur, coaja de salcie, frunze de urzica, turtita mare.
Pentru bolnavii cu stomatite severe, recidivante sau cu tendinta de cronicizare, se
recomanda urmatorul ceai medicinal de uz extern, ca tratament de lunga durata:
Rp/ Flori de Musetel 20g

Flori de Tei 20g
Frunze de Salvie 10g
Frunze de Nuc 30g
Turtit Mare 20g
M.f. species
Se prepara un decoct scurt (5 minute) din 2 linguri amestec de plante la o cana cu apa. Se
face fie gargara, fie se clateste cavitatea bucala de 4-5 ori pe zi, cate 5 minute de fiecare data.
Pentru stomatitele de natura alergica se recomanda ca tratament extern acelasi decoct.
Pentru uz intern e recomanda insa urmatoarea formula:
Rp/ Trei frati patati 40g

Flori de Musetel 20g
Flori de Levantica 10g
Talpa gastii 20g
Menta 10g
M.f. species
12
Infuzie preparata dintr-o lingura amestec de plante la o cana de apa. Se beau 2-3 cani pe zi,
timp de o saptamana.
Se poate utiliza si decoctul de radacina de Echinacea, o lingura la un pahar cu apa.
Abcese dentare
Sub denumirea de ace de defineste o colectie purulenta, bine delimitate de tesuturile din
jur, formata in urma dezintegrarii tesuturilor, de obicei sub actiunea unor agenti microbienei sau
parazitari. Colectia purulenta in acest caz are punct de plecare dentara, dar se dezvolta in partile
moi din jur (tegumente).
In aceste cazuri se recomanda un tratament individual de catre medicul stomatolog, tinand
seama de evolutia procesului septic. In faza de debut sau dupa reluarea stomatologica a cazului se
recomanda plante cu actiune antiseptica, bogate in special in chamazulene: glori de musetel, flori
de coada soricelului, flori de sulfina, rizomi de cerentel.
Trecand faza acuta a abceselor dentare, fitoterapia recomanda in continuare un tratament cu specii
de plante cu actiune emolienta, antiinflamatoare si cicatrizanta.
In acest scop se recomanda: flori si frunze de nalba de cultura sau nalba mare, radacina de
tataneasa, sunatoare.
Afte, amigdalite;dezinfectante bucale
Aftele sunt mici ulceratii galbui, rotunde sau ovale, de marimi variate, inconjurate de un
halou rosu, urmand dupa o vezicula, situata pe mucoasa bucala, faringiana sau genitala; se insotesc
de senzatia de usturime sau de arsura.
Amigdalita reprezinta o afectiune inflamatorie, congestiva sau purulenta a amigdalitelor.
Tratamentul local al acestora se realizeaza- este adevarat ca mai putin astazi decat in trecut-
prin badijonari cu solutii de bicarbonat sau permanganate de potasiu, cu albastru de metilen,
glicerina sau rezorcina. Se practica si cauterizari cu nitrat de argint in unele afte ce nu raspund la
tratament.
13
Fitoterapia recomanda, ca terapie adjuvanta, infuzii preparate din plante ce contin
chamazulene, uleiuti esentiale cu larg spectru antibacterian si taninuri: flori de musetel, Frunze de
salvie, busuioc, sulfina.
Hreanul, datorita glicozidelor sulfurati, acidului silic si substantelor fitoncide, se
recomanda a fi masticat zilnic in cazurile de paradontoza, gingivite si afte.
Lamaile sunt recomandate in afte, stomatite si amigdalite, prin tamponare locala cu mici
felii taiate, desi in unele moment bolnavul va acuza usturime locala, fie prin badijonari cu suc au
chiar cu felii mici, date prin miere si tinute apoi in gura.
Nici ceapa nu trebuie neglijata; este utila in afte si ulceratii sub forma de tamponari locale
cu sucul ei proaspat preparat. (Fig 6)
B. AFECTIUNILE SEGMENTULUI GASTRO-INTESTINAL
Un mare numar de plante medicinalE sau produse farmaceutice obtinute din ele actioneaza nu
numai asupra glandelor, dar si asupra mucoaselor, florei microbiene patogene, a sintezei enzimatice
si resorbtiei substantelor nutritive.
Anorexia (inapetenta)
Scăderea sau pierderea poftei de mâncare se poate datora unor obiceiuri alimentare greșite
( mese la ore neregulate, gustări intre mese, consumarea dulciurilor etc.), poate fi semnul unor boli
grave ( cancer, tuberculoză) sau- foarte frecvent, al unor boli obișnuite ca si gripa sau infecții ale
căilor respiratorii.
In anorexie (lipsa poftei de mancare), pentru stimularea secretiei salivare si gastrice se
folosesc plante numite “tonic-amare” si speciile aromatice.
Preparatele pe baza de plante medicinale din aceasta grupa sunt recomandate celor care
sufera de hipoaciditate si anaciditate gastrica, factori care contribuie la lipsa poftei de mancare.
Acestea mai au un rol important, si anume acela de a stimula prin act reflex si sucurile
digestive din colul alimentar in substante asimilabile.
14
Dintre speciile din aceasta grupa, cele mai importante sunt: ghintura (radacina) care
provine de la trei specii din flora tarii noastre, Gentiana lutea, Gentiana punctata si Gentiana
asclepiadea.
Frunzele de anghinare se recomanda tot pentru stimularea apetitului, in special celor care
sufera si de insuficienta biliara, de colecistite subacute sau cornice si de hipercolesterolemie.
Infuzia se prepara dintr-o lingurita de planta la o cana cu apa. Se bea cate o jumatate de
cana inaintea meselor principale.
Tot in lista plantelor medicinale recomandate ca stimulante gastrice, datorita substantelor amare
pe care le contin, sunt incluse urmatoarele: ungurasul, papadia, coada soricelului, albastrele. Din
toate acestea se pot prepara infuzii, din 1-3 lingurite planta la o cana de apa. Se bea cate ½ cana
infuzie inaintea meselor principale.
O alta serie de plante care stimuleaza secretiile gastro-intestinale le cuprinde pe cele ale
caror fructe contin uleiuri esentiale: anasonul, fenicilul si coriandrul. Atat pentru proprietatile
aperitiv-amare cat si ca sedative se recomanda “conurile” de hamei sub forma de infuzie, dintr-o
lingura de planta la o cana cu apa. Se bea cate o cana inaintea meselor principale.
O specie medicinala valoroasa care contine in rizomi uleiuri esentiale si substante amare
este obligeaua, planta care intra in compozitia multor produse fitofarmaceutice.
O serie de legume larg rapandite si frecvent utilizate in alimentatia noastra, precum ardeiul
iute, hreanul, ridichea neagra, leusteanul, patrunjelul, tarhonul si telina, pot avea un rol adjuvant
in combaterea anoreziei, concomitant cu rolul lor de “a da gust” unor mancaruri; ele sunt insa
contraindicate in hiperaciditate gastrica, ulcer gastric si afectiuni renale grave.
Tratament:
Uz intern
 Albăstrele- infuzie din 2-3 g flori la 200ml apă. Se beau două trei căni pe zi, inainte
de mesele principale.
 Anason- infuzie dintr-o jumătate de linguriță de fructe la o cană cu apă (250ml). Se
bea câte o cană cu infuzie călduță, înainte de masă.
15
 Anghinare- infuzie dintr-o lingură de frunze la 500 ml apă clocotită. Se lasă in
repaus 20-30 de minute și apoi se filtrează. Se bea o parte dimineața, pe stomacul
gol, iar restul în cursul zilei, cu o jumătate de oră înainte de mesele principale.
 Busuioc- infuzie intr-o linguriță de frunze uscate la 200ml apă clocotită. Se beau
câte două- trei căni pe zi.
 Cimbrișor- infuzie din 2g plantă la 200ml apă. Se beau două- trei căni pe zi.
 Chimen- infuzie dintr-o linguriță de fructe la o cană cu apă (200ml). Se beau 500
ml pe zi.
 Coada- șoricelului- infuzie dintr-o linguriță de plantă și flori la o cană cu apă (250
ml). Se beau 200-300ml ceai pe zi.
 Coriandu- infuzie dintr-o jumatate de linguriță de fructe la o cană cu apă clocotită
( 250ml). Se bea câte o cană cu infuzie călduță, inaint de masă.
 Fenicul- infuzie din 6g fructe la o cană cu apă (250ml). Se beau două căni pe zi.
 Hamei- infuzie dintr-o lingură de conuri mărunțite la o cană cu apă clocotită. Se
lasă acoperită 15 minute și apoi se strecoară. Se bea o cană pe zi, înainte de masă.
 Ienupăr- decoct din 20 galbule (fructe false) la 1 l apă. Se beau două căni pe zi.
 Izmă- bună- infuzie dintr-o linguriță de frunze mărunțite la o cană cu apă clocotită.
Se lasă acoperită 30 de minute și apoi se strecoară. Se beau una- două căni pe zi.
 Lumânărică- infuzie sau decoct dintr-o jumătate de linguriță de rădăcini la o cană
cu apăș se bea câte un sfert de cană, inainte de mesele principale.
 Măghiran- infuzie dintr-o linguriță de plantă la o cană cu apă. Se beau două căni
pe zi, înainte de masă.
 Păpădie- infuzie din una- două- lingurițe de plantă întreagă ( frunze, rizom,
rădăcină), uscată, mărunțită peste care se toarnă o cană cu apă clocotită. Se
lasăacoperită 20 de minute și apoi se strecoară. Se beau două- trei căni pe zi.
 Porumbar- infuzie dintr-o lingură de flori și fructe la o cană cu apă. Se fierbe 20 de
minute și apoi se strecoară. Se administrează de trei ori pe zi, luându-se, din trei în
trei ore, câte o lingură.
 Roiniță- infuzie din una- două lingurițe de pulbere de frunze la 1 l vin fiert. Se
acoperă până se răcește și apoi se strecoară. Se bea câte o cană dimineața.
16
 Șovârv-infuzie dintr-o linguriță din partea aeriană a plantei la o cană cu apă. Se
beau una-două căni de ceai pe zi, dintre care una seara.
Ceai complex:
Se amestecă în părți egale, rădăcini de ghințură, rizomi de obligeană, părțile aeriene ale plantei de
țintaură, schinel, pelin- alb, fructe de măceș și coriandru. Infuzie dintr-o linguriță de amestec la o
cană cu apă. Se beau două căni pe zi, cu o jumătate de oră îninte de mesele principale.
Piroza (arsurile la stomac)
Este senzația de arsură care urcă din stomac prin esofag asociată cu un gust acru. Este
produsă de tulburări in funcția stomacului, in special hiperaciditate, produse în special de
alimentele și băuturile iritante ingerate.
Tratament:
Uz intern
 Salcâm- infuzie dintr-o lingură de flori uscate, peste care se toarnă o cană cu apă
clocotită (250ml). Se lasă acoperită 15 minute și apoi se strcoară. Se beau două
căni, după mesele principale.
 Zmeur- infuzie din una- două lingurițe de frunze uscate marunțite, peste care se
toarnă o cană cu apă clocotită (200ml). Se lasă acoperită 15 minute și apoi se
strecoară. Se beau două- trei căni pe zi.
 Pelin- infuzie dintr-o linguriță de plantă mărunțită la o cană cu apă clocotită. Se
lasă 10 minute acoperită și apoi se strecoară. Se bea zilnic o cană.
 Tărâțe de grâu- se ia o lingură inainte de fiecare masă.
 Suc de cartofi- se ia o jumătate de pahar de patru ori pe zi, timp de o lună. Se pot
adăuga suc de morcovi, miere de albine și suc de lămâie.
17
Meteorismul (balonarea)
Reprezinta umflarea abdomenului, ca urmare a apariției unei cantități mari de gaze în

stomac, dar mai ales în intestinul subțire și cel gros.
Tratament:
Uz intern
 Anason- infuzie dintr-o linguriță cu fructe la 300 ml apă clocotită. Se lasă acoperită
20 de minute și apoi se strecoară. Se bea în trei reprize, îinainte de masă.
 Busuioc- infuzie dintr-o linguriță de pulbere de frunze la o cană cu apă clocotită.
Se lasă acoperită 10- 15 minute si apoi se strecoară. Se beau trei căni pe zi.
 Chimen- infuzie dintr-o jumătate linguriță de fructe la o cană cu apă clocotită. Se
lasă acoperită 15 minute și apoi se strecoară. Se bea intrei reprize, după mesele
principale.
 Coada- șoricelului- infuzie din două linguri de flori mărunțite la 500 ml apă
clocotită. Se lasă acoperită 20 de minute și apoi se strecoară. Se bea calduță, în
cursul unei zile în patru reprize.
 Coriandru- infuzie dintr-o linguriță de fructe zdrobite la o cană cu apă clocotită. Se
lasă vasul acoperit 20 de minute si apoi se strecoară. Se bea fracționat intr-o zi.
 Fenicul- infuzie dintr-o jumătate linguriță de fructe la o cană cu apă clocotită. Se
lasă acoperită 20 de minute și apoi se strecoară. Se bea fracționat intr-o zi.
Ceaiuri complexe
Valeriană- rădăcină (20g), talpa- gâștii- plantă (30g), roiniță- frunze (30g), chimen- fructe (10g),
fenicul- fructe (10g). Infuzie dintr-o lingură de amestec la o cană cu apă (250ml). Se beau până la
trei căni pe zi.
Coada- șoricelului- flori (20g), izmă- frunze (20g), turiță- mare- planta (10g), coada- racului-
planta (10g), sunătoare- planta (10g), coriandru- fructe( 30g). Infuzie dintr-o lingură de amestec
la o cană cu apă (250 ml). Se beau două- trei căni pe zi.
18
Varsaturi
Atat senzatia de greata, cat si varsaturile, nu le putem considera boli ci simptome ale unor
afectiuni.
Varaturile pot fi datorate unui act reflex care insoteste anumite faze ale graviditatii sau ca
reactii brutale la emotii puternice; ele mai apar si in raul de altitudini, raul de mare sau de miscare.
La persoanele mai sensibile, greturile si varsaturile pot surveni la perceperea unor mirosuri
dezagreabile, ca raspuns la unele mancaruri netolerate, ca efect al exceselor alimentare sau al
consumului exagerat de bauturi alcoolice.
Tratamentul fitoterapeutic recomanda plante cu proprietati calmante sau/si antiemetice din
care se prepare diverse decocturi. Atat infuziile cat si decocturile se beau reci, incet, preferabil
neindulcite.
Dintre acestea se recomanda frunzele de menta, frunzele de roinita, lichen de piatra,
radacina de valeriana, radacini de cerentel.
Pelinul se utilizeaza cu bune rezultate in combaterea varsaturilor, dar nu pe timp
indelungat, deoarece prin administrare repetata si indelungata poate duce la aparitia unor tulburari
nervoase si digestive. Este strict contraindicat, tocmai din aceste motive, la gravide si la mamele
care alapteaza.
Ciroza hepatica
Această boală a ficatului este caracterizată prin degenerarea țesutului gras hepatic și
înlocuirea lui cu țesut fibros, ceea ce duce la scăderea în volum, deformarea și atrofierea organului.
Tratament:
Uz intern
 Anghinare- infuzie din două lingurițe de frunze la 300 ml apă clocotită. Se lasă
vasul acoperit 30 de minute. Se bea fracționat, de trei ori pe zi, înainte de mesele
principale. După 10 zile se mărește doza la patru lingurțe, iar după 10 zile la 5
lingurițe. După o pauză de o lună, cura se reîncepe.
19
 Cătina- alba- infuzie din două linguri de fructe zdrobite la 500 ml apă clocotită. Se
ia o lingură, din trei in trei ore, in timpul zilei. Se repetă zilnic, pînă la completa
ameliorare.
 Cicoare- infuzie dintr-o linguriță de rădăcină mărunțită la 250ml apă
 Rostopască- infuzie dintr-o jumătate de linguriță de plantă la 200 ml apă clocotită.
Se ia o lingură, din trei in trei ore,în timpul zilei. Se repetă zilnic, până la completa
ameliorare.
Colecistita
Colecistita este inflamația acută sau cronică a vezicii biliare, provocată fie prin infecții
bacteriene, fie prin prezența calculilor biliari.
Tratament:
Ceauri complexe:
 Sunătoare- planta ( patru linguri), păpădie- flori( două linguri), mușețel- flori ( două
linguri), siminoc- flori ( două linguri), troscot- frunze( o lingură). Infuzie din 50g la 500ml
de apă. Se beau două- trei căni pe zi.
 Coada- șoricelului- flori (10g), fenicul- fructe( 5g), levănțică- flori( 10g), izmă- frunze (
15g), mușețel- flori( 10g), sunătoare- planta(10g), talpa- gâștii- planta (30g), valeriană-
rădăcina(20g). Infuzie dintr-o lingură de amestec la o cană cu apă (200ml). Se beaudouă
căni de ceai pe zi.
Alte tratamente
 250ml suc de morcov amestecat cu 50 ml suc de ridiche neagră si 50 ml suc de castravete.

 250ml suc de morcovi amestecat cu 30 ml suc de sfeclă si 90 ml suc de castravete.
20
Diareea - Enterita – Enterocolita
DIAREEA- stare patologică caracterizată prin accelerarea tranzitului intestinal, scaune frecvente
si lichide.
ENTERITA-inflamația intestinului subțire, provocată de o boală generală( dizenterie, hoelră, febra

tifoidă), fie, de cele mai multe ori, de alimente alterate.
ENTEROCOLITA- inflamația concomitentă a intestinului subțire și a intestinului gros, de natură

infecțioasă, alergică sau parazitară, care se caracterizează prn dureri abdominale și scuane
frecvente, uneori sangvinolente sau mucopurulente.[3]
Tratament:
Uz intern
 Afin- infuzie dintr-o linguriță de frunze uscate și mărunțite, peste care se toarnă o
cană cu apă clocotită. Se lasă vasul acoperit 15 minute și apoi se strecoară. Se beau
trei căni pe zi.
 Anason- infuzie dintr-o jumătate de linguriță de fructe la o cană cu apă. Se beau trei
căni pe zi.
 Anghinare- infuzie din două lingurițe de plantă uscată și mărunțită, peste care se
toarnă o cană cu apă clocotită. Se beau trei căni pe zi.
 Alte plante utilizate brusture, busuioc, coada-calului, chimen, cimbrișor, cimbru,
fenicul, izmă, mur, mușețel, nalbă-mare, nuc,obligeană, păducel,răchitan,etc.
Ceaiuri complexe
Mușețel- flori (10g), coada-șoricelului- flori (10g), sunătoare- planta (10g), roiniță-frunze (10g),
izmă- frunze (10g), mac- capsule(5g), talpa-gâștii- planta(10g), fenicul- fructe (3g). Infuzie din
una-două lingurițe de amestec la o cană cu apă. Se beau două- trei căni pe zi, după mese.
21
Gastrita
Reprezinta inflamația mucoasei stomacului, evoluând acut sau cronic.
Tratament:
Uz intern
 Anason- infuzie dintr-o linguriță de fructe la 100ml apă clocotită. Se lasă vasul
acoperit 15 minute și apoi se strecoară. Se bea fracționat în două- trei prize.
 Cerențel- decoct din două lingurițede pulbere de rizom la o cană cu apă. Se fierbe
30 de minute apoi se strecoară. Se bea dimneața pe stomacul gol, neîndulcit.
 Coada-șoricelului- deocot din 10 g flori șsi frunze uscate la 1l apă. Se fierbe până
scade la jumătate cantitatea și apoi se strecoară, întreaga cantitate se bea în cursul
unei zile.
 Gălbenele- infuzie din două lingurițe de flori la o cană cu apă. Cantitatea se bea in
cursul unei zile, pe stomacul gol.
Ceaiuri complexe
Gălbenele-flori (20g), mușețel- flori (20g), coada-șoricelului- flori (20g), valeriană- rădăcină
(20g), izmă- frunze (20g), păpădie- plantă(20g). Infuzie din două lingurițe de amestec la o cană cu
apă. Se beau două căni pe zi.
Ulcerul gastroduodenal
Il constituie inflamația mucoasei stomacului și a duodenului care poate duce la leziuni cu tendința
pătrunderii în profunzime. La ulcerul gastric, durerea este localizată în capul pieptului și apare
după 30-60 de minute de la sfarșitul mesei, iar la ulcerul duodenaldurerea apare la două- patru ore
de la sfarșitul mesei. Se manifestă prin vărsături și arsuri retrosternale.
Tratament:
Uz intern
22
 Busuioc- infuzie dintr-o linguriță de pulbere de frunze uscate la o cană cu apă
clocotită. Se lasă vasul acoperit 15 minute și apoi se strcoară. Se beau trei căni pe
zi.
 Cartof- sucul obținut prin stoarcerea tuberculilor proaspețise consumă, 150 g pe zi,
înainte de masa de dimineață sau de cea de prânz.
 Coada-calului- decoct dintr-o linguriță de plantă mărunțită la o cană cu apă rece.
Se fierbe 15 minute și se strecoară. Se bea in cursul unei zile.
 Coada- șoricelului- decoct din 10g flori și frunze uscate la 1 l apă. Se fierbe până
scade la jumătatea din cantitate și apoi se strecoară. Întreaga cantitate rămasă se bea
intr-o zi, în trei reprize.
 Dud- infuzie din doouă linguri de frunze mărunțite la o cană cu apă clocotită. Se
beau două căni pe zi.
 Frasin- infuzie din două lingurițe de frunze sau flori la 300 ml apă clocotită. Se bea
fracționat, în timpul unei zile, după mesele principale.
 Alte plante utilizate gălbenele, jaleș, lemn dulce, morcov, nalbă, obligeană,
pătlagină, plămânărică, răchitan, roiniță, sunătoare, tătăneasă, volbură, zmeur.
Sindroame dispeptice (naciditate si hipoaciditate)
In cazul lipsei sau al unei concentratii reduse de HCl in sucul gastric, fenomen ce duce la
o activitate digestive redusa, mai ales in metabolismul proteinelor si in special in ceea ce priveste
scindarea moleculelor protidice, se recomanda specii medicinale cu continut ridicat in substante
amare. Lipsa sau insuficienta asigurate a unui mediu acid favorizeaza dezvoltarea si inmultirea
microbilor introdusi cu alimentele in segmentul gastro-intestinal. In acest caz se recomanda
asocierea speciilor amare cu plante care contin uleiuri esentiale, cu remarcabila actiune
bacteriostatica sau chiar bactericida.
Schinelul (cnicus benedictus) contine substante amare, uleiuri esentiale, mucilagii, tanin,
acizi rezinici, acid nicotinic, vitamina B1, o substanta cu actiune antibiotic si antifungica, iar alta
cu proprietati citotoxice, saruri de potasiu, magneziu, calciu, etc.
23
In trecut, aceasta planta avea foarte multe indicatii terapeutice: depurative, antitermice,
cicatrizante, vermifugice etc.
In prezent se utilizeaza ca tonic amar-eupeptic, pe baza actiunii substantelor amare si
aromatice care asupra celulelor glandulare ale tubului digestiv, asupra sistemului hepato-biliar si
pancreatic.
Gastrite hiperacide. Ulcer gastric si duodenal
Aceste afectiuni ale aparatului digestiv sunt datorate hipersecretiei si hiperaciditatii sucului
gastrc, iar cauzele sunt multiple: alimentatia neregulata si nerationala, abuzul de alcool, tutun, de
de condiment, de ceai sau de cafea. Dar, in buna masura, aceste tulburari apar si din cauza starii
de agitatie, surmenajului fizic si psihic, stresului.
In gastrita acuta se recomanda ca prim ajutor fitoterapeutic aplicarea de comprese calde cu
infuzie de musetel pe regiunea epigastrica si instituirea unui regim hidric pentru 1-2 zile, timp in
care se vor bea numai infuzii de plante (musetel, sunatoare, flori de tei) neindulcite.
In faza acuta a gastritelor hiperacide se recomanda preparate din urmatoarele plante:
salcam, zmeura, galbenele, obligeana, sunatoare, pojarnita, lemn dulce, musetel, patlagina, coada
calului.
Deoarece majoritatea ulcerelor au si o importanta componentei nervoase, se recomanda un
ceai medicinal care are atat efecte antiacide, cat si calmante.
Rp/ Flori de nalba 20g

Flori de musetel 15g
Flori de galbenele 20g
Talpa gastii 10g
Rasacina de valeriana 10g
Radacina de lemn dulce 10g
Conuri de hamei 10g
Fructe de coriandru 5g
M.f. species
24
Se prepara sub forma de infuzie, dintr-o lingura amestec de plante la o cana apa, se beau
2-3 cani pe zi, intre mese.
25
CAPITOLUL II
STIMULENTE SI SUBSTITUENTI AI SECRETIILOR DIGESTIVE

Stimulentele secretiei gastrice sunt indicate la persoane cu tulburari de digestive si
inapetenta datorite hiposecretiei gastrice.
Substantele amare cresc reflex secretia gastrica datorita gustului amar. Se folosesc diferite
preparate din plante cum sunt tinctura de china, de cola, de gentiana, etc; asociate intre ele ele
cate 20-30 picaturi in putina apa cu 15-20 min inainte meselor principale.
Cu rezultate bune, mai ales la copii, se recomanda cate o ceasca de ceai de urzica (urtica
dioica) zilnic (o lingurita de planta care se opareste cu o cana de apa lasandu-se 1`-2`
acoperita).
Alcoolul etilic diluat si histamina sunt folosite in scop diagnostic pentru testarea functiei
secretorii a stomacului.
Ca medicatie de substitutie se foloseste preparatul Acidopeps comprimat, care contine

pepsina si acid clorhidric, sau acid clorhidric diluat cate 2,5-5 ml intr-un pahar cu apa
administrate in timpul meselor.
In enterocolite datorate unei insuficiente secretorii pancreatice sau intestinale se

administreaza enzime pancreatice si intestinale de origine animal sau vegetala, conditionate in
drajeuri enterosolubile, care se inghit fara a fi fragmentate sau sfaramate in gura, in timpul
meselor. Cele mai cunoscute preparate sunt: Triferment, Panzcebil, Festal, Digestal, Cotazym
etc.
Substantele coleretice cresc cantitatea de bila formata de ficat. Acizii biliari naturali sau de
semisinteza provoaca o secretie abundenta de bila apoasa- actiune hidrocoleretica.
Preparatul Fiobilin este folosit pentru drenarea bilei si spalarea cailor biliare pentru
indepartarea calculilor mici si a nisipului.
26
Sarurile biliare si preparatele de bila sunt utile pentru corectarea tulburarilor de digestive
in caz de deficit de bila.
Tijele proaspete de papadie (taraxum officinale), consumate ca atare sau in ceai, au efecte
coleretice.
Colecistokineticele (colagogele) produc contractia vezicii biliare si relaxarea sfincterului

Oddi cu aliminarea bilei in duoden. Proprietati colecistokinetice intense au unele alimente:
galbenusul de ou, smantana, uleiul de masline sau floare soarelui.
Sulfatul de magneziu in sol. 33% administrat oral sau prin sonda duodenala produce
evacuarea bilei si este indicat in litiaze vezicale sau colecistite cornice.
MEDICAMENTE ANTIULCEROASE
Boala ulceroasa este rezultatul unui dezechilibru intre factorii agresivi (HCL, acizi biliari,
pepsin) si factorii protectori ai mucoasei gastroduodenale (mucus, bicarbonat, capacitatea mare
de reparare a epiteliului).
Tratamentul bolii ulceroase implica in primul rand suprimarea agentilor exogeni agresivi
pentru mucoasa ca alcoolul, tutunul, cafeaua si alte bauturi care contin cofeina, abuzul de
medicamente iritante ca antiinflamatoarele nesteriodiene si corticoizii.
Medicamentele antiulceroase urmaresc suprimarea durerii si vindecarea ulcerului active.

Tratamentul de durata este necesar pentru prevenirea recidivelor si evitarea complicatiilor.
Trebuie subliniat faptul ca, indiferent de numarul si felul medicamentelor administrate,
eficienta tratamentului este dependent de respectarea unui regim igieno-dietetic corect.
In functie de mecanismul prin carea actioneaza, medicamentele antiulceroase pot fi

clasificate in urmatoarele grupe: antiacide, antisecretoare, protectoare ale mucoasei.
27
MEDICAMENTE ANTIACIDE
Medicamentele antiacide la randul lor de impart in alcalinizante si neutralizante.
Bicarbonatul de sodiu este un alcalinizant foarte active. Este solubil in apa, neutralizeaza
rapid si, cand este administrat in exces, alcalinizeaza sucul gastric, determinand o hipersecretie
reflexa compensatoare de HCL.
De asemenea, in cure prelungite si doze mari poate produce alcalinizarea urinei cu

favorizarea infectiilor si a formarii de calculi.
Se administreaza oral 0,5-1 g o data, timp de cateva zile, apoi tratamentul de continua cu
alte antiacide. Intra in compozitia diferitelor preparate comerciale sau magistrale, asigurand
efectul imediat.
Antiacidele neutralizante sunt saruri insolubile de magneziu, calciu sau aluminiu care cresc
pH-ul gastric pana la valori de 4,5-5, suficient pentru a inactive pepsina. Sunt utilizate
preferential neavand efecte secundare dezavantajoase ale bicarbonatului de sodiu.
Compusii de Mg (oxidul- magnesia usta-, carbonatul, trisilicatul) au si actiune laxative, de

aceea se asociaza obisnuit cu antiacide constipante, cum sunt carbonatul de calciu (creta
preparta) sau hidroxidul de aluminiu.
Compusii de Al pot reduce absorbtia intestinala, a multor medicamente: Izoniazida,

Tetraciclina, unele sulfamide, Digoxina, Propranololul s.a. si scad absorbtia fosfatilor.
Se folosesc ca gel uscat sai gel in suspensie apoasa; au si actiune de protective a mucoasei.
Antiacidele se folosesc associate intre ele sub forma de comprimate (orale sau pentru supt),
suspensii sau pulberi. Ele sunt active doar atat timp cat raman in stomac, de aceea multe
formulari asociaza si preparate de beladona sau alte substante cu actiune anticolinergica, ce
prin efectul antispastic intarzie golirea stomacului, prelungind efectul antiacidelor.
Administrarea antiacidelor se face tinand seama de prezenta si influenta alimentelor asupra

secretiei si motilitatii gastrice. In general de recomanda o prima doza la 1 ora dupa masa, cand
28
actiunea de tamponare a alimentelor scade si o a doua doza dupa alte 2 ore, urmand ca dup o
ora sa se reia ciclul alimente-antiacide. De asemenea, este indicate o doza seara la culcare.
Antiacidele sunt larg folosite in tratamentul ulcerului. Ele se administraza obisnuit

associate cu medicamente antisecretoare, deoarece, ca medicatie unica, dozele mari necesare
pentru a produce effect therapeutic sunt greu de tolerat.
Tratamentul de lunga durata poate produce efecte nedorite.
Principalele preparate comerciale sunt: Dicarbocalm si Trisilicalm comprimate pentru supt,

Nicolen granule, Ulcerostat comprimate, Gastrobent suspensie s.a.
INHIBITOARELE SECRETIEI GASTRICE
Secretia gastrica este controlata fiziologic in principal prin mediul sistemului nervos
vegetative(parasimpatic), histamine si gastrinei.
Substantele parasimpatolitice, blocand influentele simulatoare vegale, inhiba secretia

bazala de HCL, scad tonusul si peristatismul gastric, intarzie golirea stomacului si prelungesc
timpul de contact al continutului gastric cu alimentele si antiacidele.
Ele produc ameliorarea simptomatica si grabesc vindecarea ulcerului gastric si duodenal.

Ca efecte adverse produc uscaciunea gurii, constipatie, tulburari de vedere, dificultatea de a
urina.
Parasimpatoliticele sunt contracindicate la bolnavii cu glaucom, adenom de prostate,

tahicardie.
Se foloseste atropina ca atare sau sub forma preparatelor de beladona (pulbere, extract,
tincture), singura sau in asociere cu alte substante.
Unii derivati sintetici ca butilscopolamina (Scobutil) si oxifenciclimina sunt superioare

atropinei, avand efecte adverse mai reduse.
29
Antihistaminicele blocante ale receptorilor H2, de felul Cimetidinei (Tagamet) impiedica
efectul excitosecretor gastric al histaminei. Se administreaza oral pentru perioade de cateva
luni, cu rezultate bune si reactii adverse in general minore.
Omeprazolul inhiba H+, K+-ATPaza, enzima, care functioneaza ca pompa de protoni

necesari sintezei HCL. Se adiminstraza oral, o singura doza pe zi. Este un produs foarte active
care este recomandabil sa se administreze in cure scurte (nu mai mult de 8 saptamani).
Proglumida are proprietati antisecretorii, actionand ca antagonist al gastrinei; se

administreaza oral sau injectabil.
Acetazolamida administrata in doze relative mari inlatura durerea si grabeste vindecarea

ulcerului prin inhibarea carboanhidrazei, enzima care intervine in mecanismul de secretie a
HCL.
PROTECTOARELE MUCOASEI GASTRO-DUODENALE
Sunt substante insolubile care formeaza o pelicula protectoare la suprafata mucoasei

(pansament gastric) sau stimuleaza secretia de mucus care este principalul factor fiziologic de
protectie a mucoaselor.
Sarurile de bismut administrate oral au fost folosite in trecut pentru tratamentul diferitelor
afectiuni digestive: gastrite, ulcere, colopatii functionale. Ele s-au dovedit insa lipsite de
eficacitate si cu un risc toxic crescut. Subcitratul de bismuth colidal (De-nol) este un complex
coloidal continand cantitati mici de bismuth; administrat oral precipita in prezenta acidului
clorhidric din stomac formand un depozit cristalin aderent pe suprafata leziunii ulceroase pe
care o protejeaza de agresiune. In plus s-a evidentiat cresterea functiei protectoare a mucusului
si o actiune antiseptic fata de Campylobacter pyloribacterie gram-negativ prezenta in mucoasa
gastrica la bolnavii cu ulcer sau gastrita.
Sucralfatul administrat oral protejeaza mucoasa gastro-duodenala, scade inflamatia si

favorizeaza vindecarea leziunilor. Medicamentul este foarte bine suportatl; poate scadea
30
biodisponibilitatea altor medicamente administrate simultan ca tetraciclina, norfloxacina,
aminofilina, digoxina.
Carbenoxolona are actiune favorabila prin stimularea secretiei de mucus. Dezavantajul

principal consta in retentia hidrosalina, cee ace impierdica administrarea pe perioade lungi de
timp.
VOMITIVE SI ANTIVOMITIVE
Vomitivele sau emeticele au utilizare restransa. Ele sunt indicate in intoxicatiile acute in
scopul toxicului, dar spalatura gastrica este mai eficienta. Producerea vomei este contraindicate in
cazul ingestiei de substante caustice, pentru ca se pot produce perforatii ale esofagului, si in
intoxicatiile cu produsi de distilare a petrolului, datorita riscului pneumoniei prin aspiratie.
Multe medicamente pot avea ca efect secundar actiune vomitiva, fie prin iritatia mucoasei
gastrice, fie prin mechanism central.
Principalele substante vomitive sunt apomorfina, derivate de morfina, si Ypeca, un produs

vegetal care contine emetina. Se foloseste siropul de Ypeca in doze de 15-30 ml o data. Efectul
apare de obicei dupa aproximativ 20 minute.
Antivomitivele sau antiemeticele sunt frecvent utilizate ca tratament simptomatic in voma

de diferite cauze.
Ele pot actiona la nivelul centrului vomei din bulb sau la nivelul mucoasei gastrice in cazul
cand voma este datorata unei irigatii gastrice.
Principalele substante cu actiune central sunt: clorpromazina (Clordelazin),

proclorperazina (Emetiral), tietilperazina (Torecan) s.a. care se administreaza sub forma de
comprimate, supozitoare sau fiole in caz de varsaturi incoercibile. Metoclopramida normalizeaza
tonusul tubului digestive, are si actiune antispastica.
Atropina si scopolamina actioneaza ca parasimpatolitice; scopolamina este activa in raul

de miscare.
31
Anestezicele locale (procaina, anestezina) sunt utile in voma produsa prin iritatia mucoasei
gastrice. De asemenea pot avea actiune favorabila dioxidului de carbon (sifon) si infuziile de plante
ca Mentha piperita, Melissa oficinalis s.a.
MEDICAMENTE HEPATOPROTECTOARE
Sunt un grup de substante foarte diferite ca mechanism de actiune care pot preveni
acumularea grasimilor in ficat si degenerescenta celulei hepatice si pot corecta hiperamoniemia
din insuficienta hepatica.
Se folosesc vitamin din grupul B, aminoacizi si baze azotate (arginina, metionina, cisteina,
colina, acid glutanic, acid aspartic etc.), acizi nucleici si precursori (xanina, hipoxantina),
fosfolipide, eventual associate in diferite preparate comerciale.
Sunt indicate in hepatite acute sau cornice, insuficienta hepatica cu hiperamoniemie,

ciroze, coma hepatica.
LAXATIVE, PURGATIVE SI ANTIDIAREICE
Laxativele si purgativele sunt medicamente care favorizeaza eliminarea scaunului. Dupa

administrarea laxativelor, scaunul este moale si format, pe cand dupa purgative, scaunele sunt
multiple, lichide sau semilichide.
Laxativele si purgativele actioneaza prin stimularea directa a peristaltismului, prin marirea

volumului continutului intestinal sau prin lubrifierea scaunului.
Ele sunt indicate limitat in constipatia functionala in completarea masurilor igieno-

dietetice, care reprezinta principal modalitate terapeutica.
Sunt de asemenea indicate pentru evitarea efortului de defecatie post operator, la bolnavi
cu insuficienta cardiaca, infarct miocardic acut, hernie, hemoroizi, fisuri anale, inaintea
32
interventiilor chirurgicale pe colon si pentru pregatirea examenului radiologic. Pot fi utile in unele
intoxicatii alimentare sau medicamentoase si dupa tratamentul cu unele antihelmintice.
Purgativele sunt contraindicate in obstructii intestinale, apendicita, abdomen acut, sarcina

(declanseaza contractiile uterine) sau in cursul alaptarii (unele purgative se elimina prin lapte si
produc fenomene dispeptice la sugar).
Purgativele se utilizeaza mult si abuziv, datorita opiniei gresite ca scaunul zilnic este
obligatoriu.
Autoadministrarea repetata accentueaza constipatia datorita faptului ca golirea colonului

suprima efectul stimulator al continutului colic asupra peristaltismului, ceea ce determina in
continuare abuzul de purgative, inchizand un adevarat cerc vicios. La batrani in special se poate
produce o dependent de purgative. Folosirea indelungata poate duce la pierderi de apa si electroliti,
carente vitaminice si fenomene de colita, cunoscute sub denumirea de “boala laxativelor”.
Fenolgtaleina (Ciocolax): se administreaza ½ sau 1 comprimat seara la culcare. Poate

produce uneori reactii alergice si coloreaza urina si scaunul in rosu.
Oxifenisatina (Fenisan) administrate cronic poate produce ictere grave.
O serie de fibre vegetale nedigerabile si coloizii hidrofili actioneaza ca purgative de volum:

metilceluloza, agarul, seminte de in. Ele sunt bine tolerate si indicate la bolnavi sedentari si cu un
regim alimentar lipsit de reziduuri vegetale.
33
Purgativele saline, sulfat de sodiu si suflatul de magneziu, in doze de 15g dizolvate intr-un
pahar cu apa produc evacuarea de scaune lichide la 1-3 ore de la administrare. Sunt indicate in
constipatii acute, in intoxicatii sau dupa antihelmintice. Au dezavanatajul gustului neplacut.
O alternativa in combaterea constipatiei e si folosirea ceaiului de frunze de nuc (Juglans

Regia) sau de crusin (Rhamnus frangula) sau ceai laxative antihemoroidal.
Uleiul de ricin, in doza de 15-30 ml, are aceleasi indicatii ca si purgativele saline. Are gust
neplacut, iar la femeile gravide aproape de termen poate declansa travaliul.
Uleiul de parafina actioneaza prin lubrifierea scaunului. Se administreaza 15-30 ml seara

la culcare, la bolnavi cu hemoroizi sau fisuri anale, in general in situatiile in care evacuarea
scaunului trebuie sa se faca fara efort. Are dezavantajul gustului neplacut si in utilizare cronica
poate reduce absorbtia unor vitamin liposolubile.
Antidiareicele sunt indicate uneori ca medicatie simpatomatica in completarea

tratamentului dietetic si etiologic (antibiotic, chimioterapice) pentru combaterea deshidratarii
excesive si a pierderii de electroliti.
Antidiareicele reduc numarul si frecventa scaunelor, actionand fie asupra mucoasei si

continutului intestinal, fie asupra motilitatii.
34
In unele situatii antidiareicele pot produce efecte nocive prin retinerea in intestine si
favorizarea absorbtiei toxinelor microbiene.
Se folosesc substante cu actiune absorbanta si protectoare a mucoasei, cum sunt carbunele

medicinal, carbonatul de calciu, caolinul si pectinele (care se gasesc in cantitate mare in gutui,
mere, morcovi, mucilag de amidon).
Opiul si substantele derivate au proprietati constipante, prin cresterea tonusului

musculaturii netede si diminuarea peristaltismului. Se folosesc tincture de opiu (in tinctura Davilla)
in doze de 10-15 picaturi de 3-4 ori/zi si Codeina comprimate sau diferite prescrieri magistrale.
Parasimpatoliticele –atropina, butilscopolamina (Scobutil)- actioneaza prin scaderea

peristaltismului intestinal.
In cazurile grave este necesara de asemenea reechilibrarea hidroelectrolitica a bolnavilor

pe cale orala sau parenterala.
Adjuvante in diareile simple cu rol de corectare a deficitului hidric precum si de influentare

a tranzitului intestinal sunt diversele ceaiuri; musetel (Matricaria Chamomilla), menta (Mentha
Piperita).
ANTISPASTICE SI ANTIFLATULENTE
Antispasticele sunt un grup de substante cu utilizare terapeutica larga, indicate pentru

inlaturarea spasmelor muschilor netezi ai aparatului digestive si tractului genito-urinar care apar
in litiaza, inflamatii, tumori etc.
In colici biliare, urinare, intestinale, si in general in formele clinice grave se administreaza

injectabil; in formele medii si usoare sau in afectiuni cornice se administreaza oral sau rectal sub
forma de supozitoare.
Antispasticele se impart in doua grupe in functie de mecanismul lor de actiune: a)

neurotrope, anticolinergice de tip atropinic ce impiedica influentele excitomotorii parasimpatice si
b) musculotrope sau papaverinice care actioneaza direct asupra fibrei musculare netede.
35
Atropina este principalul antispastic, utilizata ca atare sau sub forma preparatelor de
beladona, singura sau in asociere cu papaverina in diferite preparate comerciale sau magistrale.
Este contraindicate la bolnavi cu glaucoma, adenoma de prostate (favorizeaza retentia de urina),
obstructii mecanice la nivelul tractului gastro-intestinal, tahicardie. Ca reactii adverse produce
uscaciunea gurii, tulburari de vedere, dificultate de urinare, constipatie.
Butilscopolamina (Scobutil) se absoarbe putin din intestin, de aceea eficacitatea este

scazuta in administrarea orala. In colici se recomanda injectarea i.m. sau i.v. . Preparatul scobutil
compus sub forma de fiole sau supozitoare asociaza butilscopolamina cu noraminofenazona. Se
injecteaza i.v. lent in colici si i.m. in alte situatii. Este contraindicate in glaucoma, abdomen acut,
constipatie atona.
Papaverina are o eficacitate mai slaba. Se administreaza oral sau injectabil s.c. sau i.v. in
perfuzie. Injectarea i.v. directa este periculoasa deoarece poate provoca accidente cardiace grave:
tulburari de ritm, bloc, chiar moarte subita.
36
Este contraindicata la bolavi cu bloc A-V, hipertensiune intracraniana, si se recomanda
prudenta in glaucoma sau adenoma de prostata.
Preparatul Lizadon sub forma de comprimate si supozitoare asociaza atropina cu

papaverina si fenobarbitatul. Are indicatiile si contraindicatiile substantelor componente.
Antiflatulentele sunt o grupa de substante natural si de sinteza care prin diferite mecanisme
reduc cantitatea de gaze aflate in exces in intestin. Sunt indicate in tratamentul meteorismului de
orice cauza. Mai folosite sunt substantele absorbante (carbunele medicinal) si carminativele
vegetale- anason, menta, fenicul, coriandru s.a. sub forma de infuzie.
*Infuzia de coada soricelului (Achillea Millefolium) are efecte benefice in cazuri de

balonari postprandiale, crampe abdominale. Cu rezultate bune in boli gastrointestinale insotite de
colici poate fi folosit si ceaiul de Calendula Officinalis (filmica, galbenele).
Sursa: https://www.europosters.ro
DIURETICE
37
Diureticele sunt substante care cresc producerea de urina. Urina se formeaza prin
urmatoarele macanisme: filtrare glomerulara , reabsorbtie si secretie tubulara.
Diureticele care cresc filtrarea glomerulara (diuretice apoase sau osmotice) au eficacitate
mai redusa. Apa si ceaiurile de plante (ienupar, mesteacan, cozi de cirese, matase de porumb)
actioneaza atat prin principiile active continute in plante, cat mai ales prin catitatea mare de apa
ingerata care inhiba secretia de hormon antidiuretic, producand eliminarea unui volum crescut de
urina diluata. Aceasta diureza apoasa este utila pentru prevenirea litiazei renale si a infectiilor
urinare. De asemenea, este indicata la bolnavii tratati cu sulfamide pentru a evita precipitarea
acestora in tubii renali.
Unele substante se filtreaza la nivelul glomerurilor si se reabsorb partial sau deloc la nivel
tubular, ramanand in urina primara si atragand echivalentul osmotic de apa. Aceste substrante sunt
denumite diuretice osmotice. Cele mai utilizate sunt menitolul si glucoza in solutie perfuzabila 10-
20%.
Ele sunt indicate pentru prevenirea sau corectarea oligo/anuriei de diferite cauze, sau pentru
a grabi eliminarea toxicului in intoxicatii acute. Manitolul creste osmolaritatea plasmei si
mobilizeaza apa din tesuturi,putand fi util in edemul cerebral si in criza de glaucom acut congestiv,
ca si inainte unei interventii chirurgicale pe creier sau ochi.
38
Administrat in exces provoaca supraincarcare circulatorie cu cresterea T.A. si ingreunarea
muncii inimii pana la decompensare si apartitia edemului pulmonar acut.
Diureticele ce scad reabsorbtia tubulara a clorurii de sodiu, determinand eliminarea unei

urine concentrate, bogate in sare, sunt denumite saluretice.
Diureticele saluretice actioneaza inhiband reabsorbtia Na si/sau Cl si in mod secundar a

apei la diferite niveluri ale tubilor renali. Ele au actiune diuretica intense si o larga utilizare
terapeutica.
Furosemidul (Furanthryl , Lasix) si acidul etacrinic (Edecrin) sunt cele mai active diuretice.
Au actiunea prompta, intense si de scurta durata.
Furosemidul administrat oral provoaca dupa 20-60 min o diureza marcata care este maxica
la 2-3 ore si se mentine 4-6 ore de la administrare. In cazul injectarii i.v. efectul apare dupa 3-10
min, este maxim la 15-30 min si se mentine 2-4 ore. In prezenta edemelor, o singura doza poate
creste diureza la 10 l sau mai mult.
Cresterea diurezei se produce si in cazul filtrarii glomerulare foarte reduse. Furosemidul

este indicat in toate tipurile de edeme: in insuficienta cardiaca, la cirotici, la renali. Este de ales in
edemele grave si in cazurile rezistente la alte diuretice. Este medicatia de urgenta in edemul
pulmonar acut, in edemul cerebral ca si in intoxicatii acute medicamentoase pentru a creste
eliminarea toxicului.
Acidul etacrinic are aceleasi indicatii ca si Furosemidul. Ca reactii adverse poate produce
dezechilibre hidro-electrolitice ca hipopotasemie si hipomagneziemie care prezinta riscuri mari
mai ales la bolnavii cardiaci sub tratament digitalic.
In cazul tratamentelor prelungite, cu doze mari, poate aparea deschidratare cu

hiperazotemie. De asemenea se pot produce, la bolavii predispusi, hiperuricemie si agravarea
diabetului. O complicatie foarte rara, dar grava, este surditatea care poate fi ireversibila; acest
effect advers este favorizat de dozele mari si de asocierea cu alte substante ototoxice cum sunt
antibioticele aminoglicozidice. Furosemidul nu se amesteca cu alte medicamente si cu solutii acide
in aceeasi seringa deoarece poate precipita.
39
Diureticele tiazidice- Nefrix, Ufrix- au actiune de intensitate medie.
Hidroclorotiazida (Nefrix) este diureticul tiazidic cel mai larg folosit. Se administreaza
oral, in doze de 1-2 cp. De 1-2 ori/zi, la inceput zilnic, apoi intermittent cate 3 zile pe saptamana
pentru a permite corectarea tulburarilor electrolitice. Doza zilnica se administreaza intr-o singura
priza dimineata, sau in doua prize (dimineata si la pranz) pentru a evita diureza crescuta in timpul
noptii. Efectul se instaleaza dupa 1 ora de la administrarea orala, este maxim de 2-4 ore si dureaza
8-12 ore. Este indicata in edemene medii de diferite cauze cu exceptia celor secundare unei
insuficiente renale.
Tiazidele, ca si Furosemidul, reprezinta medicatia obligatorie in HTA, unde se

administreaza fie singure, fie associate altor medicamente antihipertensive, in toate stadiile HTA.
Efectele adverse sunt determinate de actiunea diuretica si constau in hipopotasemie,

hipomagneziemie cu crampe musculare si cresterea excitabilitatii miocardice. Hipopotasemia
poate fi corectata prin aport suplimentar de clorura de potasiu oral cate 2-3g/zi la mese, sau
alimente bogate in K.
Un alt grup de diuretice este reprezentat de Spironolactona si Triamteren care au actiune

antagonista fata de aldosteron, principalul hormone mineralocorticoid secretat de CSR.
Spironolactona, prin antagonism competitive cu aldosteronul, creste reabsorbtia de Potasiu,

favorizeaza eliminarea Cl, Na si apei.
Spironolactona este indicate in hiperaldosteronismul primar si secundar din cursul

insuficientei cardiace, cirozei hepatices au in edeme care nu mai raspund la tratament cu alte
diuretice.
Spironolactona si Triamterenul sunt contraindicate la bolnavii cu insuficienta renala!
40
CONCLUZII
Organizaţia Mondiala a Sănătăţii a dat o definiţie oficiala a sănătăţii

formulata astfel : “Sănătatea este acea stare de complet bine fizic, mintal si social si nu consta
numai in absenta bolii sau a infirmităţii’.
Obiectivul de baza al educaţiei pentru sănătate consta in formarea si dezvoltarea in rândul

populaţiei, începând de la vârstele cele mai fragede, a unei concepţii si a unui comportament
igienic, sanogenic, in scopul aparerii sănătăţii, dezvoltării armonioase si fortificării organismului,
adaptării lui la condiţiile mediului ambiental natural si social, cat si al participării active a acesteia
la opera de ocrotire a sănătăţii populaţionale. In acest sens, este necesara formarea unei opinii de
masa, fundamentata ştiinţifica, fata de igiena individuala si colectiva, fata de alimentaţie,
îmbrăcăminte, munca si odihna, fata de utilizarea raţionala a timpului liber si a factorilor naturali
de călire a organismului, fata de evitarea factorilor de risc, precum si a modului de solicitare a
asistentei medicale si a diferitelor mijloace de investigaţie si tratament.
Educaţia pentru sănătate a populaţiei trebuie sa reprezinte un obiectiv major al politicii

sanitare naţionale, stabilindu-se ca sarcini de baza, in domeniul asigurării sănătăţii populaţiei,
dezvoltarea activităţilor medicale preventive si ridicarea nivelului de cultura sanitara a întregii
populaţii, ceea ce implica desfăşurarea unor ample acţiuni educative in domeniul sănătăţii
populaţionale.
Organizaţia Mondiala a Sănătăţii defineşte educaţie pentru sănătate drept arma cea mai
eficace a sănătăţii populaţionale, ceea ce impune sa fie asigurata educaţia pentru sănătate a
populaţiei si sa fie determinate castele sectoare in care aceasta sa participe la aplicarea tuturor
programelor de sănătate publica, pentru a marca astfel răspunderea personala si colectiva a tuturor
membrilor societarii in ocrotirea sănătăţii umane.
41
Sublimez importanta celor trei principii de baza ale educaţie pentru sănătate. Primul este
cel al prioritatii : cu cat intervenţia in cariera sănătăţii este mai timpurie, cu atât educaţia pentru
sănătate va fi mai eficace. Al doilea principiu, al specificităţii si autoritarii, considera ca opinia
celor cu autoritate legitima este mai credibila, mai cu seama daca aceştia constituie un exemplu
grăitor de comportament sanogenic. Al treilea se refera la integrarea educaţie pentru sănătate in
obiectivele politicii social-sanitare a statului ; educaţia pentru sănătate trebuie sa fie strâns legata
de condiţiile concrete ale societarii si sa fie compatibila cu statutul social-economic si cultural al
acesteia, precum si cu progresele înregistrate in domeniul ştiinţelor medicale.
42
ANEXE
Fig. 1 Aparatul digestiv

Sursa: www.medipedia.ro
43
Fig. 2 Secţiune stomac

Sursa: www.Romedic.ro
Fig 3. Glandele anexe

Sursa: www.despreboli.ro
44
Fig. 4
Sursa: www.medipedia.ro
Fig. 5
45
Fig. 6
46
BIBLIOGRAFIE
1. Fitoterapie traditionala si moderna - OVIDIU BOJOR, OCTAVIAN POPESCU, Editura

Fiat Lux 2001.
2. Farmacoterapie - DUMITRU DOBRESCU, Editura Medicala Bucuresti.
3. https://docgo.net/viewdoc.html?utm_source=172367443-fitoterapia-aparatului-digestiv-1
4. Extracte farmaceutice vegetale - ST.IONESCU STOIAN, EMIL SAVAPOL, Editura Medicala

Bucuresti.
5. Tehnica farmaceutica - CORNELIA FICA, Editura Medicala Bucuresti.
6. https://ro.wikipedia.org/wiki/Fitoterapie
7. Farmacologie – LAURENTIA PANOIU, ZOE MARINESCU, Editura Universul.
47

Proiect Abs

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Proiect Abs

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

MINISTERUL EDUCAŢIEI NAŢIONALE

ŞCOALA POSTLICEALĂ SANITARĂ „CHRISTIANA” MIOVENI

Efectele plantelor medicinale, ca de altfel si ale medicamentelor, se datoreaza principiilor

Printre avantajele fitoterapiei se numara accesibilitatea (plantele sunt usor de procurat si

Aparatul digestiv reprezinta ansamblul morphologic si functional de organe responsabil cu

Componentele aparatului digestiv:

1. Tractul gastrointestinal superior

2. Tractul gastrointestinal inferior

b) Intestinul gros - segmentul terminal al tubului digestiv; el începe de la valva ileocecală

II. AFECTIUNILE APARATULUI DIGESTIV

In unele afectiuni digestive fitoterapia nu este o metoda de terapie complementara, ci chiar

In tratarea afectiunilor segmentului buco-faringian se utilizeaza plante cu actiune antiseptica,

Rp/ Turita mare (Herba Agrimonia) 20g

Rp/ Flori de Musetel 20g

Rp/ Trei frati patati 40g

Afte, amigdalite;dezinfectante bucale

B. AFECTIUNILE SEGMENTULUI GASTRO-INTESTINAL

Piroza (arsurile la stomac)

Reprezinta umflarea abdomenului, ca urmare a apariției unei cantități mari de gaze în

 250ml suc de morcov amestecat cu 50 ml suc de ridiche neagră si 50 ml suc de castravete.

ENTERITA-inflamația intestinului subțire, provocată de o boală generală( dizenterie, hoelră, febra

ENTEROCOLITA- inflamația concomitentă a intestinului subțire și a intestinului gros, de natură

Reprezinta inflamația mucoasei stomacului, evoluând acut sau cronic.

Sindroame dispeptice (naciditate si hipoaciditate)

Gastrite hiperacide. Ulcer gastric si duodenal

Rp/ Flori de nalba 20g

STIMULENTE SI SUBSTITUENTI AI SECRETIILOR DIGESTIVE

Ca medicatie de substitutie se foloseste preparatul Acidopeps comprimat, care contine

In enterocolite datorate unei insuficiente secretorii pancreatice sau intestinale se

Colecistokineticele (colagogele) produc contractia vezicii biliare si relaxarea sfincterului

Medicamentele antiulceroase urmaresc suprimarea durerii si vindecarea ulcerului active.

In functie de mecanismul prin carea actioneaza, medicamentele antiulceroase pot fi

Medicamentele antiacide la randul lor de impart in alcalinizante si neutralizante.

De asemenea, in cure prelungite si doze mari poate produce alcalinizarea urinei cu

Compusii de Mg (oxidul- magnesia usta-, carbonatul, trisilicatul) au si actiune laxative, de

Compusii de Al pot reduce absorbtia intestinala, a multor medicamente: Izoniazida,

Administrarea antiacidelor se face tinand seama de prezenta si influenta alimentelor asupra

Antiacidele sunt larg folosite in tratamentul ulcerului. Ele se administraza obisnuit

Tratamentul de lunga durata poate produce efecte nedorite.

Principalele preparate comerciale sunt: Dicarbocalm si Trisilicalm comprimate pentru supt,

INHIBITOARELE SECRETIEI GASTRICE

Substantele parasimpatolitice, blocand influentele simulatoare vegale, inhiba secretia

Ele produc ameliorarea simptomatica si grabesc vindecarea ulcerului gastric si duodenal.

Parasimpatoliticele sunt contracindicate la bolnavii cu glaucom, adenom de prostate,

Unii derivati sintetici ca butilscopolamina (Scobutil) si oxifenciclimina sunt superioare

Omeprazolul inhiba H+, K+-ATPaza, enzima, care functioneaza ca pompa de protoni

Proglumida are proprietati antisecretorii, actionand ca antagonist al gastrinei; se

Acetazolamida administrata in doze relative mari inlatura durerea si grabeste vindecarea

PROTECTOARELE MUCOASEI GASTRO-DUODENALE

Sunt substante insolubile care formeaza o pelicula protectoare la suprafata mucoasei

Sucralfatul administrat oral protejeaza mucoasa gastro-duodenala, scade inflamatia si

Carbenoxolona are actiune favorabila prin stimularea secretiei de mucus. Dezavantajul

Principalele substante vomitive sunt apomorfina, derivate de morfina, si Ypeca, un produs

Antivomitivele sau antiemeticele sunt frecvent utilizate ca tratament simptomatic in voma

Principalele substante cu actiune central sunt: clorpromazina (Clordelazin),

Atropina si scopolamina actioneaza ca parasimpatolitice; scopolamina este activa in raul

Sunt indicate in hepatite acute sau cornice, insuficienta hepatica cu hiperamoniemie,

LAXATIVE, PURGATIVE SI ANTIDIAREICE

Laxativele si purgativele sunt medicamente care favorizeaza eliminarea scaunului. Dupa

Laxativele si purgativele actioneaza prin stimularea directa a peristaltismului, prin marirea

Ele sunt indicate limitat in constipatia functionala in completarea masurilor igieno-

Purgativele sunt contraindicate in obstructii intestinale, apendicita, abdomen acut, sarcina

Autoadministrarea repetata accentueaza constipatia datorita faptului ca golirea colonului