MINISTERUL EDUCAȚIEI NAȚIONALE ȘI CERCETĂRII

ȘTIINȚIFICE
ȘCOALA POSTLICEALĂ SANITARĂ ”CAROL DAVILA”
BUCUREȘTI

PROIECT DE ABSOLVIRE
EXAMEN DE CERTIFICARE A CALIFICĂRII
PROFESIONALE
NIVEL 5
DOMENIUL: SĂNĂTATE ȘI ASISTENȚĂ PEDAGOGICĂ
CALIFICAREA PROFESIONALĂ: ASISTENT MEDICAL
GENERALIST

ÎNDRUMĂTOR,
PROF.: MIHAI ANCA

CANDIDAT:
BOLDESCU TUDOR MANUEL

BUCUREȘTI
AUGUST
2017

1
ÎNGRIJIREA PACIENTULUI
CU
ENTEROCOLITĂ CRONICĂ

2
CUPRINS

I. ARGUMENT

II. NOŢIUNI DE ANATOMIE ŞI FIZIOLOGIE A APARATULUI DIGESTIV

III. ENTEROCOLITĂ

- DEFINIŢIE

- ETIOLOGIE

- ANATOMIE PATOLOGICĂ

- SEMNE CLINICE ŞI BIOLOGICE

- INVESTIGAŢII

- PROGNOSTIC

- DIAGNOSTIC

- TRATAMENT

IV. PROCESUL DE ÎNGRIJIRE

- EVALUAREA SATISFACERII NEVOILOR FUNDAMENTALE CONFORM

CONCEPTULUI VIRGINIEI HENDERSON

- PREZENTAREA CAZURILOR

V. STUDIU DE CAZURI

VI. CONCLUZII

VII. BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ

3
I. ARGUMENT

Profesiunea de asistenţă medicală presupune din toate punctele de vedere, mai multe
cerinţe vorbind de calităţile sale sufleteşti şi se referă la: renunţare, răbdare, altruism,
devotament, bună dispoziţie, amabilitate, voioşie, prezenţa de spirit şi conştiinciozitate.

Pentru a putea suplini familia unui pacient, puterea fizică, psihică şi mentală care îl
părăseşte vertiginos în momentele de suferinţă, asistenţă medicală va trebui să întrunească
mari calităţi morale şi umane, o deplină disponibilitate afectivă, dar şi o bună şi continuă
pregătire profesională. Respectând şi iubind oamenii, prin activitatea noastră , ne
respectăm pe noi şi profesia nobilă pe care ne-am ales-o.

Boală diareică este după bolile cardiovasculare a două cauza de deces la scară
globală şi constituie o cauza majoră de spitalizare. Statisticile oficiale din ţară noastră din
perioada 2001-2011, relevă morbiditatea prin diaree infecţioasă că fiind cea mai frecvenţa
în bolile transmisibile şi situată între 50 şi 60 /100.000 de locuitori. Este principala cauza a
mortalităţii şi morbidităţii copiilor < 5 ani, necesitând o atenţie deosebită privind
îngrijirea pacienţilor, supravegherea tratamentului medicamentos şi a dietei alimentare .

4
II. NOŢIUNI DE ANATOMIE ŞI FIZIOLOGIE A APARATULUI DIGESTIV

Aparatul digestiv este constituit din totalitatea organelor care au că funcţie

principala digestia şi absorbţia principiilor alimentare şi eliminarea produşilor de digestie.

Organele aparatului digestiv formează un tub de calibru diferit în numeroasele sale

segment: tubul digestiv şi glandele anexe.

Tubul digestiv este alcătuit din: gură, faringe(cu dublă apartenenţa), esofag, stomac,
intestinul subţire şi intestinul gros.(anexă 1)

Gură: este porţiunea iniţială a aparatului digestiv, alcătuită din organe şi diverse ţesuturi.
Superior este limitată de boltă palatină, inferior de planşeul bucal, lateral de obraji, anterior
de buze şi posterior se continuă cu faringele. Cavitatea bucală este căptuşită cu mucoasa
bucală.

În cavitatea bucală se află cele două arcade dentare, superioară şi inferioară, situate
pe maxilar şi, respectiv, pe mandibulă. Dintîi sunt în număr de 32: 8 incisivi, 4 canini, 8
premolari şi 12 molari. Limba, organ muscular situat posterior, prezintă pe faţă superioară
nişte formaţiuni numite papile: filiforme, fungiforme şi circumvalate sau gustative,
ultimele fiind situate spre rădăcina limbii şi formând „V"-ul lingual. În cavitatea bucală se
găsesc glandele salivare, parotide, submaxilare şi sublinguale, care excretă salivă.

Funcţiile pe care le îndeplineşte gură sunt: funcţia de masticaţie pentru formarea bolului
alimentar, începutul digestiei glucidelor sub acţiunea ptialinei salivare, funcţia de fonatie,
funcţia receptoare, funcţia de apărare şi funcţia fizionomică.

Faringele: este un organ care aparţine atât aparatului digestiv, cât şi aparatului respirator.
El se află situat în partea posterioară a cavităţii bucale şi se continuă cu esofagul. El este
căptuşit cu o mucoasa şi este bogat în ţesut limfoid. În faringe se găsesc amigdalele
palatine, amigdala faringiană pe peretele posterior şi amigdala linguală la rădăcina limbii,
legate între ele prin numeroase vase limfatice şi formând inelul limfatic Waldeyer.

Funcţiile faringelui sunt: funcţia de conducere a bolului alimentar către esofag şi

funcţia de apărare împotriva infecţiilor, care pot pătrunde pe cale digestivă sau pe cale
respiratorie.

Esofagul: este un organ musculo-membranos, tubular, care face legătură între faringe şi
stomac. El începe la nivelul vertebrei a 7-a cervicală (C7) în dreptul cartilajului cricoid, şi
se termină în dreptul vertebrei a 11-a toracale la cardia; are o lungime de 25 - 32 cm şi un
calibru care variază între 10 şi 22 mm. Are trei strâmtori fiziologice: strâmtoarea
cricoidiana, strâmtoarea de la nivelul încrucisării cu arteră aorta şi cea de la nivelul cardiei.
Esofagul este situat în mediastinul posterior, venind în contact cu formaţiunile situate aici.
Datorită acestei situări, afecţiunile esofagului se pot răsfrânge asupra organelor cu care

5
vine în contact, iar pe de altă parte, leziunile acestora pot provoca suferinţe esofagiene.Că
structura, esofagul este alcătuit din trei straturi: la interior se află mucoasa, cu un epiteliu
pavimentos stratificat; urmează tunică mijlocie, care este musculară şi are două straturi -
unul intern cu fibre circulare şi unul extern, cu fibre longitudinale; tunică externă este
formată din ţesutul conjunctiv lax, care se continuă cu ţesutul de susţinere mediastinal.

Fiziologic: esofagul reprezintă un organ menit să facă legătură dintre faringe şi stomac.
Prin reflexul de deglutitie, bolul alimentar trece din faringe în esofag; prin coordonare
nervoasă, musculatura formează unde contractile care împing bolul spre cardia; sfincterul
cardiei se desface, împiedicând şi refluarea conţinutului gastric în esofag. Se acceptă
existenţa a două zone anatomice prevăzute cu activitate sfincteriana: una situată la
joncţiunea faringo-esofagiană şi altă, în vecinătatea inelului hiatal, la limita dintre esofagul
propriu-zis şi vestibulul gastro-esofagian.

Stomacul: organ cavitar musculo-glandular, este segmentul tubului digestiv situat între
esofag şi intestinul subţire. Formă lui este asemănătoare cu a unei pere, cu vârful uşor
îndoit şi îndreptat în sus; la examenul radiologic apare că litera „J" sau că un cârlig. Formă
lui este variabilă în funcţie de: conţinut, tonicitatea musculaturii proprii, tonicitatea
peretelui abdominal, poziţia individului şi volumul organelor vecine.

Stomacul începe de la cardia, care face legătură între esofag şi stomac. Porţiunea
situată deasupra cardiei şi care este adaptată cupolei diafragmatice, se numeşte marea
tuberozitate (fomix sau funduş); segmentul vertical este corpul stomacului, care se
continuă cu mică tuberozitate şi apoi cu antrul piloric şi se termină cu orificiul piloric. Între
cardia şi pilor se află două margini : marginea externă sau marea curbură şi marginea
internă sau mică curbură.

Structural, stomacul este alcătuit din patru paturi: la interior se află mucoasa, apoi
submucoasă, musculoasă, iar la exterior este învelit de seroasa peritoneală. Mucoasa este
alcătuită dintr-un epiteliu cilindric, care secretă mucus, şi din glandele stomacului:
glandele fundice, secretoare de acid clorhidric şi pepsină, glandele pilorice şi celulele
mucipare, ambele secretoare de mucus. Musculoasă este formată dintr-un strat intern cu
fibre dispuse oblic, un strat intermediar cu fibre circulare şi un strat extern cu fibre
longitudinale. Stratul circular, la nivelul pilorului, este foarte puternic, constituind
sfincterul piloric.

Fiziologic: stomacul primeşte alimentele şi, datorită funcţiei sale motorii, le frământă, le
amestecă cu sucul gastric şi apoi le evacuează în duoden. Prin funcţia secretoare, stomacul
intervine în digerarea ţesutului conjunctiv şi a proteinelor cu ajutorul acidului clorhidric şi
al pepsinei. Mucusul gastric are un rol protector de prim ordin, apărând mucoasa de
acţiunea sucului gastric. Secreţia gastrică este declanşată mai întâi printr-un mecanism
reflex-nervos, apoi prin mecanisme neuro-chimice cu punct de plecare în mucoasa gastrică
(faza gastrică, cu secreţie de gastrină) şi intestinul subţire (faza intestinală).

Intestinul subţire: reprezintă cel mai lung segment al tubului digestiv (peste 4 m) şi este
principalul organ implicat în procesului de digestie prin funcţia să motorie, secretorie şi de

6
absorbţie. Se întinde de la sfincterul piloric până la valvulă ileocecală, prin care se
deschide în intestinul gros. Intestinul subţire este format din 3 segmente: duodenul, jejunul
şi ileonul.

Duodenul: reprezintă partea iniţială, fixă a intestinului subţire cu rol important în digestia
hranei. Are o lungime de 25-30 cm şi este cuprins între sfincterul piloric şi unghiul
duodeno-jejunal. Duodenul are formă unei potcoave în care este cuprins capul
pancreasului. Structural, duodenul este alcătuit din mai multe straturi: mucoasa care
conţine glande asemănătoare celor pilorice dar şi glande de tip intestinal, submucoasă,
musculoasă cu fibre musculare circulare şi longitudinale care se contracta şi se relaxează
alternativ, contribuind la deplasarea conţinutului alimentar şi seroasa peritoneală, care îl
acoperă numai pe faţă anterioară.

Duodenului i se descriu patru porţiuni: porţiune superioară sau subhepatica sau

bulbul duodenal, urmează imediat după pilor şi este uşor mobilă; porţiunea a două,
descendenţa, este situată în dreapta coloanei vertebrale şi în ea se varsă secreţia biliară şi
cea pancreatică; porţiunea a treia este orizontală, iar porţiunea a patra este ascendentă şi se
continuă cu jejunul, formând unghiul duodeno-jejunal.

Fiziologic: duodenul are două funcţii principale: motorie şi secretorie. Motilitatea

duodenală împinge chimul alimentar în jejun în câteva secunde. La nivel duodenal se
elaborează secretină (cu rol în stimularea pancreasului şi a intestinului), enterokinaza (care
transformă tripsinogenul în tripsină) şi mucus. În duoden începe să se amestece chimul
alimentar sosit din stomac cu sucul duodenal, bilă şi sucul pancreatic.

Jejuno-ileonul: reprezintă porţiunea mobilă a intestinului subţire.Mobilitatea să este

asigurată de mezenter formaţiune peritoneală care îl leagă de peretele posterior al
trunchiului. Este cuprins între flexură duodena–jejunală şi flexură ileocecală care
corespunde valvulei ileocecale, fără a se putea face o delimitare precisă între jejun şi ileon.
Are o lungime de 6-8 metri din care cauza este cudat, formând ansele intestinale. Prezintă
două porţiuni jejunul care continuă duodenul şi ileonul care se continuă cu intestinul
gros.La o distanţă de 80-90 cm de capătul terminal al ileonului se află un diverticul, în
formă de deget de mănuşă numit diverticulul Meckel (care se poate inflama dând
diverticulită, sau care poate provoca ocluzii intestinale prin răsucirea să în jurul
anselor).Jejunul are un calibru mai mic şi umple cea mai mare parte a cavităţii
peritoneale. El este alcătuit tot din patru straturi: mucoasa, submucoasă, musculoasă şi
seroasa. Spre deosebire de duoden, seroasa înveleşte întreagă circumferinţa a jejuno-
ileonului. Mucoasa formează cute circulare (valvule conivente) şi nenumărate vilozităţi
intestinale, realizând o suprafaţă enormă, cu mare rol în absorbţia intestinală. În porţiunea
terminală a ileonului se găsesc numeroşi foliculi limfatici, formând plăcile Payer.

Fiziologic: jejuno-ileonul are trei funcţii: motorie, secretorie şi de absorbţie. Funcţia

motorie este reprezentată de mişcările pendulare, cu rol de frământare şi amestecare a
conţinutului intestinal, şi de mişcările peristaltice, cu rol de propulsare a chimului
intestinal. Funcţia secretorie se manifestă prin elaborarea unor fermenţi: erepsină şi nucleo-
tidaza, cu rol în digerarea proteinelor şi a acizilor nucleici; lipază intestinală, cu rol în

7
scindarea grăsimilor neutre; dizaharidele [maltază, izomaltaza, zaharază (invertază),
lactază], cu rol în digerarea glucidelor până la monozaharide. Funcţia de absorbţie se
exercită pe o suprafaţă foarte mare , datorită vilozităţilor intestinale. Vilozitatea intestinală
are un strat epitelial ale cărui celule prezintă la polul apical o membrană cu microvili,
dispozitiv structural care măreşte suprafaţă de resorbţie. Sub epiteliu se află o bogată reţea
capilară sanguină şi chiliferul central limfatic. În vilozităţi se găseşte ţesut conjunctiv,
precum şi fibre musculare netede care , prin contracţia lor împing sângele şi limfa
împreună cu substanţele resorbite din lumenul intestinal(anexă2). Odată cu principiile
alimentare amintite se mai absorb apă, sărurile minerale şi vitaminele.

. Fig. 1

Intestinul gros: este segmentul terminal al tubului digestiv; el începe de la vâlvă

ileocecală şi se termină cu anusul (anexă 3). Are o lungime care variază între 1,7 şi 3 metri.

8
Intestinul gros este împărţit în mai multe porţiuni sau segmente: cecul, colonul ascendent,
colonul transvers, colonul descendent, colonul sigmoid şi rectul.

Cecul: este situat în fosă iliacă dreapta, legătură dintre ileon şi cec realizându-se prin
sfincterul ileocecal (formaţiune musculară). Pe partea internă a cecului se situează
apendicele, care este un diverticul rudimentar al cecului,a cărui mucoasa conţine numeroşi
foliculi limfatici reprezentând o adevărată amigdala abdominală.

Colonul ascendent: este situat în flancul drept, şi continuă cecul, urcând vertical până la
faţă inferioară a ficatului, unde, prin unghiul hepatic(unghiul colic drept) se continuă cu
colonul transvers. Este fixat de peretele posterior al abdomenului prin peritoneul parietal.

Colonul transvers: este situat între unghiul colic drept şi unghiul colic stâng sau splenic,
de unde se continuă cu colonul descendent. Este situat orizontal sau în formă literei „V";
este un segment mobil, învelit de o formaţiune peritoneală , mezocolonul transvers care îl

leagă de

peretele posterior al trunchiului.

Colonul descendent: este situat în flancul stâng şi se întinde de la unghiul splenic până la
nivelul crestei iliace, unde se continuă prin colonul sigmoid. Este un organ retroperitoneal

Colonul sigmoid, sau ileo-pelvin este un segment mobil continuarea colonul descendent,
situat în fosă iliacă stânga şi în pelvis, are formă unui „S" şi se întinde până la unghiul
recto-sigmoidian.Rectul reprezintă porţiunea terminală a intestinului gros, situat în pelvis.
Se întinde de la unghiul recto-sigmoidian până la anus. Este adaptat funcţiei de rezervor şi
de organ excretor. Pentru această este prevăzut cu un sistem de suspensie reprezentat de
muschiiridicatori anali şi un sistem de contenţie reprezentat de muşchii sfincteri anali.
Rectul: comunica cu exteriorul prin canalul anal, care continuă ampulă rectală. Intestinal
gros se deosebeşte de intestinal subţire prin dimensiune, lungime, calibru şi dispoziţia în
cadrul în jurul anselor intestinale.

9
Configuraţia externă, prezintă patru caractere principale:

-Teniile sunt benzi musculare, albicioase, situate de-a lungul colonului, rezultate prin
condensarea fibrelor musculare netede longitudinale şi sunt în număr de 3.

-Plicile semilunare sunt cute transversale pe care le face colonul în spaţiile dintre tenii că
nişte creşte,iar la exterior apar că şanţuri.

-Haustrele sunt porţiuni dintre două plici care bombează în afară.Ele lipsesc la nivelul
sigmoidului şi rectului.

-Ciucurii epiploici sunt diverticoli ai seroasei peritoneale plini cu grăsime.Sunt dispuşi în

două rânduri la nivelul colonului ascendent şi descendent şi pe un singur rând la nivelul
colonului transvers, fiind mai numeroşi la nivelul sigmoidului.

Structural, intestinul gros este alcătuit din patru straturi: mucoasa, submucoasă,
musculoasă şi seroasa.Tunică mucoasa spre deosebire de aceea a intestinului subţire este
mai groasă şi mai slab vascularizată, nu prezintă valvule convente şi nici vilozităţi
intestinale. Este foarte bogată în celule mucipare, conţine glande Liberkuhn şi foliculi
limfatici. La nivelul rectului ,tunică musculară este formată dintr-un strat de fibre
longitudinale şi unul din fibre circulare care la nivelul canalului anal se condensează
formând sfincterul anal. Inervatia intestinului gros provine din plexurile mezenterice
(superior şi inferior), iar sfincterul anal striat este inervat de ramuri din nervii ruşinoşi.

Fiziologic: principala funcţie a intestinului gros este aceea de depozit temporar al

deşeurilor rezultate din procesul de digestie şi de absorbţie a apei, ionilor de Na şi altor
elemente. Intestinul gros are funcţii de motricitate, secreţie şi absorbţie.

Motricitatea asigura progresia bolului fecal prin contracţii peristaltice,

segmentare, şi prin contracţii masive. Bolul fecal se adună în sigmoid; trecerea materiilor
fecale în rect duce la expulzarea lor prin actul fiziologic al defecaţiei.

Secreţia intestinului gros se rezumă la mucus, cu rol de a facilita tercerea

materiilor fecale şi de a proteja mucoasa intestinală de iritaţii mecanice şi chimice.
Funcţia de absorbţie este mai redusă şi se exercită, mai ales la nivelul cecului şi al
porţiunii ascendente a colonului, unde se absorb apă, electrolitii, vitaminele şi aminoacizii.
Nu sunt absorbite glucidele proteinele,grăsimile şi calciul. Un rol extrem de important în
fiziologie şi în patologie îl joacă flora intestinală. Intestinul gros este populat de un număr
foarte mare de bacterii care alcătuiesc flora bacteriană intestinală (Escherichia coli,
Enterobacter aerogenes, Proteus spp. etc.) Rolul florei bacteriene intestinale este să
transforme bilirubină în stercobilinogen şi apoi în stercobilină. Flora abundenţă din colon
intervine în sinteză de vitamine:B1, K, biotină şi acid folic. Prin putrefacţie şi fermentaţie
bacteriană se produc gaze: CO2.H2S, CH3=metan.La nivelul rectului se pot absorbi
substanţe medicamentoase şi apă, acestea ajungând în final în venă cava inferioară.

10
Digestia:

Digestia reprezintă totalitatea proceselor de transformare pe care alimentele le

suportă în trecerea prin tractul digestiv pentru a fi absorbite şi utilizate de organism pentru
energie, creştere şi regenerare.Digestia depinde de acţiunea unor substanţe denumite
enzime asupra hranei ingerată . Enzímele sunt produse de organe ataşate tractului digestiv,
responsabile pentru multe din reacţiile chimice implicate în digestie. Digestia propriu-zisă
începe în cavitatea bucală, se continuă în stomac şi se finalizează în intestinal subţire sub
acţiunea combinată a sucurilor pancreatic, intestinal şi al bilei, iar produsii simple rezultaţi
sunt resorbiti până la valvulă ileocecală în proporţie de peste 90%.

Primele modificări încep în gură, unde hrană este mestecată şi descompusă sub
acţiunea ptialinei salivare în molecule mai mici. Aici se formează bolul alimentar care
traversează apoi esofagul şi ajunge în stomac, unde suferă transformări sub acţiunea unui
complex de substanţe chimice: mucus, acid clorhidric şi pepsină. În stomac ia naştere
chimul gastric. Acţiunea ptialinei salivare încetează, dar începe o nouă serie de reacţii
chimice declanşate de stimuli nervoşi. Cantitatea de suc gastric eliberată este controlată
atât aici cât şi în intestin de: impulsuri nervoase, prezenţa hranei şi secreţiile hormonale.
Hormonul gastrină stimulează eliberarea de acid clorhidric şi pepsină din celulele gastrice,
după ce hrană a ajuns în stomac, astfel încât această poate fi degradată până la peptone.
Când aciditatea atinge un anumit nivel producerea de gastrină încetează. Chimul gastric
trece mai departe în duoden

Glandele din mucoasa duodenală secretă un lichid bogat în mucus şi bicarbonat,

care neutralizează aciditatea chimului gastric, secreţia acestor glande fiind stimulată de
factori chimici locali(pH-ul chimului), de factori hormonali(secretină, colecistokinina) şi
de factori nervoşi(vagul). Celulele intestinale (enterocitele) eliberează enzime care se
adresează celor 3 principii alimentare:

-aminopeptidazele, continuă acţiunea tripsinei, desfăcând di-tri-tetrapeptidele până

la aminoacizi, care sunt absorbiţi de mucoasa intestinală.

-dizaharidele, acţionează asupra dizaharidelor prezente în conţinutul intestinal pe

care le desfac astfel: maltază descompune maltoză în glucosa; lactază desface lactosa în
glucosa şi galactoză; invertază(zaharază) desface zaharază în glucosa şi fructoza. Glucidele
astfel transformate sunt absorbite.

-lipază intestinală, are acţiune asemănătoare cu cea pancreatică transformând

lipidele în acizi graşi şi glicerol şi parţial în monogliceride.

Reglarea secreţiei intestinale se face prin mecanisme nervoase( nervul vag

stimulează secreţia intestinală, simpaticul o inhibă) şi umorale (prin secretină care
stimulează secreţia), care adaptează cantitatea şi calităţile secretieie la volumul şi
compoziţia chimului. Controlul nervos se realizează prin reflexe locale declanşate de

11
stimularea mecanică şi chimică a receptorilor intestinali (volumul chimului, anumiţi
constituenţi chimici). Controlul extrinsec se exercită prin impulsuri vagale, care stimulează
secreţia glandulară. Controlul umoral , mai puţin cunoscut se exercită de către unii
hormoni gastrointestinali.

Intestinul subţire execută mai multe tipuri de mişcări:

-contracţii segmentare care împart intestinul în segmente , intervenind în amestecul

conţinutului intestinal şi facilitând absorbţia.

-contracţii pendulare de scurtare şi alungire a intestinului care favorizează alunecarea

anselor intestinale unele peste altele şi amestecarea conţinutului intestinal.

-mişcări de tonus prin care se modifică tensiunea la nivelul fibrelor musculare nu şi

lungimea acestora.

-mişcări peristaltice prin care se asigura înaintarea conţinutului intestinal de la stomac spre
porţiunile terminale

-mişcările vilozităţilor intestinale de scurtare şi alungire care favorizează transportul

particulelor indigeste şi absorbţia prin cutarea mucoasei şi împingerea substanţelor spre
fundul vilozităţii.

Motilitatea intestinală este reglată de:

- nervul vag care stimulează peristaltismul şi motilitatea vilozităţilor intestinale

- simpaticul prin nervii splenici are acţiune inhibitorie

- umoral de serotonină, substanţă ce se găseşte în trombocite (cu rol vasoconstrictor) şi

celule intestinale şi care stimulează peristaltismul.

Absorbţia intestinală:

Reprezintă procesul prin care produsii de degradare ai substanţelor nutritive,

rezultaţi în urmă digestiei alimentare, străbat mucoasa digestivă, trec prin epiteliul
intestinal şi ajung în circulaţie (sânge sau limfa)Absorbţia se poate realiza şi la nivelul
stomacului (apă, clorurile, alcoolul , CO2, etc.) şi colonului(apă şi electroliţi), dar
absorbţia principala se realizează la nivelul intestinului subţire, de aceea lichidul care trece
prin orificiul ileocecal este practic lipsit de substanţe nutritive.

Sub influenţă enzimelor din sucurile digestive, alimentele sunt degradate până la
particule mici, solubile şi absorbabile. Vitaminele, sărurile minerale şi apă sunt absorbite
că atare.

12
 Transportul diferiţilor constituienti din lumenul intestinal prin celulele epiteliului
intestinal în sânge sau limfa se realizează prin trei mecanisme:

1. transfer pasiv pe baza de mecanisme fizice (gradiente osmotice de cocentratie sau

electrice)prin perii membranei celulare

2. transfer activ cu consum energetic, prin combinarea

chimică a substanţei de absorbit(glucosa, aminoacizi etc.)cu un sistem membranar de

transport.

3. transportul prin vezicule de pinocitoză la nivelul membranei(proteine), proces de

importantă redusă.

Absorbţia glucidelor:

Se face activ - hexoze (glucosa, fructosa, galactoză) sau pasiv prin difuziune(unele
pentoze că riboză etc.)Absorbţia glucidelor are loc mai ales la nivelul porţiunii iniţiale a
intestinului subţire , unde acestea sunt în concentraţia cea mai mare. Absorbţia glucozei se
face cu consum de energie, direct din sânge , fiind favorizată de prezenţa ionilor de
sodiu(Na+). Glucoză trece în capilarele sanguine şi pe cale portală ajunge în ficat.

Absorbţia protidelor :

Cea mai mare parte a proteinelor se absorb sub formă aminoacizilor prin transport
activ, direct din sânge. Proteinele se pot absorbii şi nedescompuse, este cazul unor
anticorpi(IgA), continuti în colostru, asigurându-se un transfer pasiv de imunitate de la
mama la făt. Pe de altă parte însă, absorbţia unor proteine nedescompuse poate duce la
formarae unor anticorpi care la o nouă pătrundere a aceloraşi proteine determina apariţia
alergiilor. Un rol important în absorbţia aminoacizilor este atribuit vitaminei
B6(piridoxină) şi ionilor de sodiu(Na+). Intrând în celulele mucoasei intestinale
aminoacizii trec apoi pasiv din aceste celule în sânge prin difuziune. La sugar unele
proteine nedigerate pot fi absorbite din intestin(anticorpii din colostru matern).

Absorbţia lipidelor :

Se face sub formă de acizi graşi şi glicerină(glicerol), fără a necesită un consum

energetic.Glicerină se absoarbe uşor în sânge şi limfa fiind hidrosolubilă. Lipidele sunt
ingerate sub formă de trigliceride(grăsimi neutre), fosfolipide şi colesterol.

Absorbţia lor o antrenează şi pe cea a vitaminelor liposolubile(A,D,E,K,F).Aceste

grăsimi sunt descompuse până la glicerol şi acizi graşi şi absorbite prin celulă intestinală
prin pinocitoză, în circulaţia limfatică , de unde trec în sânge.

13
Absorbţia acizilor graşi:
Este posibilă numai după ce aceşti constituenţi se combină cu sărurile biliare,
formând micelii hidrosolubile. În contactul cu celulele mucoasei, aceste micelii eliberează
sărurile biliare care trec mai departe în ileon unde vor fi reabsorbite, iar acizii graşi sunt
transportaţi în celulele mucoasei intestinale. Din aceste celule absorbţia acizilor graşi se
face diferit , în funcţie de lungimea lanţului de atomi de carbon(C). Astfel acizii graşi cu
mai puţini de 10-12 atomi de carbon(cu lanţ scurt) trec direct în sângele portal unde sunt
transportaţi în stare liberă(neesterificati) ; acizii graşi cu un număr mai mare de
atomi de carbon, se combină cu glicerolul în celulele mucoasei intestinale, resintetizând
trigliceridele care trec în circulaţia limfatică , intrând în compoziţia
chilomicronilor(complexe formate din trigliceride, fosfolipide, colesterol şi o parte
protidică)

Absorbţia vitaminelor:
Se face diferit în funcţie de solubilitatea lor. Vitaminele hidrosolubile se resorb rapid,
în timp ce absorbţia vitaminelor liposolubile este deficitară dacă lipsesc sărurile biliare sau
enzímele pancreatice din intestin. Cele mai multe vitamine se resorb în segmentele
superioare ale intestinului subţire.
Absorbţia ionilor şi a apei:
Ionii de sodiu(Na+), clor(Cl-), potasiu(K+), calciu(Că2+), fier(Fe2+) şi magneziu(Mg++)
sunt absorbiţi prin transport activ. Sodiul ionic(Na+), poate fi absorbit pasiv prin difuziune,
dar şi activ în intestinul subţire şi colon, antrenând şi absorbţia pasivă a ionilor de
clor(Cl-) şi altor anioni. Calciul se absoarbe activ în special în segmentele superioare ale
intestinului subţire, absorbţie controlată de vitamina D, dar şi pasiv în restul intestinului.
Absorbţia calciului este influenţată de hormonul paratiroidian. Fosfaţii şi oxalaţii împiedică
absorbţia, deoarece formează cu Că, săruri insolubile. Fierul se absoarbe activ în cea mai
mare parte în duoden, cantitatea resorbită depinzând de necesităţile organismului.

Apă:
Se mişcă pasiv prin mucoasele digestive, în funcţie de tonicitatea conţinutului
intestinului subţire şi gros, până ce presiunea osmotică din lumen o egalizează pe cea
plasmatică. În 24 de ore prin intestin se absorb aproximativ 10 litri de apă (1,5 l provin din
lichidele ingerate şi 8,5 l reprezintă sucurile digestive). Din cei 10 litri, 9,5 litri se absorb la
nivelul intestinului subţire şi 300 – 400ml la nivelul intestinului gros. Materiile fecale
conţin şi ele aprox. 100 ml apă

III. ENTEROCOLITĂ

Definiţie:

Enterocolită acută infecţioasă este o afecţiune a tractului digestiv, consecinţă a

iritaţiei sau inflamaţiei mucoasei intestinale (intestin subţire şi colon) şi reprezintă una din
cele mai frecvente manifestări ale Sindromului Diareic Infecţios. Procesul patologic este
rareori limitat la nivel intestinal, el cuprinde practic toate segmentele tubului digestiv
(stomac, duoden, intestin subţire, colon), realizând gastroenterocolite sau

14
gastroduodenoenterocolite. Boală este foarte frecvenţa, se întâlneşte la orice vârstă şi
reprezintă principala cauza de morbiditate şi mortalitate la copilul sub 5 ani

Etiologie (cauze):

Enterocolită acută poate avea cauze multiple: infecţioase, chimice, toxice, fizice,
dar cel mai frecvent întâlnită în patologie este enterocolită de natură toxiinfecţioasă.
Factorii chimici(arsenul, fosforul, mercurul) şi ciupercile realizează uneori intoxicaţii
profesionale, alteori accidentale. Unele toxice endogene pot provoca deasemenea afecţiuni
că şi unele medicamente (antibiotice, purgative) Uneori afecţiunea apare în cadrul unei
boli generale(febra tifoidă, pneumonie, viroze, etc.)alteori ea constitue o afecţiune de sine
stătătoare.
Printre agenţii etiologici toxiinfecţioşi ai enterocolitelor acute se numără: bacterii
aerobe (ex. Salmonella, Shigella, Escherichia coli, Yersinia ), microaerofile
(Campylobacter) sau anaerobe (Clostridium difficile sau perfrigens); virusuri:
(enterovirusuri, rotavirusuri, virusul Norwalk, adenovirusuri); ciuperci (candida, în special
la pacienţii imunodeprimati sau care au primit anterior tratamente prelungite cu
antibiotice); paraziţi (Giardia lamblia - cu frecvenţa mare a infestării în rândul populaţiei,
dar nu întotdeauna cu manifestări clinice; Balantidium coli, Blastocystis homnis,
Cryptosporidium - diaree apărută la persoanele cu imunodepresie; Entamoeba histolytica -
produce dizenteria amibiana, întâlnită în zonele tropicale)

Epidemiologie:
Pătrunderea în organism a agenţilor infecţioşi se face pe cale orală, prin intermediul
apei, alimentelor sau mâinilor murdare, contaminate. Unii vectori (muşte, gândăci,
rozătoare etc.) pot vehicula şi împrăştia microorganismele pe o distanţă mare. Prin urmare
se pot îmbolnăvi într-un anume moment toţi cei care au consumat un anume aliment
contaminat sau apă dintr-o sursă contaminată, precum şi cei care au venit în contact direct
cu aceştia, nerespectând regulile de igienă elementare.
Enterocolită este o problema medicală mereu actuală. Sezonul vara-toamna se
asociază cu frecvenţa maximă a cazurilor de enterocolită, dar există şi agenţi infecţioşi
implicaţi preponderent în îmbolnăvirile apărute în sezonul rece (Virusul Norwalk,
rotavirusurile). De asemenea, răspândirea infecţiilor pe cale digestivă este favorizată de
factori economico-sociali (nivelul de salubritate, aprovizionarea deficitară cu apă, igienă
individuală şi colectivă precară).
Un caz aparte îl reprezintă enterocolită acută apărută la persoanele care călătoresc în zone
nu obligatoriu endemice pentru infecţii digestive (aşa numită "diaree a călătorului").
Acestea se infectează de obicei prin ingestia de alimente (legume, fructe) sau apă
contaminate. Diareea în acest caz poate fi datorată şi schimbărilor de regim alimentar,
consumului de preparate specifice zonei, condimente.
Microorganismele cel mai des implicate în enterocolitele turiştilor sunt: E.coli,
Shigella, Salmonella, rotavirusurile, stafilococii enterotoxici, Giardia lamblia, Entamoeba
histolytica. În 20 - 30 % dintre cazuri, agentul infecţios declanşator rămâne neidentificat.

15
Datorită multitudinii de microorganisme cauzatoare şi a posibilităţilor de răspândire,
enterocolitele acute reprezintă o problema medicală mereu actuală.

Fig. 3

Manifestări clinice (Simptomatologie):

Boală debutează brusc, la scurtă vreme după consumul unor alimente sau ingerare
de substanţe toxice. Progresiv pacienţii acuză o stare de indispoziţie generală: balonare
abdominală, cefalee, uneori febra întretăiată de frisoane, eructaţii ,salivatie, dureri în
epigastru şi apoi în tot abdomenul, inapetenţă, greaţă, stare de nelinişte. Curând apar
manifestările digestive obişnuite ale enterocolitei : vărsături alimentare şi bilioase, dureri
abdominale progresive care capătă caracter de crampe, zgomote hidroaerice, eliminări de
gaze urat mirositoare şi emisia de scaune numeroase, explozive, moi însoţite sau nu de
alterarea stării generale. Scaunele pot fi la început reduse cantitativ de culoare brună sau
gălbuie, cu o consistentă moale, dar în scurt timp devin numeroase (5-10 -20/zi), apoase
sau mucoapoase, uneori sanghinolente. Manifestările generale sunt date fie de diseminarea
agentului infecţios ori a toxinelor acestuia în tot organismul, fie cel mai frecvent de
pierderile importante de apă şi minerale, consecinţă a diareei şi a vărsăturilor. În
majoritatea cazurilor boală se poate autolimita, la câteva vărsături şi scaune diareice. În
unele cazuri tulburările se accentuiaza, febra se menţine, vărsăturile continuă, stomacul
devine intolerant, scaunele sunt fluide , abundente şi numeroase, conferind gravitate
tabloului clinic. Se poate constată în scaun prezenţa unor grăunte riziforme, apar crampe
musculare (prin pierderea de electroliţi K+, Că 2+, Mg2+), volumul urinei scade ,uneori
apar convulsii,temperatura scade, trăsăturile fetei se înăspresc, ascuţindu-se.În cazurile mai
grave se instalează fenomene de colaps periferic cu adinamie, cianoză, transpiraţii, răcire a
extremităţilor , puls mic, hipotensiune, hipotermie. Bolnavul este deshidratat, prezintă sete,
oligurie, piele uscată, ameţeli. În unele cazuri, apar semne revelatoare de participare
sigmoidorectala (scaune cu mucozitati şi sânge), necesitatea frecvenţa şi imperioasă de
scaun, cu eliminări foarte reduse sau fără(efect- tenesme); febra şi frisoanele însoţesc de
cele mai multe ori aceste manifestări.

Explorări clinice şi de laborator:

Examenul clinic evidenţiază: tegumente palide, limba roşiatică-uscată, şi un abdomen

balonat şi foarte sensibil la palpare.
Examene de laborator :
-examenul coprologic evidenţiază: scaune moi sau lichide, amestecate cu mucus, de
culoare brună sau galbenă.
-examenul microscopic evidenţiază prezenţa de: leucocite, celule descuamate, flora
bacteriană
-coprocultură este obligatorie şi pune în evidenţă agentul etiologic.
-examenul sângelui: arată un număr de leucocite normal sau crescut, sodiul, potasiul şi
clorul sunt scăzute , în cazurile grave poate fi crescută ureea.

16
 Evoluţie:
Boală poate avea o evoluţie scurtă de 24 – 36 ore în cazurile uşoare; dar se poate
prelungi în formele grave până la câteva săptămâni. Rareori poate avea un sfârşit letal.
Câteodată rămân sechele care pot marca trecerea spre formă cronică de enterocolită.

Diagnostic:
Datele clinice(diareea, durerile abdominale, manifestările gastrice, febra) coroborate
cu datele anamnestice(ingestia de alimente suspecte de a fi infectate, consumate cu câteva
ore înainte de apariţia tulburărilor la una sau mai multe persoane), sugerează diagnosticul.
Diagnosticul etiologic se poate confirmă după identificarea agentului cauzal în produsul
patologic: materii fecale, lichid de vărsătură, sau în alimentul suspectat.
Prognostic:
În general boală evoluează benign, vindecarea survenind după 3-4 zile. În cazurile cu
deshidratare pot apare dezechilibre hidro-electrolitice şi chiar colaps, prognostic grav.
Profilaxie:
Se poate realiza prin manipularea şi conservarea în condiţii igienice a alimentelor şi
băuturilor; evitarea consumului de alimente şi băuturi susceptibile de a fi infectate;
respectarea regulilor de alimentaţie raţională şi igienică.

Tratament:
Tratamentul va încerca să limiteze intoxicaţia şi infecţia prin evacuarea conţinutului
gastric şi intestinal în cazurile în care alimentele infectate se găsesc încă în stomac sau în
intestin, şi nu sau produs încă vărsături sau diaree.
Spălătură gastrică şi administrarea de purgativ: sunt foarte utile dacă pot fi efectuate şi
dacă evacuarea gastrică şi intestinală s-a efectuat spontan. Că purgativ salin se utilizează 3-
5 g de sulfat de sodiu dizolvate în apă, completând paharul după dizolvarea în apă prin
adaos de apă gazoasă rece(sifon), se repetă peste 2 ore. Purgativul nu va fi administrat
pacienţilor suspecţi de apendicită acută. În cazurile în care vărsăturile devin incoercibile, o
mică spălătură gastrică este binevenită, având efect prompt de oprire a acestora.
Repausul la pat: este indicat pentru întreagă perioada când persistă febra, diareea şi slăbirea
generală.
Alimentaţia:
În primele ore când vărsăturile sunt imperioase se suspendă ingestia de alimente. În
primele 12 -24 ore în general se permite ingestia de ceai de mentă neîndulcit sau apă
gazoasă rece, câte 1 lingură la 20 -30 minute.Pe măsură ce toleranţă gastrică se restabileşte,
devine posibilă ingestia unor cantităţi crescânde de lichide(apă simplă, ceaiuri slabe
neîndulcite, la început apoi îndulcite moderat, apă de orez, supă de morcovi),Dietă lichidă
va fi păstrată până la dispariţia diareei. Ulterior alimentaţia se va diversifică progresiv prin
adăugare de orez fiert în apă, brânză de vaci, iaurt, paşte făinoase fierte în apă, piure de
morcovi . Merele rase fără coji şi samburi pot fi consumate în raport cu toleranţă digestivă
a pacientului, când scaunul devine format se va putea administra carne fiartă şi tocată.
Progresiv se va ajunge la modul obişnuit de alimentaţie , cu respectarea regulilor de cruţare
digestivă.
Medicaţia:

17
 Pentru restabilirea toleranţei digestive se va recurge la administrarea apei gazoase
reci( 1 lingură /20-30 min). Rezultate bune se obţin prin administrarea de antiemetice cu
acţiune nervoasă centrală (Metoclopramid). Se va dezinfecta intestinul prin administrarea
de sulfamide greu resorbabile(Ftalilsulfatiazol-3g/zi, timp de 5 zile) şi eventual un
antibiotic sensibil conform antibiogramei (Tetraciclină, Neomicină, Ciprinol, Ercefuryl etc.
timp de 5-7 zile) În formele infecţioase grave, antibioticele vor fi administrate parenteral,
alegându-se preparatul corespunzător. Durerile şi crampele se combat prin administrarea
de antispastice şi antialgice (Scobutil, Papaverină, Piafen, Nospa, Algocalmin)
Dacă există tenesme se va efectua o clismă uşoară, cu soluţie salina izotona(100-150 ml)
care va face că mucusul stagnant la nivelul rectului să fie eliminat şi prin această
solicitarea de defecatie să înceteze. După evacuarea lichidului de clismă se va introduce în
rect (prin clismă ce va rămâne şi peste noapte) un amestec de săruri de bismut(Dermatol),
oxid de zinc şi anestezina. Se va asigura reechilibrarea hidroelectrolitică atunci când este
cazul (pacient cu semne vizibile de deshidratare). În caz de colaps tratamentul se
completează cu administrarea de analeptice, hidrocortizon, eventual sânge sau plasmă.
După caz se administrează pansamente intestinale cu săruri de bismunt asociate eventual
cu carbonat de calciu pentru reechilibrarea florei intestinale. Tratamentul enterocolitelor va
avea în vederte următoarele obiective:
a)Suprimarea agentului infecţios: în acest scop nu se utilizează antibiotice sau
chimioterapice mai ales în formele comune de enterocolite acute şi toxiinfectii alimentare
ale adultului, în care eliminarea agentului microbian se realizează cu medicaţii
simptomatice şi antiseptice intestinale.
La adulţi se va recurge la antibiotice numai în cazurile de enterocolită infecţioasă cu febra
persistenţa peste 4-5 zile şi bacteriemie (hemoculturi pozitive).
În cazul enteritelor stafilococice se recurge la eritromicină sau peniciline
sintetice(ampicilină,oxacilina). Cloramfenicolul trebuie utilizat cu rezerve şi numai în
infecţiile cu Salmonella.
b) Corectarea tulburărilor hidro-electrolitice:
Se realizează în funcţie de severitatea acestora cu soluţie salina izotonică(NaCl 0,85%),
soluţie de glucoză 5% sau soluţii complexe (Ringer).
Corectarea hipopotasemiei se face numai după reluarea diurezei, deoarece în stadiul de
anurie sau oligurie poate duce la retenţie de potasiu.
Acidoză se combate cu soluţie de bicarbonatde sodiu 1,25% sau lactat de sodiu 1,9%.
c) Tratamentul stării de şoc: trebuie început de la primele simptome de
şoc.Medicaţia se administrează numai pe cale intravenoasă.
Se instalează o sondă nazogastrica permenenta pentru hrană şi tratament de durata şi o
sondă vezicală permenenta, obligatorie pentru urmărirea diurezei orare, factor important în
conducerea şi aprecierea eficacităţii tratamentului.
d) Medicaţia simptomatică: vizează suprimarea simptomelor digestive
supărătoare(vărsături,colici, tenesme) prin: antivomitive(Metoclopramid), atropină,
spasmolitice de sinteză (Scobutil), aplicaţii călduţe abdominale.
e) Medicaţia de întărire: constă în vitamine, soluţii de aminoacizi, anabolizate de
sinteză, globuline(la copii).

18
IV. PROCESUL DE ÎNGRIJIRE ŞI ROLUL ASISTENTULUI MEDICAL ÎN
ÎNGRIJIREA PACIENTULUI CU ENTEROCOLITĂ

Asistentul medical deţine o poziţie foarte importantă în îngrijirea bolnavilor cu

enterocolită. Justificarea rolului ei rezidă din caracterul bolii, care reclamă o spitalizare mai
mult sau mai puţin îndelungată, deci o supraveghere continuă.
Pentru a-şi îndeplini menirea, el nu trebuie să se mulţumească numai să cunoască şi să
aplice, perfect, diferitele tehnici de îngrijire a bolnavului, ci trebuie să cunoască noţiuni
teoretice şi practice, care să-i permită depistarea unui semn precoce, interpretarea acestuia
şi, dacă este nevoie, chiar să intervină în situaţiile în care viaţă bolnavului depinde de
cunoştinţele sale.
Intervenţiile autonome şi delegate ale asistentului medical, acordate pacienţilor cu
enterocolită constau în:
-plasarea pacientului într-un salon luminos, liniştit, fără factori perturbatorii, pe cât
se poate izolat – măcar cu paravan , dacă nu se găseşte o rezervă separată pentru el;
-acoperirea patului pacientului cu o muşama şi aleză;
-liniştirea pacientului, prin comunicare permanentă cu el;
-asigurarea condiţiilor favorabile somnului:
semiobscuritate şi rugarea tuturor membrilor echipei de îngrijire să procedeze asemănător
pentru a ajută pacientul să se odihnească;
-supravegherea durerile abdominale şi caracteristicilor acestora;
-supravegherea scaunului (frecvenţa, consistentă);
-asigurarea repausului fizic şi psihic al pacientului;
-reechilibrarea pacientul hidro-electrolitic prin regim hidric, apoi regim alimentar
de tranziţie;
-menţinerea igienei tegumentelor şi a lenjeriei;
-administrarea tratamentului la indicaţia medicului;
-Scobutil 1 f.i.m.;
-Papaverină 1 f.i.m. de 40 mg;
-Furazolidon 4x1/zi;
-Algocalmin o fiolă f.i.m.;
-Amoxicilină 500 mg/8 ore;
-Piafen o fiolă/zi;
-Ercefuril 1-4 capsule/zi;
-administrarea tratamentului infecţios recomandat de medic;
-Cloramfenicol 2-3 g/zi;
-Streptomicină per os 1-2 g/zi;
-Tetraciclină 2 g/zi;
-la indicaţia medicului, aplicarea de comprese alcoolizate pe abdomenul pacientului
şi administrarea de antiseptice;

19
 -tot la indicaţia medicului se vor face perfuzii cu soluţie de clorură de sodiu
izotonică şi soluţie glucozata în caz de deshidratare.
-ducerea pacientul la ecograf pentru a i se face ecografie în scop explorator;
-recoltarea produselor pentru investigaţiile de laborator
(ex.bacteriologic,hemoleucogramă,ionogramă, transaminaze şi bilirubinemie etc.);
-încurajarea permanentă a pacientului ;
-educaţia sanitară a membrilor familiei în privinţa dietei;
-măsurarea temperaturi corpului şi notarea acesteia în foaia de temperatura;
-supravegherea manifestărilor de deshidratare (aspectul tegumentelor, diureza,
pulsul, TA, comportamentul pacientului);
-calcularea bilanţului ingestie – excreţie;
-observarea permanentă a stării pacientului şi raportarea oricărei modificări apărută
în starea de sănătate a pacientului, medicului;
-respectarea măsurilor de prevenire a infecţiilor nosocomiale;
-educarea pacientul cu privire la măsurile de prevenire a infecţiilor;
-explicarea pacientului, orice tehnică întreprinsă, scopul şi importantă ei în procesul
de vindecare;
-explicarea regimului pe care trebuie să îl urmeze pentru recuperarea stării de
sănătate;
- educaţie pentru sănătate şi pentru membrii familiei;
- efectuarea demersurile necesare externării;
-însoţirea pacientul la garderoba;
-predarea pacientului aparţinătorilor.
-la indicaţia medicului, aplicarea de comprese alcoolizate pe abdomenul pacientului
şi administrarea de antiseptice;
-tot la indicaţia medicului se vor face perfuzii cu soluţie de clorură de sodiu
izotonică şi soluţie glucozata în caz de deshidratare.

20
V. STUDIU DE CAZURI

CAZUL I
PLANUL DE ÎNGRIJIRE PENTRU PACIENTUL A. P.
CU ENTEROCOLITĂ ACUTĂ

1.Culegerea datelor.
1.1.Date privind identitatea pacientului
Nume: A.
Prenume: P.
Vârstă: 45 ani
Sexul: M
Religia: Ortodoxă
Naţionalitatea: Română
Stare civilă: căsătorit
Ocupaţie: electrician
Date variabile:
Domiciliu: Bucureşti
Condiţii de viaţă:
-pacientul locuieşte cu familia într-o casă cu 3 camere, salubre, bine încălzite;
-pacientul nu fumează şi nu consumă alcool;
-dispune de venituri materiale bune;
Condiţii de muncă: satisfăcătoare
Gusturi personale şi obiceiuri:
-pacientul preferă :carnea de porc, cartofii prăjiţi , sosuri, condimente ;
-pacientul face dus zilnic, baie generală o dată pe săptămâna şi toaletă cavităţii bucale de 1
ori/zi.
A.H.C.(antecedente heredo-colaterale): fără importantă
1.2.Antecedente personale
a)Fiziologice: -greutate corporală – 79 kg;
-înălţime – 1,81 m
-grup sangvin AB IV
-RH (+)
b)Limite senzoriale:
-acuitate optică şi auditivă normală;
-acuitate tactilă normală;
-acuitate gustativă normală
-somnul – normal, liniştitor, odinitor;
-mobilitate – pacientul se poate deplasa singur, dar cu mare dificultate din cauza ameţelii;
-alimentaţia – trei mese principale, două gustări; lichide ingerate – 1-2 l/zi;

21
-eliminări – mictiuni fiziologice normale: 1 scaun/zi;
-nu prezintă alergii alimentare sau medicamentoase.
Pacientul a făcut toate vaccinările corespunzătoare vârstei.
-neagă afecţiuni infecto – contagioase de tip TBC, SIDA, LUES şi hepatică.
c)Antecedentele personale patologice: apendictomie la 14 ani

2. Date clinice
Motivele internării:
-inapetenţă
-greţuri;
-vărsături;
-scaune apoase : 6-7/zi;
-crampe abdominale;
-paloare.
Istoricul bolii:
Pacientul în vârstă de 45 ani, fără antecedente patologice, prezintă de câteva ore,
după ingestia de salată de Boeuf : greţuri, vărsături, scaune apoase, crampe abdominale şi
paloare.

Diagnosticul de internare: suspiciune Enterocolită acută

Examen clinic pe aparate:
-stare generală moderat alterată;
-tegumente şi mucoase: palide, umede,
-sistem ganglionar limfatic neglijabil;
-sistem osteo – articular: integru, articulaţii mobile.
-sistem musculo – adipos: bine reprezentat;
-Aparat respirator:
-torace – normal conformat, mobil
-murmur vezicular prezent, bilateral;
-R=18 r/minut
-Aparat cardio – vascular:
-matitate cardiacă în limite normale;
-şoc apexian în spaţiul V intercostal stâng;
-zgomote cardiace ritmice;
-T.A. 120/65 mm Hg; AV – 78/min
-artere periferice pulsatile;
-reţea venoasă periferică normală.
Aparat digestiv şi anexe:
-dentiţie normală, corespunzătoare vârstei, gingii aderenţe la dinţi;
-tranzit intestinal sever afectat;
-dureri abdominale;
-ficat şi splină în limite fiziologice;
-scaune diareice multiple 6-7 /zi.
Aparat uro - genital:
-loji renale libere, nedureroase;

22
 -Giordano (-) bilateral;
-mictiuni fiziologice;
-urini normocrome;
-organele genitale externe normal conformate;
-S.N.C.: OTS; -ROT: prezente bilateral.

ANALIZA ŞI INTERPRETAREA DATELOR PACIENTULUI A.P.

ANALIZA SATISFACERII NEVOILOR FUNDAMENTALE

Nr. Nevoia Manifestări de Manifestări de Surse de
crt. fundamentală independenţă dependenţă dificultate
1 Nevoia de a respira şi -frecvenţa respiratorie - -
a avea o bună normală vârstei 18 r/min,
circulaţie respiraţii ritmice, fără
zgomote patologice;
-mişcări respiratorii
libere;
-aplitudine normală,
egală, de ambele
hemitorace.
2 Nevoia de a bea şi - -greaţă, vărsături; -procesul
de a mânca -crampe inflamator
abdominale; intestinal
-lipsa poftei de
mâncare
3 Nevoia de a elimina - -scaune apaose şi -procesul
multiple; inflamator
-transpiraţii; intestinal
-risc de
deshidratare

4 Nevoia de a se mişca - -adinamie; -discomfort

şi a avea o bună -crampe abdominal
postură abdominale;
-vărsături
5 Nevoia de a dormi şi -pacientul doarme ore - -
de a se odihni suficiente de somn (6-8
ore) şi are somn calm,
fără coşmaruri, adoarme
cu uşurinţă şi se trezeşte
odihnit
6 Nevoia de a se -pacientul se poate - -
îmbrăca şi dezbrăca îmbrăca singur, îşi alege
vestimentaţia în funcţie
de anotimp şi stare

23
 psihică
7 Nevoia de a-şi - -uşoară hipertermie -proces
menţine temperatura – 38 C infectios
corpului în limite
normale
8 Nevoia de a fi curat, -păr curat, îngrijit; - -
îngrijit, de a-şi -urechi de conformitate
proteja tegumentele şi normală, curate;
mucoasele -cavitate bucală, nas cu
mucoasă umedă şi roz,
gingii aderente dinţilor şi
roz;
-unghii tăiate scurt,
îngrijite;
-pacientul are deprinderi
igienice normale, prezintă
aspect curat, îngrijit
9 Nevoia de a -funcţionarea adecvată a - -
comunica organelor de simţ;
-debit verbal regulat;
-exprimare uşoară;
-imagine pozitivă despre
sine
10 Nevoia de a acţiona -are convingeri faţă de - -
conform propriilor realitate;
convingeri şi valori -pacientul face rugăciuni
la masă şi seara

11 Nevoia de a fi -pacientul ia singur - -

preocupat în privinţa decizii;
realizării -uneori îşi manifestă şi
stări de bucurie
12 Nevoia de a evita - -starea generală -alterarea
pericolele alterată tranzitului
intestinal
13 Nevoia de a învăţa -pacientul prezintă - -
cum să-şi păstreze dorinţa de a învăţa despre
sau să-şi recupereze cum să-şi recapete starea
sănătatea de sănătate cu uşurinţă,
cunoştinţe medicale
14 Nevoia de a se recrea - -momentan -boala în sine;
pacientul nu se -frica de
poate recrea, fiind complicaţii
preocupat de

24
 vindecare

1. Probleme actuale de dependenţă:

-durere abdominală;
-dificultatea de a se alimenta şi hidrata;
-greţuri şi vărsături;
-diaree;
-hipertermie;
-anxietate;
-vulnerabilitatea faţă de pericole;
-dificultatea de a se odihni;
-deficit de cunoştinţe medicale.
2. Probleme potenţiale:
-risc de deshidratare;
-risc de transmitere a infecţiei.
3.Stabilirea gradului de dependenţă:
-dependenţă moderată – bolnavul este parţial dependent în satisfacerea nevoilor
fundamentale pentru o perioada de timp, recurgând la ajutorul unei alte persoane;
-dependenţă este temporară, independenţa va surveni atunci când pacientul are problema
medicală rezolvată, dar mai ales când este pregătit să urmeze întocmai prescripţiile
medicului.

PLANIFICAREA ÎNGRIJIRILOR PACIENTULUI A.P.

1.OBIECTIVE:
-pacientul să fie echilibrat hidroelectrolitic în 24 – 48 ore;
-pacientul să prezinte temperatura corporală în limite normale în 1 – 2 zile;
-pacientul să nu devină sursă de infecţie pentru alte persoane pe toată durata internării;
-pacientul să fie alimentat corespunzător diagnosticului şi zilei de boală pe tot timpul
internării;
-pacientul să fie supravegheat atent pe tot timpul internării;
-pacientul să aibă o stare de confort fizic, cu dispariţia diareei în 1- 2 zile;
-pacientul să fie echilibrat psihic în decurs de 3 zile;

2.INTERVENŢII:
-asigurarea condiţiilor de microclimat şi mediu securizat: salon aerisit, temperatura şi
umiditate optime (22 C), lipsa curenţilor de aer;
-schimbarea lenjeriei de pat şi de corp;
-supravegherea, măsurarea şi notarea funcţiilor vitale şi vegetative;
-administrarea medicaţiei prescrisă de medic;

25
 -efectuarea toaletei de regiuni (dacă este cazul);
-colaborarea cu echipa de îngrijire;
-asigurarea regimului alimentar corespunzător evoluţiei bolii;
-pregătirea bolnavului pentru recoltarea produselor biologice şi patologice şi pentru
examenele de laborator;
-supravegherea comportamentului bolnavului;
-întocmirea bilanţul ingestie – excreţie
-pregătirea materialelor şi instrumentelor necesare recoltării;
-educaţie sanitară
-verificarea gradul de luare la cunoştinţă de către bolnav a informaţiilor primite.

4.APLICAREA PLANULUI DE ÎNGRIJIRI A PACIENTULUI A. P.

APLICAREA ÎNGRIJIRILOR
Probleme de Obiective INTERVENŢII Evaluare
dependenţă
Autonome Delegate

1.Durere -pacientul să -amplasarea -se efectuează Ziua 1.

abdominală beneficieze pacientului în salon, ecografie T.A=125/70
de condiţii de în funcţie de starea abdominală în scop mm Hg
microclimat sa, afecţiune explorator; R=18 r/min
şi mediu securizat; recepţionate; -recoltarea de T=38,3C
-pacientul să fie -asigurarea produse biologice de Ficat cu
investigat şi tratat condiţiilor de mediu la pacient; dimensiuni
corespunzător adecvate, sânge pentru uşor mărite.
diagnosticului şi fără curenţi de aer, hemoleucogramă, Colecist
zilei de boală; surse de infecţie, ionogramă, moderat,
zgomote deranjante; transaminaze destins, cu
-măsurarea funcţiile bilirubinemie; pereţi
vitale ale pacientului -materii fecale hiperecogenici,
(P, R, T, T.A), pentru: coprocultură ciudat, septat
diureză, scaun, şi incomplet.
greutate corporală; coproparazitologic; -Glicemie 105
-calcularea bilanţul -însoţirea mg/dj
ingestie-excretie; bolnavului la -Sidermie 59,0
-observarea explorări; micrograme %
modificarilor -administrarea -VSH 76 mm/h
apărute în starea medicamentatiei -Timp de
bolnavului la F.O.; prescrise de medic. protombină 14
-pregătirea pacientul sec
pentru orice -Fibrinogen
explorare; 850 mg %
-pregătirea Amilazemie 9
materialelor, U/l

26
 instrumentelor, -Uree 38,4
soluţiilor pentru mg/dl
explorări;
-transportul probelor
de laborator în
sectorul clinic;
-aducerea
rezultatelor probelor
la F.O.
2.Dificultate de a -pacientul să fie -reechilibrarea Administrarea la Ziua a 2-a
se alimenta şi echilibrat hidroelectrolitica a indicaţia medicului -pacientul
hidrata – risc de hidroelectrolitic în pacientului, prin de: încearcă să se
deshidratare 24-48 ore; regim hidric 24-48 -Scobutil 1x2 f/zi; adapteze la
-pacientul să nu ore (apă şi zeamă de -Algocalmin 1x2 noul său rol,
devină sursă de orez), apoi regim f/zi; declară că
infecţie pentru alte alimentar de -Papaverină 1x2 f/zi; durerea nu mai
persoane pe toată tranziţie, orez fiert în -Amoxicilină 500 este chiar aşa
perioada apă, brânză de vaci, mg la 8 ore de evidentă.
internării; carne fiartă, ou fiert -Metoclopramid 1x2 Ziua a 3-a
-pacientul să fie moale , dupa 8-10 f/zi -pacientul îşi
supravegheat atent zile se pot introduce reia încet-încet
pe tot timpul laptele si mezelurile; funcţia
internării; -observarea instalarii digestivă
-pacientul să aibă unor reacţii adverse Ziua a 4-a
o alimentaţie la administrarea -stare generală
completă în circa medicamentelor ameliorată
10 zile -explorarea nivelul T Hewell = 230
-pacientul să fie de cunoştinţe al sec
alimentat conform pacientului despre
diagnosticului şi alimente, modul lor
zilei de boală, pe de preparare şi TGO=25U/L
tot parcursul despre respectarea TGP=30U/L
spitalizării meselor; Chol=161
-permiterea mg/dl
pacientului să-şi TRG=100
aleagă alimentele în mg/dl
funcţie de preferinţe, Creatinină=0,9
cu respectarea 3 mg/dl
indicaţiile medicului Na=132 mmol/l
(regimul); K=3,9 mmol/l
Cl=203 mmol/l
Ex. Urină:
Densitate=1015
Ph=5
Leu=neg
Nitraţi=steril

27
 Rare epitelii,
rare oxalaţii de
calciu
3.Greţuri şi -pacientul să aibă -asigurarea - Ziua -1a
vărsături o stare de confort repausului fizic şi -pacientul
fizic în psihic al pacientului; prezintă greţuri
următoarele 3 zile, -menţinerea igienei şi vărsături
iar dispariţia diarei tegumentelor, a Ziua 2- 3 -a.
în timp de 1-2 lenjeriei; -pacientul
zile; -administrarea declară o
-pacientul să fie tratamentului îmbunătăţire a
echilibrat psihic în antispastic _servirea stării generale
decurs de 3 zile; pacientul cu Ziua 4 – 5-a
alimente la -pacientul nu
temperatură mai prezintă
acceptabilă, greţuri sau
prezentate atrăgător vărsături
şi la ore fixe; Ziua a6-a
-calcularea raţiei -stare generală
calorice pe 24 ore în bună
funcţie de activitate
si de varsta

4.Diaree -pacientul să-şi -recoltarea Ziua 1-a

recapete echilibrul produselor pentru -pacientul
hidric şi examen prezintă stare
nutriţional bacteriologic de sănătate
în 1-2 zile (coprocultură); alterată, cu
-menţinerea diaree
permanenta a Ziua a 2- 3-a
legăturii cu -pacientul
aparţinătorii simte o
pacientului; ameliorare, nu
-încurajare mai prezintă
permanenta; scaune
-educatia membrilor Ziua a 4 – 5-a
familiei privind dieta -stare de
sănătate bună
5.Hiper-termie -pacientul să -măsurarea -administrarea Ziua-1-a
prezinte temperaturii corpului tratamentului -pacientul
temperatura şi notarea valorilor antiinfecţios prezintă
corporală în limite în foaia de recomandat de hipertermie
normale în 1-2 zile temperatură; medic (38,3  C)

28
 -supravegherea Ziua a 2-3-a
manifestărilor de temperatura în
deshidratare, limite normale
aspectul Ziua a 4-5-a
tegumentelor, temperatura în
diureza, pulsul, T.A., limite normale
comportamentul
pacientului
6.Anxietate -pacientul să fie -susţinerea
echilibrat psihic în permanenta a
decurs de 3 zile; pacientulului,
încurajându-l;
-calcularea bilanţului
ingestie -excretie
-observarea
permanente a starii
pacientului şi
raportarea medicului
orice modificare
apărută în starea de
sănătate a
pacientului;
-încurajarea
pacientului să-şi
exprime temerile 
7.Vulnerabilitate -pacientul să-şi -respectarea Ziua 1-a
faţă de pericole. satisfacă singur măsurile de -pacientul
Risc de nevoile în decurs prevenire a respectă
transmitere a de 3 zile; infecţiilor regulile de
infecţiei -pacientul să nu noscomiale; igienă
devină sursă de -educarea pacientul Ziua a 2-3-a
infecţie pentru alte cu privire la -pacientul se
persoane pe toată măsurile de conformează
durata internării prevenire a regulilor de
infecţiilor igienă
Ziua a 4 -5-a
-stare generală
ameliorată
8.Dificultate de a -pacientul să -asigurarea de Ziua 1-a
se odihni. doarmă ore condiţii favorizante pacientul nu
9.Deficit de suficiente de somnului, prezintă

semiobscuritate;
cunoştinţe somn şi să se -anuntarea datii si interes pentru

29
medicale trezească odihnit orei de externare. cunoştinţe
în decurs de 2-3 medicale
zile Ziua a 2 – 3-a
-pacientul
întreabă despre
tratament,
modalităţi de
recuperare a
sănătăţii
Ziua a 5 -6-a
-pacientul a
demonstrat că a
acumulat
cunoştinţele
medicale din
spital

30
 SCHEMA DE TRATAMENT AL PACIENTULUI A. P.
1.Denumire 2.Doza 3.Doza 4.Acţiune şi 5.Reacţii 6.Contraindicaţi
unică pe 24 indicaţii adverse i
ore
Ercefuril 1 Cp 4 Cp -activitate - -
antibacteriană cu
spectru larg, fata
de :Campylobacter
jejuni, Shigella,
Salmonella şi E
coli;
-efectul se
manifestă numai la
nivelul lumenului
intestinal,
medicamentul fiind
neresorbabil – ca
urmare nu apar
efecte secundare.
Indicat în:
-diaree acută şi
cronică;
-colite acute şi
cronice;
-diareea reziduală
după dizenterie
Metoclopramid 1 fiolă 2 fiole -vărsături de -poate produce -nu se
etiologie variată, efecte extra administrează
preventiv în piramidale, imediat după
chimioteraia mai frecvent la intervenţii
antitumorală, copii, tineri şi chirurgicale pe
gastropareza bătrâni; abdomen
diabeticilor, -poate simula
adjuvant în secreţia de
explorarea prolactină,
funcţională a producând
stomacului şi galactoree
duodenului, -poate produce
profilaxia greţurilor dureri
şi vomelor abdominale
postoperatorii, diaree
uşurarea intubării
interstinale când

31
 pilorul este dificil
de trecut, sughit,
migrenă
Piafen 1 fiolă 2 fiole -toate tipurile de -efecte -leucopenie,
dureri, inclusiv alergice alergie la
post-operatorii, cutanate, pirazoli
colici renale şi leocupenie
biliare
Papaverina 1 fiolă 2 fiole -antispastic în - -glaucom,
litiaza biliară, aritmii cardiace,
colecistită, hipertensiune
colangită, litiază intracraniană
renală, pielită,
cistită
-adjuvant în ulcer
gastric şi duodenal,
gastrită, enterită,
colită, colon iritabil,
pancreatită,
dismenorice,
anexită
Algocalmin 1 fiolă 2 fiole -toate tipurile de -efecte -leucopenie,
dureri, inclusiv alergice alergie la
post-operatorii, cutanate, pirazoli
colici renale şi leucopenie,
biliare
Scobutil 1 fiolă 2 fiole -antispastic Hiposali-vaţie, -glaucom;
predominant pe somnolenţă, -abdomen acut
aparatul digestiv, diminuarea
căi urinare, uter reflectivităţii

32
 PROBE DE LABORATOR ALE PACIENTULUI A.P.
Numele probei Tehnica de recoltare Valori normale Valorile pacientului

1.Timp Quick Puncţie venoasă T.Q.=12 – 14 11 12 11

9 ml sânge + 1 ml
oxalat
2.Timp Howell Puncţie venoasă 9 ml T.H. =1 1 30 11 -21 160 11
sânge + 1 ml oxalat 30 11
3.Colesterolemie Puncţie venoasă, 1,80 – 2,80 g 0 /00 3,35 g 0 /00
vacutainer cu dop roşu
4.VSH Puncţie venoasă 1,6 ml 1 – 10 mm/oră 10 mm/1 oră
sânge + 0,4 ml citrat de 7 – 13 mm/2 ore
Na
5.Ionograma serică Puncţie venoasă 10 ml Na=135-152 m Eq/l Na=137,7 m Eq/l
sânge pe sticluţe K + =3,5-5,4 m Eq/l K + = 4,10 m Eq/l
heparinate Cl - =94-111 m Eq/l Ca 2+ = 4,7 m Eq/l
Ca 2+ =4,5-5,5 m Fe 3+ =100 m Eq/l
Eq/l
Fe 3+ =80-120 y%
I 1 =3-8y%
P + =2-4 MG
Mg=1,8-3,4 mg %
Cu + =80-107 %
6.Glicemie Puncţie venoasă 5 ml 0,80-1,20 mg % 94 mg %
sânge
7.Fibrinogen Puncţie venoasă 4,5 ml 200 – 400 mg 241 mg %
sânge + 0,5 ml citrat de
Na
8.Lipidemie Puncţie venoasă 5 – 10 600 – 800 mg 815 mg %
ml sânge
9.Transaminaze Puncţie venoasă 5 – 10 TGO=2 – 20 U.I. 17,8 U.I.
ml sânge TGP = 2 – 16 U.I. 19,60 U.I.
10.Creatinină Puncţie venoasă 5 – 10 0,6 – 1, 20 mg % 1,19 mg %
ml sânge
11.Hemocultura Recoltarea sângelui Negativă Negativă
prin puncţie venoasă pe
mediu de cultură
12.Uree sanguină Se recoltează prin 0,20 – 0,40 g %0 0,40 g %0
puncţie venoasă 5 – 10
ml sânge
13.Examen de urină Sumar de urină Culoare galben - rare epitelii
citrin - rare leucocite

33
 Ph acid - absent hematii
Densitate 1010 –
1025
Urobilinogen:
normal
Sediment : foarte
rare epitelii
Leucocite: absent
Glucoza: absentă
Pigmenţi biliari:
absenţi
14.Urocultura După toaleta riguroasă -negativă -negativă
a organelor genito –
urinare, se recoltează
urina din mijlocul
jetului urinar într-o
eprubetă sterilă
15.Coprocultura Se recoltează scaun în -negativă -negativă
recipiente sterile
speciale, din trei locuri
diferite

EXTERNAREA PACIENTULUI A.P.

Numărul de zile de spitalizare: 6
Diagnostic la externare: enterocolită acută
Starea pacientului la externare: pacientul în vârstă de45 ani, internat pentru stare generală
moderat alterată, greaţă, vărsături, crampe abdominale şi scaune apoase, multiple şi
paloare, se externează cu stare de sănătate bună.

RECOMANDĂRI LA EXTERNARE
-regim alimentar echilibrat, conform indicaţiilor medicului;
-consumul de apă numai de la surse sigure, dacă este posibil apă plata;
-igienă alimentară riguroasă (spălarea legumelor, fructelor înainte de consum, a oualelor
înainte de a le sparge, cu apă şi cu detergent ; a nu consumă mai ales oul de rată;
-fierberea cărnii înainte de preparare şi procurarea ei numai de la surse autorizate;
-evitarea consumului de conserve;
-evitarea afumăturilor;
-evitarea produselor din lapte ce nu prezintă calităţi organoleptice corespunzătoare;
-respectarea tratamentului medicamentos;
-control periodic la medicul de familie;
-revenirea, acutizarea şi prezenţa simptomelor şi la alţi membri ai familiei impune, de
urgenţă, prezentarea la medic

PROBLEME DE RECUPERARE
-va respectă regimul alimentar conform indicaţiilor medicului;
-va evita consumul de alimente reci;

34
-va evita băuturile fermentate;-va respectă condiţiile de igienă (spălarea mâinilor, spălarea
fructelor);-va continuă tratamentul ambulatoriu cu: Saprosan, Mexaform asociate cu
vitamine din complexul B timp de 5-7 zile
CAZUL II

PLAN DE ÎNGRIJIRE PENTRU PACIENTUL B.F-S.

CU ENTEROCOLITĂ ACUTĂ

1.Culegerea datelor
a)Date privind identitatea pacientului
Nume: B
Prenume: F-S
Vârstă: 3,5 ani
Sexul: M
Religia: Ortodoxă
Naţionalitate: Română

b)Date variabile
Domiciliu: Barbulesti-Ialomiţa
Condiţii de viaţă: locuieşte împreună cu familia la casă cu curte ( 4 camere+ bucătărie,
bine încălzite); are trei fraţi.
Venituri materiale-familiale decente.
Gusturi personale şi obiceiuri:
-pacientul preferă dulciurile ,fructele şi laptele .
- baie generală o dată pe săptămâna,

c)Date privind starea de sănătate anterioară

1.Date antropometrice:
Greutate corporală: 12,5 kg
Înălţime: 85 cm
Grup sangvin A2
RH (+)
2.Limite senzoriale:
-pacientul vede foarte bine;
-acuitate auditivă normală;
-acuitate gustativă normală;
-acuitate tactilă normală;
-somnul normal, liniştitor, odihnitor;
-mobilitate: pacientul se poate deplasa singur
-alimentaţia: -două mese principale, două gustări;
-lichide ingerate: 1 l /zi;
-eliminări: mictiuni fiziologice normale, 1 scaun/zi;
-nu prezintă alergii alimentare sau medicamentoase;
-pacientul un a făcut toate vaccinările corespunzătoare vârstei (antupertusis antipolio);
-neagă afecţiuni infecto-contagioase de tip LUES, TBC, SIDA, hepatică, etc.

35
3.Antecedente heredo-colaterale:
-fără importantă.

4.Antecedente personale patologice:

-fără semnificaţie

DATE DESPRE BOALĂ

a) Motivele internării:
Pacientul prezintă:
-greţuri;
-vărsături;
-scaune diareice lichide de 10 ori/zi;
-durere abdominală difuza;
-paloare;
-adenomie.
b)Istoricul bolii:
Pacientul în vârstă de 3,5 ani, fără antecedente patologice, care în urmă cu câteva ore
prezenţa greţuri, vărsături, scaune diareice, febra, paloare, durere abdominală difuza.
c)Diagnostic de internare:
Enterocolită acută de cauza neprecizată
e)Examen clinic pe aparate:
-stare generală alterată;
-tegumente şi mucoase palide, reci, tegumente integre;
-turgor normal;
-sistem ganglionar limfatic nepalpabil;
-sistem osteo-articular integru, articulaţii mobile;
-sistem musculo-adipos bine reprezentat;
-aparat respirator: -torace normal conformat, mobi, cu respiraţie;
-murmur vezicular prezent bilateral;
-R=20 r/min
-aparat cardio-vascular: -matitate cardiacă în limite normale
-şoc apexian în spaţiul V intercostal stâng;
-zgomote cardiace ritmice;
-T.A. =110/65 mm Hg,
-A.V. =75/min
-reţea venoasă periferică;
-artere periferice pulsatile.

APARAT DIGESTIV ŞI ANEXE:

-dentiţie normală, corespunzătoare vârstei, gingii aderenţe la dinţi;
-tranzit intestinal sever afectat;
-durere abdominală difuza ;
-ficat şi splină în limite normale;
-scaune diareice multiple aprox 10 /zi
APARAT UROGENITAL:
-lojii renale libere, nedureroase;

36
-GIORDANO :
-negativ bilateral;
-mictiuni fiziologice;
-urini normocrome;
-organe genitale externe normal conformate;
-SNC : iritabilitate;
-ROT prezente bilateral;
2. ANALIZA ŞI INTERPRETAREA DATELOR PACIENTULUI. B.F-S.

ANALIZA SATISFACERII NEVOILOR FUNDAMENTALE

Nr Nevoia Manifestări de Manifestări Surse de
. fundamentală independenţă de dificultate
crt dependenţă
.
1 -Nevoia de a respira -frecvenţa respiratorie - -
şi de a avea o bună vârstei 20 r/min;
circulaţie -respiraţii ritmice, fără
zgomote patologice;
-mişcări respiratorii
libere;
-amplitudine normală,
egală de ambele
hemitorace.
2 -Nevoia de a bea şi a - -greaţă; -proces
mânca -vărsături; inflamator
-dureri intestinal
abdominale;
-lipsa poftei
de mâncare
3 -Nevoia de a elimina - -scaune -proces
apoase şi inflamator
multiple; intestinal
-transpiraţii;
-risc de
deshidratare
4 -Nevoia de a mişca şi a - -adinamie; -discomfort
avea o bună postură -durere abdominal
abdominală
difuză;
-vărsături
5 -Nevoia de a dormi şi a se -pacientul doarme ore - -
odihni suficiente de somn 6-9
ore şi are somn calm, fără
coşmaruri, adoarme cu
uşurinţă şi se trezeşte
odihnit

37
6 -Nevoia de a se îmbrăca şi -pacientul se poate - -
dezbrăca îmbrăca cu ajutorul
parintilor
7 -Nevoia de a-şi menţine - -febra 39C -proces
temperatura corpului în inflamator
limite normale intestinal
8 -Nevoia de a fi curat, -păr curat, îngrijit; - -
îngrijit, a-şi proteja -urechi normal
tegumentele şi mucoasele conformate, curate;
-cavitate bucală, nas, cu
mucoasă umedă şi roz,
gingii aderente la dinţi şi
roz;
-unghii tăiate scurt,
îngrijite;
-pacientul, prezintă
aspect curat, îngrijit;
9 -Nevoia de a comunica -funcţionarea adecvată a - -
organelor de simţ;
-debitul verbal conform
varstei
10 -Nevoia de a acţiona -foloseşte obiecte de - -
conform propriilor joaca
convingeri şi valori
11 -Nevoia de a fi preocupat -uneori îşi manifestă - -
în privinţa realizării stările sufleteşti prin
plans-ras;
12 -Nevoia de a evita - -starea -alterarea

pericolele generală tranzitului

alterată intestinal
13 -Nevoia de a învăţa să-şi - - -
păstreze sau să-şi
recupereze sănătatea
14 -Nevoia de a se recrea - - -boala în
sine, frica

a)PROBLEME ACTUALE DE DEPENDENŢĂ

-dificultatea de a se alimenta şi hidrata;
-greţuri şi vărsături;
-diaree;
-durere abdominală difuză;
-hipertermie;
-anxietate;
-vulnerabilitatea faţă de pericole;

38
-dificultatea de a se odihni;

b)PROBLEME POTENŢIALE
-risc de deschidratare;
-risc de transmitere a infecţiei

c)STABILIREA GRADULUI DE DEPENDENŢĂ A PACIENTULUI

B. F-S
-dependenţă moderată – bolnavul este parţial dependent în satisfacerea nevoilor
fundamentale de mama.

d)DIAGNOSTIC NURSING
1.Durere abdominală din cauza procesului inflamator intestinal, manifestată difuz, uneori
şi sub formă de colici.
2.Dificultatea de a se alimenta şi hidrata din cauza problemelor apărute în urma infecţiei
intestinale.
3.Greţuri şi vărsături din cauza procesului inflamator intestinal.
4.Diaree din cauza procesului inflamator intestinal.
5.Hipertermie din cauza procesului inflamator intestinal, manifestată prin creşterea
temperaturii corporale.
6.Anxietate din cauza bolii, manifestată prin frica de necunoscut.
7.Vulnerabilitate faţă de pericole din cauza procesului infecţios, manifestată prin riscul de
deshidratare şi de anemiere.
8.Dificultatea de a se odihni din cauza manifestărilor bolii.

3.PLANIFICAREA ÎNGRIJIRILOR PACIENTULUI B.F-.S.

OBIECTIVE:
-pacientul să fie echilibrat hidroelectrolitic în 24-48 ore;
-pacientul să prezinte temperatura corporală în limite normale în aproximativ 1-2 zile;
-pacientul să nu devină sursă de infecţie pentru alte persoane, pe toată durata internării;
-pacientul să beneficieze de un mediu confortabil şi securizat pe tot timpul internării;
-pacientul să fie alimentat corespunzător diagnosticului, pe tot timpul internării;
-pacientul să fie investigat şi tratat conform diagnosticului pe tot timpul inernării;
-pacientul să aibă o stare de confort fizic în următoarele 3 zile, şi dispariţia diareei în timp
de 1-2 zile;
-pacientul să fie supravegheat atent pe tot timpul internării;
-pacientul să fie echilibrat psihic în decurs de 3 zile;

INTERVENŢII:
-shimb lenjeria de pat şi de corp;
-supravegherea măsurarea şi notarea funcţiilor vitale şi vegetative;
-asigurarea condiţiilor de microclimat şi mediu securizant, salon aerisit, temperatură şi
umiditate optimă – 22 C;
-administrarea medicaţiei prescrisă de medic.

39
 4.APLICAREA PLANULUI DE ÎNGRIJIRI
A PACIENTULUI B. F-.S.

Probleme de Obiective INTERVENŢII Evaluare

dependenţă Autonome Delegate
1.Durere -pregătirea -amplasarea -recoltare : Ziua 1-a
abdominală condiţiilor pacientului într-un sânge pentru -pacientul prezintă
de îngrijire; salon luminat, hemo- stare alterată de
-pacientul liniştit, fără factori leucogramă, sănătate.
să prezinte perturbatori – pe cât ionogramă, Ziua a 2-3-a
dispariţia se poate de izolat, transaminaze, -pacientul prezintă
durerii în măcar cu un bilirubinemie; o ameliorare a stării
câteva zile; paravan; -examen de sănătate,
-pacientul să -acoperirea patului coprocultură şi scaunele diareice
fie alimentat pacientului cu coproparazi s-au rărit
corespunzător muşama şi aleză; tologic Ziua a 4-a
diagnosticului -liniştirea -starea de sănătate a
şi zilei de pacientului pacientului
boală, pe tot timpul -asigurarea mediului s-a îmbunătăţit
internării; securizant şi Ziua a 5-a
-pacientul condiţiilor de -pacientul prezintă
să fie microclimat; stare de sănătate
investigat -supravegherea bună
şi tratat numarului de
corespunzător scaune, consistenţa;
diagnosticului pe -supravegherea
timpul internării durerilor
abdominale

40
 2.Greţuri şi -pacientul să aibă o -asigurarea - Ziua 1-a
vărsături stare de comfort repausului fizic şi -pacientul prezintă
fizic în următoarele psihic al pacientului; greţuri şi vărsături
3 zile, iar dispariţia -menţinerea igienei Ziua a 2-3-a
diareei în timp de 1- tegumentelor, a -pacientul declară
2 zile; lenjeriei; o îmbunătăţire a
-pacientul să fie -administrarea stării generale
echilibrat psihic în tratamentul Ziua a 4-a
decurs de 3 zile antispastic -pacientul nu mai
prezintă greţuri sau
vărsături
Ziua a 5-a
-stare generală bună

3.Diaree -pacientul să-şi -recoltarea probelor - Ziua 1-a -pacientul

recapete echilibrul pentru examenul prezintă stare de
hidric şi nutriţional bacteriologic; sănătate alterată, cu
în 1-2 zile -menţinerea legăturii diaree
cu aparţinătorii Ziua a 2-3-a
pacientului; -pacientul simte o
ameliorare, nu
simţitor;
-scaunele sunt de
consistenţă
semisolide;

Ziua a 4-a
-stare de sănătate
bună
4.Dificultate -pacientul să fie -reechilibrea Administrea la Ziua 1-a
de a se alimenta echilibrat hidroelectrolitica a indicaţia pacient febril, agitat
şi hidrata – hidroelectrolitic în pacientului, prin medicului: cu scaune apoase ,
risc de 24-48 ore; regim hidric 24-48 -Ibalgin inapetent
deshidratare -pacientul să nu ore (apă şi zeamă de 4mlx3/zi Ziua a 2-3-a
devină sursă de orez); -Algocalmin -pacientul încă nu
infecţie pentru alte -regim alimentar de -Debridat 4 se poate alimenta
persoane pe toată tranziţie, orez fiert mlx3/zi normal, se simte
perioada internării; în apă, brânză de -Biotics 1pl. x slăbit
-pacientul să fie vaci, carne fiartă, ou 2/zi Ziua a 4-a
supravegheat atent fiert moale; după 8- -Sanzyme 2 ml x -pacientul începe să

41
 pe tot timpul 10 zile se pot 3/zi mănânce în cantităţi
internării; introduce laptele şi mici, mai prezintă
-pacientul să aibă o preparatele din carne scaune apoase
alimentaţie Ziua a 5-a
completă în circa 10 -stare de sănătate
zile bună
5.Hipertermie -pacientul să -măsurare -administrarea Ziua 1-a -pacientul
prezinte temperatura temperaturii tratamentului prezintă hipertermie
corporală în limite corpului şi notarea antiinfecţios (39 C)
normale în 1-2 zile ei în foaia de recomandat de Ziua a 2-3-a
temperatură; medic -termperatura în
-supravegherea limite normale
manifestărilor de Ziua a 4-5-a
deshidratare, -temperatura în
aspectul limite normale
tegumentelor,
diureza, pulsul,
T.A.,
comportamentul
pacientului
6.Anxietate -pacientul să fie -tratarea cu blandete - Ziua 1-a -pacientul
echilibrat psihic în a pacientului este anxios
decurs de 3 zile; încurajându-l; Ziua a 2-3-a
-calcularea -pacientul începe
bilanţului ingestie- să-şi revină, nu mai
excretie; este speriat
-supravegherea Ziua a 4-5-a
permanenta a starii -stare generală bună
pacientului şi
raporea meidcului
orice modificare
apărută în starea de
sănătate a acestuia;

7.Vulnerabilitat -pacientul să revina -respectarea Ziua a 1-5-a

e faţă de la comportamentul măsurile de -pacientul urmeaza
pericole. Risc de obisnuit in decurs prevenire a recomandarile
transmitere a de 3 zile; infecţiilor medicale privind
infecţiei -pacientul să nu nosocomiale; alimentatia,
devină sursă de medicamentatia si
infecţie pentru alte igiena personala
persoane pe toată Ziua a 5-a
durata internării -stare generală
ameliorată
8.Dificultate de -pacientul să -asigurarea - Ziua 1-a
a se odihni. doarmă ore condiţiilor de -pacientul prezintă

42
 suficiente de somn favorizare a scaune diareice,
şi să se trezească somnului, ceea ce îl împiedică
odihnit în decurs de semiobscuritate; să se odihnească
2-3 zile -familia este Ziua a 2-3-a
anuntata cu privire -pacientul se simte
la data si ora mai liniştit, si a
externarii reuşit să doarmă
pacientului Ziua a 4-5-a
-pacientul doarme
normal
9. Deficit de - -efectuarea educaţie - -
cunoştinţe pentru sănătate şi cu
medicale membri familiei;
-efectuarea
demersurilor
necesare externării;
-predarea
pacientului
aparţinătorilor

5.EXTERNAREA PACIENTULUI B. F-S

Număr zile spitalizare: 5
Diagnostic la externare: Enterocolită acută de cauza neprecizată
Starea pacientului la externare:
Pacientul în vârstă de 3,5 ani, internat cu stare de sănătate alterată, greta, vărsături, durere
abdominală difuza, scaune diareice multiple şi paloare, se externează cu stare de sănătate
foarte bună.
RECOMANDĂRI LA EXTERNARE:
-evitarea consumului de conserve;
-evitarea consumului de afumături;
-respectarea regulilor de igienă atât personal cât şi alimentar;
-evitarea consumului de ouă care nu au înscrise pe ele termenul de valabilitate;
-revenirea şi acutizarea simptomelor impune prezentarea de urgenţă la medic;
-prezentarea periodică la medicul de familie.
PROBLEME DE RECUPERARE:
-respectarea regimului hidro-electrolitic conform indicaţiilor medicului;
-consumul de lichide de la surse autorizate;
-va respectă măsurile de prevenire a infecţiilor (spălarea mâinilor);
-evitarea unor categorii limitate de alimente;
-respectarea regimului hiposodat;
-va continuă tratamentul ambulatoriu cu: vitamine din complexul B1, B6, B12, Smecta şi
Sanzyme

43
 PROBE DE LABORATOR ALE PACIENTULUI B. F- S
Numele probei Tehnica de recoltare Valori normale Valorile
pacientului
1.Hemoglobina Puncţie venoasă 12 – 14 12 g/dl
9 ml sânge + 1 ml oxalat de potasiu
2.Hematocrit Puncţie venoasă 9 ml sânge + 1 ml T.H. =1 1 30 11 -21 30 35,7%
oxalat de potasiu 11
3.VSH Puncţie venoasă 1,6 ml sânge + 0,4 1 – 10 mm/oră 10 mm/1 oră
ml citrat de Na fără stază 7 – 13 mm/2 ore
4.Ionograma Puncţie venoasă 10 ml sânge pe Na=135-152 m Eq/l -
serică sticluţe heparinate K + =3,5-5,4 m Eq/l
Cl - =94-111 m Eq/l
Ca 2+ =4,5-5,5 m Eq/l
Fe 3+ =80-120 y%
I 1 =3-8y%
P + =2-4 MG
Mg=1,8-3,4 mg %
Cu + =80-107 %
5.Uree sanguină Se recoltează prin puncţie venoasă 5 0,20 – 0,40 g %0 24,21 g %0
– 10 ml sânge
6.Glicemie Puncţie venoasă 5 ml sânge sau 2 0,80-1,10 mg % 78 mg %
ml sânge + 4 ml florură de Na uscat
7.Transaminaze Puncţie venoasă 5 – 10 ml sânge TGO=2 – 20 U.I. 21 U.I
TGP = 2 – 16 U.I. 17 U.I.
8.Creatinină Puncţie venoasă 5 – 10 ml sânge 0,6 – 1, 20 mg % 1,19 mg %
simplu
9. Coprocultura recoltare materii fecale pe mediu negativ negativ
Carry Blair in recipiente sterile din
3 locuri duferite
10.Hemocultura Recoltarea sângelui prin puncţie Negativă Negativă
venoasă pe mediu de cultură
11.Examen de Sumar de urină Culoare galben citrin -rare epitelii
urină Ph acid -rare leucocite
Densitate 1010 – 1025 -rare hematii
Urolulinogen: normal
Sedimente: rare epitelii
Leucocite: foarte rare
Glucoza: absentă
Pigmenţi biliari:
absenţi
14.Urocultura După toaleta riguroasă a organelor -negativă -negativă
genito – urinare, se recoltează urina
din mijlocul jetului urinar într-o
eprubetă sterilă

44
CAZUL III

PLAN DE ÎNGRIJIRE PENTRU PACIENTUL M.D-S.

CU ENTEROCOLITĂ ACUTĂ:

1.Culegerea datelor
2.Date privind identitatea pacientului
DATE RELATIV STABILE:
Nume: M.
Prenume: D-S.
Vârstă: 5 ani
Sexul: M
Religia: Ortodoxă
Naţionalitatea: Română

DATE VARIABILE:
Domiciliu: Bucureşti
Condiţii de viaţă:
- locuieşte împreună cu părinţii într-un apartament cu două camere , bucătărie şi baie,
salubre, bine încălzite la bloc;
-familia dispune de venituri materiale bune;
Gusturi personale şi obiceiuri:
-copilul este alimentat conform vârstei preferă dulciuri şi carnea de pui;
- face dus zilnic, baie generală o dată pe săptămâna şi toaletă cavităţii bucale de 1 dată pe
zi.
Mod de petrecere a timpului liber:
- îi place să deseneze şi să se joace cu mingea
Relaţii cu familia: bune

DATE PRIVIND STAREA DE SĂNĂTATE ANTERIOARĂ:

Date antropometrice: -greutate corporală – 18 kg;
-înălţime – 1,10 m
-grup sangvin O (I)
-RH (+)
Limite senzoriale:
-acuitate vizuală normală;
-acuitate auditivă normală;
-acuitate gustativă normală
-acuitate tactilă normală;
-somnul: normal, liniştitor, odinitor;
-mobilitate – pacientul nu are nici un fel de probleme de mers;
-alimentaţia – trei mese principale, două gustări;
-lichide ingerate – 1- 1,5 l/zi;
-eliminări – mictiuni fiziologice normale;
-1scaun/zi;
-nu prezintă alergii alimentare sau medicamentoase;

45
-pacientul a făcut toate vaccinările corespunzătoare vârstei;
-neagă afecţiuni infecto – contagioase de tip LUES, SIDA TBC, hepatită, etc
Antecedentele heredo-colaterale: fără semnificaţie
Antecedentele personale patologice: fără semnificaţie

DATE DESPRE BOALĂ

a)Motivele internării:
Pacientul prezintă:
-greţuri;
-vărsături;
-scaune apoase; 5/zi;
-durere abdominală colicativa;
-paloare.
b)Istoricul bolii:
Pacientul în vârstă de 5 ani, fără antecedente patologice de 12 ore, prezintă greţuri,
vărsături, durere abdominală colicativa şi paloare.
c)Diagnosticul de internare: enterocolită acută de cauza neprecizată
d)Examen clinic pe aparate:
-stare generală alterată din cauza simptomatologiei;
-tegumente şi mucoase: palide, umede, tegumente integre, turgor normal;
-sistem ganglionar limfatic neglijabil;
-sistem osteo – articular: integru, articulaţii mobile.
-sistem musculo – adipos: bine reprezentat;
-aparat respirator: torace – normal conformat, mobil, cu respiraţia;
-murmur vezicular prezent, bilateral;
-R=22 r/minut
Aparat cardio – vascular:
-matitate cardiacă în limite normale;
-şoc apexian în spaţiul V intercostal stâng;
-zgomote cardiace ritmice;
-T.A. 120/70 mm Hg; AV = 70/min
-artere periferice pulsatile;
-reţea venoasă periferică normală.
Aparat digestiv şi anexe:
-dentiţie normală, corespunzătoare vârstei, gingii aderenţe la dinţi;
-tranzit intestinal alterat;
-durere abdominală colicativa;
-ficat şi splină în limite fiziologice;
-scaune diareice multiple.
Aparat urogenital:
-loji renale libere, nedureroase;
-Giordano negativ bilateral;
-mictiuni fiziologice;
-urini normocrome;
-organele genitale externe normal conformate;

46
 -S.N.C.: conştient; OTS.; aparent integru
-ROT: prezente bilateral.

ANALIZĂ ŞI INTERPRETAREA DATELOR PACIENTULUI M.D-S

ANALIZĂ SATISFACERII NEVOILOR FUNDAMENTALE

Nr. Nevoia Manifestări de Manifestări de Surse de
crt. fundamentală independenţă dependenţă dificultate
1 Nevoia de a -frecvenţa respiratorie normală - -
respira şi vârstei 22 r/min, respiraţii ritmice,
a avea o bună fără zgomote patologice;
circulaţie -mişcări respiratorii libere;
-aplitudine normală, egală, de
ambele hemitorace.
2 Nevoia de a bea - -greaţă, vărsături; -procesul
şi -durere abdominală inflamator
de a mânca colicativă; intestinal
-lipsa poftei de
mâncare
3 Nevoia de a - -scaune apoase şi -procesul
elimina multiple(5/zi); inflamator
-transpiraţii; intestinal
-risc de deshidratare
4 Nevoia de a se - -adinamic; -disconfort
mişca şi a avea o -durere abdominală abdominal
bună postură colicativă;
-vărsături
5 Nevoia de a -pacientul doarme ore suficiente - -
dormi şi de a se de somn (10 ore) şi are somn
odihni calm, fără coşmaruri, adoarme cu
uşurinţă şi se trezeşte odihnit
6 Nevoia de a se -pacientul se poate îmbrăca - -
îmbrăca şi singur, îşi alege vestimentaţia
dezbrăca
7 Nevoia de a-şi - -T=37,9  C măsurată -posibil
menţine sub axilă proces
temperatura infecţios
corpului în
limite normale
8 Nevoia de a fi -păr curat, îngrijit; - -
curat, îngrijit, de -urechi de conformitate normală,
a-şi proteja curate;
tegumentele şi -cavitate bucală, nas cu mucoasă
mucoasele umedă şi roz, gingii roz, aderente
dinţilor;
-unghii tăiate scurt, îngrijite;

47
 -pacientul are deprinderi igienice
normale
9 Nevoia de a -debit verbal conform varstei; - -
comunica -exprimare uşoară;
-imagine pozitivă despre sine
10 Nevoia de a - -starea generală alterată -alterarea
evita pericolele tranzitului
intestinal

DIAGNOSTICUL NURSING:
1.Durere abdominală din cauza procesului inflamator intestinal, manifestată colicativ.
2.Greţuri şi vărsături din cauza procesului inflamator intestinal.
3.Diaree din cauza procesului inflamator intestinal.
4.Dificultatea de a se alimenta şi hidrata din cauza problemelor apărute în urma infecţiei
intestinale.
5.Anxietate din cauza bolii, manifestată prin frica de complicaţii.
6.Vulnerabilitate faţă de pericole din cauza procesului infecţios, manifestată prin riscul de
deshidratare şi alte complicaţii
7.Dificultatea de a se odihni din cauza simptomelor bolii.

PLANIFICAREA ÎNGRIJIRILOR PACIENTULUI M.D-S.

OBIECTIVE:
-pacientul să fie echilibrat hidroelectrolitic în 24 – 48 ore;
-pacientul să mentina temperatura corporala in limite normale ;
-pacientul să nu devină sursă de infecţie pentru alte persoane pe toată durata internării;
-pacientul să beneficieze de un mediu confortabil şi securizant pe tot timpul internării;
-pacientul să fie alimentat corespunzător diagnosticului şi zilei de boală pe tot timpul
internării;
-pacientul să fie supravegheat atent pe tot timpul internării;
-pacientul să aibă o stare de confort fizic în următoarele 3 zile, iar dispariţia diareei în timp
de 1- 2 zile;
-pacientul să fie echilibrat psihic în decurs de 3 zile;
-pacientul să-şi satisfacă singur nevoile în decurs de 3 zile;

INTERVENŢII:
-asigurarea condiţiilor de microclimat şi mediu securizat: salon aerisit, temperatură şi
umiditate optime (22  C), lipsa curenţilor de aer;
-schimbarea lenjeriei de pat şi de corp;
-supravegherea, măsurarea şi notarea funcţiilor vitale şi vegetative;
-administrarea medicaţiei prescrisă de medic;
-colaborarea cu echipa de îngrijire;
-asigurarea regimului alimentar corespunzător evoluţiei bolii;
-pregătirea bolnavului pentru recoltarea produselor biologice şi patologice şi pentru
examenele de laborator;

48
 -supravegherea comportamentul bolnavului;
-întocmirea bilanţului ingestie – excretie;
-pregătirea materialelor şi instrumentelor necesare recoltării;
-susţinerea educaţia pentru sănătate;

APLICAREA PLANULUI DE ÎNGRIJIRI A PACIENTULUI M.D-S.

APLICAREA ÎNGRIJIRILOR
Probleme de Obiective INTERVENŢII Evaluare
dependenţă Autonome Delegate
1.Durere -pregătirea -plasare pacientul într- -recoltare de sânge Ziua 1-a
abdominală condiţiilor de un salon luminos, pentru Pacientul
îngrijire; liniştit, fără factori hemoleucogramă, prezintă stare
-pacientul să perturbatori, pe câte se ionogramă, alterată de
prezinte poate izolat, măcar cu transaminaze sănătate, dar
dispariţia durerii un paravan dacă nu se bilirubinemie; colaborează cu
în câteva ore; poate o rezervă -examen echipa de
-pacientul să separată pentru el; coprocultură şi îngrijire.
beneficieze -acoperire patulului coproparazitologic Ziua a 2-a
de un mediu pacientului cu muşama Pacientul
confortabil şi şi traversă; prezintă o
securizant pe tot -liniştirea pacientul, ameliorare a
timpul comunicând permanent stării de
internării; cu el; sănătate,
-pacientul să fie -asigurarea unui mediu scaunele
alimentat securizant şi condiţii de diareice s-au
corespunzător microclimat; rărit.
diagnosticului şi -supraveghrea Ziua a 3-a
a zilei de boală scaunului (frecvenţa, Starea de
pe tot parcursul consistenţa, culoare) sănătate s-a
internării; -supravegherea îmbunătăţit
durerilor abdominale; Scaunul de
-recomandarea poziţiei 2/zi, de
antalgică pentru consistenţă
diminuarea durerilor aproape
normală
Ziua a 4-a
Stare generală
bună

49
2.Dificultate de a -pacientul să fie -reechilibrarea Administrarea la Ziua 1-2-a
se alimenta şi echilibrat hidroelectrolitica a indicaţia medicului -pacientul
hidrata – risc de hidroelectrolitic pacientului, prin regim de: încearcă să se
deshidratare în 24-48 ore; hidric 24-48 ore (apă şi -Debridat 5ml x adapteze la
-pacientul să nu zeamă de orez), apoi 3/zi noul său rol,
devină sursă de regim alimentar de -Smecta 3 plic/zi declară că
infecţie pentru tranziţie, orez fiert în -Biotics 1 plic x durerea nu mai
alte persoane pe apă, brânză de vaci, 2/zi este chiar aşa
toată perioada carne fiartă, ou fiert -Calciu de evidentă.
internării; moale; după 8 – 10 zile -Augmentin susp Ziua a 3-a
-pacientul să fie se pot introduce laptele 457 mg/5ml; 2,5 ml -stare generală
supravegheat şi mezelurile. x2/zi bună simţitor;
atent pe tot -scaunele sunt
timpul de consistenţă
internării; semisolidă
-pacientul să
aibă o
alimentaţie
completă în
circa 10 zile, pe
tot timpul
internării;
-pacientul să fie
investigat şi
tratat conform
diagnosticului
pe timpul
internării

3.Greţuri şi -pacientul să -asigurarea repausul - Ziua 1-a

vărsături aibă o stare de fizic şi psihic al -pacientul
confort fizic în pacientului; prezintă
următoarele 3 -menţinerea igienei greţuri şi
zile, iar tegumentelor, a vărsături
dispariţia lenjeriei; Ziua a 2-a
diareei în timp -administrarea -pacientul
de 1-2 zile; tratamentului prezinta o
-pacientul să fie antispastic îmbunătăţire a
echilibrat psihic stării generale
în decurs de 3 Ziua a 3-a
zile; -pacientul nu
mai prezintă

50
 greţuri sau
vărsături
4.Diaree -pacientul să-şi -recoltarea materiilor Ziua1-a
recapete fecale pentru examen -scaune
echilibrul hidric bacteriologic diareice
şi nutriţional în (coprocultură); multiple
1-2 zile -menţinerea legăturii Ziua a 2-3-a
cu aparţinătorii -frecvenţa
pacientului; scaunelor s-a
-încurajarea mai redus
pacientului;
-educatia sanitara a
membrilor familiei în
privinţa dietei
5.Hipertermie -pacientul să -măsurarea si notarea -administrarea Ziua 1-a
prezinte zilnica a temperaturii tratamentului -subfebrilitate
temperatura corporale în foaia de antiinfecţios (37,5  C)
corporală în temperatură; recomandat de Ziua a 2-3 -a
limite normale -supravegherea medic termperatura
în 1-2 zile manifestărilor de corporală în
deshidratare, aspectul limite normale
tegumentelor, diureza,
pulsul, T.A.,
comportamentul
pacientului
6.Anxietate -pacientul să fie -observarea pacientului - Ziua 1-a
echilibrat psihic şi raportarea oricarei -pacientul este
în decurs de 3 modificari apărute în anxios
zile; starea de sănătate a Ziua 2-3-a
pacientului, medicului; -pacientul
-încurajarea pacientul începe să-şi
sa-si exprime temerile revină, nu mai
este speriat
7.Vulnerabili- -pacientul să nu -respectarea măsurilor - supravegherea
tate faţă de devină de prevenire a igienei
pericole. sursă de infecţie infecţiilor personale si
Risc de pentru alte nosocomiale; alimentare a
transmitere a persoane pe pacientului pe
infecţiei toată durata toata perioada
internării internarii
8.Dificultate de a -pacientul să -asigurarea condiţiilor - Ziua 1-a
se odihni. doarmă ore de favorizare a -pacientul
suficiente de somnului, prezintă
somn şi să se semiobscuritate; scaune
trezească diareice, ceea
odihnit în ce îl împiedică

51
 decurs de 2-3 să se
zile odihnească
Ziua a 2-a
-pacientul se
simte mai
liniştit, si
reuşeste să
doarmă
Ziua a 3-a
-pacientul
doarme
normal
9.Deficit de -asigurarea ca -explicarea pacientului - -
cunoştinţe familia poseda orice tehnică
medicale cunostiinte întreprinsă, scopul şi
sanitare importanţa ei în
corespunzatoare procesul de vindecare;
despre modul de -informarea familiei
prevenire si despre regimul pe care
vindecare a trebuie să-l urmeze
afectiunii pacientul pentru
recuperarea stării de
sănătate;
- educaţie pentru
sănătate cu membri
familiei;
-efectuarea
demersurilor necesare
externării;

EXTERNAREA PACIENTULUI M.D-S.

Numărul de zile de spitalizare: 3
Diagnostic la externare: enterocolită acută
Starea pacientului la externare: pacientul în vârstă de 5 ani, internat pentru stare de sănătate
alterată, greaţă, vomă, durere abdominale colicative , scaune apoase, multiple şi paloare, se
externează cu stare de sănătate foarte bună.

RECOMANDĂRI LA EXTERNARE:
-regim alimentar echilibrat, conform indicaţiilor medicului;
-consumul de apă numai de la surse sigure, dacă este posibil apă plata;
-să spele ouăle înainte de a le sparge, cu apă şi cu detergent şi să nu consume mai ales ouă
de rată;

52
 -fierberea cărnii înainte de preparare şi procurarea ei numai de la surse autorizate;
-evitarea consumului de conserve;
-evitarea afumăturilor;
-evitarea produselor din lapte ce nu prezintă calităţi organoleptice corespunzătoare;
-respectarea tratamentului medicamentos;
-control periodic la medicul de familie;
-revenirea, acutizarea şi prezenţa simptomelor şi la alţi membri ai familiei impune, de
urgenţă, prezentarea la medic

PROBLEME DE RECUPERARE:
-educarea familiei pacientului cu privire la măsurile de prevenire a infecţiilor, spălarea
mîinilor înainte de consumul alimentelor;
-evitarea consumului de alimente reci;
-evitarea băuturilor fermentate;
-respectarea regimului alimentar echilibrat conform indicaţiilor medicului;
-va continuă tratamentul ambulatoriu cu:
Antibiotice:
-Augmentin 475/5ml câte 2,5 ml x2/zi
-Biotics 1 plic x2/zi.
-Vitamine din complexul B.

PROBE DE LABORATOR ALE PACIENTULUI M.D-S.

Numele probei Tehnica de recoltare Valori normale Valorile

pacientului
1.Timp Quick Puncţie venoasă T.Q.=12 – 14 11 12
9 ml sânge + 1 ml oxalat de potasiu
2.VSH Puncţie venoasă 1,6 ml sânge + 0,4 1 – 10 mm/oră 7 mm/1 oră
ml citrat de Na fără stază 7 – 13 mm/2 ore
3.Glicemie Puncţie venoasă 5 ml sânge sau 2 0,80-1,20 mg % 85 mg %
ml sânge + 4 ml florură de Na uscat
4.Transaminaze Puncţie venoasă 5 – 10 ml sânge TGO=2 – 20 U.I. 17U.I.
TGP = 2 – 16 U.I. 10 U.I.
5.Creatinină Puncţie venoasă 5 – 10 ml sânge 0,6 – 1, 20 mg % 1,05 mg %
simplu
6.Hemocultura Recoltarea sângelui prin puncţie Negativă Negativă
venoasă pe mediu de cultură
7.Uree sanguină Se recoltează prin puncţie venoasă 0,20 – 0,40 g %0 0,30 g %0
5 – 10 ml sânge simplu
8. Examen urina Sumar de urină Culoare galben citrin -rare epitelii
Ph acid -rare leucocite
Densitate 1010 – 1025 - hematii
Urolulinogen: normal absente
Sedimente: rare epitelii

53
 Leucocite: foarte rare
Glucoza: absentă
Pigmenţi biliari:
absenţi
9.Urocultura După toaleta riguroasă a organelor -negativă -negativă
genito – urinare, se recoltează urina
din mijlocul jetului urinar într-o
eprubetă sterilă
10.Coprocultura Se recoltează scaun în recipiente -negativă -negativă
sterile speciale, din trei locuri
diferite

54
 VI. CONCLUZII

Sindromul Diareic Infecţios este o entitate clinică, care se caracterizează prin scaune
frecvente, de consistentă redusă, uneori apaosa , însumând volume mari de pierderi
lichidiene uneori până la 20 litri/ 24 ore, care pot duce la dezechilibrări hidroelectrolitice
severe însoţite de tulburări hemodinamice grave,uneori cauzatoare de deces. Sindromul
diareic este reprezentat în patologia infecţioasă printr-o gama largă de entităţi clinice cu
particularităţi simptomatice şi evolutive determinate în primul rând de agentul etiologic.
Enterocolită acută infecţioasă este o afecţiune a tractului digestiv, consecinţă a iritaţiei sau
inflamaţiei mucoasei intestinale (intestin subţire şi colon) şi reprezintă una din cele mai
frecvente manifestări ale Sindromului Diareic Infecţios. Procesul patologic este rareori
limitat la nivel intestinal, el cuprinde practic toate segmentele tubului digestiv (stomac,
duoden, intestin subţire, colon), realizând gastroenterocolite sau
gastroduodenoenterocolite. Boală este foarte frecvenţa, se întâlneşte la orice vârstă şi
reprezintă principala cauza de morbiditate şi mortalitate la copilul sub 5 ani.

55
 VII.BIBLIOGRAFIE:

1. Anatomia şi fiziologia omului – I.C. Voiculescu, I.C. Petricu, Ed. IV Bucureşti –

Editura Medicală

2. Anatomia si fiziología omului –Roxana Maria Albu Bucuresti-Editura Corint 1996

3. Explorări funcţionale şi îngrijiri specifice ale bolnavilor, Lucreţia Titircă

4. Ghid de nursing cu tehnici de evaluare şi îngrijiri corespunzătoare nevoilor

fundamentale, Lucreţia Titircă – Editura Viaţa medicală românească ,2008

5. Manual de medicină internă pentru cadre medii, Ediţia a III-a, All Medical, Corneliu
Borundel – Bucureşti – Bic All 2000

6. Bolile intestinului, O. Porgeş – Editura Stat, Bucureşti, 1976

7. Tratat de dietetică, I. Micu – Editura medicală, Bucureşti, 1974

9. Boli Infectioase-Marin Voiculescu, Editia a II-a; Ed Medicala Bucuresti, 1971

10. Bazele teoretice si practice ale ingrijirii omului sanatos si bolnav-Nursing- Manual
pentru scolile sanitare postliceale- Morariu Letitia, Ivan Mariuca, Puiu Victoria, Spataru
Ruxandra, Tofan Ruxandra, Chiru Florian, Stoianovici Serban; Editura Carol Davila ,
Bucuresti 2004

11. Boli Infectioase si Epidemiologie -manual pentru medici, studenti si elevi ai

Colegiului National de Nursing- Editura INFO-TEAM, 1999

56