www.referat.

ro

Ciubotica - Cucului (Primula officinalis P. veris)

Descriere:
Florile galben aurii ale acestei specii de ciuboticacucului raspindesc o mireasma placuta, asemanatoare merii si formeaza o umbrela dispusa pe o tulpina inalta de 10-20 de centimetri, care se ridica din centrul unei reozete. Aceasta varietate se mai numeste si aglica, anghelina, calce, cinci-foi, cizma-cucului, talpa-gastei, tita-caprei, tita-oii, urechita -ursului. Ea creste cu precadere pe cimpiile din zonele deluroase si prealpine. Foarte raspindita Primula eliator, cunoscuta tot sub numele de ciubotica-cucului, dar si de aglici, agrisel sau tita-vacii, creste pe mai toate cimpiile, la margini de paduri si sub tufisuri se poarta pe tulpina inalta o umbrela florala de un galben deschis, ce un parfum slab. Forta ei curativa este egala in valoare cu cea a Primulei officinalis, putind fi folosita exact in acelasi fel. O alta subspecie, Primula auricula, cunoscuta sub denumirile de urechea-ursului , ciubotica -cucului, ciubotica-ursului, urecheasoarecelui, urechiuse, este o planta alpina, care se afla sub stricta octrotire a legii, neavind deci voie sa fie culeasa. Aflindu-ma intr-o societate, vecinul meu de masa mi-a povestit ca este a Gallspach la cura. Aceasta fusese ultima sa speranta. Intrucit cura se apropia de sfirsit probabil fara nici un rezultat, nu stia ce sa mai faca. In ciuda somniferelor foarte puternice, nu putea dormi. Neurologii din Linz si Viena nu l-au putut elibera de acest calvar: Cind se intindea seara in pat, mort de oboseala, il cuprinde o durere parca i-ar stinge cineva o tigara aprinsa pe partea anterioara a labei piciorului. Din aceasta cauza este fizic si sufleteste la pamint si in pragul disperarii. I-am spus ca stiu un ceai excelent contra insomniei. Dar va avea el oare efect imdediat din pricina administrarii indelungate a unor somnifere dintre cele mai puternice? - A incercat. Am facut cunostinta pe 7 decembrie 1996. Sapte zile mai tarziu am mers in vizita la niste amici de-ai lui care mi-au comunicat inca din usa bucuria ca prietenul nostru comun isi recapatase somnul. In acelasi timp ii disparuse si durerea din laba piciorului. Ceaiul ii ajutase sa-si regaseasca sanatatea in cel mai scurt timp, inlaturind si toate tulburarile nervoase. Medicul care-l trata l-a rugat apoi sa-i dea reteta acestui ceai special contra insomniei: 50 grame de ciubotica-cucului 25 grame de flori de levantica 10 grame de sunatoare 15 grame de con de gamei 5 grame de radacini de odolean.

Se opareste 1 lingurita (cu varf) din acest amestec cu litru de apa si se lasa sa stea 3 minute. Ceaiul se bea foarte cald, in inghitituri mici, inainte de culcare. Se poate induclii cu putina miere dupa gust. Ceaiul ar trebui preferat orcarui somnifer chimic. Acestea din urma distrug sistemul nervos, in timp ce ceaiul inlatura toate tulburarile nervoase. Mama mea culegea in fiecare primavara ciubotica-cucului pentru ca stia ce infuenta linsititoare are asupra inimii si a nervilor. Se aduna intraga umbrela florala superioara. Preotul Kneipp a fost un mare adept al acestei flori. Exista o fotografie de-a lui in care poate fi vazut cu ciuboticacucului in mina. Prin efectul ei depurativ, ciubotica-cucului elimina toate substantele toxice care duc la artrita (guta) si boli reumatice. Preotul Kneipp afirma: <<Cine are predispozitie spre boala articulatiilor sau afectiunilor membrelor (intelege prin aceasta artrita si reumatismul) sa vea zilnic o perioada mai lunga de timp una pina la doua cesti de ceai de ciubotica-cucului. Durerile puternice se vor atenua si cu timpul vor disparea complet. Ceaiul de ciubotica-cucului este in plus si un mijloc excelent de intarire a nervilor si de tonifiere a inimii, calmeaza migrena si durerile de cap pe baza nervoasa, are un efect iesit din comun asupra inflamatiei miocardului, a hidropiziei si a tendintei spre apoplexie. O fiertura de radacini, amestecata cu miere, da un ceai pentru rinichi care ajuta la eliminarea calculului vezical (pietrei de vezica). Se recomanda uramtorul ceai depurativ de primavara: 50 grame de ciubotica-cucului 50 grame de mladite de soc 15 grame de frunze de urzici 15 grame de radacini de papadie. Se foloseste 1 lingurita (cu varf) din acest amestec la de apa, plantele se oparesc si se lasa sa stea 3 minute. Se beau in timpul zilei 2 cesti, inghititura cu inghititura; ceaiul se indulceste eventual cu putina miere. (Prin mladite de soc se inteleg mugurii tineri, care tocmai rasar primavara). Performante foarte bune in afectiunile inimii realizeaza vinul de ciubotica-cucului, pe care ni-l putem prepara singuri primavara. Se umple o stical de 2 litri cu flori proaspete de ciuboticacucului (umbelele florale intregi), fara a se indesa, iar deasupra se toarna vin alb natural, curat. Florile trebuie sa fie acoperite. Sticla se lasa, astupata usor cu un dop de pluta, sa stea 14 zile in soare. In afectiunile cardiace se ia din cind in caind cite o inghititura de vin, cardiacii pot sa bea pina la 3 linguri pline pe zi.

Mod de folosire: -infuzie: Se opareste 1 lingurita (cu varf) de plante cu 1 litru de apa si se lasa
sa stea putin. -vin pentru inima: Modul de fabricare si folosire se cauta la fragmentul respectiv din text! -ceai pentru dormit: Modul de amestecare si utilizare se cauta la fragmentul respectiv din text! -ceai de primavara (depurativ); Modul de amestecare si utilizare se cauta la fragmentul respectiv din text.

Cu ce altceva va mai puteti trata: - Kombucco Orientalis este folosita de peste 2000 de ani, si provine din China antica, din timpul dinastiei Tsin. Principiile active recomanda Kombucco Orientalis pentru cancer, boli ale sistemului digestiv, boli si probleme specifice femeilor, boli ale sistemului vascular si limfatic, matreata, apetit, imbunatatirea vederii, ajuta la reducerea dependentei de alcool, caderea parului, boli ale sistemului respirator, slabire etc.

Dr. Soraaya Sh. din Iran este cadru medical. A publicat un articol intitulat "Kombucco inhiba cresterea celulelor maligne" in revista iraniana "Baarg - e sabs", Teheran/Iran vol. 5 (mar/96), paginile 18, 19 si 54. [...] "Am distribuit Kombucco printre pacienti. Au avut rezultate bune si sunt foarte satisfacuti. Kombucco a fost utila pentru vindecarea bolilor prostatei, pintenilor calcaneeni, artritei reumatoide, cancerului maduvei osoase, fibromului uterin, fibrozei pulmonare si altele. Nu am auzit nici o plangere despre Kombucco. Rezultatele folosirii tratamentului Kombucco au fost suficient de bune pentru a-l accepta ca terapie perfecta. Si eu il folosesc zilnic." DETALII despre Kombucco Orientalis - Ceai Indian Chippewa a fost si este un tratament indian pe baza de plante. O sora medicala din Canada a recunoscut acest tratament in timp ce trata o pacienta in varsta, din Anglia, pe la inceputul anilor 1920. Pacienta a fost tratata cu Chippewa Tea pentru cancer de san de catre un vraci indian cu 30 ani in urma. Cand femeia i-a spus lui Rene despre cum tumoarea a fost eliminata de aceasta formula, ea a intrebat-o pe aceasta care este formula. Rene a inceput sa trateze pacienti bolnavi de cancer in stadiu terminal la mijlocul anilor 1920, incepand cu matusa ei. DETALII despre ceaiul Indian Chippewa Si eu am avut aceeasi problema. Cum venea iarna, faceam amigdalita, iar VSH-ul era mare. Faceam tratament cu antibiotice. Am ajuns chiar si la Penicilina si Moldamin, dar streptococ tot aveam si dupa tratament si analizele erau tot "rele". Dumnezeu a facut sa citesc o carte de-a tatalui meu, pe care o aveam de mult in biblioteca. Este o carte scrisa de un medic. In ea am gasit o reteta de tratament pentru durerile de gat, chiar si pentru streptococ. Am aplicat-o si eu si alte cateva persoane si apoi mi-am refacut analizele si, spre bucuria mea, medicul mi-a spus ca sunt normale. Reteta consta in folosirea otetului de mere, care are efecte miraculoase in bolile de gat. Se pun 2 lingurite de otet de mere intr-un pahar cu apa (sa nu fie rece), cu care se face gargara. Se procedeaza in felul urmator: se ia o inghititura din pahar, se face gargara, apoi lichidul se inghite. Se repeta aceasta procedura din ora in ora, pana la terminarea paharului, apoi se face alta solutie si se continua 12 ore. Apoi gargara se face mai rar. Durerea dispare in 24 de ore. Chiar si streptococul dispare, inainte de venirea rezultatelor de la laborator. Reteta este foarte simpla si la mine a dat rezultate pentru care ii multumesc lui Dumnezeu. Va doresc multa sanatate si sa va faceti bine.

Infectia cu streptococ de grup C si G

Streptococii din grupurile C si G, sunt patogeni beta-hemolitici, care in mod ocazional pot produce gazdei umane, infectii asemanatoare cu cele determinate de streptococii de grup A faringita, celulita, pneumonie streptococica, infectii ale tesutuirlor moi, bacteriemie, artrita septica sau endocardita. Bacteriemia produsa de streptococii de grup C sau G, se manifesta mai ales in randul persoanelor de varsta a treia, sau in randul bolnavilor cronici. In absenta unui focar infectios

evident,

se

va

suspiciona

intotdeauna

prezenta

unei

endocardite.

Artrita septica produsa de acesti patogeni, afecteaza in mod frecvent multiple articulatii. Artrita septica se poate prezenta ca o complicatie a endocarditei sau poate aparea in absenta acesteia. Raspunsul artritei la tratament este destul de lent; pentru vindecarea completa, de cele mai multe ori, se apeleaza la realizarea aspiratiilor repetate, a drenajului chirurgical sau a debridarii. Penicilina repezinta principalul chimioterapic utilizat pentru eradicarea infectiilor produse de streptococii de grup C si G. Se recomanda ca tratamentul endocarditei infectioase, sa se realizeze cu o combinatie de doua antibiotice penicilina si gentamicina (1 mg / kg corp la fiecare opt ore, daca functia renala nu este compromisa) .

Infectia cu streptococ viridans

Streptococii viridans cuprind un numar relativ extins de specii microbiene alfa-hemolitice acesti patogeni reprezinta agenti etiologici ai endocarditei bacteriene. Streptococcus salivarius, Streptococcus mutans, Streptococcus sanguis si Streptococuccus mitis (specii de streptococi viridans), fac parte din flora normala de contaminare orala de la nivelul dintilor si gingiilor; de asemenea, ei sunt implicati in aparitia cariilor dentare. Capacitatea lor de a determina endocardita bacteriana se datoreaza bacteriemiei induse de procesul masticator al alimentelor, periajul dintilor sau alte traumatisme minore de la nivelul cavitatii orale, precum si capacitatii acestora de a adera puternic la nivelul suprafetelor biologice. Deseori, streptococii sunt implicati in aparitia infectiilor mixte sinuzita, abcese cerebrale sau abcese hepatice. Streptococi viridans sunt si speciile Streptococcus intermedius si Streptococcus milleri ei difera intr-o oarecare masura de alte specii de streptococi viridans, prin tipul de hemoliza pe care il produc (beta-hemoliza), si prin tipul de sindroame clinice pe care le determina. Acesti patogeni sunt implicati cel mai adesea in aparitia infectiilor supurative abcese cerebreale si abcese ale viscerelor abdominale. Bacteriemia cu streptococi viridans apare mai ales in randul indivizilor cu neutropenie dupa realizarea transplantului de maduva osoasa sau dupa chimioterapia formatiunilor neoplazice. Streptococii viridans produc un sindrom septic insotit de febra ridicata si soc. Urmatoarele elemente reprezinta factori de risc pentru aparitia bacteriemiei cu streptococi viridans: profilaxia cu trimetoprim-sulfametoxazol, profilaxia cu fluorochinolone, tratamentul cu mucolitice, tratamentul cu antiacide, tratamentul cu inhibitori ai histaminei si neutropenia severa. Pacientii cu neutropenie care prezinta bacteriemie cu streptococi viridans vor fi tratati empiric cu vancomicina, pana in momentul in care rezultatele testarilor de laborator sunt disponibile; nu se recomanda initierea unui tratament cu penicilina, deoarece majoritatea streptococilor viridans prezinta rezistenta in fata acestui chimioterapic. Streptococii viridans implicati in aparitia altor tipuri de infectii (altele decat bacteriemia), prezinta de obicei sensibilitate la penicilina. Exista situatii speciale in care anumiti patogeni izolati in cazurile de endocardita, nu pot fi subcultivati pe medii solide. Acesti streptococi cu caracter nutritional diferit, necesita medii de cultura imbogative cu vitamina B6. Streptococii cu caracter nutritional diferit conduc in mod frecvent la recaderea cazurilor de endocardita bacteriana; aceste situatii speciale vor fi abordate cu un tratament combinat, cu gentamicina (1 mg / kg corp la fiecare opt ore pentru pacientii fara afectarea functiei renale) si penicilina.

Infectia cu streptococ de grup A

Grupul serologic A, contine o singura specie de patogeni: S. pyogenes microorganism capabil de a provoca o serie de infectii supurative. De asemenea, patogenii de grup A, detin o caracteristica aparte, si anume, capacitatea lor de a genera sindroame postinfectioase, de tipul reumatismului articular acut sau a glomerulonefritei poststreptococice. PATOGENEZA Streptococii au capacitatea de a elabora o serie de substante importante atat in patogeneza infectiei cat si in stimularea raspunsului imun din partea gazdei invadate. Peretele microbian contine un antigen ce va fi eliberat la contactul cu o substanta acida; reactia dintre extractele acide si antiserul specific pentru grupul A, reprezinta fundamentul identificarii anumitor tulpini ca fiind S. pyogenes. Toti streptococii de grup A, prezinta la suprafata o proteina majora, denumita proteina M; proteina M este utilizata pentru serotiparea tulpinilor, cu ajutorul antiserurilor specifice. Proteina M este ancorata la suprafata peretelui celular, cu ajutorul unor prelungiri filiforme; secventa amino-terminala a proteinei M este variabila astfel este explicata variatia antigenica a diferitelor tipuri M; regiunile proximare ale proteinei M, raman in permanenta constante. Proteina M, confera patogenilor capacitatea de a rezista proceselor de fagocitoza din sangele uman proaspat; aceasta rezistenta se pare ca se datoreaza posibilitatii legarii fibrinogenului plasmatic de moleculele M de la suprafata streptococilor; astfel, este perturbata functia sistemului complement; de asemenea, functia de opsonizare a peretelui bacterian este perturbata si ea. Detaliem in continuare cateva dintre elementele de clasificare a streptococilor in sistemul Lancefield (A, B, C, D si G), precum si infectiile tipice pe care acestia le pot produce: - grupul A, contine specia S. pyogenes, care determina beta-hemoliza si produce in mod caracteristic faringita, impetigo, celulita si scarlatina. - grupul B, contine specia S. agalactiae, care determina beta-hemoliza si produce in mod caracteristic sepsis neonatal, meningita, infectii puerperale, infectii urinare, infectii ale ulcerelor diabetice si endocardita. - grupul C, contine specia S. equi, care determina beta-hemoliza, si produce in mod caracteristic celulita, bacteriemie si endocardita bacteriana. - grupul D, contine speciile E. faecalis, E. faecium (enterococi) si S. bovis (non-enterococi), specii care sunt nehemolitice dar care pot genera infectii caracteristice, precum infectii de tract urinar, infectii ale palgilor, endocardita bacteriana si bacteriemie. - grupul G, contine specia S.canis, care determina beta-hemoliza si care provoaca infecti precum celulita, bacteriemie si endocardita bacteriana. - un grup ce contine patogeni neclasificati speciile S. mutans si S. sanguis (streptococi viridans), alfa-hemolitice, care determina endocardita, abcese dentare si abcese cerebrale; specia intermediara S. intermedius, care determina hemoliza variabila, raspunzatoare de producerea abceselor cerebrale si a abceselor viscerale; si specia Peptostreptococcus magnus, care de obicei este nehemolitica si care determina sinuzita, pneumonie, empiem, abcese cerebrale si abcese hepatice. Rezistenta la fagocitoza a streptococilor este invinsa de organism, cu ajutorul anticorpilor indreptati impotriva proteinei M; astfel se explica de ce gazdele care au dezvoltat o infectie cu o anumita tulpina, vor fi protejate impotriva reinfectiei cu aceeasi tulpina, dar nu si impotriva unei infectii cu o tulpina ce prezinta la suprafata membranei bacteriene, o proteina M diferita. De asemenea, streptococii de grup A sunt capabili de a forma o capsula polizaharidica compusa in mare parte din acid hialuronic. Exista tulpini de streptococi, ce apartin grupului A, capabile

de a elabora mari cantitati de acid hialuronic, ce va conferi coloniilor, un aspect mucoid, caracteristic. Polizaharidul capsular are rolul de a proteja bacteria impotriva ingestiei si distrugerii prin fagocitoza. Comparativ cu proteina A, capsula hialuronica are proprietati slab imunogene, iar anticorpii sintetizati impotriva elementelor capsulare, nu confera imunitate, datorita similitudinii structurale dintre acidul hialuronic bacterian si cel din componenta tesutului conjunctiv al gazdei umane. Streptococii de grup A, au capacitatea de a sintetiza un numar crescut de elemente extracelulare, raspunzatoare de inducerea toxicitatii locale si sistemice; de asemenea, aceste elemente secretorii favorizeaza diseminarea infectiei in organismul bolnav. Cele mai importante toxine elaborate de acesti patogeni, sunt streptolizinele S si O, care altereaza membranele celulare si produc hemoliza. Alte elemente secretorii care induc toxicitate in legatura cu infectia streptococica: streptokinazele, AND-azele, proteazele si exotoxinele pirogene A, B si C. Exotoxinele pirogene = toxine eritrogene sunt raspunzatoare de aparitia rash-ului caracteristic scarlatinei. In mod frecvent, tulpinile producatoare de exotoxina A, se asociaza cu infectii streptococice deosebit de severe fasciita necrozanta si sindromul sistemic = sindromul streptococic asemanator socului toxic. O parte dintre aceste elemente extracelulare, au capacitatea de a stimula producerea de anticorpi specifici, foarte utili pentru realizarea serodiagnosticului infectiilor streptococice. In cazurile in care se suspecteaza prezenta reumatismului articular acut sau prezenta glomerulonefritei poststreptococice, serodiagnosticul este folositor pentru a demonstra existenta unei infectii streptococice in antecedentele personale patologice recente.

Diagnostic

Tipic, la examenul cavitatii orale se va observa prezenta pseudomembranelor. Aceste membrane trebuiesc diferentiate de alte tipuri de exudat, cum ar fi cel din infectii streptococice (streptococ beta hemolitic grup A). Disfagia, odinofagia (durere la inghitire), adenopatia cervicala, rinoreea seroganguinolenta, toate acestea ne pot orienta catre diagnosticul de infectie difterica. Imediat dupa stabilirea diagnosticului etiologic, se va incepe tratamentul cu toxina antidifterica. Bacilul poate fi izolat prin metode de laborator, pe medii speciale de cultura, prelevand material din leziunile locale. Toate tulpinile de bacil difteric, vor fi testate pentru toxicitate. La pacientii cu infectie difterica, se mai poate izola din acelasi material patologic si streptococul beta hemolitic de grup A, dar si Staphylococcus aureus. In majoritatea cazurilor, difteria cutanata cu aspecte de ,, ulcer perforat, nu poate fi deosebita de alte dermatoze; de aceea vom efectua culturi din leziunile cutanate, pentru izolarea bacilului.

Faringita
Introducere Semne si simptome Cauze Complicatii Tratament Evolutie

Faringita se defineste drept inflamatia sau infectia faringelui si/sau amigdalelor. Etiologia este in general infectioasa, cu 40 - 60% cazuri de origine virala si cca 40% din cazuri de orgine bacteriana. Alte cauze includ alergiile, traumatismele si toxinele.

Faringita se manifesta prin secretii nazale, febra (intre 38 si 40 C) si tuse seaca, de iritatie. La copil, se dezvolta in special in partea superioara a faringelui (rinofaringe), in timp ce la adolescent in partea inferioara. In faringita de origine infectioasa, bacteriile sau virusurile invadeaza direct mucoasa faringiana, determinand un raspuns inflamator local. Alte virusuri (rinovirus, de exemplu) determina iritatii ale mucoasei faringelui consecutive secretiilor nazale. Incidenta faringitei este considerabil mai mare in randul populatiei pediatrice. Infectiile cu streptococ beta hemolitic de grup A determina 15% din faringite la adulti si cca 30% din cazurile pediatrice. Varful incidentei faringetelor bacteriene si virale se situeaza intre 4 si 7 ani. In general, vindecarea este spontana si se produce in termen de o saptamana.

Faringita
Introducere Semne si simptome Cauze Complicatii Tratament Evolutie

Tratament
Obiectivul tratamentului (constand de obicei intr-o antibioterapie) este de a reduce durata bolii, de a calma simptomele, de a diminua incidenta recidivelor si a complicatiilor (reumatism articular acut, de exemplu). Tratamentul curativ Antibioticele sunt prescrise in cazul infectiilor cu streptococ beta hemolitic de grup A, pentru a preveni sechelele, dar pot fi utilizate in cazurile de faringita severa cauzata de alti agenti bacterieni. Corticosteroizii sunt utilizati in cazurile de obstructie a cailor respiratorii si pentru reducerea simptomelor. Se administreaza intotdeauna impreuna cu antibiotice pentru a preveni bacteriemia. Medicamentele antifungice sunt indicate in cazurile de faringita asociata cu candidoza bucala. Antivirale in general, aceste medicamente nu au rezultate clinice in faringita virala. Totusi, la pacientii imunodeprimati, antiviralele pot fi eficiente. In cazurile severe de faringita cauzata de virusul herpes simplex la pacientii imunodeprimati, se poate prescrie aciclovir, famciclovir sau valaciclovir. In infectiile cu citomegalovirus (CMV) la pacientii imunodeprimati, se recomanda ganciclovir. Tratamentul simptomatic Se recomanda inhalarea de solutii mentolate, incetarea fumatului, ingestia de lapte cald cu miere si umidificarea aerului.

Scarlatina
Introducere Semne si simptome Diagnostic si tratament

Scarlatina este o boala infectioasa, cauzata de streptococul beta-hemolitic grup A, care secreta o toxina eritrogena (responsabila pentru aparitia eruptiei). Infectia afecteaza cu precadere copiii cu varste intre 5 si 10 ani, in special in lunile de iarna si mult mai rar, adultii. La copiii sub 2 ani, scarlatina este rara, datorita prezentei anticorpilor materni. De asemenea, 80% din copiii cu varsta de 10 ani dispun de anticorpi impotriva toxinelor streptococice. Transmiterea infectiei se face pe cale aerogena, de la individul contaminat, prin intermediul picaturilor de saliva emise de acesta. Rata infectarii este mai mare in mediile suprapopulate (scoli, institutii, etc.) La adulti, incidenta scarlatinei scade datorita dezvoltarii imunitatii fata de majoritatea serotipurilor de streptococ. Incubatia (perioada cuprinsa intre contactul cu bacteria si aparitia primelor simptome ale bolii) dureaza 2 -5 zile. Copilul este contagios incepand cu doua zile inaintea anginei si pana la 24 ore dupa inceputul antibioterapiei. Cu cat consultarea medicului este mai tarzie, cu atat copilul este mai mult timp contagios. Datorita tratamentului cu antibiotice (penicilina), aceasta infectie este mai putin frecventa decat in trecut si de asemenea, mai putin grava. In general, copiii prezinta o forma atenuata a bolii, cu o durata scurta. In prezent, infectia are o evolutie benigna, iar mortalitatea se datoreaza complicatiilor, precum bronhopneumonia si meningita.

Psoriazis
Introducere Semne si simptome Cauze si factori de risc Diagnostic si tratament Sfaturi pentru ingrijirea pielii

Cauze si factori de risc

Cauza psoriazisului este necunoscuta, dar istoricul familial pozitiv este frecvent, ceea ce sugereaza o componenta genetica in numeroase cazuri (antecedentele familale de psoriazis sunt identificate intr-o treime din cazuri). Mecanismul psoriazisului corespunde unei reinnoiri accelerate a celulelor epidermei (stratul superficial al pielii), la fiecare 4 zile, desi ciclul normal este de 28 zile. Dat fiindca durata de viata a celulelor este aceeasi, acestea se acumuleaza si formeaza cruste groase. Desi cauza nu se cunoaste cu precizie, au fost identificati factorii ce declanseaza psoriazisul: stresul iritatiile locale (fenomenul Koebner) infectile cu streptococul beta-hemolitic - unele medicamente (clorochina, beta blocante, indometacina, litiu, interferon alfa) intreruperea tratamentului cu unele medicamente (cortizon) ingestia unor substante toxice (alcool, tutun, etc) arsurile solare tulburari ale somnului

Factori

de

risc

- predispozitia genetica la peste o treime din pacienti, unul sau mai multi membri ai familiei sufera de asemenea de psoriazis. Daca unul dintre parinti prezinta aceasta afectiune, riscul pentru copil variaza intre 5 si 10%. reactiile imunologice fata de o alta boala (varicela) reactia fata de un medicament (litiu, beta-blocante) sau un vaccin o infectie sistemica (faringita sau angina streptococica) stresul leziunile cutanate clima uscata - expunerea prelungita la radiatiile solare sau la unele substante chimice (dezinfectanti, diluanti de vopsea) - consumul excesiv de alcool

Reumatismul articular acut - RAA

Introducere Cauze si factori de risc Semne si simptome Diagnostic Tratament

Reumatismul articular acut este o boala inflamatorie a tesutului conjunctiv provocata de streptococul beta-hemolitic, cu patogenie infectios-imunologica, aviind ca substrat histopatologic nodului Aschoff cu evolutie cronica cu acutizari si aviind tendinta de a provoca in cursul puseului acut leziuni miocardice potential letale si leziuni valvulare cu sechele fibroase. Prin mortalitate si morbiditate reumatismul articular acut constituie o problema majora de sanatate publica in tarile in curs de dezvoltare, cardiopatia reumatismala determinind 35-40% din internarile in spital, constituind indicatia cea mai frecventa pentru chirurgia cardiaca precum si prindipala cardiopatie cauzatoare de deces la grupa 5-25 de ani. Incidenta variaza cu nivelul socio-economic. Chiar si in tarile dezvoltate reumatismul articular acut ramine o problema majora de sanatate, desi in anii '60-'80 morbimortalitatea a scazut spectaculos prin: -ameliorarea conditiilor sanitare ale locuintelor -cresterea nivelului asistentei medicale -eficienta penicilinei in tratamentul anginei streptococice si in profilaxia secundara. In ultimii ani in S. U. A. s-a constatat o recrudiscenta a reumatismului articular acut care a fost explicata prin: -aparitia de noi suse de streptococ beta-hemolitic -relaxarea programelor de profilaxie -valul de imigranti din tarile lumii a treia. Boala se caracterizeaza prin inflamarea tesutului conjunctiv din articulatii, inima, piele, creier, dupa infectia tractului respirator superior: angina streptococica sau scarlatina. Persoanele afectate vor dezvolta in faza acuta sau tardiv dupa infectie artrita, cardita, choreea Sydenham, eritema marginatum. Tratamentul infectiei streptococice are drept scop eradicarea bacteriilor prin antibiotice, terapia imunologica prin salicilati si corticosteroizi si terapia afectarii cardiace. Penincilina V orala este antibioticul preferat pentru tratamentul anginei streptococice. Daca aceasta nu este disponibila sau nu i se poate administra pacientului se utilizeaza benzatin penicilina injectabila intramuscular. Pentru cei alergici la penicilina se pot administra alte antibiotice.

Atunci cind terapia medicala esueaza se opteaza pentru cea chirurgicala. Aproximativ 40% dintre pacienti vor dezvolta stenoza mitrala ca adulti. Pentru aceasta sechela inflamatorie a infectiei streptococice se folosesc diferite tehnici de inlocuire valvulara, valvuloplastie sau valvulotomie. Manifestarile clinice ale reumatismului articular acut se rezolva in 12 saptamini in 80% din cazuri. Sechelele bolii sunt limitate la cord si depind de severitatea carditei din timpul atacului acut. Patogenie Reumatismul articular acut se dezvolta la copiii si adolescentii care au avut in antecedente angina streptococica, in urma cu 14 zile sau scarlatina, in urma cu 21 de zile. Streptococul beta-hemolitic ataca celulele tractului respirator superior si produce numeroase enzime si toxine care-i permit invadarea celulelor gazdei. Dupa o perioada de incubare de 2-4 zile bacteria determina raspuns inflamator, dupa alte 3-5 zile urmeaza eritemul faringian, febra, starea de rau, cefalee si leucocitoza. La un numar mic de pacienti infectia conduce la reumatism articular acut la citeva saptamini dupa faringita care se rezolva. Doar infectiile faringelui initiaza sau reactiveaza reumatismul articular acut. Contactul direct cu secretiile respiratorii sau orale este contagios. Pacientii ramin infectanti pentru citeva saptamini dupa rezolvarea anginei streptococice si sunt rezervoare prin care infecteaza alte persoane. Tratamentul cu penicilina scurteaza cursul clinic al faringitei si previne sechelele majore. Dupa rezolvarea faringitei fara tratament streptococii8 ramin cantonati in faringe si nasofaringe, fara a trece in singe si vor determina reactii imunologice complexe care vor duce la boala cardiaca reumatismala cronica, glomerulonefrita poststreptococica si reactivari ale anginei streptococice. Mecanismul Este unul complex infectios-imunologic. si incomplet elucidat.

Ipoteza toxica considera ca exotoxinele streptococice eliberate in circulatie ar avea efect cardiotoxic, dar desi experimental provoaca leziuni cardiace exudative si necrotice, nu pot reproduce nodulii garnulomatosi Aschoff. Ipoteza imunologica este sugerata de perioada de latenta dintre aparitia anginei si aparitia manifestarilor cardio-articulare. Aceasta considera ca in conditiile unei predispozitii genetice antigenii streptococici genereaza aparitia de anticorpi specifici responsabili de aparitia leziunilor cardiace datorita reactiilor incrucisate intre componentele streptococice si cele miocardice. Astfel -membrana -membrana Polizaharidul -membrana -glicoproteinele proteina M protoplasmica sarcolemei este se gaseste streptococica miocardice. in:

C din

format din celulara endocardul valvular,

fractiuni prezente in: streptococica lichidul sinovial si cartilaje.

Apar si anticorpi anti-miocardici care nu reactioneaza incrucisat cu antigenele streptococice, ci s-ar produce prin lezarea componentelor miocardice. Acesti anticorpi anti-miocardici prezenti la 80% din cazurile de cardita vor fi regasiti in complezele Ag-Ac-C la nivelul leziunilor reumatice miocardice exudativ-necrotice, dar nu si in granuloamele Aschoff.

Rolul mecanismului autoimun. Leziunile granulomatoase endomiocardice s-ar produce prin mecanisme imune celulare prin sensibilizarea limfocitelor T cu antigene streptococice, cu efect citotoxic asupra miofibrilelor cardiace.

Boala cardiaca reumatismala

Introducere Cauze si factori de risc Semne si simptome Diagnostic Tratament

Boala reumatismala cardiaca este cea mai severa complicatie a febrei reumatice (reumatismului articular acut) . Febra reumatica acuta urmeaza faringitei acute streptococice (angina streptococica) cu streptococ beta-hemolitic de grup A la copii. Aproximativ 39% dintre pacientii cu reumatism articular acut vor dezvolta in grade variate pancardita cu insuficienta valvulara asociata, insuficienta cardiaca, pericardita si chiar deces. Prin boala reumatismala cardiaca pacientii vor prezenta stenoza valvulara cu regurgitare, dilatatie atriala, aritmii si disfunctie valvulara. Boala cardiaca reumatismala este cauza principala in lume pentru stenoza mitrala si necesitatea inlocuirii valvulare. Reumatismul acut articular si boala cardiaca reumatismala se presupun a fi cauzate de un raspuns autoimun, dar patogenia exacta nu este inca clara. Desi boala cardiaca reumatismala a fost cauza predominanta de deces in urma cu 100 ani la persoanele intre 5-20 de ani, astazi incidenta acesteia a scazut in tarile dezvoltate, iar rata mortalitatii a scazut pina la 0% din 1960. In lume boala cardiaca reumatismala ramine o problema de sanatate majora. Se estimeaza ca boala apare la 5-30 de milioane de copii si adulti tineri. 90. 000 de indivizi mor anual in urma acestei boli. Reumatismul articular acut este o boala inflamatorie care afecteaza tesutul conjunctiv, in special cel din structura inimii, articulatiilor, pileii sau creierului. Boala poate apare la orice virsta, dar cel mai frecvent la copii de 15 ani. Febra reumatica incepe prin afectarea faringelui-angina streptococica sau scarlatina si este determinata de o bacterie din grupul A beta-hemolitic. Angina streptococica este cea mai frecventa faringita. Boala cardiaca reumatismala care rezulta dupa faringita streptococica netratata este o afectiune care dureaza toata viata. Profilaxia cea mai eficace este cea de a preveni angina streptocogica (faringita streptococica), prin tratament corect cu penicilina sau alte antibiotice. Persoanele care au avut deja angina streptococica sunt mai succeptibili la recaderi si afectare cardiaca. Acestia vor primi tratament continuu si probabil pentru toata viata. Daca s-a instalat boala cardiaca reumatica pacientii vor prezenta un risc crescut pentru dezvoltarea endocarditei bacteriene- o infectie care distruge valvele inimii. Terapia chirurgicala este indicata in stenoza mitrala prin valvulotomie mitrala, valvuloplastie percutana cu balonas sau inlociurea valvei mitrale. Complicatiile extracardiace care rezulta din infectia streptococica cuprind: coreea Sydenham, artrita reumatica, faringita streptococica, scarlatina, eritema marginatum, glomerulonefrita. Patogenie

Mecanismul infectios-imunologic este complex si incomplet elucidat. Agentul initiator este streptococul beta-hemolitic de grup A. Febra reumatica se dezvolta la copiii si adolescentii care au avut initial faringita streptococica. Bacteria ataca celulele tractului respirator superior si produce o varietate de enzime care invadeaza si distrug tesuturile gazdei. Dupa o perioada de incubatie de 2-4 zile apare raspunsul inflamator acut, dupa eritemul faringian, febra, stare de rau, cefalee si leucocitoza. In 3% din cazuri infectia duce la febra reumatica la citeva saptamini dupa rezolvarea faringitei. Doar infectiile faringelui initiaza febra reumatica reactiva. Dupa rezolvarea faringitei si fara un tratament antibiotic adecvat streptococul ramine cantonat in faringe si nu trece in circulatie. Ipotezele care stau la baza intelegerii afectarii cardiace reumatismale.

Ipoteza toxica. Aceasta considera ca exotoxinele streptococice eliberate in circulatie ar avea efect cardiotoxic, dar desi experimental provoaca leziuni cardiace exudative si necrotice nu pot produce noduli granulomatosi Aschoff. Ipoteza imunologica. Este sugerata de perioada de latenta dintre aparitia anginei si aparitia manifestarilor cardioarticulare. Se considera ca in conditiile unei predispozitii genetice antigenii streptocici genereaza aparitia leziunilor miocardice datorita reactiilor imune incrucisate intre componentele streptococice si cele miocardice. Aceste componente streptococice cuprind: -proteina M care se regaseste in membrana protoplasmatica streptococica dar si in membrana sarcolemei miocardice -polizaharidul C este format din fractiuni prezente in: membrana celulara streptococica dar si glicoproteinele din endocardul valvular, lichidul sinovial si cartilaje. Rolul reactiilor imune incrucisate. Apar si anticorpi anti-miocardici care nu reactioneaza incrucisat cu antigenele streptococice, ci s-ar produce prin lezarea componentelor miocardice. Acesti Ac anti-miocardici prezenti la 80% din cazurile de cardita vor fi regasiti in complezele Ag-Ac-C la nivelul leziunilor reumatice miocardice exudativ-necrotice, dar nu si in granuloame. Rolul mecanismului autoimun. Leziunile granulomatoase endomiocardice-nodulii Aschoff s-ar produce prin mecanisme imune celulare: limfocite T sensibilizate cu Ag streptococice ar avea efecte citotoxice asupra miofibrilelor cardiace. Afectarea reumatismala cardiaca. Boala cardiaca reumatismala acuta produce frecvent o pancardita caracterizata de endocardita, miocardita si pericardita. Endocardita se manifesta prin insuficienta valvulara. Valva mitrala este cea mai frecvent si sever afectata-75% din pacienti, iar valva aortica este a doua ca frecventa-25%. Valva tricuspida este deformata doar in proportie de 10% si este aproape intotdeauna asociata cu leziunile aortice si mitrale. Valva pulmonara este rar afectata. Insuficienta valvulara severa poate conduce la insuficienta cardiaca congestiva si chiar deces. Miocardita este prezenta in orice afectare cardiaca. Afectarea pericardica determina pericardita constrictiva. Afectarea -choreea extracardiaca minor-Sydenham n reumatismala 8-20% din cuprinde: cazuri

-eritem marginat, nodozitati Meynet -poliartrita-fugacee, fluxionara, afectind articulatiile mari si mobile, prezenta in 85% din cazuri -glomerulonefrita poststreptococica -adenita cervicala, abces periamigdalian -celulita, otita medie, septicemie.

Boala cardiaca reumatismala

Introducere Cauze si factori de risc Semne si simptome Diagnostic Tratament

Diagnostic
Electrocardiograma evidentiaza: -tahicardie sinusala in faza acuta a bolii -bloc atrioventricular de gradul intii (alungirea intervalului PR) -bloc atrioventricular de gradul al doilea si al treilea in faza acuta a bolii dar care se rezolva tardiv -cind se asociaza pericardita se evidentiaza supradenivelarea ST in derivatiile II, III, aVF si V4V6 -mai pot apare: flutter atrial, tahicardie atriala multifocala, fibrilatie atriala. Studii de laborator.

Cultura bacteriana din exudatul faringian pentru streptococ grup A beta-hemolitic este de obicei negativa in timpul simptomelor febrei reumatice sau a bolii cardiace reumatismale. Testul de detectie rapida a antigenelor streptococice.

Testul de detectare a anticorpilor anti-streptococici. Este maxim in timpul simptomatologiei febrei reumatice, pot fi utilizati pentru a detecta infectiile streptococice din antecedente la pacienti care se prezinta doar cu choree. Anticorpii extracelulari cei mai utilizati sunt cei anti-streptolizina O (ASO), antideoxiribonucleaza (ADNase), antihialuronidaza, antistreptokinaza, antiesteraza si anti-ADN. Anticorpii celulari cei mai frecvent determinati sunt: anti-polizaharidaze, antiteichoic, anti-proteina M. In general anticorpii exttracelulari cresc in prima luna dupa infectie si se mentin in platou pentru 3-6 luni pentru a reveni la normal dupa 6-12 luni. Reactantii de faza acuta: -proteina C reactiva si VSH-ul sunt crescute -ambele teste au o sensibilitate crescuta dar specificitate scazuta -pot fi folosite pentru a monitoriza rezolvarea inflamatiei -pentru detectarea recaderilor dupa folosirea de aspirina -pentru identificarea recurentei bolii. Anticorpii Studiile cardiaci reactivi: nivelul de tropomiozina este ridicat.

imagistice.

Examenul radiografic toracic evidentiaza cardiomegalia, congestia pulmonara si alte elemente

caracteristice insuficientei cardiace. Cind pacientul a prezentat febra si detresa respiratorie, radiografia toracica ajuta la diferentierea insuficientei cardiace de pneumonia reumatica. Echocardiograma Doppler identifica si cuantifica insuficienta valvulara si disfunctia ventriculara. In cardita moderata evidentiaza regurgitarea mitrala in faza acuta a bolii, care se remite dupa citeva saptamini, fata de bolnavii cu cardita severa in care exista regurgitare mitrala si aortica persistenta. Cel mai important element echocardiografic al regurgitarii mitrale este dilatatia inelului mitral, elongatia cordajelor valvei anterioare si aparitia unui jet de singe orintat posterolateral. In boala cardiaca reumatica cronica se evidentiaza ingrosarea difuza si fuziunea comisurala a valvelor. Procedee efectuate. Cateterizarea cardiaca este contraindicata in boala cardiaca acuta. In cea cronica este utila in evaluarea afectarea aortica si mitrala si destenozarea prin tehnica cu balonas. Complicatiile procedeului cuprind: tahiartitmii, bradiaritmii si ocluzie vasculara. Examenul histopatologic. Evidentiaza leziuni verucoase la comisurile valvulare. Nodulii Aschoff (acumulare focala perivasculara de colagen eozinofilic inconjurat de limfocite, plasmocite si macrofage) se regasesc in pericard, regiunile perivsculare ale miocardului si endocardului. Acestia vor fi inlocuiti de tesut cicatricial. In pericard exudatul serofibrinos si fibrinos da aparenta de pericardita cu piine si unt. Diagnostic diferential: stenoza aortica, stenoza mitrala de alte etiologii, prolapsul mitraa, cardita virala, bacteriana, boala Kawasaki, sarcoidoza, histoplasmoza, lupusul eritematos sistemic, boala Bechcet.

Septicemia neonatala
Introducere Semne clinice Diagnostic de laborator Tratament

Diagnostic de laborator
In SUSPICIUNEA DE SEPTICEMIE se fac prelevri bacteriologice din sange, urin, lichid cefalorahidian (LCR), secretie gastric, scaun, faringe, ombilic, tegumente. Hemoleucograma (HLG) evidentiaza asocierea de anemie cu trombopenie. Valoarea proteinei C reactive (CRP) depaseste 2mg%; uneori rezultatele pot fi fals pozitive. Haptoglobin este crescut, valoarea fibrinogenului este mai mare de 4, 5 g% in primele 8 ore si depaseste 3, 5 g% in primele 2 zile. Viteza de sedimentare a hematiilor (VSH) este peste15 mm/h in prima or de viat. Valori fals crescute se inregistreaza in anemia hemolitic, iar valori fals sczute in coagularea intravasculara diseminata (CID) . Imunoglobulinele (Ig) M din cordon depasesc 20 mg%; acestea indic infectie intrauterin. Alte manifestari pot fi: hiper sau hipoglicemie, acidoz metabolic greu reductibil, hiperbilirubinemie mixt, alterarea factorilor coagulrii. Diagnosticul de SEPTICEMIE este confirmat prin: hemocultura, culturile din urin, punctia lombara plus culturile din lichidul cefalo-rahidian (LCR) lucrate in suspiciunea de meningit.

Numrul de elemente in LCR poate fi: 8-32 elemente/mmc la un nou-nascut cu risc fr s fie infectat, 60% din elemente sunt polinucleare. Dup 1 sptman celularitatea se reduce, dar poate rmane crescut la nou-nascutul prematur. La examinarea culturilor din lichidul cefalo-rahidian proteinorahia este crescut inregistrand valori mai mari de 1, 70 mg%, iar glicorahia sczut. Detectarea antigenelor este utila pentru detectarea infectiilor cu streptococ de grup B betahemolitic si a Escherichia colli K1. Se face si examen radiologic toraco abdominal. Diagnosticul pozitiv se pune pe baza anamnezei care evidentiaza factorii de risc infectiosi materni si fetali. In acest scop este util si examenul clinic, precum si examenele de laborator: semnele de suspiciune plus semnele de certitudine. Calitatea recoltrii hemoculturii este un element al diagnosticului etiologic. Diagnosticul diferential: Se impune efectuarea diagnosticului diferential doar in stadiul initial cand simptomatologia este nespecific si cand predomin o anumit manifestare visceral: depresie respiratorie de cauz pulmonar (boala membranelor hialine), depresie respiratori de cauz neurologic, depresie respiratorie de cauz metabolic, manifestri digestive din cadrul enterocolitei ulcero-necrotice post hipoxice

Infectia stafilococica
Introducere Stafilococul auriu (S.aureus) Sindromul socului toxic Sindromul stafilococic al pielii oparite Toxiinfectia alimentara stafilococica Infectiile pielii si tesuturilor moi Infectiile tractului repirator Infectiile sistemului nervos central Infectiile tractului urinar Infectiile endovasculare Infectiile musculo-scheletale Diagnosticul infectiei stafilococice Tratament - Rezistenta la antibiotice Tratament - Selectia antibioticelor Tratament - Calea de administrare si durata Profilaxie si control Stafilococii coagulazo-negativi

Infectiile pielii si tesuturilor moi

Dintre toti agentii patogeni, S. aureus determina cel mai frecvent infectii ale pielii si tesuturilor moi. Bolile sunt generate in mod uzual, de anumite tulpini de S. aureus care colonizeaza mucoaza nazala sau alte regiuni ale organismului uman. Pielea si tesuturile moi subiacente pot fi invadate in mod direct, sau infectia se poate constitui ca un proces secundar ce complica anumite leziuni deja existente la suprafata tegumentelor si mucoaselor.

Stafilococii pot produce infectii ale foliculilor pilosi, infectii care pot fi banale sau chiar amenintatiare de viata. Foliculita, reprezinta o infectie ce afecteaza orificiul folicular; in timpul examenului clinic al pielii, putem observa o pustula de culoare galbena cu aspect rotunjit, inconjurata simetric de o zona eritematoasa (rosiatica) . Foliculita este autolimitata, insa vindecarea poate fi accelerata prin utilizarea unor antiseptice locale sau sistemice. Furunculul (buboiul), este o infectie mai severa decat foliculita, ce afecteaza zonele din profunzimea foliculului pilos, determinand aparitia unui proces de necroza; furunculul apare mai ales le nivelul tegumentului fetei, gatului si feselor. Aparitia furuncului va fi insotita de durere in regiunea respectiva, febra si simptome generale. Intotdeauna se impune realizarea unui drenaj chirurgical atent si complet, precum si administrarea unui tratament cu antibiotice; in felul acesta, vindecarea se va realiza mult mai repede si vom evita aparitia unor cicatrici inestetice. Dupa vindecare, furunculul poate sa recidiveze, atunci cand in organism exista un focar de colonizare permanenta cu anumite tulpini patogene de S. aureus. Daca infectia afecteaza un numar extins de foliculi pilosi, atunci boala este denumita, , carbuncul. Carbunculul reprezinta o infectie necrotica grava, insotita de febra ridicata si stare de rau accentuata; infectia afecteaza mai ales barbatii adulti de varsta medie, si se dispune cu predilectie la nivelul tegumentului cefei, umerilor, soldurilor si coapselor. Deoarece infectia este mult mai extinsa decat in cazul furunculului, boala se poate complica cu bacteriemie. Pentru vindecare, se recomanda realizarea drenajului chirurgical si administrarea de antibiotice pe cale sistemica. De asemenea, S.aureus reprezinta cea mai frecventa cauza de panaritiu acut si infectie a pliurilor laterale ale unghiilor. S. aureus poate produce impetigo bulos, boala ce apare mai ales la varsta copilariei. Toxinele exfoliative sunt raspunzatoare de aparitia fisurilor tegumentare si a bulelor ce contin leucocite neutrofile si bacterii. Impetigo non-bulos este cauza de prezenta streptococilor beta-hemolitici, in timp de S. aureus este capabil de a infecta secundar aceste leziuni. Infectiile usoare si localizate pot fi tratate cu antibiotice topice (mupirocin) ; infectiile severe si generalizate, precum si cele insotite de limfadenopatie, vor necesita tratament sistemic intens. Celulita reprezinta o infectie extinsa a tesutului celular subcutanat, produsa in mod obisnuit de streptococii beta-hemolitici; mult mai rar, celulita poate fi produsa de anumite tulpini patogene de S. aureus. Celulita stafilococica apare de obicei dupa infectarea secundara a plagilor traumatice sau chirurgicale. In acest caz, se recomanda initierea unui tratament empiric indreptat impotriva celor doi posil agenti etiologici ai infectiei: streptococul betahemolitic si S. aureus. Erizipelul reprezinta o infectie superficiala a dermului si tesutului celular subcutanat, cu aspect eruptiv, margini ridicate si bine delimitate. Erizipelul este determinat cel mai frecvent de infectia cu streptococi de grup A, si mult mai rar de infectia cu S. aureus.

Infectia streptococica si enterococica

Introducere Infectia cu streptococ viridans Infectia cu streptococ de grup A Faringita Starea de purtator asimptomatic Scarlatina Impetigo (piodermita) Celulita Fasceita necrozanta Pneumonia si empiemul Bacteriemia si sepsisul streptococic

Infectia cu streptococ de grup C si G Infectia cu streptococ de grup B Infectiile streptococice la nou-nascut Infectiile streptococice la adulti Infectia cu enterococ si streptococ de grup D Infectia cu alte specii de streptococi

Cea mai mare parte dintre streptococi, fac parte din flora normala de colonizare a tractului respirator, gastrointestinal si genitourinar; foarte multe dintre speciile streptococice sunt deosebit de importante pentru etiologia afectiunilor gazdei umane. Streptococul de grup A = Streptococcus pyogenes este agentul etiologic al faringitei streptococice; faringita streptococica, reprezinta cea mai frecventa infectie microbiana ce afecteaza mai ales copii de varsta mijlocie, afectiune ce poate fi urmata de complicatii postinfectioase, precum reumatismul articular acut si glomerulonefrita poststreptococica. Streptococul de grup B = S. agalactiae, reprezinta principala cauza a sepsisului bacterian si a meningitei la nou-nascuti, si de asemenea, o cauza importanta de endometrita si febra la femeile aflate la varsta fertila. Enterococii produc in mod frecvent infectii ale aparatului urinar, infectii intraabdominale si endocardita, in timp ce streptococii viridans produc mai ales endocardita bacteriana. Streptococii sunt microorganisme gram-pozitive (bacterii), ovalare, care cresc sub forma de lanturi atunci cand sunt insamantati pe medii de cultura adecvate (medii lichidiene) . Tulpinile care provoaca infectii ale gazdei umane, sunt sunt de obicei, facultativ anaerobe. Pentru a creste in laborator, acesti patogeni necesita medii de cultura imbogatite. Nu au fost inca stabilite criterii stricte care sa ajute la clasificarea riguroasa a streptococilor; in loboratorul de microbiologie, ei pot fi identificati functie de aspectul hemolitic, si pot fi clasificati dupa numele speciei sau dupa o denumire populara comuna. Streptococii care cauzeaza infectii gazdei umane, au capacitatea de a produce o zona de hemoliza in jurul coloanei bacteriene atunci cand sunt incubati pe medii de cultura cu sange si agar; acest aspect mai este cunoscut si sub numele de beta-hemoliza. Streptococii beta-hemolitici pot fi clasificati functie de anumite criterii serologice clasificarea serologica are la baza rezultatele reactiei antiserurilor specifice cu antigenele hidrocarbonate, componente ale peretelui microbian. Patogeni ce apartin grupurilor Lancefield A, B, C si G (grupuri serologice), sunt in marea lor majoritate streptococi beta-hemolitici, fiecare dintre acestia putand genera infectii distincte, gazdelor umane. Exista si streptococi care produc doar o zona de hemoliza partiala = alfa-hemoliza, urmata de aparitia unei coloratii verzui a mediilor de cultura. Streptococii alfa-hemolitici pot fi identificati cu ajutorul testelor biochimice; S. pneumonia face parte din grupul streptococilor alfa-hemolitici, constituid o importanta cauza de pneumnonie si meningita. De asemenea, din grupul streptococilor alfa-hemolitici mai fac parte si streptococii viridans, patogeni ce apartin florei normale de colonizare a cavitatii orale, si importanti factori determinanti ai endocarditei subacute. Streptococii nehemolitici mai sunt denumiti si gama-hemolitici. Pe baza studiilor AND, streptococii din categoria serologica D, au fost considerati ca fiind constituienti ai unui grup oarecum separat de patogeni, iar speciile cunoscute anterior drept S. faecalis si S. faecium au fost redenumite Enterococcus faecalis si Enterococcus faecium. CLASIFICAREA INFECTIILOR STREPTOCOCICE: 1. 1.1. 1.2. INFECTIILE Starea CU de STREPTOCOCI purtator DE GRUP A Faringita asimptomatic

1.3. Scarlatina 1.4. Infectiile pielii si tesuturilor moi a. Impetigo (piodermita) b. Celulita - c. Infectiile tesuturilor moi aflate in profunzime (Fasceita necrozanta, miozita streptococica, abcese musculare) 1.5. Pneumonia si empiemul 1.6. Bacteriemia, sepsisul puerperal si sindromul streptococic asemanator socului toxic 2. INFECTIILE CU STREPTOCOCI DE GRUP C SI G. 3. INFECTIILE CU 3.1. Infectiile 3.2. Infectiile aparute la adulti 4. INFECTIILE CU 4.1.endocardita bacteriana STREPTOCOCI aparute SI DE la DE GRUP B nou-nascut GRUP D

ENTEROCOCII

STREPTOCOCII

5. INFECTIILE CU STREPTOCOCII VIRIDANS SI ALTE SPECII DE STREPTOCOCI

Amigdalita cronica

Amigdalita cronic reprezint inflamaia cronic a amigdalelor palatine aprut n urma infeciilor acute repetate ale acestora. Amigdalita cronic este favorizat de ctre structura criptic a amigdalelor (acel aspect ciuruit al amigdalei), de bolile infecto-contagioase, de alergie, de poluarea atmosferic, de condiiile de via necorespunztoare. Exist mai multe forme ale amigdalitei cronice: hipertrofic (mrit de volum), sclero-atrofic (micorat de volum), cazeoas (criptic) i infecia de focar. Diagnosticul se formuleaz pe 3 criterii: anamneza (interviul pacientului), aspectul clinic al amigdalelor i testele paraclinice. Din anamnez se poate afla cte episoade acute a prezentat pacientul (amigdalite acute sau angine eritemato-pultacee), existena unor fenomene la distan (complicaii cardiace, articulare, renale). Din punct de vedere subiectiv, acuzele pacientului pot s nu fie specifice pentru amigdalita cronic: senzaie de corp strin i jen n gt, tuse seac, halen fetid (miros neplcut), gust neplcut, iar cteodat pacientul poate elimina dopuri cazeoase, dure. La copii mai pot aprea tulburrile de nghiire, jena la respiraie (se asociaz adesea cu vegetaiile adenoide), modificri ale vocii (voce amigdalian). La examenul clinic se constat aspectul specific al amigdalelor palatine (hipertrofiate, atrofice sau criptice), coloraia roie a stlpilor amigdalieni anteriori (pilieri), a depozitelor cazeoase pe suprafaa amigdalelor, prezena unor adenopatii (inflamaia unor ganglioni din regiune).

Testele paraclinice recomandate sunt: probele inflamatorii (fibrinogen, proteina C reactiv, VSH, ASLO), hemoleucograma i exsudatul faringian (fiind semnificativ prezena streptococului beta-hemolitic de grup A). Tratamentul amigdalitei cronice este chirurgical, cu excepia cazurilor cu contraindicaii absolute sau relative. Se poate efectua amigdalectomie (ndeprtarea chirurgical a acestora), amigdalotomie (ndeprtarea parial a esutului amigdalian) sau criptoliz amigdalian (distrugerea criptelor amigdaline). Ultimele dou tipuri de operaii sunt efectuate cu ajutorul radiofrecvenei metod caracterizat printr-o precizie deosebit, sngerare redus, suferin minim, recuperare rapid. Postoperator, pacientului i se pot administra tratamente antiinflamatorii i antalgice i i se recomand s evite consumul de alimente dure (ce pot rni sau declana sngerri locale ale zonei operate) sau de buturi fierbini. Recuperarea se face n termen de 7 zile dup intervenie. dr. Daniel medic specialist ORL Arcadia Hospital Rusu

Infectia streptococica si enterococica

Introducere Infectia cu streptococ viridans Infectia cu streptococ de grup A Faringita Starea de purtator asimptomatic Scarlatina Impetigo (piodermita) Celulita Fasceita necrozanta Pneumonia si empiemul Bacteriemia si sepsisul streptococic Infectia cu streptococ de grup C si G Infectia cu streptococ de grup B Infectiile streptococice la nou-nascut Infectiile streptococice la adulti Infectia cu enterococ si streptococ de grup D Infectia cu alte specii de streptococi

Infectia cu alte specii de streptococi

Streptococcus suis produce infectii la porc, dar au fost raportate si cazuri de meningita bacteriana cu aceasta etiologie, aparute la gazda umana in randul crescatorilor de animale. Tulpinile se S. suis pot fi alfa-hemolitice sau beta-hemolitice; ele s-au dovedit a fi sensibile la tratamentul cu penicilina. Peptostreptococii = streptococii anaerobi, colonizeaza in mod normal cavitatea orala, intestinul si vaginul. Ei sunt implicati mai ales in aparitia infectiilor mixte abcese cerebrale, sinuzita, abcese dentare, pneumonie de aspiratie, abcese pulmonare, empiem, abcese intraabdominale si abcese pelvine. Ei pot avea rol si in infectiile invazive ale tesuturilor moi, asociate su traumatisme sau plagi chirurgicale (solutii de continuitate) ; tratamentul consta in

debridarea testului afectat si adminsitrare de penicilina in doze mari 18 milioane UI / 24 ore, in caz de infectii severe.

Boala cardiaca reumatismala

Introducere Cauze si factori de risc Semne si simptome Diagnostic Tratament

Semne si simptome
Anamneza trebuie sa certifice prezenta unei infectii streptococice in antecedente: angina streptococica in urma cu 14 zile sau scarlatina in urma cu 21 de zile. Pentru a verifica afectarea cardiaca reumatica se folosesc criteriile de diagnosticare Jones adoptate de Organizatia Mondiala a Sanatatii. cr Diagnosticul de boala cardiaca reumatismala presupune prezenta a minimum 2 criterii majore sau 1 criteriu major si 2 criterii minore. Criteriile -poliartrita -cardita -choree -eritem -noduli Criteriile -artralgii -febra -VSH -proteina -leucocitoza -interval -antecedente majore cuprind: minor marginat cuprind: accelerata crescuta pe articular acut. EKG

subcutanati minore

Meynet.

C PR personale de

reactiva prelungit reumatism

Pentru a diagnostica boala cardiaca reumatismala pe linga criteriile Jones sunt necesare si probe ale faringitei streptococice in antecedente: -istoric recent de angina streptococica sau scarlatina -evidentierea streptococului beta-hemolitic in exudatul faringian -titrul ASLO (anticorpii antistreptococici) crescut sau in crestere. Aceste criterii nu sunt absolute. Diagnosticul febrei reumatice poate fi pus doar pe prezenta choreei ca singur element daca pacientul a mai avut in antecedente infectii streptococice. Examenul fizic.

Manifestarile cardiace in febra reumatismala acuta. Pancardita este cea mai severa si a doua complicatie ca procentaj a febrei reumatice-50% din cazuri. In cazuri avansate pacientii se pot plinge de dispnee, discomfort toracic moderat, durere pleuritica, edem, tuse sau ortopnee. Cardita este singura manifestare cu potential semnificativ de a cauza dizabilitati pe termen lung sau decesul. Implica de obicei pericardul, miocardul si endocardul. Clinic se vor evidentia

aparitia de sufluri cardiace, dilatarea inimii, insuficienta cardiaca congestiva, frecatura pericardica sau exudat pericardic. Suflurile Acestea se nou datoreaza aparute cel mai sau adesea modificate. insuficientei valvulare.

Suflul apical pansistolic este unul inalt, de timbru dulce care iradiaza in axila stinga. Nu este afectat de respiratie sau pozitia corpului. Intensitatea variaza dar gradul este de 2/6 sau mai mare. Suflul apical diastolic acompaniaza insuficienta mitrala severa. Este asociat cu stenoza mitrala relativa. Se asculta cel mai bine cind pacientul este in decubit lateral sting iar respiratia este oprita in expir. Este un suflu rugos, de tonalitate joasa. Suflu diastolic bazal reprezinta regurgitarea aortica, este suflant, de intensitate crescuta, descrescendo. Se asculta cel mai bine in extremitatea sternala superioara cind pacientul este aplecat inainte. Insuficienta cardiaca congestiva se poate dezvolta secundar insuficientei valvulare severe sau miocarditei. Elementele fizice descoperite cuprind: tahipneea, ortopneea, distensia venoasa a jugularelor, raluri, hepatomegalie, ritm de galop si edem periferic. Pericardita se poate manifesta prin frecatura pericardica. In caz de pericardita cu lichid zgomotele cardiace sunt asurzite si diminuate. Manifestarile -poliartrita -eritema -glomerulonefrita -meningita. Manifestarile reumatoida, marginatum, extracardiace coreea nodulii cuprind: Sydenham Meynet poststreptococica cronice.

cardiace

ale

bolii

reumatice

Deformarile valvulare includ: -stenoza mitrala-25% cu insuficienta mitrala 40%; inflamatia, cicatrizarea si calcificarile progresive ale valvelor determina dilatarea atriului sting si formarea de trombi murali -stenoza aortica este asociata cu insuficienta aortica; comisurile si cuspele valvelor devin aderente si fuzioneaza micsorind orificiul valvular -tromboembolismul apare ca o complicatie a stenozei mitrale; mai frecvent cind cavitatea atriala este dilatata, debitul cardiac este diminuat si pacientul este in fibrilatie atriala -anemia hemolitica cardiaca apare ca rezultat a distrugerii plachetelor de catre valvele deformate -aritmiile atriale sunt asociate dilatatiei cronice a atriului sting.

Antigen Streptococ betahemolitic grup A in exsudatul faringian

Descriere
Faringita bacteriana reprezinta 5-10% din totalul faringitelor, in comparatie cufaringita virala al carui procent este de 30-60%. Cel mai frecvent agent etiologic al faringiteibacteriene este streptococul beta-hemolitic de grup A; microorganismul se transmite prin contact direct intre persoane, prin intermediulpicaturilor Pflge sau al secretiilor nazale, de aceea riscul de imbolnavire este mai mare in colectivitati si familie. Perioada de incubatie a bolii variaza intre doua pana la cinci zile. Testul de depistare rapida a antigenului Streptococului betahemolitic de grup A este utilizat frecvent in practica clinica, in special in pediatrie, pentru identificarea germenului in faringite acute si inceperea prompta a tratamentului antibiotic, inainte de a astepta rezultatele culturii care devin disponibile in 24-48 ore. Sensibilitatea testului variaza intre 80-95% iar specificitatea acestuia este de 98%. Obtinerea unui rezultat pozitiv permite initierea prompta a terapiei; un rezultat negativ impune insa, in prezenta simptomelor clinice, efectuarea culturii. Testul mai poate fi folosit si la pacientii asimptomatici pentru depistarea starii de purtator; in aceste situatii sa demonstrat ca aceasta investigatie are o valoare predictiva negativa foarte buna in comparatie cu cea a rezultatelor furnizate de cultura. Acest lucru se datoreaza faptului ca in cazul unei colonizari bacteriene a faringelui incarcatura bacteriana este mica, iar culturile pot fi negative datorita inhibarii germenilor de catre flora bacteriana normala.

Recomandari
Recomandari pentru determinarea antigenului Streptococ betahemolitic grup A in exsudatul faringian:

- identificarea germenului in faringite acute si inceperea prompta a tratamentului antibiotic; - depistarea starii de purtator la pacientii asimptomatici.

Pregatire pacient
Se preleva inainte sau dupa 4 ore de la toaleta cavitatii bucale sau ingestia de alimente sau lichide.

Metoda
Se foloseste metoda imunocromatografica.

Pentru cadre medicale

Recoltarea probei:

- se aseaza pacientul pe scaun cu fata spre sursa de lumina, gatul in usoara extensie si ceafa srpijinita de spatar; - se deprima baza limbii cu apasatorul si, in timp ce pacientul pronunta vocala a, se sterg ferm cu tamponul amigdalele si peretele posterior al faringelui, insistand asupra zonelor inflamate, ulcerate sau cu depozite purulente; daca exista false membrane, acestea se desprind usor, tamponandu-se mucoasa subiacenta; atat la introducerea cat si la scoaterea tamponului, se evita atingerea bazei limbii si a palatului moale; - se introduce tamponul in tubul protector simplu fara mediu de transport, care se eticheteaza corespunzator.

Limite si interferente
Nu prezinta. Anunturi Google Audionova Centre de aparate auditive. Testati-va auzul gratuit online - www.audionova.ro Ceaiuri Gateste una din retetele noastre 19000 retete din care sa te inspiri - www.culinar.ro/retete-culinare/ SERION Antigens High Quality Antigens and Proteins for Research, Diagnostics, Industry - www.virion-serion.com imbracaminte xxl imbracaminte si incaltaminte marimi mari - www.imbracamintexxl.ro Primary Myelofibrosis Patient support group information Primary Myelofibrosis Research - www.mpnresearchfoundation.org

Atentie
Valorile rezultate la interpretarea analizelor pot sa difere de la un laborator la altul. Aceasta sectiune are caracter informativ. Garantia unei interpretari corecte poate fi oferita doar de laboratorul care a efectuat analizele. Pentru a utiliza ghidul de interpretare al analizelor trebuie sa urmati pasii de mai jos.

1. 2. 3. 4.

Selectati optiunea barbat / femei / copil in functie de persoana care a efectuat analiza; Introduceti valoarea din buletinul de analize in prima casuta; Selectati unitatea de masura a acesteia din a doua casuta (acolo unde este cazul); Apasati butonul "Interpreteaza" pentru a interpreta analiza

barbat

femeie

copil pana in 12 ani

Interpreteaza date

Verifica-ti sanatatea
alegi zona afectata si primesti diagnosticul Afla acum Afla acum Afla acum Afla acum

1 2 3 4

MEDICI SPECIALISTIrecomandarile noastre

Dr. Alexandru Burlacu

Psih. Doina Cristina Mafteiu

Dr. Barbulescu Anca-Irinel

Dr. Arsene Maria Gianina

Psih. Simache Daniela

Vezi lista completa

Cautare

Codus de

Inscrie-te acum! Login Newsletter Acasa Consulta medicul online Top 300 Boli Servicii medicale

Medici Farmacii Spitale Institutii Produse medicale Firme medicale

Dictionare Dictionar medicamente


Clinici Unelte

Dictionar termeni medicali Dictionar plante medicinale Dictionar semne si simptome

Magazin

Teste medicale Interpretare analize

Comunitate

Homepage comunitate Grupuri de discutii Medici Pacienti

Copyright 2005 - 2011

Despre noi Intrebari frecvente Publicitate pe site Termeni si conditii Analize Medicale Contact SiteMap

Opiniile avizate ale medicilor, sfaturile si orice alte informatii despre sanatate disponibile pe www.sfatulmedicului.ro au scop informativ si educational. Ele nu pot substitui consultul medical direct si nici diagnosticul stabilit in urma investigatiilor si analizelor medicale. Va sfatuim, ca pe langa www.sfatulmedicului.ro sa consultati fie medicul Dvs., fie unul dintre medicii recomandati de noi.

Streptococ beta hemolitic

Un tip de streptococ responsabil de reumatismul articular acut. Anunturi Google

Easy Ordering Online Surgical saw blades, burs, pins & batteries by part, lists or product - microaire.com/order-online Video stylet& LCD No any learing curve,easy to use Compliance with any laryngoscope - www.medlume.com/ Retete de slabit Gateste una din retetele noastre 19000 retete din care sa te inspiri - www.culinar.ro/retete-culinare/ - www.ttmedical.ru Export Extraction Machine Used in extract herb,root,flower, tea,sandalwood oil ,oil.got ISO,CE! - www.tzonecompany.cn

Pe aceeasi tema

Faringita streptococica acuta Amigdalita Scarlatina Reumatismul articular acut Analize microbiologice (hemocultura, coprocultura, urocultura, bilicultura, analiza microbilor din

nas, gat, urechi, sputa, secretii ale organelor genitale, din boli ale pielii) Stenoza mitrala Abcesul periamigdalian Faringita bacteriana - informatii esentiale Copilul cu greutate mica la nastere: cauze si prevenire Anginele (amigdalitele) acute in sezonul cald - recomandari si prevenire

Ceaiuri www.culinar.ro/retete-culinare/ Gateste una din retetele noastre 19000 retete din care sa te

BUS UIOCUL

Planta magica a romanilor Busuiocul este o planta originara din India, cunoscuta si folosita inca din urma cu trei milenii si care s-a bucurat de o raspandire rapida in toata lumea. La indieni, despre busuioc se spune ca este planta lui Krishna si a lui Vishnu, iar bunii hindusi nu se duc la culcare fara o ramurica de busuioc pusa pe piept, menita sa ii duca in timpul somnului pe taramurile paradisiace. La romani si mai tarziu la italieni, busuiocul era considerat iarba dragostei si a fertilitatii, inflorirea lui fiind celebrata prin serbari si prin adevarate ritualuri. La greci si in aproape toate tarile crestin-ortodoxe, busuiocul are aproape aceleasi semnificatii ca si in India, fiind considerat planta sacra. Agheasma se face cu ajutorul busuiocului, si tot cu un buchet de busuioc se imprastie apa sfanta, pentru alungarea Necuratului ori pentru sfintirea locurilor. De asemenea, busuiocul se pune la icoane, pentru a atrage protectia divina asupra casei si a ocupantilor sai. Insa dincolo de dimensiunea sa spirituala si magica, busuiocul mai are o calitate foarte importanta - aceea vindecatoare, de care ne ocupam in continuare. Raspandire si recoltare La noi in tara busuiocul este exclusiv planta de cultura. Semintele se pun in pamant la Dragobete (24 februarie), apoi se tin in casa, in ghivece puse la fereastra, pana la Sfantul Gheorghe (23 aprilie), cand se planteaza in gradina. Recoltarea sa incepe la sfarsitul lui iunie si continua pana toamna tarziu, cand cade prima bruma. Se taie doar varfurile inflorite de busuioc (fara partea lemnoasa), de mai multe ori pe timpul verii, dupa fiecare taiere, planta dand si mai multi lujeri, care la randul lor vor inflori. Dupa culegere, varfurile de busuioc se usuca intr-un strat cu o grosime de maximum un deget (aproximativ 2 cm), pana cand tulpinile si frunzele devin usor casante. Depozitarea se face in pungi de hartie sau in saculeti de panza, in locuri intunecoase, uscate si racoroase.

Preparate din busuioc Pulberea Se obtine prin macinarea cu rasnita electrica de cafea a inflorescentelor de busuioc uscate, urmata, eventual, de o cernere prin sita pentru faina alba. O lingurita rasa de pulbere (aproximativ 1,5 grame) se tine vreme de cateva minute sub limba, dupa care se inghite cu apa. Se ia pe stomacul gol, de 3-4 ori pe zi.

Infuzia fierbinte

Flori de busuioc Se foloseste in terapia naturala (desi nu are bogatia de principii active a infuziei combinate) pentru efectele antispastice, element foarte important in tratarea unor tulburari digestive si a unor afectiuni respiratorii (bronsita, tuse convulsiva, viroze respiratorii). Se prepara simplu, prin oparirea unei lingurite de tulpini inflorite si maruntite cu o cana de apa clocotita, dupa care se lasa un sfert de ora sa se infuzeze si se filtreaza. Se bea cat mai fierbinte, asa incat efectul antispastic, hipertermiant si relaxant sa fie maxim. Infuzia combinata Cum arata si numele, combina extractia la rece cu infuzia fierbinte, ajutand la conservarea principiilor active. Se prepara astfel: 2-3 lingurite de flori si frunze de busuioc maruntite se lasa la inmuiat intr-o jumatate de cana de apa, de seara pana dimineata, cand se filtreaza; maceratul se pune deoparte, iar pulberea ramasa se opareste cu inca o jumatate de cana de apa fierbinte 20 de minute, dupa care se lasa la racit si se filtreaza; se combina cele doua extracte; se bea inainte de masa cu un sfert de ora. Doza 3 cani pe zi. Tinctura Se umple pe jumatate un borcan cu pulbere de iarba de busuioc, completandu-se restul cu alcool de 50 de grade. Se inchide ermetic si se lasa la macerat vreme de opt zile, dupa care tinctura se filtreaza prin tifon, si se pastreaza in sticlute mici, inchise la culoare. Uleiul volatil

Termeni sinonimi pentru uleiul volatil sunt si ulei eteric, ulei aromatic sau ulei esential. Este un preparat ce se obtine doar prin procedee industriale (prin antrenare cu vapori), si se gaseste in magazinele si in farmaciile naturiste. Se va folosi doar uleiul de busuioc pe care este specificat ca poate fi folosit pentru uz intern. Se administreaza, de regula, cate 3 picaturi dizolvate intr-o lingurita de miere sau puse intr-o lingura de apa, de 2-4 ori pe zi, in cure de 5-14 zile. La copiii intre 8 si 12 ani, doza se injumatateste, iar la cei intre 5 si 8 ani, se administreaza o singura picatura, de doua ori pe zi. Baile terapeutice Doua maini de busuioc se lasa la inmuiat intr-o oala cu 3-5 litri de apa calduta, vreme de 12 ore (de dimineata pana seara), dupa care se filtreaza. Maceratul obtinut se pune deoparte, iar planta ramasa se mai opareste cu un litru de apa, se lasa la infuzat vreme de 15 minute, apoi se filtreaza. Se toarna ambele preparate obtinute in cada de baie, peste apa fierbinte. De regula, baile cu busuioc dureaza 20-30 de minute, avand efecte tonice fizice si psihice, ajutand organismul sa lupte impotriva infectiilor si ferindu-ne in mod special de bolile asociate cu frigul sau cu umezeala. Boli prevenite cu ajutorul busuiocului * Toxiinfectia alimentara - un studiu facut in 2004 arata ca punerea unei singure picaturi de ulei volatil de busuioc intr-un litru de apa de baut, care se consuma pe parcursul unei zile, ne pune la adapost de multe din infectiile cu bacterii luate din alimente. Mai ales in timpul sezonului cald, acestea produc toxinfectii alimentare, traduse prin simptome cum ar fi voma, diaree puternica, febra. Si condimentarea cu busuioc a mancarurilor este recomandata, mai ales in timpul verii, deoarece substantele volatile din busuioc pastreaza alimentele nealterate mai mult timp si ne feresc de infectiile tubului digestiv.

* Ateroscleroza - unul din secretele efectelor benefice ale bucatariei mediteraneene asupra aparatului cardiovascular este chiar busuiocul. Alaturi de oregano, el este principalul condiment folosit in aromatizarea sosurilor pentru paste, a salatelor, a multor tipuri de pizza. Substantele antioxidante continute de catre busuioc previn formarea placilor de aterom pe artere si mentin elasticitatea vaselor sanguine.

* Infarct - studii de medicina experimentala arata ca administrarea zilnica de busuioc, ca planta medicinala sau ca si condiment introdus in mancare, previne infarctul. Nu doar ca busuiocul protejeaza arterele coronare de depunerile de colesterol, dar ajuta si la tinerea sub control a tensiunii arteriale si are o foarte complexa actiune la nivelul sistemului nervos central, protejand intregul sistem cardiovascular de efectele nefaste ale stresului. * Astm bronsic - consumat ca aliment, in salate, in sosuri ori in supe, busuiocul protejeaza aparatul respirator de aparitia reactiilor alergice, impiedica in buna masura recidiva infectiilor bronho-pulmonare, protejeaza caile respiratorii de procesele inflamatorii ce conduc la aparitia astmului. * Iradiere - doua principii active din busuioc, orientina si vicenina (ambele sunt flavonoide hidrosolubile), protejeaza celulele organismului in fata actiunii mutagene a radiatiilor ultraviolete, a radiatiilor beta si gamma. Ca atare, pe timpul verii, cand suntem mai vulnerabili la radiatiile solare, dar si atunci cand suntem expusi la radiatii din alte surse, administrarea zilnica a busuiocului este foarte utila pentru prevenirea mutatiilor celulelor, a proceselor de malignizare. Se ia pulberea de busuioc, cate 4-8 grame pe zi, in cure de 30 de zile. * Infectia cu papilomavirusuri cancerigene - un studiu facut de un colectiv condus de dr. T. Dasgupta, publicat in 2004 in "Journal of Phytomedicine", arata ca animalele de experienta infectate cu tulpini de papilomavirusuri cu potential cancerigen ridicat si tratate cu frunze de busuioc au avut o rata mult mai mica de aparitie a formatiunilor tumorale fata de lotul martor. Tratamente interne * Stres psihic intens, tulburari neurovegetative - se tin cure de cate 20 de zile, timp in care se administreaza cate o jumatate de litru - un litru de infuzie de busuioc combinata pe zi. Mai multe observatii facute de medicii care au administrat busuioc pacientilor cu acest gen de tulburari conduc la concluzia ca aceasta planta produce "imunizare la stres". Mecanismele prin care busuiocul ne protejeaza organismul si psihicul de efectele nefaste ale tensiunilor emotionale intense inca nu sunt cunoscute. Unii cercetatori sustin ca principiile active din busuioc ajuta la o mai buna oxigenare celulara, ceea ce permite organismului si in special sistemului nervos central sa se adapteze la conditiile de stres. Observatiile clinice ale multor specialisti arata insa ca la multi pacienti, busuiocul induce o stare de optimism si de incredere care nu poate fi explicata doar prin simpla oxigenare. * Sindromul oboselii cronice - se amesteca 4 linguri de pulbere fin macinata de busuioc cu 12 linguri de miere si 4 linguri de polen proaspat. Se administreaza zilnic cate 4-6 lingurite de amestec, in cure de zece zile, urmate de alte cinci zile de pauza, dupa care tratamentul se poate relua. Este un remediu cu efecte complexe, care tonifica sistemul nervos, are actiune antidepresiva si care ajuta la relaxarea si la refacerea rapida din punct de vedere psihomental. * Eforturi mentale prelungite - se bea o o cana de infuzie combinata de busuioc, in doza unica. Dupa administrare, se face o pauza de 5-10 minute, dupa care munca intelectuala poate fi reluata. Infuzia combinata de busuioc este un remediu care imbunatateste rapid circulatia cerebrala, favorizeaza mentinerea treaza a atentiei pe perioade indelungate de timp si alunga oboseala. Un alt remediu cu efecte foarte bune in acest sens este infuzia

combinata din busuioc si menta (Mentha piperita), menta din acest amestec adaugand si o imbunatatire a claritatii mentale.

La fereastra, ca spiritul bun al casei * Adjuvant in depresie si depresie anxioasa, nevroze - se recomanda amestecul, in proportii egale, de pulberi de busuioc si de sunatoare, din care se ia cate o lingurita, de 46 ori pe zi. Tratamentul se face vreme de opt saptamani, urmate de alte doua saptamani de pauza, dupa care se poate relua. Terapeutii care au aplicat tratamentul cu busuioc sustin ca administrarea acestei plante indeparteaza anxietatea si pesimismul, stabilizeaza emotiile, faciliteaza o mult mai buna exprimare a sentimentelor si a individualitatii in general. Combinatia busuioc + sunatoare este foarte utila contra starilor de depresie, de astenie si de melancolie. * Dureri de cap - se administreaza o lingurita de pulbere de busuioc, in care se pune o picatura de ulei esential din aceeasi planta. Este un remediu recomandat in durerile de cap care apar datorita oboselii, a hipotensiunii, precum si in migrenele biliare (cu colecist hipoton) sau asociate cu constipatia. Busuiocul elimina durerile de cap prin efectul de imbunatatire a circulatiei cerebrale, prin deblocarea colecistului si a tranzitului intestinal. * Viroze respiratorii, gripa - se administreaza infuzie fierbinte de busuioc, cate 3-4 cani pe zi, in fiecare cana de preparat adaugandu-se si 2 picaturi de ulei volatil de busuioc. Un studiu facut in 2005 de departamentul de microbiologie al "Universitatii Koshiung" din Taiwan arata ca mai multi compusi din busuioc au efecte antivirale puternice (mai ales asupra adenovirusurilor). Mai mult, tratamentul cu busuioc previne complicatiile gripei, reduce starile de disconfort (vertij, dureri de cap, tuse) din timpul bolii. * Bronsita cronica si acuta, accese de tuse - se recomanda combinatia de ulei volatil de busuioc si de menta, in proportia de 1:1. Din acest amestec se administreaza cate 3 picaturi, de 4-6 ori pe zi, in cure de 7-21 de zile. Uleiul volatil de busuioc are efecte antispastice asupra cailor respiratorii, anihileaza foarte multe dintre bacteriile si virusurile care produc bronsita, grabeste procesele de vindecare si reduce simptomele neplacute ale bolii. De asemenea, administrarea acestui amestec previne crizele de sufocare si instalarea astmului. * Rinita cronica, sinuzita - se recomanda cate o lingurita de pulbere de busuioc, in care se pune o picatura de ulei esential din aceeasi planta, administrata de 3-4 ori pe zi. Se face o cura de 14 zile, timp in care principiile active ale plantei vor ajuta la decongestionarea

cailor respiratorii superioare, vor ajuta la eliminarea infectiilor bacteriene si la... recapatarea simtului olfactiv. Observatiile clinice arata ca dupa curele cu busuioc multi pacienti si-au recapatat mirosul pierdut din cauza bolii. * Artrita reumatoida - se face o cura cu infuzie combinata de busuioc, din care se administreaza cate un litru pe zi, in cure de 45 de zile. Studiile arata ca flavonoidele si anumiti compusi volatili (cum ar fi eugenolul) din busuioc au efecte antiinflamatoare articulare puternice, reducand durerea si rigiditatea articulara. * Voma, stari de greata - se ia cate un sfert - o jumatate de lingurita de pulbere de busuioc, de 4-6 ori pe zi. Este un tratament simplu, care de cele mai multe ori elimina starile de greata. Uleiul volatil din aceasta planta actioneaza la nivelul papilelor gustative si al sistemului nervos central, favorizand si secretia de saliva si de sucuri gastrice, eliminand inapetenta, dispepsia si flatulenta. Ca atare, este un tratament foarte util si contra indigestiei, a balonarii si a colicilor abdominale. In cazul colicilor, se recomanda mai ales infuzia fierbinte de busuioc, care are un foarte bun efect antispastic digestiv. * Infectia cu giardia - se administreaza uleiul volatil de busuioc, din care se iau cate trei picaturi puse pe o bucatica de paine, de trei ori pe zi, inainte de mesele principale. Cura dureaza vreme de 21 de zile, dupa care se fac teste coprologice si, daca mai este cazul, tratamentul se poate relua dupa o pauza de 10 zile.

Usor adaptabil, busuiocul creste in orice loc * Toxiinfectie alimentara, diaree - se administreaza cate o lingurita de pulbere de busuioc, in care se pun 1-3 picaturi de ulei esential din aceeasi planta, de 3-4 ori pe zi, pana la vindecare. Acest tratament distruge multe din bacteriile care produc aceste afectiuni, intre care mentionam Listeria monocytogenes, Staphylococcus aureus, Escherichia coli, Yersinia enterocolitica. * Adjuvant in dizenterie - intr-o cana de infuzie combinata de busuioc se pun 4-5 picaturi de ulei volatil. Se administreaza patru asemenea doze pe zi, in cure de 10 zile. Busuiocul are un puternic efect antibiotic, distrugand un spectru foarte larg de bacterii nocive pentru tubul digestiv. * Cistita - se beau cate trei cani pe zi de infuzie combinata de busuioc dimineata, la pranz si seara, in care se pun cate 3 picaturi din uleiul volatil de busuioc. Tratamentul se face vreme de 7-14 zile si are efecte antibiotice, antimicotice si antivirale puternice. De asemenea, busuiocul stimuleaza diureza, reduce inflamatia la nivelul cailor urinare, previne complicatiile infectiilor reno-urinare. * Infectii cu bacterii rezistente la antibiotice - uleiul volatil obtinut din busuioc este una din substantele cu cel mai larg efect antibiotic, fiind eficient atat contra bacteriilor grampozitive, cat si gram-negative. Mai mult, tratamentul cu ulei volatil de busuioc, spre deosebire de cel cu antibiotice clasice, nu favorizeaza aparitia micozelor (din contra, are

efect antifungic) si nu slabeste sistemul imunitar. Ca atare, in cazul in care tratamentul cu antibiotice de semisinteza nu da rezultate, se recomanda ca adjuvant o cura cu ulei volatil de busuioc, din care se iau 2-4 picaturi, de patru ori pe zi, pe o perioada de 10-14 zile. Tratamente externe * Eczeme infectioase - se pun comprese cu tinctura de busuioc pe zonele afectate, vreme de 1-2 ore zilnic. Busuiocul are efecte antibiotice si antifungice foarte puternice, care elimina infectiile si suprainfectiile. * Cosmaruri, tulburari de somn - daca la romani este traditia de a dormi cu busuioc sub perna pentru a afla ursitul, la triburile din nordul Africii ramurile de busuioc se pun sub perna si la capul patului pentru a aduce vise frumoase si pentru a face somnul odihnitor. Etnologii care au cules date despre aceasta procedura terapeutica traditionala spun ca metoda functioneaza fara gres. * Crampe menstruale - se umezeste o bucata de tifon cu infuzie combinata de busuioc. Compresa se aplica pe zona abdominala inferioara, deasupra punandu-se o sticla cu apa cat de calda puteti suporta. Aplicatia se face vreme de un sfert de ora - o ora (schimband eventual sticla cu apa calda pentru a mentine temperatura ridicata). Efectele antispastice si calmante ale durerii sunt foarte prompte. * Cistite recidivante, bronsita cronica - se fac bai complete adaugandu-se in apa din cada doi litri de infuzie combinata si zece picaturi de ulei volatil de busuioc. Tratamentul are efecte hipertermiante (creste temperatura corpului, ceea ce permite combaterea eficienta a infectiilor bacteriene), antibiotice si tonice generale. BUSUIOCUL SI FRUMUSETEA * Ten seboreic - se sterge seara tenul cu infuzie combinata de busuioc, iar apoi se pune o compresa cu aceeasi infuzie, pe obraji si frunte. Tratamentul impiedica infectarea porilor, anihileaza bacteriile care contribuie la agravarea acneei, curata eficient tenul. * Adjuvant contra caderii parului - intr-un sfert de cana de infuzie de busuioc se pun 1-2 picaturi de ulei volatil din aceeasi planta. Cu preparatul obtinut se maseaza scalpul zilnic. Este un tratament care activeaza puternic circulatia la nivelul foliculilor pilosi, si care elimina si micozele la nivelul pielii capului. PRECAUTII SI CONTRAINDICATII LA TRATAMENTUL CU BUSUIOC

 * Alergia la administrarea interna a busuiocului este foarte rar intalnita, insa la unele persoane, aceasta planta, mai ales uleiul volatil extras din ea, poate da simptome cum ar fi catarul respirator, senzatia de sufocare ori deranjamente gastro-intestinale. De aceea, inainte de a incepe un tratament intern cu busuioc, vom lua o cantitate foarte mica de planta sau de ulei volatil, si doar daca in 4 ore nu apare nici un simptom de alergie, vom continua administrarea normala. * Reactiile alergice la folosirea externa a busuiocului sunt ceva mai frecvente si constau in aparitia de inflamatii la nivelul pielii, a catarului respirator si a senzatiei de dificultate in respiratie. Ca atare, inainte de a face bai generale sau de a aplica comprese cu busuioc, vom testa mai intai preparatul pe o portiune mica de piele si doar daca nu apar reactii adverse de tipul celor descrise mai sus, vom continua tratamentul. Ca si alte plante aromatice, busuiocul contine un compus numit estragol, depistat ca si cancerigen, in testele de medicina experimentala. Trebuie stiut insa ca folosita in cantitati normale, aceasta substanta are o concentratie de 100 pana la 1000 de ori mai redusa decat doza de la care apare efectul toxic. Mai mult, in busuioc mai exista multi alti compusi cu efecte anticancerigene certe, care fac din aceasta planta un inamic al bolii canceroase si nu un inductor al ei. BUSUIOCUL CA ALIMENT In bucataria mediteraneana, busuiocul este un condiment foarte apreciat. Proaspat sau uscat, se pune in sosurile de tomate si in sosurile albe, cu care se consuma pastele, pizza si unele salate. De asemenea, busuiocul este foarte apreciat, mai ales in bucataria asiatica, ca aromatizant in salatele de fructe, in compoturi si chiar in dulceturi. Adaugat in salate, busuiocul se combina cu frunze de patrunjel, de menta, cu tomate taiate marunt si cu frunze de salata verde. In Nordul Africii si in Orientul Mijlociu se prepara o bautura energizanta, punand intr-o sticla un litru de apa, patru linguri de miere si 1-2 ramurele uscate de busuioc. Se lasa totul sa macereze vreme de 12 ore, dupa care preparatul obtinut se filtreaza si se bea in mai multe reprize.

Nutritie

Prof . ION BRAD - Alimentele medicamente sau otrava?

Foto: Agerpres "Ca sa fie sanatos, omul trebuie sa fie cumpatat"

Otravurile alimentare - Domnule profesor Ion Brad, sunteti unul din cei mai mari specialisti in biochimie alimentara, multe din studiile dvs. (mai ales cele privind catina) avand rezultate medicale de-a dreptul spectaculoase. In ce masura sanatatea noastra depinde de alimentatie? De ce nu toata hrana noastra este "sanatoasa"? - Explicatia consta in compozitia biochimica a alimentelor. Fara a intra in obositoare explicatii stiintifice, trebuie sa amintesc faptul ca in hrana noastra folosim alimente care nu au toti metabolitii (vitamine, aminoacizi esentiali etc.). Altele au chiar antimetaboliti naturali sau de sinteza, proveniti din agenti poluanti, des intalniti in agricultura. E bine, de pilda, sa stim ca anumite soiuri de mere au antivitamina C. Soiuri de ovaz demineralizeaza organismul de calciu. Soiuri de spanac, macris sau de tomate au acid oxalic, un demineralizant puternic. Lista poate sa continue de la mustar (cu efect antitiroidian), pana la berea obtinuta in conditii precare, bere ce contine forme de mucegai cancerigen. Prin urmare, luand in discutie numai acest aspect, e limpede ca omul

bolnav trebuie sa evite in cunostinta de cauza anumite alimente, pentru a se proteja de complicatii sau agravari. - Am impresia ca ne otravim cu mana noastra. - Pe langa un stil de viata neadecvat, se adauga certe otravuri alimentare. Afumaturile, de pilda, sunt sigur cancerigene. Apoi, eliminarea industriala a unor substante folositoare, cum ar fi taratele din paine, rafinarea uleiului si a zaharului, tratarea termica exagerata sau adaosul de substante conservante, toate acestea cer un greu tribut de sanatate. - Ce trebuie sa stie despre alimente un om sanatos? - Alimentul este nu numai hrana, ci si medicament preventiv. Ca sa fie sanatos, omul trebuie sa fie cumpatat si in cunostinta de cauza. In Occident se renunta tot mai mult la legumele cu cresterea provocata (rosiile, ardeii, cepele mari etc.), tratate cu pesticide sau hormoni de crestere. E deja dovedit ca produsele tratate contin antivitamina PP si antiB2, ca micsoreaza rezistenta imunitara a organismului. Apoi, se renunta tot mai mult la margarina sau la indulcitorii industriali: aspartam, zaharina etc. Revenind la omul sanatos, el trebuie sa aiba o alimentatie echilibrata, axata pe proteine mai usoare (lapte, oua, peste, icre) si completata obligatoriu cu vitamine. Recomand ghiveciul, care este o mancare complexa, cruditatile si obligatoriu foarte multa apa - alimentul metabolic numarul unu. Apa de viata lunga - De ce tot mai multi medici recomanda terapia cu apa? - Discutia e mai complicata. E suficient sa amintim ca, de pilda, vitamina PP, ca sa actioneze metabolic, are nevoie de multa apa. Lipsa ei poate duce la simptome asemanatoare pelagrei sau asemanatoare amocului - o boala de nebunie aparenta, provocata de carenta vitaminelor PP si B6. Oricum, bem prea putina apa si ar trebui sa stim ca un pahar de apa dimineata si altul seara prelungesc viata cu 5-10 ani. Personal, recomand apa inainte de masa. - Ce alte greseli mai facem in alimentatie? - Vorbeam de margarina, care in mod eronat se considera a fi grasime vegetala, cand, de fapt, prin hidroliza, ea devine untura de porc vegetala. O alta greseala e salamul de Sibiu, care contine un indice ridicat de ranced, in ciuda gustului placut. Tot la capitolul greseli, trebuie sa amintim consumul de ou crud (care spoliaza organismul de vitamina B12), prajirea in ulei, fierberea legumelor, piureul de cartofi (care intra direct in duoden si da fermentatii), uleurile rafinate din care se elimina lecitina etc. - Ce parere aveti despre vegetarieni? Nu credeti ca eliminarea carnii e o solutie? - Ce-i mult nu e bun. Nu e realist sa trecem cu totii pe vegetale. Trebuie in orice sa avem

simtul proportiei. In loc sa excludem complet carnea, mai bine am evita greselile marunte pe care le facem. De pilda, mancam cartofi cu paine, fasole cu carnat (amandoua proteine). Peste toate, e bine ca niciodata sa nu mananci pana te saturi. Adeseori, senzatia de saturare apare cu intarziere si de aici excesul alimentar. Putin si des e un principiu sanatos in sine. Solutia salvatoare: produsele naturale cumparate de la tarani - Sa ne intoarcem la otravurile din alimente.

- Problema principala o reprezinta ingrasamintele chimice si hormonii de crestere. Aceste substante nu se distrug prin fierbere si prin urmare unii copii, consumand carne de pasare tratata cu hormoni, au devenit acromegalici. Pe termen lung, e o mare primejdie si nu intamplator in Occident produsele naturale sunt cu mult mai scumpe decat celelalte. La asta, se adauga alimente cu grad mare de risc. Sa amintim cafeaua, care, in cantitati mari, tulbura metabolismul. Dovada e ca tarile cultivatoare de cafea inregistreaza de 5-10 ori mai multe cancere de pancreas decat celelalte. Alte produse alimentare devin periculoase doar in anumite conditii. Spre exemplu, carnea care provine de la gatul animalului trebuie interzisa persoanelor cu hipertiroidie. - Se pot evita aceste "otraviri" alimentare? - Solutia sta in informarea corecta a cumparatorului. E nevoie de un control strict in ceea ce priveste administrarea ingrasamintelor si a hormonilor de crestere. E nevoie de organisme autorizate care sa faca alimentelor de pe piata analize biologice serioase si sa impuna agricultorilor sa foloseasca uree, fara nitrati sau nitriti. E nevoie de medici specialisti in biochimie si nutritie. Suntem inca departe de modelul occidental. Nu ramane decat sa ne aparam singuri si sa ne informam corect. As impartasi cititorilor interesati un mic truc - sa lase rosiile cumparate sa stea trei zile, timp suficient pentru ca excesul de azotati sa dispara. Un fruct-miracol: catina - Schimband putin subiectul, v-as propune sa discutam despre catina, marea dvs.

pasiune. Ce noutati au aparut in tratamentul cu catina alba? - Rezultatele de pana acum sunt surprinzator de bune. In maladiile canceroase, in mod cert, catina dubleaza efectul medicatiei, mareste imunitatea naturala a organismului si, deopotriva, micsoreaza sau chiar elimina efectele secundare nocive ale citostaticelor, cum ar fi caderea parului. Rezultate mai mult decat incurajatoare am obtinut in SIDA. Cele trei negativari ale unor seropozitivi HIV arata ca sunt pe drumul cel bun, ca efectul imunoinductor al catinei poate fi miraculos. Repet, e vorba de niste pasi. Drumul e lung, dar cazurile exista, fiind confirmate de analize, inainte si dupa tratament. - Cum se explica efectul anticancerigen al catinei? - Cum stiti, m-am ocupat de tratarea cancerului in lucrarea mea de doctorat si, impreuna cu alti oncologi (dr. Ciustea, de pilda, care are acum o clinica de specialitate in Mexic), am tratat unele forme de cancer. Aceasta colaborare, dar si studiile ulterioare, au aratat ca dincolo de multimea substantelor active, in catina sunt reversori esentiali in lupta impotriva cancerului. Spre exemplu, acidul dehidroascorbic. E un acid care provine in principal din vitamina A, o vitamina ciudata - care in cantitate mare favorizeaza cancerul, iar intr-un complex metabolic anume, ajuta la vindecare.

- N-ar fi singura ciudatenie. - Desigur. De ce persoanele usor hipertiroidiene fac foarte rar cancer? De ce grupa de sange este importanta? De ce persoanele cu B3 sunt cele mai rezistente la agenti patogeni, iar cele mai expuse au A2, 01, AB4? De ce fara vitamina B12 mori, dar aceeasi vitamina se interzice bolnavilor de cancer, pentru ca prin sinteza proteinelor ajuta la diviziunea celulara? Lumea stiintifica si medicala are inca mult de trudit pana la aflarea unor raspunsuri certe. - In ce alte afectiuni s-a confirmat tratamentul cu catina? - Paleta afectiunilor tratate este extrem de larga. Extractele de catina sunt imbatabile in arsuri si anumite boli de piele, in psoriazis, de pilda. Nu cu mult timp in urma, un caz de psoriazis generalizat s-a vindecat in doar 6 zile. E de precizat ca tratamentul in bolile de piele trebuie bine individualizat, ca unele forme de psoriazis sunt, de fapt, ori forme precanceroase, ori forme alergice, datorate noxelor profesionale. Revenind, trebuie subliniat faptul ca extractul de catina mareste spectaculos efectul

medicamentelor, cum este cazul in diabet, iar prin calitatile ei de stimulare a imunitatii se adreseaza multor afectiuni - de la boli hepatice pana la boli ale sistemului digestiv. - Unde se pot gasi produsele din catina? - Aceste produse se gasesc in unele farmacii, iar uleiul de catina se extrage la Orastie, Bistrita, Bucuresti. Si industria farmaceutica romaneasca a inceput sa foloseasca virtutile catinei, dar chiar si asa, se face prea putin pentru valorificarea acestei imense bogatii naturale, pe care o avem la indemana.

Powered by http://www.referat.ro/ cel mai tare site cu referate