Plante medicinale

http://tratamente.naturale.din.plante.alb.ro/
http://avp-bleoaca.blogspot.com/2007/12/mcri.html
http://www.terapii-naturiste.com/plante/plante_medicinale/Lumanarica.htm
http://images.google.ro/imgres?
imgurl=http://www.penexport.ro/ro/shop/imgprod/mure1a.jpg&imgrefurl=http://www.pe
nexport.ro/ro/index.php%3Fid%3D10001%26categoria%3D9%26req%3Dshop
%26showctg%3D%26shoplang%3Dro%26id
%3D10001&usg=__D4Jc9aJZLY1nDMwfiMxnCZdnM28=&h=356&w=395&sz=31&hl
=ro&start=8&um=1&tbnid=LjncGCsVv4NntM:&tbnh=112&tbnw=124&prev=/images
%3Fq%3Dmure%26hl%3Dro%26sa%3DG%26um%3D1

PODBALUL (Tussilago farfara)

Descriere: Denumit si bruscanis, brustan, brustur-alb, brustur-de-riu, cenusoara,
galbinele, gusa-gainii, limba-vecinei, laposel, papalunga, podbeal,
rotungioare. Atunci cind cimpiile si povirnisurile noastre n-au inca
nici un pic de verdeata de primavara, iar ochiul de-abia daca recunoaste cite o umflatura foarte timida de mitisor de salcie,
podbalul este primul care-si scoate la l umina la inceputul
primaverii potirele galbene. Pe soluri umede, povirnisuri plesuve,
cariere de pietris, pamint intelenit, ogoare paragihite si grohotisuri
de panta se gasesc perne intregi de flori de podbal, care apar din
pamint cu mult inaintea frunzelor. La ele isi cauta albinele si alte
insecte prima lor hrana. Pod-balului li prieste numai pamintul argilos, lutos, el reprezinta,
ca sa zicem asa, caracteristica solurilor de argila si lut. Sunt primele flori pe care ni le
putem culege pentru provizia de iarna. Datorita proprietatilor lor expectorante si
antiinflamatorii, le putem folosi cu mare succes la bronsita, laringita, faringita, astm
bronsic si pleurezie, ba chiar la tuberculoza pulmonara incipienta . Cei cu tuse rebela
si raguseala chinuitoare ar trebui sa bea de mai multe ori pe zi ceai fierbinte de podbal
amestecat cu miere. Mai tirziu, in luna mai, cind apar si frunzele linoase, verzi sus si albargintii pe partea de jos, le utilizam, din cauza continutului lor bogat in vitamina C, ca
verdeata pentru supa si salata de primavara. Intrucft frunzele contin mai multe substante
active decit florile, sunt culese si pentru a se putea folosi un amestec de flori si frunze la
prepararea ceaiului. De la medicii naturisti ai antichitatii si pina la preotul Kneipp,
podbalul este pretuit in mod unanim. Frunzele sale proaspete si spalate, puse pe piept ca
un terci, ajuta in orice boala grea de plamini, in erizipel si leziuni ale tesuturilor cu
umflaturi vinetii si chiar in inflamatii ale bursei sinoviale. Rezultatele acestor comprese
cu terci sunt uimitoare. Compresele cu infuzie concentrata din frunze de podbal sunt
utilizate in ulcerul scrofulos. Vaporii de podbal, atit de la flori cit si de la frunze, trebuie
inhalati de mai multe ori pe zi in cazul bronsitelor cronice cu accese dese si in
insuficienta respiratorie sufocanta. In cel mai scurt timp se va resimti o mare usurare.
Picioarele umflate ar trebui scaldate mai des intr-o fiertura preparata din frunze de
podbal. Siropul pe care ni-l putem fabrica din frunze de podbal se dovedeste foarte bun in
bronsite si alte afectiuni pulmonare. Intr-o oala de lut sau un borcan de muraturi se

introduc alternativ un strat de frunze si un strat de zahar nerafinat, se lasa sa se aseze si se

umple pina ce nu mai e loc in vas. Apoi se leaga cu 2-3 straturi de celofan si se pune fn
gradina, la loc ferit, intr-o gaura facuta in pamint. Se asaza o scindura deasupra si se
acopera cu pamint. Caldura constanta stirneste un proces de fermentatie. Dupa 8
saptamini se dezgroapa iarasi oala sau borcanul, iar siropul de podbal astfel obtinut se
lasa sa dea 1-2 clocote. Dupa ce se raceste, este turnat in sticle mici, cu gitul lat. Acest
sirop este mijlocul nostru de aparare cel mai bun in timpul iernii si al epidemiilor de
gripa. Se ia cu lingurita. In astm, in afectiunile permanente ale bronhiilor si ale
fumatorilor sunt de mare folos, primavara, 2-3 lingurite de sue de podbal proaspat stors
turnate intr-o cana cu supa (impede de carne sau cu lapte cald. Pentru combaterea
flebitelor se poate prepara o masa alifioasa din frunze proaspete zdrobite si smintina
proaspata, care se aplica pe portiunile inflamate si se leaga usor cu o bucata de cirpa.
Sucul stors proaspat din frunze de podbal si picurat in ureche este eficace in durerile de
urechi
Mod de folosire: Prepararea ceaiului: Se foloseste 1 lingurita (cu virf) de flori (mai
ttrziu, cind apar si frunzele, se pun frunze si flori amestecate in parti egale) la 1/4 litru de
apa, se opareste doar si se lasa putin in repaos. Ceai pentru tuse: Daca vreti un ceai
expectorant, amestecati flori si frunze de podbal, flori de luminarica, cuscrisor (numit si
mierea-ursului sau pluminarica) si frunze de patlagina-ingusta in parti egale. Din acest
amestec de plante se iau 2 lingurite la 1/4 litru de apa si se oparesc! Se beau zilnic, calde,
inghititura cu inghititura, 3 cesti cu acest ceai indulcit cu miere. Comprese: Frunzeie
proaspete se zdrobesc si se freaca pina iese un terci care se aplica sub forma de comprese.
Inhalatie: Se opareste 1 lingura (cu virf) de flori si frunze si se inhaleaza vaporii sub o
cirpa. Se repeta de mai multe ori pe zi. Bai de picioare: 2 miini pline de frunze de podbal,
se fierb intr-o cantitate de apa corespunzatoare; se lasa sa stea putin. Durata baii - 20
minute. Suc proaspat: Se stoarce sucul din frunzele proaspat spalate, cu ajutorul
storcatorului electric de uz casnic. Sirop si amestec de ceaiuri contra tusei si a raguselii: A
se vedea fragmentele respective de text.

Ciubotica - Cucului (Primula officinalis - P. veris)

Descriere:
Florile galben aurii ale acestei specii de ciubotica-cucului
raspindesc o mireasma placuta, asemanatoare merii si
formeaza o umbrela dispusa pe o tulpina inalta de 10-20 de
centimetri, care se ridica din centrul unei reozete. Aceasta
varietate se mai numeste si aglica, anghelina, calce, cinci-foi,
cizma-cucului, talpa-gastei, tita-caprei, tita-oii, urechita
-ursului. Ea creste cu precadere pe cimpiile din zonele
deluroase si prealpine. Foarte raspindita Primula eliator,
cunoscuta tot sub numele de ciubotica-cucului, dar si de aglici,
agrisel sau tita-vacii, creste pe mai toate cimpiile, la margini de
paduri si sub tufisuri se poarta pe tulpina inalta o umbrela
florala de un galben deschis, ce un parfum slab. Forta ei curativa este egala in valoare cu
cea a Primulei officinalis, putind fi folosita exact in acelasi fel. O alta subspecie, Primula
auricula, cunoscuta sub denumirile de urechea-ursului , ciubotica -cucului, ciubotica2

ursului, urechea-soarecelui, urechiuse, este o planta alpina, care se afla sub stricta
octrotire a legii, neavind deci voie sa fie culeasa.
Aflindu-ma intr-o societate, vecinul meu de masa mi-a povestit ca este a Gallspach la
cura. Aceasta fusese ultima sa speranta. Intrucit cura se apropia de sfirsit probabil fara
nici un rezultat, nu stia ce sa mai faca. In ciuda somniferelor foarte puternice, nu putea
dormi. Neurologii din Linz si Viena nu l-au putut elibera de acest calvar: Cind se intindea
seara in pat, mort de oboseala, il cuprinde o durere parca i-ar stinge cineva o tigara
aprinsa pe partea anterioara a labei piciorului. Din aceasta cauza este fizic si sufleteste la
pamint si in pragul disperarii. I-am spus ca stiu un ceai excelent contra insomniei. Dar
va avea el oare efect imdediat din pricina administrarii indelungate a unor somnifere
dintre cele mai puternice? - A incercat. Am facut cunostinta pe 7 decembrie 1996. Sapte
zile mai tarziu am mers in vizita la niste amici de-ai lui care mi-au comunicat inca din usa
bucuria ca prietenul nostru comun isi recapatase somnul. In acelasi timp ii disparuse si
durerea din laba piciorului. Ceaiul ii ajutase sa-si regaseasca sanatatea in cel mai scurt
timp, inlaturind si toate tulburarile nervoase. Medicul care-l trata l-a rugat apoi sa-i
dea reteta acestui ceai special contra insomniei:
50 grame de ciubotica-cucului
25 grame de flori de levantica
10 grame de sunatoare
15 grame de con de gamei
5 grame de radacini de odolean.
Se opareste 1 lingurita (cu varf) din acest amestec cu litru de apa si se lasa sa stea 3
minute. Ceaiul se bea foarte cald, in inghitituri mici, inainte de culcare. Se poate induclii
cu putina miere dupa gust.
Ceaiul ar trebui preferat orcarui somnifer chimic. Acestea din urma distrug sistemul
nervos, in timp ce ceaiul inlatura toate tulburarile nervoase.
Mama mea culegea in fiecare primavara ciubotica-cucului pentru ca stia ce influenta
linsititoare are asupra inimii si a nervilor. Se aduna intraga umbrela florala superioara.
Preotul Kneipp a fost un mare adept al acestei flori. Exista o fotografie de-a lui in care
poate fi vazut cu ciubotica-cucului in mina. Prin efectul ei depurativ, ciubotica-cucului
elimina toate substantele toxice care duc la artrita (guta) si boli reumatice. Preotul
Kneipp afirma: <<Cine are predispozitie spre boala articulatiilor sau afectiunilor
membrelor (intelege prin aceasta artrita si reumatismul) sa vea zilnic o perioada mai
lunga de timp una pina la doua cesti de ceai de ciubotica-cucului. Durerile puternice se
vor atenua si cu timpul vor disparea complet.
Ceaiul de ciubotica-cucului este in plus si un mijloc excelent de intarire a nervilor si
de tonifiere a inimii, calmeaza migrena si durerile de cap pe baza nervoasa, are un
efect iesit din comun asupra inflamatiei miocardului, a hidropiziei si a tendintei spre
apoplexie. O fiertura de radacini, amestecata cu miere, da un ceai pentru rinichi care
ajuta la eliminarea calculului vezical (pietrei de vezica).
Se recomanda uramtorul ceai depurativ de primavara:
50 grame de ciubotica-cucului
50 grame de mladite de soc
15 grame de frunze de urzici
15 grame de radacini de papadie.
Se foloseste 1 lingurita (cu varf) din acest amestec la de apa, plantele se oparesc si se

lasa sa stea 3 minute. Se beau in timpul zilei 2 cesti, inghititura cu inghititura; ceaiul se
indulceste eventual cu putina miere. (Prin mladite de soc se inteleg mugurii tineri, care
tocmai rasar primavara).
Performante foarte bune in afectiunile inimii realizeaza vinul de ciubotica-cucului, pe
care ni-l putem prepara singuri primavara. Se umple o stical de 2 litri cu flori proaspete
de ciubotica-cucului (umbelele florale intregi), fara a se indesa, iar deasupra se toarna vin
alb natural, curat. Florile trebuie sa fie acoperite. Sticla se lasa, astupata usor cu un dop
de pluta, sa stea 14 zile in soare. In afectiunile cardiace se ia din cind in caind cite o
inghititura de vin, cardiacii pot sa bea pina la 3 linguri pline pe zi.
Mod de folosire: -infuzie: Se opareste 1 lingurita (cu varf) de plante cu 1 litru de apa si
se lasa sa stea putin. -vin pentru inima: Modul de fabricare si folosire se cauta la
fragmentul respectiv din text! -ceai pentru dormit: Modul de amestecare si utilizare se
cauta la fragmentul respectiv din text! -ceai de primavara (depurativ); Modul de
amestecare si utilizare se cauta la fragmentul respectiv din tex
Ciuboica-cucului calmeaz nervii
De secole, n popor se spune c cine vrea s scape de nervi i nelinite s mnnce
ciuboica-cucului." Planta are un efect puternic antioxidant. Florile i frunzele sunt
bogate n sruri minerale (potasiu, calciu, sodiu), vitamine (C i betacaroten) i
ajut la ntrirea sistemului imunitar. primulozida, flavonoide, zaharuri,
tanoizi,primveraza (enzima)
n plus, aportul altor substane valoroase, saponozidele, fluidizeaz secreiile
bronice. De aceea, ciuboica-cucului i-a cptat renumele de salvator al bolnavilor
cu afeciuni pulmonare, insomnii, boli cardiace, artrit i gut. Tinerele mame care
alpteaz pot s-i sporeasc doza zilnic de lapte bnd dou-trei ceaiuri pe zi.
Desigur, specialistul este cel care decide ct timp poate s dureze tratamentul.
De asemenea, o terapie cu infuzie, timp de dou-trei sptmni, alung migrenele i
efectele rcelilor.
Reeta de preparare
Pentru infuzie folosim 3 g (o linguri ras) de plant pe care o fierbem timp de trei
minute. Zilnic se beau trei cni de ceai cldu. n cazurile grave de tuberculoz, bolnavul
apeleaz la ajutorul sucului obinut din florile tocate foarte mrunt sau trecute prin mixer.
Acestea se amestec cu miere poliflor, ceai i polen, cte dou lingurie la can. Ceaiul
este contraindicat persoanelor alergice la aspirin, femeilor gravide i celor care urmeaz
terapii cu anticoagulante.
from adevarul

Macrisul - Iepurelui (Oxalis acetosella)

Descriere: Este denumit in limbajul popular si macris-depadure, macrisul-caprei, macris-pasaresc, macris-trifoios,
macrisul-cucului, pita-cucului, trifoiu-acru. Macrisul-iepurelui
acopera solul pretutindeni in padurile noastre de foiase si conifere
ca un covor de prunze de verde deschis, presarat cu flori albe,
delicate. Privelistea sa este extem de placuta ochilor. Cind merg la
4

cules de ciuperci, mi se intimpla uneroi sa ma aplec dupa o frunza si sa o maninc. Florile

le adun in cantitati mici pentru un amestec de ceaiuri. Macrisul-ierpurelui nu se usuca, ci
se itnrebuinteaza doar in stare proaspata. El inlatura pirozisul (arsurile la stomac) si
tulburarile hepatice digestive usoare. Pentru aceste indispozitii, el se bea sub forma de
ceai racit in prealabil, in portii de cite 2 cesti pe zi. Contra icterului, a nefritei, a eurptiilor
cutanate si a viermilor, doza respectiva se bea calda. Medicina populara recomanda
sucul proaspat stors pentru canerul incipient la stomac, tumorile si ulceratiile
canceroase interne si externe. Sucul proaspat se obtine cu ajutorul storcatorului electric
de uz casnic. Se iau 3-5 picaturi o data pe ora, diluate in apa sau ceai de plante. Pe
ulceratiile canceroase externe sucul proaspat stors se unge direct. In parkinsonism (boala
lui Parkinson), sucul se prescrie in doza de 3-5 picaturi pe ora, luate intr-o infuzie de
coada-soricelului, iar extern se foloseste pentru frictionarea sirei spinarii. Diluarea se
dozarea trebuie respectate cu strictete atit la cancere de stomac, ulceratii si tumori, cit si
la boala lui Parkinson.
Mod de folosire: -prepararea ceaiului: se opareste 1 lingura de frunze proaspete cu 1
litru de apa si se lasa sa stea putin. -suc proaspat: se spala frunzele si se storc cu ajutorul
storcatorului electric de uz casnic.
Macrisul, deopotriva leguma si medicament
afide, ceapa, afectiuni renale, plante, piele, soluri, plante de apa, boli plante,
vitamine pentru piele, cultura spanac, soare, plante cu frunze, spanacul de
toamna, boli de piele, plante de toamna
Pe nedrept neglijat in ultima perioada de consumatori si de cultivatori, macrisul ramane
una din plantele legumicole valoroase atat prin calitatile sale culinare cat si pentru cele
medicinale si pretentiile mici fata de clima si sol.
In Romania intalnim mai multe varietati, dintre care cele mai
importante sunt Rumex acetossa (macrisul mare) care are
valoare culinara si se cultiva, si Rumex acetosella (macrisul
marunt sau macrisul iepurelui), Rumex crispus (dragavei, sau
stevie creata), Rumex alpestris (macris ciobanesc) si Rumex
scutatus utilizate indeosebi in medicina populara.
Intre macrisul cultivat si speciile spontane nu exista diferente mari in ceea ce priveste
gustul sau continutul de nutrienti; frunzele macrisului contin fier, vitamine, si foarte mult
acid oxalic, ceea ce ii confera un gust acru, astringent. Frunzele se prepara in acelasi mod
ca si spanacul sau stevia, gustul caracteristic facandu-l potrivit pentru supe, borsuri,
piureuri sau pentru a asorta in special preparatele de miel.
Un adevarat medicament pentru ficat
Radacina de macris are un gust dulce-acrisor si se foloseste in cure de detoxifiere si
in tratamentul unor afectiuni ale ficatului. Preparatul se obtine prin macinarea
radacinii si se consuma ca atare sau sub forma de decoct. Poate fi folosit si in tratamentul
unor boli de piele si chiar al tumorilor maligne sau benigne. Trebuie precizat ca o cura
dureaza in medie cateva luni.

Atentie! Datorita continutul ridicat de acid oxalic, macrisul este contraindicat persoanelor
care sufera de reumatism sau de afectiuni renale.
Din punct de vedere botanic, este planta perena erbacee sexuat dioica, cu radacina
pivotanta, fusiforma, frunzele de forma lanceolata, crestate la baza. Infloreste la sfarsitul
lunii mai. Fructul este o nucula, in interior o singura saminta de culoare bruna inchis, cu
forma triedica. Intr-un gram intra intre 900 - 1400 seminte. Facultatea germinativa (de
90%) se pastreaza foarte bine timp de 4 ani. Desi semintele incoltesc in doua zile, durata
rasaririi este de 10 - 12 zile. (Gh. Valceanu, 1982)
Cum se cultiva macrisul

Este o planta adaptabila care poate fi intalnita de la campie pana pe pajistile

alpine. Este foarte putin pretentios fata de temperatura, este o planta timpurie
care isi face aparitia inca de la inceputul primaverii. Creste atat la umbra cat
si pe terenuri expuse la soare, in acest caz avand nevoie de mai multa apa
deoarece isi dezvolta tijele florale iar frunzele stagneaza. Prefera soluri
nisipoase cu reactie usor acida.
Macrisul se seamana toamna, in luna septembrie, intr-un sol bine afanat. Se seamana pe
randuri, la 30 cm distanta, distanta recomandata intre plante fiind de 10 cm. Cultura
astfel infiintata dureaza 3 - 4 ani, singurele lucrari de ingrijire necesare sunt cele de
combatere a buruienilor si daunatorilor. Este atacat frecvent de musca macrisului
(Pegomia bicolor) si de afide (Aphis lumicis). Se recomanda in acest caz tratamentul cu
Mospilan. Alti daunatori sunt melcii, care se indeparteaza usor prin presararea unei
benzi de cativa centimetri de var in jurul brazdei de macris.

SILNIC

Silnic
(coarda ielelor, nejelmic, olbal, prelungoas, rnunchioar, rtungioar, glechoma
hederacea). Tulpina silnicului este trtoare, ns ramurile cu flori albastru-vilolete i sunt
proiectate frumos n sus, dimpreun cu frunzele, al cror specific este c dac le striveti
eman un miros suav de lmie. Crete prin locurile umede, livezi de pomi, pduri i
tufiuri umbroase, nflorind n martie-mai. Doctorii de altdat precriau s se bea
fiertur de frunze i flori de silnic pentru nlesnirea expectoraiei n tuse. Babele
din Banat vindecau cu silnic orbalul (erizipelul). Indicaii fitoterapeutice moderne
n: anorexie, ateroscleroz cu hipertensiune, clacluloz renal etc.

Miraculoasa urzic ....

Se simte din ce n ce mai mult miros de primvar. Pe tarabele din piee au nceput s
apar bucheele mici de urzici cu frunzulie verzi-roietice. Muli trecem mai departe fr
s ne uitam, fr s ne gndim c ignorm un strop de sntate.
Urzica este cunoscut ca plant vindectoare nc din cele mai vechi timpuri. Btrnii
spun ca este bine s bei "zeam" de urzici pentru "curirea" sngelui. Probabil c se
refereau la ceea ce azi numim detoxifierea organismului. Tot de la bunici tim c
primvara ne mbolnvim mai uor pentru c "sngele este mai subire". Este o posibil
referire la faptul c iarna consumm mai puine legume i fructe, aductoare de vitamine
i sruri minerale, iar cele pe care le introducem n alimentaie n timpul iernii nu au
calitatea celor consumate vara.
Urzica (urtica dioica) crete incepnd de la cmpie i pn n zonele submontane. Are
rdcini adnc nfipte n pmnt iar seminele ei se rspndesc foarte uor, de aceea
planta poate fi ntlnut la tot pasul. Conine 20% sruri minerale, mai ales fier,
magneziu, potasiu, calciu, nitrai, dar i vitaminele A,B2, C, K.
Urzica este nelipsit n curele de detoxifiere i vitaminizare. Dar ea este utilizat n
tratarea multor altor boli: reumatismul, durerile de gt, bronite, diferite infecii,
anemii,probleme hepatice, alergii. Reduce riscul apariiilor hemoragiilor si
mbuntete circualia sngelui. Lista efectelor pozitive produse de aceast plant este
impresionant.
Se folosete preparat sub diverse forme: infuzie, suc, tinctur, ceai. n farmacii se gsesc
numeroase produse avnd ca punct de plecare aceast plant.
Urzica este folosit i n cosmetic, fiind recomandat pentru tratarea tenului i prului
gras.
In cazul unui ten gras se cltete faa cu o infuzie preparat dintr-o lingur de urzici
uscate la 250 ml de ap. Se fierb, se las s stea 10 minute, apoi se strecoar. Se cur
bine faa i gtul cu un tifon nmuiat n infuzie
Pentru prul gras - se recomand splarea i cltirea cu ap de urzici: se pun doua
mini de rdcin de urzic n doi litri de ap rece. Se las s stea 10 ore, apoi se d un
clocot, iar dup 10 minute se strecoara. Sau 4 linguri de frunze de urzic uscat, dou
cni de ap i o can de oet se fierb timp de cteva minute. Dup ce se rcete la o
temperatur suportabil se cltete prul cu aceast soluie.
Pentru unghii - se bea o can de ceai pe zi (preparat din dou lingurie de frunze) pentru
ntrirea i hrnirea unghiilor.
Datorit coninutului bogat n sruri minerale i vitamine, urzica este un excelent adaos in
alimentatie. Poate fi folosita si ca ingredient de baza in pilaf sau ciorbe ori ca si cEste
recomandat sa fie adaugata mai ales in hrana copiilor, convalescentilor, persoanelor
supuse la eforturi mari. Deoarece copiii, n general, accept mai greu urzica sub form de
ceai, tinctur etc., cel mai bine este s fie consumat ca aliment.
n alimentaie se folosesc numai plantele foarte tinere. Se culeg primvara, devreme.
Urzicile de primvar sunt cele mai bune, din toate punctele de vedere.
O cur de urzici are ca efect mbuntirea strii generale de sntate a organismului.
ondimente in alte feluri de hrana (se asociaza bine cu cimbrul si busuiocul)

MIEREA URSULUI
DESCRIERE
Este o plant ce crete pretutindeni n pduri, la marginea tufiurilor, n
luminiuri i locuri umede. Atinge 20-30 cm nlime, are frunze mari, ovale, care scad n
mrime spre vrful plantei, unde sunt flori de culori diferite: rou, albastru, mov, legate n
bucheele. Popular i se spune i: cuscrior, mtasea pmntului, peana cucului,
plmnric. Se culege planta ntreag, fr rdcin, n lunile mai i iunie. Trebuie
uscat la loc umbros. Dac dispare culoarea florilor dup uscare, planta i-a pierdut
proprietile terapeutice.

CRETISOARA (Alchemilla vulgaris)

BOLI CARE SE TRATEAZ FOLOSIND ACEAST PLANT:
AMIGDALITE, LARINGITE, HEMOPTIZII. URINARE CU SNGE, TUSE,
FARINGITE, BRONITE, HEMOROIZI, DIAREE, PIATR LA VEZICA URINAR,
MOD DE FOLOSIRE
Ceai(infuzie): 2 lingurie vrfuite de plant se pun la 250 ml ap clocotit. Se las 1-2
minute, se strecoar, se beau 2-3 cni de ceai zilnic.
Ceai contra tusei: 4 lingurie de flori i frunze de mierea ursului, o linguri de

patlagin, se opresc cu o can de ap clocotit. Se las un

minut, se strecoar i se adaug o linguri de miere de albine. Se beau 2 cni zilnic.
Suc: se folosete un pumn de plante proaspt culese, se spal, se zdrobesc ntr-un vas,
apoi sucul se ndulcete cu miere de albine. Se folosete cte o linguri n calmarea
acceselor de tuse.
Pulbere: planta uscat, mrunit fin se presar pe rnile care se vindec greu.
Cretisoara (Alchemilla vulgaris)
8

Descriere: Cunoscuta in limbajul popular si ca brumarie, cretarel, faina-de-in, palasca,

pleasca, raturjir, umbra-muntelui, umbrarul-doamnei, cretisoara creste mai ales la margini
de paduri si drumuri, povirnisuri si cimpii umede din zone mai inalte si muntoase. Planta
are frunze semicirculare, cu 7-9 lobi, o tulpina tare care nu este foarte inalta si flori
galbaen-verzui fara stralucire, ce pot fi vazute din aprilie pina in iunie si chiar mai tirziu.
De ziua Trupului Domnului (Joia Verde sarbatoarea a bisericii catolice, n. tr. ) se
implestesc in anumte regiuni cornite din ea, pentru a impodobii fruntea Mintuitorului,
acasa, in coltul icoanelor. Frunzele crestisoarei stau uneori culcate la sol, iar dimineata se
vede in mijlocul lor o picatura de roua, stralucind o perla. La inaltimi de peste 1000 metri
gasim o varietate a crestisoarei care are partea inferioara a frunzelor de o stralucire
argintie, si care infloreste atit pe teren calcaros, cit si pe cel de roca primara. In timpul
infloririi, planta este culeasa in intregime, iar mi tarziu numai frunzele; plantele sunt
lasata apoi sa se usuce in pod. Cretisoara este renumita mai ales ca planta de leac pentru
femei (in germana se numeste si Frauenmatnel = mantou de dama, Frauenknraut =
planta femeilor sau Frauenhilf = ajutorul femeilor). Cretisoara n-ajuta numai in
tulburari menstruale, leucoree (poala alba, scurgeri), afectiuni ale organelor
pelviene si indispoziii la virsta menopazuei, ci, luata la inceputul puberatatii
impreuna cu coada-soricelului, infulenteaza benefic aceasta perioada. Pentru cazurile
tinerelor fete carora nu le vine ciclul menstrual in ciuda medicamentelor precise de
doctor, cretisoara impreuna cu coada-soricelului (amestecate in parti egale) vor fi cele
care vor reglementa aceasta problema. Crestisoara are efect astringent si vindeca
foarte rapid, este folosita si ca mijloc diuretic si cardiotonic, in febra pricinuita de
leziuni, rani purulente si avcese neglijate. In urma unei extractii dentare este foarte
indicat ceaiu de cretisoara. Dupa mai multe clatiri ale gurii, rana se inchide in decursul
unei zile. Ceaiul de cretisoara indeparteaza slabiciunile musculare (adinamiile,
miopatiile) si articulare si ajuta in anemii. In leziunile postnatale, in relaxarea
organelor pelviene ale femeilor care au avut nasteri grele sau in predispozitia spre
avroturi (pentru fixarea sarcinii) si fortificarea fibrelor uterine, cretisoara ese de
mare folos. Incepind cu luna a treia, astefel de femei ar trebuii sa bea ceai de cretisoara.
Este un mijloc de atottamaduitor in toate bolile de femei si ajuta, impreuna cu traistaciobanului, chiar in histeroptoza (prolaps uterin) si hernii inghinale. In aceste cazuri se
consuma in timpul zilei, incetul cu incetul, 4 cesti cu ceai de cretisoara pregatit pe cit se
poate din plante proaspat culese. In afara de acestea, se maseaza locurile afectate cu
tinctura de traista-ciobanului (a se vede Moduri de folosire, la Traista-ciobanului), iar
in cazurile de polaps uterin se incepe frictionarea extern, din zona vaginului in sus. Aici
se folosesc, suplimentar, bai de sezut cu coada-soricelului (sunt necesare 100 grame de
plante pentru 1 baie), in total 3 bai pe saptamina, caci apa de baie, reincalzita, mai poate
fi utilizata inca de 2 ori. Stramosii nostrii intrebuintau aceste plante atit intern cit si
extern, pentru vindecarea ranilor, la epilepsii si hernii. Iata un citat dintr-o carte foarte
veche de plante medicinale: Daca un om a avut o hernie, fie el tinar sau batrin, sa puna
sa fiarba un pumn de cretisoara intr-o masura de apa atit cit lasi un ou tare sa fiarba si sa
bea fiertura. In medicina populara actuala, aceasta planta isi ocupa iar locul binemeritat.
In special medicul naturist si preotul elvetian Kunzie releva aceasta: Doua treimi din
toate operatiile femeiesti ar devenii de prisos, daca planta asta de leac ar fi fost folosita
din timp si vreme mai indelungata; caci ea vindeca toate inflamatiile organelor
pelviene, febra, arsura, supuratia purulenta, abcesele si herniile. Orice lauza ar

trbui sa bea 8-10 zile din acest ceai; multi copii ar mai avea parte de mama lor si multi
vaduvi de sotiile lor, daca ar fi cunoscut acest dar dumnezeiesc. Aplicata extern
zdrobita si facuta compresa cretisoara vindeca rani, intepaturi, taieturi. Copii care,
in ciuda alimentatiei bune, au o musculatura slaba, se intaresc prin uzul continuu al
acestui ceai. Cretisoara care creste la inaltimi mai mari si are partea inferioara a
frunzelor argintie se intrebuninteaza mai ales in obezitate: 2-3 cesti zilnic au un efect
deosebit de favorabil. Ajuta si la insomnii; si diabetici ar trebui sa bea des din acest ceai.
Copiii debili si bolnaviciosi se fortifica vazind cu ochii, daca li se adauga in apa de baie
crestisoara. La 1 baie se folosesc cca. 200 grame de ierburi (a se vedea Bai comprete).
Combinata cu traista-ciobanului, dupa cum este explicat in capitolul Traista-cobanului,
cretisoara ajuta contra atrofiei musculare si in bolile musculare grele, incurabile. Aceasta
planta medicinala extrem de valoroasa se foloseste si in scleroza multipla. Mi s-a relatat
dintr-o zona a tarii ca ceaiul de cretisoara (uz intern se bea; uz extern sa fac splari in
zona inimii) a adus o ameliorare subustantiala a strarii bolnavului in cazul unor grave
afectiuni ale muschiului cardic. Creatorul nostru, in mila SA nemarginita, a lasat sa
creasca pentru fiecare boala cite o planta; n-o sa putem niciodata sa-i multumim
indeajuns pentru aceasta.
Mod de folosire: -prepararea ceaiului: Se foloseste 1 lingurita (cu vraf) de plante la 1
litru de apa, se opareste doar, se lasa sa stea putin. -compresa cu plante: Se spala o
cantitate corespunzatoare de plante proaspete se zdrobeste pe un fund de lemn cu un
sucitor de taietei si se aplica sub forma de compresa. -ados la baie: Pentru 1 baie
completa sa iau 200 grame de plane uscate sau citiva pumni de plante proaspete, se lasa
intr-o galeata in apa rece peste noapte, se incalzeste totul a doua zi si se toarna lichidul
peste apa de baie (a se vedea si Bai compoete).

VENTRILICA (Veronica officinalis)

Descriere: Cind romanii au ocupat odinioara tara in care se stabiiisera germanicii, au
facut cunostinta prin bastinasi cu planta medicinala cea mai
apreciata la germanici, ventrilica. Ea era numita Leacul
fundamental al tuturor relelor" (aGrundheil alter Schaden").
Si romanii trebuie sa se fi convins de marea sa putere
curativa, dupa cum am citit odata intr-o carte veche despre
plante medicinale. Daca voiau sa faca un compliment mai
deosebit unui prieten sau cunoscut atunci ii spuneau ca are la
fel de multe calitati ca si foarte apreciata ventrilica. Mi-am
amintit de aceasta vorba intr-o zi cind un domn mi-a relatat
despre concentratia crescuta a colesterinei in singele sau.
Din aceasta cauza fusese internat de mai multe ori in spital.
l-am indicat ceaiul de ventrilica, 2 cesti pe zi. Mare mi-a fost
bucuria cind mi-a povestit, o jumatate de an mai tirziu, cit de
mirati au fost medicii, nemaigasind, la un consult recent,
colesterolul crescut. Ventrilica, numita si buruiana-de-perit, buruiana-de-cel-perit,
matrice, stratoricai sopirlaita, ventricea, vindrilica, creste in paduri, pe locuri defrisate,
linga maracinisuri, tufisuri, garduri si santuri, pe drumuri si in liziere. Are o tulpina
parpasa, care se tiraste pe pamint, frunze mici, zimtate, cu un luciu argintiu, care se

10

termina in spice ce stau in sus, avind flori de la albastru deschis pina la violet. Frunzele
cad usor la atingere. Perioada de inflorire: din mai pina in august. Se colecteaza
inflorescentele (ansamblul florilor dispuse pe axa centrala). Cele mai eficiente sunt acele
plante care cresc la margini de paduri si sub stejari. Aceasta planta medicinata mostenita
de noi din timpurile stravechi constituie un adaos indragit la ceaiurile depurative si este
de ajutor, impreuna cu virfurile proaspete ale urzicilor, la vindecarea eczemelor cronice.
La suparatorul prurit senil (mincarimi de batrinete) n-as mai inceta sa recomand
ventrilica. Persoanele care sunt slabite si sensibile o suporta intrucit este un leac bun
pentru stomac, avind o actiune blinda care stimuleaza si digestia. Ea indeparteaza
secretiile stomacale abundente, precum si tulburarile intestinale. As dori sa accentuez
mai ales faptul ca ventrilica are un efect vindecator excelent in combaterea
nervozitatii care provine din suprasolicitare intelectuala. O ceasca bauta seara, inainte
de culcare, face adevarate minuni prin actiunea sa linistitoare. Preotul elvetian Kunzle
recomanda celor care trebuie sa depuna o activitate intelectuala deosebita sa ia acest ceai
calmant inainte de culcare. El da o memorie buna si indeparteaza senzatiile de
ameteala. Amestecat cu radacina de telina, inlatura debilitatile nervoase si starile
melancolice. Chiar si in cazul icterului, al nisipului in urina, at durerilor articulate
reumatice si artritice, ventrilica da un rezultat grozav. Un preot mi-a declarat:
,,Lapsusurile mele mari au disparut in 14 zile in mod surprinzator datorita ventrilicii
amestecate cu coada-calului (in parti egale, 2 cesti pe zi). Chiar in timpul predicilor tmi
scapau cuvinte importante. Devenisem nesigur si nervos. Plantele m-au ajutat incredibil
de repede." Si la bronsitele vechi, uscate, ventrilica a produs adevarate minuni.
Pentru ceaiul pectoral se foloseste un amestec de cuscrisor (numit si mierea-ursului sau
pluminarica), frunze de podbal, patlagina si ventrilica in parti eg'ale, care se indulceste cu
putina miere sau se oparesc plantele cu apa in clocot in care a fost dizolvat zahar candel.
Contra icterului, ca si a afectiunilor hepatice si splenice recomand urmatorul amestec de
ceaiuri: 50 grame de radacini de papadie, 25 grame de flori de cicoare, 25 grame de
vinarita (numita si mama-padurii) si 25 grame de ventrilica. Se amesteca bine aceste
plante. Se beau incetul cu incetul in timpul zilei 2 cesti neindulcite (la 1/4 litru de apa - 1
lingurita cu virf de plante). Din planta inflorita se poate prepara si un sue proaspat,
indicat in bolile cronice de piele, mai ales la eczeme (a se vedea'^Moduri de folosire"). Se
ia din acest sue de 2-3 pri pe zi cite 1 lingurita plina. Intrucit ventrilica este laudata in
cartile vechi despre plantele medicinale si ca o planta care vindeca ranile, o
recomand pentru leziunile inflamate si care se vindeca greu, in special in apropierea
tibiei (a fluierului piciorului). Ranile sint clatite mai intii cu o infuzie; apoi se pun in
timpul noptii peste rani comprese imbibate in prealabil cu un ceai proaspat preparat si se
invelesc ca sa rarnina calde. Bolnavii de reumatism si artrita ar trebui sa incerce o
data tinctura de ventrilica, pe care si-o pot prepara usor singuri (a se vedea ,,Moduri de
preparare"). Aceasta tinctura se foloseste extern ca frectie, iar intern se iau de 3 ori pe zi
cite 15 picaturi in ceva apa sau ceai. Beti neaparat in fiecare an o perioada de timp
ceai de ventrilica proaspat culeasa! El nu reduce numai arterioscleroza, ci o previne
si da organismului o noua elasticttate prin efectul sau depurativ. De aceea,
rugamintea mea; Tineti seama de acest sfat!
Mod de folosire: Prepararea ceaiului: A se folosi 1 lingurita (cu virf) la 1/4 litru de apa,
a se opari doar, a se lasa sa stea putin. Suc proaspat: Se spala inflorescentele proaspete si

11

se preseaza inca umede prin storcatorul electric de uz casnic, se toarna sucui in sticle mici
si se pastreaza la frigider. Tinctura: 2 miini pline de plante inftorite si taiate marunt se pun
intr-un litru de rachiu de secara de 38-40% si se lasa 14 zile la soare sau in apropierea
masinii de gatit. Amestec de ceaiuri: 1 lingurita (cu virf) la 1/4 litru de apa. Se opareste
doar si se lasa sa stea putin.

Fragii si Zmeura scad glicemia

Din luna iulie putem gasi fragi parfumati, savurosi, dar si cu mari puteri de vindecare.
Fragii curata organismul de toxine si sunt indicati in cazuri de pietre la bila si
rinichi (ajuta la eliminarea lor), contra reumatismului si a gutei.
O cura de 7 zile de fragi in care consumati cate 150 g pe zi dimineata, pe stomacul gol
scade tensiunea arteriala, tonifica sistemul nervos, regenereaza si stimuleaza ficatul. Nu
in ultimul rand aceasta cura scade considerabil valorile glicemiei si colesterolului.
In caz de constipatie si boli intestinale cu constipatie cronica este bine sa consumati
100 g fragute cu 2 linguri de miere de salcam. La 1/2 de ora dupa ce ati mancat aceasta
combinatie (care, printre altele, este deosebit de gustoasa), beti 1 pahar cu apa de izvor
sau apa plata.
Ceaiul din flori si frunze de fragi e un remediu excelent pentru cei care sufera de
diabet pentru ca readuce la normal cotele glicemiei.
In afar de coninutul n vitamine i substane minerale fragii -asemntor altor
fructe cu boabe - snt foarte eficieni distruatori de bacterii i cur sngele.
Datorit nenumratelor substane valoroase coninute n fragi, este fructul ideal pentru
diet, cur de slbire, care prin excelentul gust poate s transforme cel mai monoton
meniu nt-un veritabil osp.
Se poate obine din el o cantitate nsemnat de vitamine, deoarece fragii conin multe
vitamine B i C respectiv calciu, potasiu, fier i fluor.
Cum preparati ceaiul:
Puneti la fiert 250 ml apa si cand clocoteste adaugati 2 linguri de planta proaspata (sau
uscata) si lasati sa fiarba 5 minute.
Lasati sa se raceasca si apoi il beti. Dupa aceasta reteta va trebui sa consumati 3 cani
pe zi.

Zmeura este recomandata in caz de arsuri la stomac, ulcer gastric

duodenal, dar numai consumata fara zahar si fara miere, cate 100-200 g pe zi, inaintea
meselor.
De asemenea, ceaiul din varfuri de zmeura (fie verzi, fie uscate) stabilizeaza
glicemia si stimuleaza pancreasul.
Boli in care se utilizeaza:
Uz intern: diaree, enterite, cistite, guta, diabet zaharat, eruptii tegumentare,
ateroscleroza, afectiuni renale, artritism, reumatism,afectiuni hepatice, colesterol crescut,
tuberculoza, constipatie cronica, astenie, litiaza urinara, litiaza hepatica.
Retete:
Infuzie: olingurita de frunze la 200 ml apa clocotita, din care se beau 2 ceaiuri pe zi.
Sucul: se pregateste din 200 g fructe spalate si zvintate care se storc prin tifon, apoi se
indulcesc cu 5 g zahar si se consuma imediat.
12

Gelatina: 250 g fructe proaspete, 20 g zahar, 1.5 foi gelatina si 75 ml apa. Se extrage
sucul din fructe, iar resturile se fierb cu 50 ml apa se se strecoara. In jumatate din lichidul
fierbinte rezultat, se dizolva gelatina muiata in apa rece, se amesteca bine, apoi se
rastoarna intr-o forma umezita si se da la rece.
Periada de recoltare: Se utilizeaza frunzele, care se rup fara petiollul principal,
recoltate din iunie pina la inceputul lunii octombrie, precun si fructele coapte.

ZMEURA
Alte denumiri populare: azmura, mana, malina, mur, poame de runs, rug de munte,
scobicuri, smeurar.
Utilizare: din zmeura se poate prepara: sirop, dulceata, vin, compot, chiar si lichior; in
medicina zmeura este folosita ca ameliorant de gust al unor medicamente si se recomanda
in caz de catar stomacal, intestinal, hiperaciditate, diaree si hipermenoree.
Ecologie si raspandire: planta intalnita prin paduri, luminisuri de padure, coaste
stancoase, frecvent si abundent in zonele de padure din regiunea montana, rar la dealuri;
prefera soluri eubazice, moderat acide, bogate in humus, afanate.
Boli in care este utilizata: diaree, enterocolita, ulcer gastric, conjunctivita.

MURE
Organul vegetal utilizat: fructele, frunzele tinere, lastarii tineri, uneori radacinile si florile,
rar si lemnul.
Utilizare: din mure se prepara sirop, vin, dulceata, marmelada, jeleu; frunzele de
mur se folosesc pentru ceai si la tabacit; pulberea de carbune obtinuta din lemnul de mur
are intrebuintari medicinale; in medicina se utilizeaza in tratarea multor afectiuni: catar,
stari inflamatorii ale stomacului, traiect intestinal, stari de satietate, balonari, diaree
persistente, enterocolite, hemoroizi, leucoree etc.
Alte denumiri populare: mur de padure, mur negru, mur paduret salbatic, mura, mur
tufos, rug, rug de mure.
Ecologie si raspandire: arbust intalnit de la campie, in regiunea deluroasa si pana la
munte, pe la marginea padurilor, tufisuri, raristi de coaste, preferand luminozitatea
discreta; rezistent la ger si seceta, prefera soluri nisipo-argiloase, potrivit de umede.
Boli in care este utilizata: bronsite, diaree, enterocolite, boli de rinichi,
gingivite, leucoree.

MACESE
Organul vegetal utilizat: frunze, flori, fructe, seminte.
Utilizare: din coaja maceselor se prepara compot, marmelada, jeleu; frunzele de
maces sunt folosite pentru prepararea ceaiului; din florile macesului se extrage ulei de
roze, otet de roze si unguent; ceaiul de macese se administreaza in tratarea afectiunilor
renale, ale vezicii urinare, nefritelor, edemelor renale, litiazei renale, catarului digestiv.
Alte denumiri populare: cacadar, ciucuri de maracine, trandafir de camp, rug salbatic,
laba-matei, scoabe, rug de maces, trandafir salbatic, sipica, tufa de rug, maracinele
cotofanei, maracinele cioarei, cocasder, calcaderiu, scorus nemtesc, suies.

13

Ecologie si raspandire: arbust intalnit pe langa garduri si drumuri, raristi de padure,

paduri de foioase, rar in padurile de conifere, de la campie pana la altitudinea de 1700 m;
prefera solurile uscate.
Boli in care este utilizata: avitaminoze, enterocolite, litiaza biliara, litiaza renala.

COACAZE
Organul vegetal utilizat: fructe mature, frunze, lastari tineri.
Utilizare: in gospodarie se foloseste sub forma de ceai, lichior si supe; in medicina isi
gaseste intrebuintarea in tratarea gutei, anginei, tusei convulsive si a altor boli infantile.
Alte denumiri populare: agris negru, coacaza neagra, pomisoara neagra, smordin,
smordina neagra, strugurei negri, struguri negri.
Ecologie si raspandire: paduri montane si subalpine, in locuri umede, mlastinoase si
umbroase, in lungul paraielor; deseori cultivat ca planta alimentara si medicinala.
Boli in care este utilizata: ateroscleroza, arterita, hipertensiune, litiaza
urica,reumatism, afectiuni cardiace, sedativ, artroze, crapaturi de piele.

Filimica (Calendula officinalis)

Descriere: Filimica ocupa un loc de seama printre plantele
indigene. Ea are numeroase denumiri populare, cum ar fi: boance,
calce, caldarusa, coconite, fetisca, floare-galbena, galbenioare,
nacotele, ochi-galbeni, rosioara, rujinica, salomie, stincuta, tataisi,
vizdoage. Filimica este dintre acele plante care intervin, oferindu-si
ajutorul, in cancer si ulcere canceroase. Se gaseste in unele gradini
la
tara, uneori creste salbatic si pe grohotisuri de panta. Fiind din nou
cunoscuta si dorita in popor, avind deci iarasi cautare gratie fortei
ei
vindecatoare, nu o intilnim doar in gradini, ci si pe ogoare. Filimica
ajunge la o inaltime de 30-60 centimetri, capitulele ei florale
stralucesc in nuante de la galben pina la portocaliu-galbui, iar tulpina si frunzele sunt
zemoase si lipicioase la pipait. Exista diferite varietati: cu capitulele florale pline, cu
staminele deschise sau inchise la culoare. Ele sunt similare in puterea lor de vindecare.
Daca dimineata dupa ora 7 capitulele lor florale sunt inchise, inseamna ca in acea zi va
ploua. De aceea, filimica era considerata inca din secolele trecute drept barometru. In
medicina populara aceasta planta se culege si se utilizeaza cu flori, tulpina si frunze cu
tot. Trebuie adunata insa pe soare stralucitor, caci atunci puterile ei tamaduitoare ating
apogeul. Filimica poate fi luata proaspata din gradina pina tirziu in toamna, atita timp cit
n-a fost napadita de rugina (mana). Filimica se aseamana puternic cu arnica, fiindu-i insa
superioara in putere curativa. Arnica n-are voie sa fie administrata intern decit sub

14

supraveghere medicala, intrucit este posibil ca ceaiul mai degraba sa dauneze bolnavilor
de inima decit sa le foloseasca, pe cind ceaiul de filimica poate fi consumat dara a dauna.
Fiind o planta depurativa, ea constituie pentru noi un ajutor pretios in icterul
infectios. Baut zilnic a 1-2 cesti de ceai de filimica face minuni. Filimica are efect de
curatire, stimuleaza circulatia singelui si grabeste vindecarea ranilor. Un om a intrat
cu mina intr-un fierastrau circular si durerile de pe urma ranii nu au incetat nici dupa
iesirea din spital. Auzind acestea l-am sfatuit sa apeleze la alifia de filimica. A fost
entuziasmat de efectul pomezi si mi-a comunicat ca durerile care-i pricinuisera multe
nopti nedormite au trecut in scurt timp. De atunci, sotia lui planteaza iarasi filimica in
gradina. Aflindu-ma intr-o vizita in Muhlviertel, gazda mi-a aratat picioarele ei pline de
varice. Am luat filimica din gradina si am preparat alifia. Ramasitele i le-am aplicat
imediat pe gambe (resturile pot fi folosite de 4-5 ori). Pe urma, femeia a intins zilnic
alifia, cu o grozime cit muchia cutitului, pe o bucata de pinza pe care si-a legat-o de
gambe. Veti fi uimiti auzind ca patru saptamini mai tarziu, cind m-a vizitat la
Grieskirchen, varicele disparusera. Ambele picioare aveau iarasi o piele frumoasa, neteda.
O calugarita mi-a relatat ca sfatuise o femeie batrina pe care o remarcase pe strada din
cauza varicelor deosebit de mari sa se trateze cu alifie de filimica. A fost surprinsa cind
aceas femie i-a aratat, o luna mai tirziu, in culmea fericirii, picioarele. Toate varicele
disparusera si pielea isi recapatase netezimea. Alifia aceasta ajuta foarte rapid si in
flebite, ulcere varicoase care nu se vindeca, fistule, degeraturi si arsuri. Alifia si
resturile de pe urma prepararii ei se folosesc la leziunile ulceroase ale sinului, chiar
daca sunt maligne (cancer mamar). Unei cunostinte a trebuit, deodata, sa i se extirpe
sinul. In timp ce se afla inca in spital si toti ne faceam griji in legatura cu starea ei, i-am
pregatit alifie de filimica. Cu aceasta alifie si-a uns mai tarziu uriasa rana ramasa de pe
urma operatiei, drept care marimea ranii s-a redus mult. Cicatricele ei au dovedit la
consultul post operator o vindecare atit de frumoase in comparatie cu cele ale altor
paciente, incit n-a mai fost necesara decti partial radioterapia. Alfia de dilimica este de
mare ajutor si atunci cand piciorul este napadit de ciuperci. Multe scrisori mi-au
confirmat acest lucru, chiar in cazurile in care dadusera gres toate metodele incercate pina
atunci. Si infuzia de filimica proaspata poaet fi folosita cu succes in aceasta boala. Daca o
astfel de micoza a cuprins zona vaginului, trebuie facute spalaturi sau bai de sezut. Se iau
50 grame de filimici uscate sau de 2 ori cite 2 miini pline de filimici proaspete pentru
fiecare baie de sezut. O femeie din Stuttgart mi-a scris ca sotul ei suferise de o ciuperca la
picior. Ce nu incercasera! Baile, alifiile si pudra nu dadusera nici un rezultat. Atunci au
incercat cu afifie de filimica. Dupa opt zile, locurile deschise s-au vindecat si asa au
ramas. Nu-i minunat? Pe linga alifie ar trebui preparata si o tinctura de filimica (a se
cauta reteta la Moduri de folosire). Aceasta tinctura, diluata cu apa fiarta, este
foarte potrivita la compresele preparate pentru rani, contuzii, hematoame, rupturi
musculare, ba chiar pentru ulceratii purulente sau de natura canceroasa, pentru
rani deschise din cauza escarelor, pentru umflaturi, abcese si pustule. Nu numai
preotul Kneipp s-a zbatut pentru a impune filimica drept un mijloc fizioterapeutic de
vindecare a ulceratiilor canceroase, ci si medici cunoscuti ca dr. Stager, dr. Bohn, dr.
Halenser si altii. Dr. Bohn citeaza aceasta planta ca fiind cel mai important mijloc
curativ in bolile canceroase, atunci cind nu se mai poate interveni pe cale
chirurgicala si recomandata sa se bea ceai de filimica o perioade mai lunga de timp.
Sucul proaspat stors al filimicii poate fi folosit cu mare succes chiar in cancerul pielii.

15

Hemangiomul uns vreme indelungata de citeva ori pe zi cu suc proaspat de filimica poate
fi facut sa dispara, la fel si semnele din nastere (sub forma de pata colorata) sau keratoza
senila (petele de batrinete). Si petele aspre de natura conceroasa de pe piele pot fi astfel
indepartate. Recent, medicul si cercetatorul american, dr. Drwey, a atras atentia asupra
punerii curative unice a filimicii la cancer; a putut consemna reusite tamaduitoare foarte
bune, Ceaiul de filimica se administeaza intern si in boli gastro-intestinale, in crampe si
ulcere stomacale, in inflamatii ale colonului, hidropizie si hematurie. El reprezinta, de
asemenea, un mare ajutor in viroze si infectii bacteriene. Ca efect minunat are folosirea
ceaiului proaspat de filimica reiese dintr-o declaratie, facuta de un medic; O fetita de doi
ani si jumatate se cam imbolnavise dupa repetarea vaccinului antipoliomielitic; avea
diaree cronica, slabise, se constatasera o scadere evidenta a vederii si tot felul de greutati
de nutritie. La un consult clinic se determinase in cele din urma ca are avea paratifos,
motiv pentru care fata era tinuta sub observatie medicala. Dupa o folosire de o saptamina
a ceaiului din flori proaspete de filimica si administrarea unui numar mic de medicamente
homeopatice, copilul s-a refacut in mare masura. Rezultatul analizei facute imediat si
repetete de 3 ori a materiilor fecale, in vederea depistarii agentilor patogeni ai tifosului, a
fost pentru pima data negativ. Deoarece filimica da rezultate bune in icterul infectios,
este un leac excelent si in bolile de ficat. Florile, frunzele si tulpina sunt oparite cu apa
clocotita, iar ceaiul se bea neindulcit. La bolile enumerate mai sus se pot bea 3-4 cesti pe
zi, aproximativ 1 lingura la fiecare sfert de ora. Se obtine un mijloc vermifug daca se
prepara un ceai din 1 litru de apa si 1 lingura plina de fluri de filimica. Sucul tulpinilor
proaspete indeparteaza verucile (negii) si scabia (riia); daca infuzia se fierbe si locurle
atinse sunt imbaiate in ea, atunci se vindeca eczemele si inflamatiile ganglionilor. Ceaiul,
consumat zilnic, are efect depurativ. Persoanelor care folosesc ochelari si care fac cite
o baie de ochi cu ceai caldut li se intareste vederea. Spalaturile cu infuzie de filimica si
coada calului, amestecate in parti egale, ajuta la ulceratii si tumori canceroase, la
picioarele cu ulcer varicos, in osteoporoza, in abecesele coapsei si in ranile urite,
purulente, care nu vor sa se vindece. Sa ia 1 lingura cu virf din acest amestec pentru 1
litru de apa. Pentru a reliefa performantele unice ale ceaiului de filimica iata citeva
rezultate concludente: O asistenta medicala care suferea deja de opt ani de o inflamatie a
colonului isi luase ora la un medic specialist. A fost sfatuita, sa ia ceai de filimica. Pe
parcursul a patru zile a baut, incetul cu incetul, cite doua cesti cu ceai de filimica. Nici nu
i-a venit sa creada cind dupa aceasta folosire scurta tot raul i-a disparut. O calugarita
mi-a povestit ca suferea de diaree puternica. Desi a baut ceai de musetel, nu s-a simtit nici
o ameliorare. Abia cind a recurs la ceaiul de filimicaa fost inalturat raul in timpul cel mai
sucrt. O alta calugarita din Bavaria se chinuia deja de 15 ani cu o ciuperca la picior si
avea deseori si flebite. A reusit sa ajunga, ince din urma, prin uzul alifiei de filimica, la o
vindecare a pricioarelor. Florile de filimica, 2 lingurite rase la 1 ceasca de apa, sunt un
laxativ usor. Crustele din nas se pot vindeca usor cu o alifie de filimica. Observatie:
Daca cineva nu suporta untura de porc poate folosi la prepararea alifiei si grasime
vegetala de calitate. Pentru a obtine o pomada mai alifioasa, se toarna in ea cit este calda
putin ulei.
Mod de folosire: -infuzie:1 lingurita (cu virf) de plante la 1 litru de apa. -bai de
sezut; de 2 ori cite 2 mini pline de plante proaspete sau 100 grame de plante
uscate la 1 baie de sezut (a se vedea Bai de sezut) -spalaturi: 1 lingura (cu
varf) de plante la 1 litru de apa. -tinctura: se pune 1 pumn plin de fluri intr-un litru

16

de rachiu natural, se lasa 14 zile la soare sau la caldura de cca. 20 grade. -alifie
de filimica: de 2 ori 2 miini pline de filimica (frunze, tulpini si flori) sunt taiate
marunt. 500 grame de osinza de porc hranit natural sau de untura de porc buna
se infierbainta astfel de parca s-ar pune snitele la prajit. In aceasta untura
fierbinte se introduc filimicile taiate, se lasa sa sfiriie bine, se amesteca si se iau
de pe foc. Se acopera si se lasa sa stea timp de o zi. A doua zi, preparatul se
incalzeste usor si se filtreaza printr-o bucata de pinza sau tifon in vaze curate,
pregatite dinainte. -suc proaspat: se spala frunzele, tulpinile si florile si se trec,
in stare umeda, prin storcatorul electric de uz casnic.

Cicoarea
Chihorium intybus

Denumiri populare:
cicoara,andiva, cicoare de vara, cicoare amara, cicorie amara, cocita, dorulet,
dudau, floarea secarei, incingatoare, mestica, scai voinicesc, scaluset de casa,
sporis.
Este o planta usor adaptabila ce adevereste prezenta ei pretutindeni, in
campie, prin pagisti, pe marginea drumurilor, si a cailor ferate, in poienele din
padure, are multa nevoie de umeditate si luminozitate, prefera solrile cu textura
mijlocie sau usoara, fertile, bogate in humus, profunde cu reactie neutra.
creste din luna mai pana in luna octombie, inceputul lunii noiembrie.
In scopuri medicinale pot fi utilizate partile aeriene, care se recolteaza in prima
parte a perioadei de inflorire a plantei, in lunile iulie-august, cand tulpinile nu au
intrat in faza de lignificare. Pentru ca produsul sa fie de calitate superioara se
taie si rozeta de frunze bazale. Radacinile se recolteaza in septembrieoctombrie.
Boli in care se utilizeaza:
-in furunculoza si acnee (sub forma de cceai, in asociatie cu radacina de
brusture si iarba de trei frati patati).
-In angiocolite,
-deschinezii biliare,
-constipatii cronice,
-in alimentatie planta este cultivata pentru prepararea cafelei de cicoare cu
proprietati gastrice.
Uz intern:
angiocolita,
colicistita,
tuse,
insuficienta cardiaca,
17

seboree.
Uz extern:
vindecarea ranilor si taieturilor.
Retete:
Decoct
2 lingurite de radacina maruntite in 200ml apa rece, se fierbe 5 minute, se bea
caldut in 3 reprize, inainte de mesele principale.
O cura de 2 saptamini cu ceai de cicoare ajuta uimitor la cresterea secretiei de
bila, a celulelor hepatice diminuate, mai ales in cazul consumatorilor de alcol.
NALBA (Malva vulgaris) Fam. Malvaceae
Denumiri populare: Casul popii, Cas, Nalbamarunta, Nalba-mica.
Descriere: Nalba cu frunze mici - nalba mica (casul
popii) creste pe zidurile vechi, pe linga drumuri, pe
terenurile parasite, pe linga garduri. Este o planta anuala,
cu tulpina partial taratoare. Frunzele sunt aproape rotunde,
dintate, iar florile, de culoare roza ascutite, cite una sau
mai multe la subtioara frunzelor. Fructul este o capsula de
forma unui cas. Se recolteaza frunzele, florile si tijele, din
iunie pana in septembrie. Deoarece prin uscare mucilagiul
se pierde, cel mai bine este sa se utilizeze nalba cit mai
proaspata. Are valoare si planta uscata. Nalba alba - Atit
tulpina, cit si frunzele sint alb catifelate, datorita perisori
fini, scurti. La subtioara frunzelor si la extremitatea ramurilor se gasesc florile mari, lung
pedunculate, de culoare alba sau usor roze (2,5 - 3 cm in diametru), cu petale slabe la
virf. Caliciul dublu, cel extern cu 6-9 lobi. Florile sint regulate, pentamere. Fructul
-capsula - turtit; atit frunzele cit si radacina au miros slab caracteristic si gust
mucilaginos. Infloreste din iulie pina in septembrie. Creste prin locuri umede, uneori slab
saruturoasi, in luncile apelor, pe marginea riurilor, mai ales in regiunea Dunarii.
Recoltare: Se recolteaza florile (Flores Althaeae) frunzele (Folium Althaeae), si
radacinile decorticate (Radix Althaeae).
Florile si frunzele se recolteaza fara codite, in lunile iunie - august. Se usuca la umbra in
incaperi aerisite, intinse in straturi subtiri. Dupa uscare, florile se pastreaza in saci dc
hirtie sau lazi captusite cu hirtie, iar frunzele in saci de panza.
Radacinile se recolteaza cind ajung la 10-15 cm lungime, adica de la plante care au cel
putin 2 ani. Recoltarea lor se face in lunile martie aprilie si octombrie- noiembrie.
Dupa recoltare, radacinile trebuie decorticate (curatate de coaja pina la stratul II), in
fragmentc mici si uscatc la soare.
Conditii de receptie: Florile trebuie sa fie de culoare alb-roz si sa aibe caliciu.
Frunzele sa fie de culoare verde, sa nu aiba petiolul mai lung de 2 cm; nu se admit resturi
de tulpina. Radacina trebuie sa fie de culoare alba, dupa decorticare.
In acelasi scop si avind aceleasi principii active, se mai folosesc frunzele si florile (Flores

18

Malvae Glabrae) recoltate de la Nalba de cultura.

Actiune farmacologica: Secretolitic, emolient, expectorant, antiinflamator al
aparatului respirator, renal si gastro-intestinal.
Actiuni terapeutice: Glosite, laringite acute, bronsite, traheite, infectii renale, rani,
uliera, amigdalita. In caz de rani deschise, baile de nalba impreuna cu frunze
proaspete de patlagina sint eficiente.
In cancer de laringe, chiar atunci cind prezinta afonie (lipsa vocii), nalba este
eficienta, gargara cu ceai de nalba caldut in timpul zilei, iar resturile de la ceai,
amestecate cu seminte de orz, se pun ca prisnita peste noapte in regiunea gatului. Se
vor utiliza 2 1/2 litri zilnic. Planta se marunteste, se tine peste noapte in apa rece (1
lingurita cu virf de planta la o cana de 250 ml apa rece). Dimineata se strecoara si se
incalzeste usor, apoi se pastreaza intr-un termos. Se beau 4 cani pe zi. Cu restul ceaiului
se face gargara.
Pentru senzatia de uscaciune a cavitatii bucale, ceaiul de nalba se utilizeaza frecvent sub
forma de gargara.
Mod de intrebuintare:
Infuzie, Macerat: O lingura cu virf de planta la 1/4 litru apa se tine peste noapte in apa,
se incalzeste dimineata.
Baia de maini si de picioare: Un pumn cu virf de nalba se lasa la inmuiat, intr-o galeata
de 5 1 apa rece, timp de 12 ore. In ziua urmatoare se incalzeste putin (3040C). Baia
dureaza 20 de minute.
Prisnita: Reziduul de la prepararea ceaiului se incalzeste putin in apa, se amesteca cu
seminta de orz, se pune pe o bucata de pinza si se aplica calda.

Cimbrul (Thymus serpullum)

Descriere: Numit si buruiana-de-balsam, cimbrusor,
cimbru-de-cimp, cimbru-salbatic, iarba-cucului, lamiita,
sarpun, tamiita, timian, cimbru creste pe pasune insorite,
pe povirnisuri si pe liziere inguste si prefera musuroiul
mic de furnici de pe cimpii. Are nevoie de mult cladura
si mult soare; de aceea ii plac suprafetele pietroase si
pasunile alpine unde caldura pamintului radiaza in mod
special. In arsita soarelui amezii, din pernitele florilor
violete se revarsa un parfum foarte aromat care atrage
insecte si albine. Au o mireasma cu totul aparte. Cimbrul
a venit la noi in secolul al XI-lea din tarile mediteraneene, iar speciile cultivate si iarasi
salbatice se gasesc in gradinile noastre mai cu seama cu cimbru-de-gradina (Thymus
vulgaris), numit si cimbru, cimbrisor, cimbru-mirositor, iarba-cucului, lamiita. Aceasta,
spre deosebire de cimbrul-de-cimp, ajunge pina la o inaltime de 50 de centimetri. Ambele
au acelasi efect curativ. Cimbru este renumit inca din antichitate. Traditia spune:
Cimbru este mai ales repezit, infierbintat si aprins. Ele stimuleaza fluxul diuretic si
ciclul lunar, accelereaza avorturile, iar la o nastere normala grabeste iesirea
19

pruncului din trupul mamei. Bautura preparata din el curata partile interne ale
organismului. Stareta Hildegard von Bigen mentioneaza cimbru ca leac impotriva
leprei, a paralizei si a bolilor de nervi. Cine bea dimineata in loc de cafea o ceasca de
ceai de cimbru va resimti curind efectul sau binefacator: o prospetime a spiritului, o
senzatie placuta in stomac, lipsa tusei de dimineata si o stare generala buna. Cimbrul,
museteul si coada-soricelului culese in soare si aplicate ca perna uscata de plante, la care
se bea simultan un ceai facut din aceste plante, ajuta la alinarea durerilor nevralgice
faciale. Daca acestea sunt insotie de crispari ale fetei, se foloseste suplimentar o perna
uscata de pedicuta. Un taran in virsta de 79 de ani suferea de 27 de ani de o grava
nevralgie faciala. Fusese operat deja de citeva ori la fata. Isi atrasese boala cind venise
intr-o zi acasa ud leoarca de la cimp si, fiind chemat in calitatea sa de primar la o sedinta
urgenta, nu avuse timp sa-si schimbe hainele, plecind cu ele ude pe el. In ultimile luni ale
bolii, gura i se retrasese cu dureri mari aproape pina la ureche. Comrpresele cu ireburi
suedeze i-au adus la inceput o usoara ameliorare. Abia cind plantele enumerate mai sunt
si culese in soare i s-au aplicat ca perna, s-a veazut fulgerator o schimbare in bine. A mai
baut din acest fel de ceai si dupa ce i-a trecut nevralgia faciala. Cind copilul meu de vreo
4 ani, nu se putea reface dupa un tifos. Doi ani am tot incercat fara rezultat diferite
metode. Dupa o singura baie de cimbru, cu durata de 20 de minute, la care fusesem
sfatuita, a iesit un alt baiat din cada. Ca si cum s-ar fi apasat un buton, a cazut de pe el tot
ce era bolnav asemenea unui palton si din acea zi a inceput sa infloreasca in mod vizibil.
Cimbrul se culege in perioada infloririi, din iunie pina in august; cel mai bun este cel
cules in soarele amiezii. Florile pot fi puse intr-o stica umpluta pina la git si lasate 10 zile
la macerat in ulei sau se poate face un sirop. Uleiul de cimbru se foloseste contra
paralizei, in apoplexie, scleroza in placi (multipla), atrofie musculara, reumatism si
entorse. In cazul crampelor abdominale, stomacale si menstruale, ca si in spasmele
organelor pelviene (genitale), este indicat cimbrul atit in uz intern cit si in uz extern.
Se beau 2 cesti pe zi. Florile culese in soare amiezii si uscate se aplica extern sub forma
de perne de planta in cazul crampelor. Inainte de culcare aceasta perna se incalzeste intr-o
tigaie si se pune pe stomac sau bazin. Se recomanda pernele de planta si in umflaturi,
contuzii si reumatism vechi. Asociat in parti egale cu patlagina-ingusta, cimbrul si-a
dovedit eficacitatea in combaterea afectiunilor cailor respiratorii, a secretiilor
abundente ale bronhiilor si a astumului bronsic, ba chiar a tusei convulsive. Intr-o
ceasca cu apa fierbinte se introduc o felie de lamiie si 1 lingurita de amestec cimbrupatlagina. Repaus: 1 minut. Ceaiul trebuie baut foarte fierbinte si in inghitituri mici. Se
prepara proaspat de 4-5 ori pe zi; daca ameninta pericolul unei pneumonii, acest ceai luat
din ora-n ora in inghitituri mici nu-si va rata efectul. Din fericire, mai exista insa multe
mame care n-au uitat cimbrul. De foarte multe ori nu se tine insa sema de faptul ca daca
se da copiilor bautura direct din frigider se poate ajunge la o bronsita cronica, iar aceasta
duce in anii urmatori la emfizem cu grea insuficienta respiratorie. Tinctura de cimbru (a
se vedea Modul de folosire) serveste ca ferctie pentru fortificarea membrelor de la
copii slab dezvoltati; dar si bonavii de scleroza in placi (multipla) ar trebui sa
apeleze la aceasta frictionare. De cit chin ar putea fi curatate unele familii daca un copil
bolnav ar fi tratat la timp cu cimbru, fie sub forma de ceai, fie de bai. Multi copii agitati
sau nervosi au capatat un somn sanatos ptrintr-o baie de cimbru. Dar si oameni suferind
de surescitare nervoasa si depresiuni se insanatosesc la scurt timp dupa ce fac asemenea
bai. N-ar trebui trecut cu vederea faptul ca aceasta planta medicinala este un remediu

20

indicat contra patimei betiei. Se toarna 1 litru de apa clocotita peste 1 pumn plin de
cimbru, se acopera si se lasa 2 minute in repaus. Ceaiul se pune intr-un termos si se da
alcoolicului la fiecare sfert de ceas cite o lingurita plina. Urmeaza greturi, varsaturi,
purgatie si urinari puternice, valuri de sudoare, o mare pofta de mincare si senzatie de
sete. In caz de recidive, care la inceput sunt inevitabile, iar mai tarziu tot mai rare, cura se
repeta. Si in crizele de pilepsie se recomanda cimbrul. Ceaiul, 2 cesti pe zi, nu se bea in
criza, ci pe tot parcursul anului sub forma de cura de 2-3 saptamini, cu intreruperi de cite
10 zile. Minunat si foarte puternic este siropul de cimbru. In raceli, el se administreaza
inaintea meselor.
Mod de folosire: -infuzie: O lingurita (cu varf) de plante este oparita cu 1 litru de apa
proaspat fiarta si se lasa sa stea putin. -adaos la baie: Pentru 1 baie completa 200 grame
de plante (a se vedea Bai complete) -tinctura de cimbru: Cu inflorescente culese in
soarele amiezii se umple o sticla pina la git, fara a se indesa, se toarna rachiu de secara
sau de fructe de 38-40% si se lasa sa stea 14 zile la soare. -ulei de cimbru: Cu
inflorescente culese in soarele amiezii se umple o stica, fara a se indesa si se toarna
deasupra ulei de masline presarate la rece, in asa fel incit uleiul sa stea peste flori intr-un
strat gros de 2 degete. Se lasa 14 zile la soare sau in apropierea masinii de gatit. -perna de
plante: Se umple o perna cu plante si se insaileaza. -sirop de cimbru: Florile si tulpinile
culese in soare se umezesc cu miinile ude la introducerea intr-un borcan. Se pun in
straturi cu zahar nerafinat si se apasa pentru a se indesa in borcan. Se lasa totul cca. 3
saptamini in loc insorit. La filtrare, florile si tulpinile imbibate cu zahar trebuie spalate
doar cu putina apa, care se toarna apoi la sirop. Se pune siropul la foc mic sa se evapore
fara a-l lasa sa fiarba. Siropul n-are voie sa devina nici prea subtie, nici prea gros, deci
este lasat sa se raceasca o data sau de odoua ori, pentru a se face o proba.

Coada-Calului (Equisetum arvense)

Descriere: Denumiri populare: barba-ursului, botacaluluim bradisor, coada-iepei, coada-minzului, nodatica,
opinci, paruk-porcului, siruslita. Priavara timpurie, din rizomul
care creste adinc ies mai intii tulpinile fructului, colorate
maroiu, roditoare si purtatoare de spori. Abia mai tirziu apar
frunzele verzi si inalte de pina la 40 de centimetri, care se
aseamana cu niste braduti cu forma regulata. Coada- calului se
gaseste pe cimpuri, terasamente de cale ferata si povirnisuri.
Acea varietate care creste pe pamint argilos este cea mai
tamaduitoare. Contine, in functie de locul de amaplasare, 316% acid silicic care produce un efect curativ foarte bun.
Bineinteles ca se va evita planta de pe ogoarele ingrasate
chimic. Coada-calului cu ramurelele foarte fine creste cu
precadere in paduri si liziere. Si aceasta varietate are puterea
de leac. In medicina populara, aceasta planta medicinala a fost apreciata inca din
timpurile indepartate, in special datorita fortei sale hemostatice (care are

21

proprietatea de a opri hemoragia) si a reusitelor in cazul bolilor renale si vezicale

grave. Totusi, ea a fost data uitarii in decursul vremurilor. Chiar preotul Kneipp, marele
nostru medic naturist popular, a fost acela care a readus coada-calului la importanta sa
anterioara. El a declarata drept unica, de neinlocuit si inapreciabila in cazul
hemoragiilor, al varsaturilor de singe, al afectiunilor vezicale si renale, al pietrei si
nisipului. In o mie de afectiuni, scrie el, in rani necrozate, chiar in abcese
canceroase sau osteoporoza, coada-calului obtine performante iesite din comun. Ea
spala, curata, dizova, arde, indeparteaza tot ce este stricat. Adesea, planta umeda,
calda este invelita in cirpe ude si pusa pe locul care trebuie sa vindece. Preotul elvetian
Kunzle afirma ca toti oemenii incepind de la o oarecare virsta ar trebui sa ia zilnic ca
bautura permanenta o ceasca de ceai de coada-calului. Atunci toate durerile reumatice,
artritice si nevralgice ar disparea, fiecare om ar avea un apus de viata sanatos. Povesteste
ca un barbat de 86 de ani a fost eliberat datorita unei bai cu aburi de coada-calului de o
durere ingrozitoare provocata de o formare de calcul si ca a mai trait inca multi ani.
Preotul elvetian mai spune: Cele mai putenice hemoragii si varsaturi de singe le va
vindeca planta, luata intern sub forma de ceai, in timp scrut, ba chiar aproape pe loc. In
locul racelilor vezicale si al durerilor spastice nu exista un remediu mai bun decat o
infuzie de coada-calului ai carei vapori sunt lasati sa actioneze asupra vezici invelinduse bolnavul 10 minute intr-un halat de baie. Repetind aceasta procedura de cateva ori, se
produce o disparitie trepatata a reului. Batrinii care deodata nu mai pot urina si se
zvircolesc de durere, intrucit urina nu iese deloc sau doar picatura cu picatura. Sunt
eliberati de chin gratie acestor aburi fierbinti de coada-calului, fara ca medicul sa-i
sondeze. In cazul nisipului la rinichi, al calcului renal si vezical (pietre la rinichi si la
vezica) se fac bai de sezut fierbinti cu coada-calului, bindu-se in acelasi timp ceai cald de
coada-calului in inghitituri mici si tinindu-se urina, pentru a o goli in cele din urma cu
presiune. In acest fel, piatra se elimina de cele mai multe ori. In legatura cu aceste
indrumari am primit scrisori care nu fac decit sa confirme cele mai de sus: Metoda a dus
la eliminarea calcului renal, respectivii oameni se simt mai bine si nu-i mai jeneaza
nimic. In situatii in care alte mijloace diuretice nu au avut efect, coada-calului a ajutat, ca
de exemplu in retentiile de apa in pericard, in pleura sau in tulburarile renale de dupa
scarlatina si alte boli infectioase grele cu dereglari in eliminarea apei. Dupa ce bolnavul a
suferit de una din aceste boli, un tratament cu coada-calului este un mijloc excelent atit
intern cit si extern pentru a ajuta functionarea normala a rinichilor si a vezicii urinare. O
singura baie de sezut cu coada-calului face minuni in inflamatiile bazinetului renal si in
pionefrita. Pentru aceasta se foloseste deci numai ca uz extern coada-calului cea
inalta, care are niste tulpini de grosimea degetului si creste in cimpiile mlastinoase si
pasunile alpine si care aduce o usurare in cazut acestor maladii. O doamna din Innsbruck
a zacut saptamini si luni intregi la spitalul din Innsbruck cu o grava inflamatie a bazinului
renal. Neintrezarind nici un sfirsit al suferintei, mi-a trimis de-acolo un semnal de alarma.
Am sfatuit-o sa faca o baie de sezut cu coada-calului. La putine zile a sosit o scrisoare:
Mi-ai salvat viata. Sunt acasa. Baia de sezut cu coada-calului mi-a luat tot raul, dindu-mi
forte noi. Coada-calului cea inalta, cu tulpini groase cit degetul, culeasa de pe cimpii
mlastinoase si pasuni alpine are voie sa fie folosita numai pentru bai de sezut. Pentru uz
intern, deci prepararea ceaiului, se ia numai planta culeasca de pe ogoare, drumuri de tara
si liziere. Dupa o nastere grea se poate intimpla ca la tinerele mame sa apara tulburari de
vedere, cauza constind bineinteles in faptul ca la nasterea unui copil rinichii femeii au

22

avut de suferit si ei. Baile de sezut cu coada-calului actioneaza din exterior in sensul
provocarii unei irigari sangvine a rinichilor, care trage presiunea rinichilor din ochi, in asa
fel incit tulburarile de vedere dispar treptat. Marele medic german dr. Bohn, adept al lui
Kneipp, lauda coada-calului si puterile sale: Pe de o parte, coada-calului este un mijloc
impotriva hemoragiilor, pe de alta si aceasta in masura cea mai mare un leac pentru
rinichi. Dupa consumul infuziei de coada-calului se elimina cu usurinta si din abundenta
o urina inchisa la culoare. In caz de hidropizie este un remediu rapid si eficace. Cind un
alt mijloc diuretic nu-si mai face efectul, se dau deoparte toate aceste ceaiuri de plante si
se beau 4-5 zile (in cazuri rebele pina la 6 zile) in sir cite 5-6 cesti cu ceai de coadacalului, dar numai in inghitituri mici, repartizate pe parcursul intregii zile. Practica arata
ca in cele mai multe cazuri urina se va elimina. In cazult unor eruptii cutanate (de piele)
insotite de mincarimi, chiar daca sunt cu cruste sau cu puroi, ajuta spalaturile si
compresele cu infuzie de coada-calului. Spalaturile si baile cu coada-calului sunt de
folos in cazul inflamatiilor purulente ale patului unghiilor, in cel al picioarelor cu
ulcer varicos, al osteoporozei, al ranilor vechi si care nu se vindeca, al ulceratiilor
canceroase, al stratului carnos de la calcii, al fistulelor si pecinginei si al altor
eczeme, cit si al lupusului. Se poate aplica si planta oparita, invelita calda in cirpe.
Pentru a combate hemoroizii durerosi si nodulii hemoroidali se aplica un terci de plante
proaspete, care se face astfel: Se spala coada-calului proaspata si se farimiteaza bine pe
un fund de lemn pina se formeaza un terci. In hemoragii nazale continue se pune o
compresa cu infuzie racita de coada-calului. Ca mijloc hemostatic, ea ajuta in
hemoragiile pulmonare, in metroragii (hemoragii uterine neregulate), in hemoragiile
stomacale si ale hemoroizilor. Aici este noevoie, fireste de un ceai concentrat. In mod
normal se calculeaza pentru 1 ceasca (1 litru) 1 lingurita cu virf de plante, in cazul
hemoroizilor se pun insa 2-3 lingurite cu virf la 1 ceasca. Coada-calului ajuta, combinata
cu ventrilica, in combaterea arteriosclerozei si a amneziei prin efectul ei depurativ. Poate
fi caracterizata drept mijlocul cel mai bun de prevenire a cancerului. Tinctura de coadacalului este si un remediu deosebit de bun contra picioarelor care transpira (a se
vedea Mod de folosire). Picioarele spalate si uscate bine sunt frictionate cu aceasta
tinctura. In plus, trebuie sa se bea zilnic, dimineata, pe stomacul gol, 1 ora inainte de
micul deju, 1 ceasca de ceai de coada-calului. La fel de bine ajuta contra transpiratiei
picioarelor si baile de picioare cu coada-calului (a se vedea Mod de folosire). Pentru a
combate matreata, parul se spala zilnic cu infuzie de coada-calului, dupa care se
maseaza cu ulei de masline de calitate. Matreata va disparea foarte curind. Coada-calului
amesteca cu sunatoare, oparita si consumata 1-2 cesti pe parcursul zilei, in timp ce seara
se maninca hrana solida, ajuta impotriva inconstinetei urinare. Se recomanda ca apa de
gargara in amigdalite, inflamatii ale mucoasei bucale, stomatite ulceroase, singerari ale
gingiei si gingivite, fistule si polipi in cerul gurii si git. Femeile care au scurgeri ar trebui
sa faca bai de sezut cu coada-calului. Nu trebuie uitat ca aceasta planta medicinala este
unul din leacurile pulmonare cele mai bune, atit in caz de bronsita cronica, cit si de
tuberculoza pulmonara. Prin consumul regulat de ceai se obtine o insanatosire a
plaminului tuberculos prin aportul de acid silicic, dar si inalturarea salbiciunii generale
existente in descursul bolii pulmonare. Noile rezultate ale cercetarilor indreptatesc,
conform botanistului austriac Richard Willfort, sa se presupuna ca prin utilizarea mai
indelungata a ceaiului de coada-calului, tumorile malinge sunt stopate in cresterea lor si
in cele din urma facute sa dispara. Chiar polipii organelor pelviene sau cei rectali sau

23

inflamatiile bursei sinoviale se combat in acest chip. In plus, se folosesc in anumite cazuri
comprese cu aburi de coada-calului si bai de sezut de coada-calului. Aceste comprese cu
aburi ajuta si in durerile stomacale spastice, in crizele hepatice (de ficat) si biliare (ale
veziculei biliare) si in blocajele dureroase care dauneaza activitatii cardiace prin
presiunea lor ascendenta. La 19 dec 1997 am primit un telefon de prin zona Steier. Era
vorba de un fermier de 49 de ani, caruia ii aparuse in talpa o umflatura tare care-i
pricinuia dureri mari. Nu mai putea sa calce. In spital a fost tinut citeva zile si trimis
iarasi acasa. L-am sfatuit sa-si puna comprese cu aburi de coada-calului care dizolva
chiar si tumorile maligne. Va puteti imagina cit am fost de surprinsa cind mi s-a telefonat
pe 22 decembrie, deci 3 zile mai tirziu, ca umflatura disparuse complet. Pielea era nitel
flasca si moale la pipait, iar umflatura tare nu se mai simtea. Am putut constata din
experineta ca si cele mai grave discopatii dispar foarte rapid cu ajutorul bailor de sezut cu
coada-calului, daca nu au luat nastere prin blocarea unui nerv. Radiografiile arata coloane
vertebrale uzate din cauza virstei, la care insa nu se vede nici o cauza care sa stirneasca
dureri. Presiunea unui rinichi dereglat, care, dupa cum a dovedit-o experineta, actioneaza
ascendent, se plaseaza in nervii de la suprafata care merg de-a lungul sirei spinarii si
pricinuiesc aceste dureri. Deci nu este vorba de discurile intervertebrale, ci de o presiune
exercitata de un rinichi asupra nervilor care sunt deschisi. O baie de sezut cu coadacalului indeparteaza imediat, prin efectul sau in profunzime asupra rinichilor, presiunea
lor ascendenta. O femeie in virsta de 38 de ani se trata de trei ani de dureri de discopatie.
In loc sa simta o ameliorare, durerile se accentuasera si femeia a intepenit atit de tare in
zona umeri-git, incit dimineata nu se mai putea ridica din pat decit cu ajutorul unei bare
pe care sotul ei i-o fixase deplafon deasupra patului. In perioada aceea am tinut o
prelegere la Steyr si cu aceasta ocazie am cunoscut-o. Va veti mira desigur aflind ca
femeia a scapat, dupa o singura baie de sezut cu coada-calului, de toate durerile si de
anchiloza. Acelasi lucru este valabil in legatura cu discopatia pricinuita de mersul cu
tractorul. Miscarile zguduitoare nu vatameaza discurile inrervertebrale, ci rinichii sunt cei
dereglati din cauza acestui ritm sacadat. Ia nastere de indata o presiune ascendenta, pe
care baile de sezut cu coada-calului o indeparteaza. O doamna din Elvetia este de citiva
ani teapana cu un bat din cauza verterbrei cervicale. Curele anuale la dr. Zeileis din
Gallspach au adus o ameliorare pasagera, nici pe departe insa o vindecare. Am cunoscuto din intimplare. Mi-a promis pe un ton nu foarte convingator ca va face baie de sezut cu
coada-calului dupa intoarcerea acasa. Foarte repede a sosit apoi telefonul, plin de bucurie:
Dupa 10 minute de baie calda de sezut cu coada-calului a trecut orice anchiloza. Si nici na mai revenit vreodata, dupa cum am avut ocazia sa aud dupa multi ani. Marele
neurolog, dr. Wagner-Jauregg, spune in scrierile sale: Doua treimi din toti bolnavii de
nervi nu ar ajunge la sanatorii, daca rinichii lor ar fi sanatosi. De atunci am putut sa
sfatuiesc mai multi oameni nefericiti, care din cauza dereglarilor rinichilor sufereau de
depresiuni, manii (idei fixe) si accese de nebunie, sa faca bai de sezut cu coada-calului si
sa-i feresc de spital de boli nervoase. Aici trebuie folosit intern, pe linga urzica si coadasoricelului, si ceaiul de coada-calului, dimineata si seara cite o ceasca. In tulburarile
renale grave insotite de toate efectele secundare trebuie incredintat pentru baile de sezut
coada-calului proaspata; cel mai bine, dupa cum am mai mentionat, cea inalta de pe
cimpurile mlastinoase. Pentru 1 baie este necesara o galeata de 5 litri plina cu plante (a se
vedea Modul de folosire ca si Bai de sezut). In timpul baii de sezut, rinichii trebuie sa
stea sub apa durata baii:20 minute! A nu se sterge dupa baie, ci a se intra in halatul de

24

baie si a transpira 1 ora in pat, abia apoi a se imbraca lenjeria de noapte uscata.
Reincalzita, baia de sezut mai poate fi folosita de 2 ori.
Mod de folosire: -infuzie: 1 lingurita (cu vraf) de coada-calului la 1 litru de apa se
opareste, se lasa sa stea putin. -compresa cu aburi: 2 miini pline de coada-calului se pun
intr-o sita care se agata peste un recipient de apa clocotita. Cind plantele sunt fierbinti si
moi, se invelesc intr-o pinza de in si se aplica pe locul suferind. A se impacheta neaparat
cald! A se lasa sa actioneaza mai multe ori sau peste noapte. -tinctura: 10 grame de
coada-calului se lasa la macerat cu 50 grame de rachiu natural de secara. Se lasa sa stea
14 zile la soare sau alta sura de caldura. Se agita zilnic! -bai de sezut: 100 grame de
coada-calului se lasa peste noapte in apa rece, in ziua urmatoare maceratul se infierbinta
pina de in clocot si sa adauga la apa de baie. Durata baii 20 minute. A nu se sterge dupa
baie, ci a se intra umed in halatul de baie, a transpira 1 ora in pat. Apa baii trebuie sa
acopere rinichii. -compresa cu terci: Coada-calului proaspata este spalata bine si
farimitiata pe un fund de lemn pina se formeaza un terci.

Catina

Denumire stiintifica: Tamarix ramosissima Alba- Hippophae rhamnoides

Catina rosie Myricaria germanica Fam. Tamaicaceae
In traditia populara: radacina si scoarta se folosea la tabacit, iar ramurile pentru vopsit,
uneori se folosea si scoarta la vopsit.
Radacina se intrebuinta ca si scoarta ca diuretic, sudorific, astringent, aperitiv.
Coaja ramurilor se folosea ca astringent, hemostatic; fiarta in otet ere intrebuintata
ca insecticid. Frunzele si ramurile se foloseau contra reumatismului, in bolile splinei.
Extern se mai folosea la dureri de dinti si rani. Intern se mai intrebuinta in bolile
ficatului, splinei rinichilor si basicii. Cu tulpinile plantei se faceau bai copiilor
slabiti, rahitici.
Scoarta.
Compozitia chimica: Scoarta: hidroxitriptamine, acid oleic, acid palmitic, serotonina,
tanin si acizi tanici, vitaminele B1, B2, C, PP.
Actiune farmaceutica: aport important de vitamine, antidiarei, este o polivitamina
naturala. Antiinflamator, astringent, tonifiant. Extern: Limiteaza procesul
inflamator, strange tesuturile si ajuta la cicatrizare. Scoarta are efect antibiotic,
antiinflamator, astringent si cicatrizant, atat intern cat si extern.
Se poate folosi la urmatoarele afectiuni: afectiuni cardiace (curata arterele),
afectiuni bucale diverse, avitaminoza, cancer, colesterol in exces, colite, dermatoze,
diaree, diverse dureri extern, dizenterie, faringite, gastrite, hemoroizi, herpes, icter,
inflamatii, intoxicatii, parkinson, rani zemuinde, reumatism, ulcere cutanate
(extern), urticarie.
Preparare:
25

1. Scoarta.
-Scoarta uscata se va maruntii, dupa care se va transforma in praf cu ajutorul rasnitei de
cafea. Se va folosi:
a) Decoct din 2 lingurite de scoarta la 250 ml apa. Se va fierbe timp de 10 minute, apoi se
strecoara. Se pot consuma intern 2-3 cani pe zi. Extern se va face cu cantitate dubla de
planta.
b) Praf de scoarta se va lua intern intre un varf de cutit si o lingurita. Acesta se va pune
sub limba pentru 10 minute, dupa care se inghite. Extern praful se pune pe rana apoi se
panseaza.
-Tinctura: 50 g de praf de coaja se va pune intr-o sticla cu 250 ml alcool alimentar de 70.
Se tine timp de 15 zile agitand des, dupa care se strecoara. Se ia de 3 ori pe zi cate o
lingurita diluata in 100 ml apa. Extern se dilueaza in functie de toleranta si se panseaza.
2. Mugurii:
- se pot folosi de catre cei care sunt in varsta, fiind considerat unul dintre remediile
care impiedica imbatranirea, mai ales daca se folosesc sub forma de tinctura, cand se
folosesc cate 10 picaturi de 3 ori pe zi in dilutie cu apa. Se mai poate folosi de asemenea
de catre copii la crestere.
Tinctura de muguri: se face din 50 g de muguri proaspeti culesi. Se vor zdrobi si se vor
pune apoi in 250 ml alcool alimentar de 70. Se tine timp de 15 zile la temperatura
camerei in vas ermetic inchis agitand des. Se strecoara apoi dupa aceasta perioada, se
filtreaza si se pune in sticlute mici.
Se va lua cate 3-5 picaturi de 3 ori pe zi diluate cu apa de catre copii si 10 picaturi- 1
lingurita de 3 ori pe zi tot diluate cu apa de catre adulti in functie de afectiunea care se
trateaza.
3. Frunzele:
- se pot folosi si uscate insa se maruntesc bine atunci cand se prepara.
Compozitia chimica a frunzelor: carmol, leuco-cianidine, celuloza, rezine, tanin, ulei
volatil, vitamina C, saruri minerale.
Proprietati: frunzele au un marcant efect de curatire a vaselor de sange carora le
reda si supletea. Este remarcabil efectul lor in sfera sistemului central nervos, pe
care il stimuleaza, foarte eficient.
Se vor folosi sub forma de infuzie: 2 lingurite de frunze maruntite se vor pune la 250 ml
apa. Se acopere pentru 15 minute, apoi se strecoara. Se pot consuma 2-3 cani de ceaiuri
pe zi. Este indicat sa se consume inainte de mese cu 15 minute.
Tinctura: facuta din praf de frunze uscate obtinute cu rasnita de cafea sau din frunze taiate
foarte marunt proaspete. Se vor pune 50 g de frunze uscate (praf) sau 100 g frunze
proaspete la 250 ml alcool alimentar de 70. Se vor tine timp de 15 zile inchise ermetic in
sticle care se vor agita des. Se strecoara apoi ti se filtreaza. Se poate lua cate o lingurita
de 3 ori pe zi, inainte de mese cu 15 minute.
Praf de frunze uscate: se macina frunzele cu rasnita de cafea apoi se cern. Se va lua 1 varf
de cutit de 3 ori pe zi. Se va pune sub limba pentru 10 minute, apoi se inghite cu putina
apa.
Unguent: praf de frunze 1 parte si untura de porc sau alta masa grasa (unt, margarina, seu,
etc) 1 parte. Se va amesteca pana la omogenizare. Se ung locurile afectate de 2 ori pe zi.
Praf de frunze, sau frunze proaspete 50 g se vor pune in 250 ml otet alimentar si se lasa 8
zile apoi se strecoara. Se poate folosi la urticarii, bataturi, mancarimi de piele.

26

Frunzele de catina se pot utiliza la urmatoarele afectiuni: afectiuni circulatorii, afectiuni

urinare, cancer, diaree, edeme, infectii urinare, nevroze, reumatism, inflamatiile splinei in
special, tromboflebite, umflaturi, varice.
4. Fructele.
Compozitie chimica: acid linoleic, linolic, arucic, carotenoide, licopen, tocoferol,
zaharuri, pectine, acizi grasi esentiali, acid folic si izoramnetol, flavonoide, substante
tanante, substante minerale ca: fier, calciu, fosfor, magneziu, potasiu, sodiu, etc.
Vitaminele: A, B (intreaga gama de vitamine B care a fost descoperita pana la aceasta
data), C, D, E, F, PP, aminoacizi, etc. Putem spune ca este de fapt cea mai complexa
polivitamina naturala.
Proprietati: din moment ce are toate vitaminele, toate indicatiile care se dau pentru fiecare
vitamina in parte ar trebui sa le insir aici. Ne marginim insa sa spunem ca este un
protector al organismului in cazul radiatiilor, de aceia se recomanda la toti cei care fac
tratamente contra cancerului cu raze sau chimioterapie. Tonifiant general, are puternica
actiune antiscorbutica, este astringent si vermifug. Reface celula ficatului si-l
vindeca de foarte multe afectiuni. Distruge infectiile sau le diminueaza in cel mai
rau caz. Face imposibila inmultirea microbilor patogeni. Tonifica intregul organism,
elimina sau limiteaza procesul inflamator, usureaza cicatrizarea. Este si diuretica
contribuind si la curatirea organismului de toxine. Este deosebit de utila celor care
sufere de cancer, pentru ca face mai acceptabila chimioterapia si chiar lupta cu
boala. Fructele se pot folosi atat intern cat si extern.
Pot de asemenea sa distruga viermii intestinali.
Mod de preparare
- in primul rand se pot consuma fructe proaspete sau congelate. Se vor lua minimum 4-5
lingurite de 3 ori pe zi. Cu cat se vor consuma insa mai multe cu atat va fi mai vizibila in
tratament.
Suc din fructe; se ia minimum 20 ml de 3 ori pe zi.
Fructe uscate 2 lingurite de fructe zdrobite sau macinate se vor pune la 250 ml apa si se
vor fierbe timp de 15 minute. Se strecoara apoi. Se pot consuma 3 cani pe zi.
Praf de fructe rasnite, apoi cernut praful prin sita se va pune sub limba pentru 10 minute,
dupa care se inghite cu putina apa de 3 ori pe zi. Se ia cu 30 minute inainte de mese.
Unguent: praf de fructe amestecat cu untura de porc 1\1 si omogenizat prin amestecarea
insistenta a celor doua componente da un unguent excelent pentru afectiuni
dermatologice, deoarece contine toate vitaminele necesare refacerii pielii. Se unge local
in strat subtire de 2 ori pe zi.
Tinctura din suc- se iau fructele si se zdrobesc, apoi se pun in storcatorul de fructe (daca
aveti) daca nu intr-o panda tare si se strang pentru a stoarce sucul. Sucul din fructe se
pune intr-o sticla in care se va pune aceiasi cantitate de alcool alimentar de 70 cat suc
este. Se pune dop si se tine la rece. In mod normal se asteapta 15 zile apoi se poate
consuma cate o lingurita diluata de 3 ori pe zi cu putina apa. Se poate insa consuma si
imediat ce s-a facut.
Tinctura din praf de planta. (FRUCTE) este mai complexa pentru ca la aceasta tinctura se
folosesc si semintele din fructe. De fapt se macina fructul cu rasnita de cafea cu sambure
cu tot. La 50 g de praf de fructe se pune 250 ml alcool alimentar de 70. Se inchide

27

ermetic si se agita zilnic. Se tine la temperatura camerei. Se strecoara dupa 15 zile si se

filtreaza. Se pune in recipiente mai mici. Se va lua cate o lingurita de 3 ori pe zi diluata in
100 ml apa.
Vin: la 1 kg de fructe zdrobite se va pune 1 kg de zahar si 10 g drojdie impreuna cu 5 litri
de apa. Se pun intr-un vas timp de 7 zile agitand des. Dupa aceasta perioada se va pune
un dop care are un furtun de cauciuc introdus in el. Capatul furtunului de cauciuc se pune
intr-un borcan cu apa. Se lasa cat timp fermenteaza 5-6 saptamani sa fermenteze.
Dupa fermentare se va scoate cu grija uleiul de la suprafata fiind foarte util la multe
tratamente. Vinul se trage apoi cu un furtun intr-un vas mai mic si se umple pana la gura,
sa nu mai ramana aer. Se pune un dop care se pune ceara sau se parafineaza. Se tine timp
de 30 de zile cand se mai filtreaza o data luandu-se de pe depunerile care s-au asezat la
fundul sticlei. Se pune in sticle si se parafineaza sau ceara. Este un vin foarte bun la
tratamente si totusi un vin gustos. Peste fructele din vas se mai poate pune zahar si apa si
se mai face o data vin, insa nu medicinal ci pentru un vin de masa.
Se poate consuma ca tratament vinul obtinut prima data cate 50 ml de 3 ori pe zi. La acest
vin se pot pune si plante aromate cand se pun fructele in functie de afectiuni: cimbru,
salvie, busuioc, maghiran, etc.
Se mai poate face un alt preparat foarte util in cazul in care aveti la indemana fructe
proaspete. Se vor spala foarte bine fructele cu multa apa dupa ce le-ati desprins de pe
ramuri. Se pun aceste fructe de preferinta intr-un vas de sticla si apoi se vor zdrobi cu
mana sau cu o lingura de lemn. Se pun apoi intr-o panza mai rezistenta daca nu aveti
storcator de fructe si prin stoarcerea puternica se va extrage sucul. Dupa ce nu mai iasa
suc din aceste fructe se va pune peste aceste fructe tot in vas de sticla apa fiarta dupa
racire, cat sa le acopere si se lasa timp de 12 ore. Se strecoara apoi din nou. Se mesteca
apoi cu sucul obtinut de prima data si se va lasa pentru 12 ore la decantare. La suprafata
se va forma o pelicula de ulei fina. Aceasta se va lua cu grija si se pune in recipiente mici.
Se va folosi la intern 3-4 picaturi de 3 ori pe zi sau extern se pot face cu acest ulei o serie
de preparate cosmetice sau dermatologice foarte eficiente.
Fructele ramase (din care s-a stors sucul) se vor pune la uscat. Se poate apoi sa se
transforme in praf care se poate lua intern cate o lingurita de 3 ori pe zi, sau se poate
folosi extern la diferite preparate (creme, unguente) in amestec cu ulei, unsoare, seu,
vaselina, etc. Se prefera insa cu ulei vegetal caz in care se va pune peste praf ulei cat sa-l
acopere. Se lasa 4 saptamani. Se strecoara si se poate folosi la orice afectiuni atat intern
cat si extern.
Se poate folosi la orice afectiune, pentru ca nu exista afectiune care sa nu fie influentata
in bine in urma tratamentului cu aceste fructe sau cu preparatele din ele. Avand toate
vitaminele se poate lua deci la orice afectiune, pentru ca spre deosebire de vitaminele
sintetice aceste vitamine nu se stocheaza in organism ca cele sintetice.
Se foloseste la: afectiuni capilare, anemie, anorexie, arsuri, arterite, astenie, astm,
ateroscleroza, avitaminoza, bronsite, cancer, calcul biliar, ciroza, cistita, constipatie,
convalescenta, degeraturi, depresie, diabet, diaree, dermatoze, herpes, hepatita,
hipertensiune, hipoaciditate, impotenta, infectii oculare, infectii respiratorii, infectii
virale, insuficienta ovariana, leucemie, leucoree, micsorarea fluxului menstrual,

28

parkinson, rani, radiatii. Reumatism, boli de rinichi, sida, afectiunile splinei, sterilitate
feminina si masculina, tbc de orice natura, tumori, urticarie, etc.
O bautura placuta si racoritoare se obtine din 750 g fructe care se fierb cu 6 litri apa si 1
kg zahar. Dupa racire se toarna in sticle si se pastreaza la loc racoros. Pentru obtinerea
vinului se pun intr-un vas de sticla 1 kg fructe zdrobite, peste care se toarna 5 litri apa
fiarta si racita si 1,5 kg zahar. In vederea grabirii fermentarii, se recomanda sa se adauge
si drojdie de vin. Se lasa 15-20 zile, apoi se decanteaza in sticle, timp in care uleiul
portocaliu se adauga la suprafata vinului.
Din fructe de catina uscate se fac ceaiuri
placute la gust care se folosesc in avitaminoze. In unele tari ceaiul de catina se recomanda
in diaree, reumatism, in unele boli de piele, urticarie. Decoctia de seminte este folosita ca
purgativ. Pentru prepararea vinului se pot utiliza si fructele uscate in proportie de 5 ori
mai mic
CATINA
Organul vegetal utilizat: fructele.
Utilizare: hepatita epidemica, hepatita cronica, urticarie, nevroze, alcoolism, guta,
reumatism, ciroza hepatica, ateroscleroza, anemie, arsuri, degeraturi, radiatii.
Alte denumiri populare: catina cenusie, catina de rau.
Ecologie si raspandire: creste pe nisipuri si pietrisuri, in zonele raurilor, islazurilor, coaste
pietroase, rupturi de stanci, indeosebi pe formatiuni geologige salinifere, din regiunea
litorala pana in etajul montan, extrem de rezistenta la seceta si ger, nepretentioasa la sol,
solicita lumina directa, nu suporta acoperirea.
Boli in care este utilizata: hepatita epidemica, hepatita cronica, urticarie,
nevroze alcoolism, guta, reumatism, arsuri, degeraturi, radiatii.

Dragaica, Sinzienele (Galium)

Descriere: Exista mai multe soiuri de Galium: lipicioasa
(Galium aparine), numita si asprisoara, cornatei, iarbalipitoare, turtita, este raspindita pe ogoare, cimpii si de-a
lungul gardurilor, fiind de aceea combatuta de tarani cu
ierbicide. Atinge o inaltime de 60-160 centimetri, are
radacina frunzelor verticilata (asezata in jurul unei axe in
acelasi nivel) si umbele alb-verzui pedunculate. Datorita
tulpinii cu par aspru, aceasta planta este o cataratoare, fiind
numita de aceea lipicioasa sau iarba-lipitoare. Dragaica
(Galium verum), numita si floarea-lui-Sf.Ion, inchegatoare,
sinziene, sinziene- galbene, smintinica, prefera inaltimile, se
tine drept, ajunge la o inaltime de 30-60 cetimetrii si are flori
galben-aurii cu mireasma puternica de miere. Planta inflorita
este culeasa in iulie. Sinzienele (Galium mollugo), numite si
dragaica, peteala-reginei, sinziana-alba, au florile delicate, de
culoare alb-galbuie, asemanatoare florii-miresei, un parfum amintind usor mierea si se
intilnesc foarte des in povirnisuri si pe margini de drum, mai mult culcate la sol decit in
picioare in timpul infloririi. Toata florile amintite sunt aproape identice in puterea lor
29

lecuitoare. Se si utilizeaza in acelasi mod. Planta aceasta care creste in cantitati mari a
fost data tot mai mult uitatii. Dar tocmai ei ar trebui sa i se acorde o atentie mai mare intro vreme in care bolile de cancer fac ravagii. Si aici trebuie sa accentuez ca forta curativa
a plantelor proaspete este substantial mai mare, deci folosirea lor, in cazul bolilor grave,
trebuie sa aiba loc in stare proaspata. Si in timpul inerii se pot gasi fire proaspete de
sinzine albe pe locuri fara zapada, sub iarba uscata. Ceaiul de sinziene curata rinichii,
ficatul, pancreasul si splina de factorii patogeni. Cei ce sufera de tulburari ale
sitemului limfatic ar trebui sa bea zilnic din acest ceai. Ele este indicat si in cloroza,
hidropizie si junghiuri intercostale. Folosit extern, ajuta foarte repede in toate bolile
de piele, in rani, furuncule si comedoane. Spalaturile calde ajuta la intinderea
tenului ofilit. Si sucul proaspat stors da rezultate bune, daca se ung zilnic cu el portiunile
de piele bolnave si se lasa sa se usuce. Medicina populara recomanda dragaica si in
epilepsie, isterie, coree, boli de nervi, retentie urinara, nisip si piatra la rinichi si in
urina. Si la bolile gusei ajuta acest ceai daca se face zilnic foarte multa gargara. O
femeie mi-a relatat ca a scapat astfel de gusa, de boala glandei tiroide. Ma intilnesc
anual, intr-un hotel al bailor Kneipp, cu o pereche din Viena/Molding, cu care sunt
prietena. Cind ne-am revazut in anuml 1979, am constatat ca sotia facuse o gusa destul de
vizibila. Se temea de operatie. I-am recomandat dragaica. Se face infuzie si se foloseste
calda ca gargara adinca de foarte multe ori pe zi. In luna februrarie 2000 ne-am intilnit
iarasi si iata, gusa disparuse. Mi-a povestit, in culmea fericirii, ca sotul ei ii adusese des
dragaica proaspata; inca de la inceput simtise cum i se micsora gusa, pina ce a disparut
complet. In ultima perioada de timp s-au inmultit cazurile de paralizie a corzilor vocale.
Se pare ca ar fi vorba aici de o viroza. Gargara si clatitul cu ceai de dragica sunt de un
rapid ajutor. Despre preotul elvetian Kunze, aceste ceai este un leac de incredere si in
cele mai grele boli de rinichi sau pionefrite (puroi la rinichi), chiar atunci cind nimic
altceva nu mai da nici un rezultat. Foarte eficace este amestecul de dragaica, splinuta-depadure si urzica-moarta-galbena in parti egale. In acest caz, efectul se manifesta foarte
iute. El vorbeste de 14 zile. Se face infuzie de dragaica si se bea 1 ceasca pe stomacul
gol, 30 minute inainte de micul dejun, iar restul pe parcursul zilei, inghititura cu
inghititura. In caz de boala grea trebuie consumate 4 cesti pe zi. Dragaica a fost foarte
apreciata in vremurile stravechi de femeile cu afectiuni uterine. Ea li se punea
femeilor in pat cind se declansa nasterea, pentru a le micsora durerile facerii. Aceasta
credinta s-a transpus apoi asupra Fecioarei Maria. Maica Domnului a folosit dragaica in
loc de paie pentru culcusul ei sfint. Se mai spune ca ar fi pus pruncul Iisus dragaica in loc
de perna moale de iesle. O legenda din Silezia relateaza ca Sfinta Fecioara a luat dragaica
pentru ca este singura pe care magarul n-o minca. Asta este adevarat. Desi dragaica este
cautata de vaci, porcii si magarii o refuza. Preotul Kunzle istoriseste in scrierile sale
despre un barbat de aproximativ 45 de ani care suferea de o grava boala de rinichi ce sa
tot inrautatea. In cele din urma a trebuit sa-i fie scos un rinichi. Si celalant rinichi se
umpluse de puroi si nu mai putea functiona normal. Atunci omul s-a pus pe o cura cu
dragaica. A baut zilnic 4 cesti din amestecul de plante pentru ceaiuri mentionat mai sus,
adica dragaica, splinuta-depadure si urzica-moarta-galbena in parti egale. A luat de mai
multe ori pe zi cite o inghititura, iar consecinta a fost ca boala i-a trecut complet. Acelasi
amestec de ceaiuri se recomanda si in scleroza renala sau in alte boli grave de rinichi. In
timp ce cunoscutul botanist austriac Richard Willfort atrage atentia in cartea sa
Gesundheit durch Heilkrauter (Sanatate prin plantele naturale) asupra faptului ca

30

bautul ceaiului de dragaica si clatitul cu el sunt un mijloc excelent in cancerul limbii

si ca sucul proaspat stors si amestecat cu un ajuta in ulceratii canceroase de tot felul
si in boli de piele de natura canceroase, de Heinrich Nauthaler scriue in Das
Krauterbuch (Cartea despre plante medicinale) urmatoarele in legatura cu dragaica:
Dragaica alba este in unele regiuni recomandata si astazi impotriva concerului, lucru
nepermis caruia trebuie sa ne impotrivim cu hotarire. Experinente proprii legate de
dragaica, sunt expuse in continoare, pentru ca sa apreciati singuri, puterea tamaduitoare.
Cu aproximativ 10 ani in urma, am auzit despre imbolnavirea unui medic stomatlog din
Linz de cancer al limbii. Dupa operatie slabise foarte tare si trebuia sa se duca la Viena
pentru raze. L-am sfatuit sa faca gargara cu ceai de dragaica. O saptamina mai tirziu am
aflat deja ca razele nu-i mai era necesare si ca bolnavului ii este mult mai bine. Curind s-a
vindecat complet. Ceva mai tirziu am aflat despre o femeie de 28 de ani, bolnava tot de
cancer al limbii. A fost sfatuita se consulte un medic din Karnten. Acesta i-a promis ca o
vindeca in 5 ani complet si i-a prescris un ceai de plante pe care bolnava mi l-a aratat la
un moment dat. L-am recunoscut ca fiind ceai de dragaica. Pentru a o scuti de atatia bani
aruncati pe calatoriile de la Karnten si pe alte cheltuieli, i-am aratat dragaica in natura ca
sa si-o poata culege singura. S-a vindecat de aceasta boala groaznica. Inca un exemplu:
era sfirsit de martie cind o femeie tinara din Viena mi-a povestit ca mamaei, in virsta de
63 de ani, este grav bolnava si ca se afla inaintea unei a doua operatii care trebuie sa aiba
loc pe 19 aprilie. Bolnavei ii crescuse deodata, cu o jumatate de an in urma, o tumoare
canceroasa pe laringe. Doctorul nu-i spusese atunci adevarul, descriindu-i boala ca fiind o
formare de gusa. Astfel, bolnava ajunsese la prima operatie. Timp de 6 luni totul
decursese normal. Acum aparusera insa la bratul sting dureri fantastice, care nu conteneau
zi si noapte. Mina era umflata, bolnava nu-si mai simtea mina si bartul, nemaiputind tine
nici macar o foaie de hirtie. Pentru a-i usura durerile, medicul primar care o operase
prima data propusese o a doua operatie, care trebuia, dupa cum am spus, sa aiba loc la 19
aprilie si la care sa-i sectioneze un nerv din git si clavicula pentru a o elibera macar de
durerile cele mai insuportabile. Doctorul sustinea ca nu mai exista nici un alt ajutor
medical. Totusi, am sfatuit-o pe femeia respecitva sa bea ceai de dragaica si sa faca
gargara cu el. I-am mai recomandat un amestec cu efect de impiedicare a formarii
cancerului de ceaiuri de plante, si anume 300 grame de filimica, 100 grame de coada
soricelului si 100 grame de urzica (1 1 litru pe zi, cite o inghititura la fiecare 20 minute),
precum si ungerea si frictionarea cu alfie de dragaica. Va puteti imagina mirarea si
bucuria mea cind am aflat ca durerile incetasera dupa 4 zile! Ininte de 19 aprilie, femeia a
inceput sa-si simta iarasi mina si bratul, putind sa le miste. Medicul primar a fost vizibil
surprins cind fiica l-a rugat sa nu mai efectueze a doua operatie. A ramas impresionat
atunci i-a relatat fidel despre tratamentul cu plante medicinale si i-a spus: <> Am aflat
dupa citva timp ca femeii ii merge <> - citez exact cum mi s-a comunicat si ca poate
deja sa se ocupe de gospodarie si de familia ei de sase persoane. Si tratind ulceratiile
canceroase se pot obtine vindecari. In timp s-au inmultit boli maligne de piele care se
manifesta sub forma unor pete intunecate, bine conturate si aspre. Se presupune ca ar fi
vorba de o boala infectioasa. In acest caz, tratamentul cu suc proaspat de dragaica se
alifie de filimica de rezultat. Simultan trebuie folosit insa neaparat ceaiul depurativ de
filimica, urzica si coada-soricelului. O femeie din Austria superioara avea un nodul in
cerul gurii, care-i pricinuia dureri ingrozitoare in toata gura. Clatindu-se cu ceai de
dragaica, a scapat in 4 zile atit de nodul cit si de dureri. Afirmatia ca folosirea dragaicei in

31

astfel de boli este un lucru nepermis nu poate sta deci in picioare. Este insa sigur ca nu
numai plantele aduc ajutor, ci si atotputernicia Domnului. La urma urmei, totul este in
miinile Domnului!
Mod de folosire: -prepararea ceaiului: Se foloseste 1 lingurita (cu vraf) de dragaica la 1
litru de apa, se opareste, se lasa sa stea putin. -suc proaspat: Se spala dragaica proaspata
si se stoarce, cit este inca in stare umeda, cu ajutorul storcatorului electric de uz casnic.
-prepararea alifiei: Sucul proaspat este amestecat cu unt la temperatura camerei pina se
formeaza o pasta alifinoasa care se pastreaza in frigider.

Leurda (Allium ursinum)

Descriere: Fiecare primavara aduce sperante in soare si caldura. Ne simtim iarasi
veseli si plini de avint, ne bucuram de prima inverzire a naturii si de
voiosia lumii pasarilor cu intreaga fiinta, ca de un autentic dar de la
Creator. In fata acestei noi splendori verzi, ar trebui sa pasim spre o
noua cura de primavara, o curatire si depuratie a organismului care
duc la improspatare si inviorare igienica demne de luat in seama. Mai
ales leurda, numita si ai-ciorasc, ai-de-padure, ai-salbatic, aiuti, aliu,
aliu-de-iunie, leoarda sau leorda, face parte dintre acesti vestitori ai
primaverii. Frunzele, de un verde proaspat, lanceolate, lucioase,
asemanatoare celor ale lacramioarei, ies dintr-un bulb lunguiet care
este inconjurat de membrane albe, transparente. Tulpina neteda, de un verde deschis,
impreuna cu potirul alb ajung la o inaltime de 30 de centimetri. Leurda creste numai in
cimpii bogate in humus si umede, sub tufisuri, in paduri de foioase si alpine. I se simte
puternicul miros de usturoi chiar inainte de a zari planta. El i-a si adus in popor numele
de ai salbatic, de padure insemnind usturoi; acest miros exclude fara nici o indoiala
orice confuzie cu frunzele lacramioarei sau cu otravitoarea brindusa de toamna. La
inceputul primaverii, multe zavoaie sunt acoperite cu frunze proaspete, verzi ale leurdei.
Ele rasar din pamint in aprilie sau mai, uneori chiar mai devreme. Florile devin insa
vizibile abia pe la mijlocul lui mai sau iunie. Puternice forte vindecatoare zac in ea si se
spune ca si ursii o cauta cind ies din hibernare, pentru a-si curata stomacul, intestinele si
singele. Leurda contine in esenta proprietatile usturoiului nostru, numai ca are o putere
curativa mult mai mar. Este, de aceea, deosebit de indicata in curele depurative de
primavara si ajuta la vindecarea bolilor cronice de piele. Intrucit frunzele isi pierd portele
lecuitoare in stare uscata, in cura de curatire si depuratie de primavara ele se folosesc
proaspete. Se pun, taiate marunt, pe piinea cu unt; tocate fin, in loc de alt condiment
(nefierte) in supa zilnica, pe cartofi, in perisoare, chiftele sau in alte mincaruri al caror
gust este imbunatatit alminteri de patrunjel. Frunzele pot fi preparate si ca piure sau
salata. Intrucit folosite in cantitati mari au un gust intepator, ar trebui amestecate in piure
cu funze de urzici. Frunzele tinere se aduna in aprile sau mai, deci inainte de inflorire, iar
bulbii la sfirsitul verii si toamna. Bulbii de leurda pot fi folositi la fel ca si usturoiul. Este
indicat ca persoanele cu stomac sensibil sa toarne lapte cald peste frunzele si bulbii taiati
marunt, sa lase totul sa stea 2-3 ore, apoi sa bea acest lichid, inghititura cu inghititura.
Pentru a avea pe tot parcursul anului leurda in casa si a beneficia de puterea ei
tamaduitoare, se prepara tinctura de leurda (a se vedea Moduri de folosire). Din aceasta
tinctura se iau zilnic 10-12 picaturi in putina apa. Aceste picaturi ajuta la o memorie
32

excelenta, previn arterioscleroza si alunga multe alte afectiuni si indipozitii. Leura

are un efect foarte favorabil asupra aparatului digestiv. Se recomanda atit la diaree
acuta si cronica, chiar daca aceasta este insotita de balonari si colici, cit si la
constipatie, daca aceasta se bazeaza pe spasme interne sau de lenevirea intestinelor.
Viermii intestinali, chiar si limbricii, mor la citva timp dupa folosirea leurdei. O data
cu imbunatatirea activitatii intestinale dispar si acele indispozitii care apar adesea la
oameni virstnici sau la gurmanzi din cauza intestinelor lenese, inactive sau prea pline,
insomnia, tulburarile cardiace provocate de stomac, indispozitiile provenite din
arterioscleroza sau hipertensiune artificiala ca verijul (ameteala), senzatia de apasare (la
cap), de neliniste si depresiunile vor ceda. Suprapresiunea scate treptat. Vinul de leurda
(a se vedea :Moduri de folosire) este un preparat minunat pentru toti batrinii cu vesnice
secretii pulmonare abundente si greutati in respiratie legate de acestea. Chiar in cazurile
de tuse rebela indelungata se scapa de flegma si de insuficienta respiratorie provocata de
ea. Acest leac este indicat in tuberculoza pulmonara si hiropizie, de care sufera desori cei
batrini. Frunzele folosite in stare proaspata curata rinichii si vezica, favorizind
urinarea. Ranile care se vindeca greu, unse cu suc proaspat de leurd, se vor inchide
rapid. Chiar si starea bolnavilor cardiovasculari se amelioreaza. Leurda este un
mijloc depurativ inca nepapreciat la justa sa valoare, care se dovedeste bun mai ales
pentru epidemia cronic suferinda. Mediucl naturist si preotul elevetian Kunzle a laudat in
mod special aceasta planta: Ea curata intregul organism, face singele sanatos, alunga
si distruge substantele otravitoare. Persoanele mereu bolnavicoase, cele cu eczeme si
cu tenul fainos, scrofulosii si reumaticii ar trebui sa venereze leurda asemenea
aurului. Nici o planta de pe pamint nu este atit de eficace pentru curatirea
stomacului, a intestinelor si a singelui. Tinerii ar inflorii ca niste roze si s-ar deschide ca
un con de brad la soare! Kunzle arata mai incolo ca stie familii ai caror membrii erau
inainte tot timpul anului bolnaviciosi, mergeau din doctor in doctor, erau plni de eruptii
si eczeme, scrofulosi pe tot corpul, palizi, de parca ar fi zacut deja in groapa si i-ar fi riciit
gainile iarasi afara de sub pamint si care s-au insanatosit si inviorat dupa o intrebuintare
mai indelungata a acestui dar minunat al Dumezeirii.
Mod de folosire: -sub forma de condiment: frunzele proaspete de leurda se maruntesc
ca patrunjelul sau ceapa si se presara pe piine, in supe, sosuri, salate si mincaruri de
carne. -tinctura de leurda: frunzele sau bulbii taiati marunt se introduc intr-o stical pina la
git fara a se indesa, se toarna desupra rachiu de secara sau orice alt rachiu de 38-40%
facut in casa si se lasa 14 zile in soare sau in apropierea masinii de gatit. Se iau de 4 ori
pe zi cate 10-15 picaturi in putina apa. -vin de leurda: se ia 1 pumn de frunze taiate
marunt, se lasa sa dea citeva clocote in 1 litru de vin alb, se indulceste dupa gust cu miere
sau sirop si se bea din acest vin peste zi, incet, inghititura cu inghititura.

Musetelul (Matricaria chamomilla)

Descriere: Alte denumiri: mamorita, maraiul-ciinelui, matricea,
moruna, musete-de-cimp, roman, romanita, romasca. Creste pe ogoare,
soluri argiloase, cimpii, luminisuri, costise, pe lanuri de cereale, cimpuri
de porumb, trifoi, cartofi si sfecla. Valorosul nostru musetel este izgonit
tot mai mult din cauza folosirii excesive a ingrasamintelor chimice si a
combaterii buruienilor prin erbicide. Dupa ierni bogate in zapada si
33

primaveri cu multa umezeala, poate fi intilnit foarte des. Receptaculul este, spre
deosebire de al musetelului salbatic, concav, mirosul deosebit de aromat si placut. Nu
cred ca este necesara o descriere mai amanuntita a acestei flori atit de cunoscute.
Capitulele florale terminale se colecteaza din mai pina in august, de preferat in orele
amiezii. Nu este o exagerare daca citez musetelul ca pe un leac universal, mai ales
pentru copiii mici. Pruncilor li se poate da ceai de musetel la orice indispozitie, mai
laes contra crampelor si a durerilor abdominale (colici). El ajuta si in balonari,
diaree, eruptii, dureri de stomac si secretii stomacale abundente, tulburari
menstruale (cum ar fi amenoreea) si alte afectiuni ale organelor pelviene, in
insomnii, epididimita, febra, dureri de pe urma ranilor si dureri de dinti. Musetelul
are efect sudorific, calmant, antispasmodic, dezinfectant si antiinflamator in
inflamatii de tot felul, mai ales ale mucoaselor. Extern, musetelul se administreaza
sub forma de comprese si spalaturi in conjunctivie si alte inflamatii ale ochilor, in
eruptii cutanate care provoaca mincarimi sau supuratii, ca gargara in dureri de
dintit, precum si in spalarea ranilor. Cind avem suparari, ar fi bine sa bem de fiecare
data cite o ceasca cu infuzie de mustel; ne-am linisti inainte ca inima sa ne fie afectata.
Foarte indicata este o perna uscata cu musetel, aplicata calda local. Baile si spalaturile cu
musetel au un efect calmant, cu influenta benefica asupra intregului sistem nervos. Dupa
boli grele sau stari de epuizare va veti simti curind mai bine si linistiti sufleteste. In
ingrijirea dumneavostra cosmetica sa nu uitati musetelul. Daca faceti saptaminal o
baie a fetei cu infuzie de musetel, veti vedea cum tenul dumneavoastra inloreste si
culoarea fetei se imporspateaza. Si in ingrijirea parului ar trebui sa folositi infuzia de
musetel, mai ales daca aveti parul blond. Spalindu-va astfel pe cap, parul va va deveni
mai vaporos si va capata un luciu frumos. Musetelul usureaza scaunul fara a avea
efectul laxativ si este astfel indicat indirect in tratamentul intern al hemoroizilor,
care pot fi tratati extern cu alifie de musetel. Aceasta pomada poate fi folosita si
pentru vindecarea ranilor. Guturailul si sinuzita se amelioreaza repede daca se
inhaleaza vapori de musetel. Dupa un astfel de tratament trebuie stat, bineinteles, la
caldura. Uleiul de musetel era folosit inca din antichitate ca frectie contra nevralgiilor si a
reumatismului articular. La vechii egipteni, musetelul era considerat, datorita puterii sale
de a scade febra, drept floarea zeului soare. Numele de Matricaria este derivat din
latinescul mater = mama, deoarece musetelul este utilizate in bolile mamelor si ale
femeilor in general! In vechile carti despre plante medicinale se poate citi ca uleiul de
musetel alunga oboseala membrelor, iar musetelul fiert in apa si aplicat pe vezica bolnava
calmeaza durerile. Medicul naturist Johann Kunzle relateaza despre o femeie din state,
numita vrajitoarea musetelului si foarte cautat de bolnavi; a ajutat cinci persoane cu auzul
slab sa-si recapete auzul, prajind o ceapa-de-mare, Urginea maritima (care se cultia in
horticultura), in ulei de musetel si picurind de mai multe ori uleiul cald in ureche. Aceasta
vrajitoare facea sa se miste iarasi membrele paralizate, cu ajutorul frictiunilor cu ulei de
musetel. Consta durerilor de ochi punea la fiert musetel in lapte si il apica sub forma de
comprese clade pe ochii inchisi, care se vindecau curind. In continuare, preotul Kunzle
istoriseste: Un tesator nu mai putea dormi decit sezind; altfel avea senzatia ca se sufoca.
Femeia l-a privit pe om drept in ochi si i-a declarat ca el nu poate urina, ceea ce omul i-a
confirmat, i-a spus sa-si pregateasca imediat o sticla mare de vin pe care sa-l firaba cu
mustel din care sa bea, un pahar plin dimineata si unul seara. Urmarea a fost ca a reusit sa

34

elimine o cantitate incredibila de urina, mai intii tulbure, apoi tot mai clara; in opt zile era
vindecat.
Mod de folosire: -prepararea ceaiului: se opareste 1 lingurita (cu vrad) de flori de
musetel cu 1 litru de apa si se lasa sa stea putin. -adaos la baie: pentru baile in cada se iau
de 2 ori cite 2 miini pline, pentru baile fetei si spalatul parului cite 1 pumn plin de flori de
musetel; cantitatea respectiva sa opareste si se lasa sa traga -comprese: 1 litru de lapte
in clocot este turnat peste 1 lingura (cu virf) de musetel, se lasa sa stea putin, se strecoara
si se fac comprese calde. -aburi de musetel: 1 lingura (cu vief) de musetel este oparita cu
1 litru de apa in clocot. Vaporii se inhaleaza stind cu capul sub un prosop. -perna de
plante: se umple un saculet de pinza de in cu flori uscate de musetel si se insaileaza. Se
inalzeste bine intr-o tiagie uscate si se aplica local. -ulei de musetel: se umple o sticla
pina la git, fara a se indesa, cu flori proaspete de musetel culese in soare si se toarna peste
ele ulei de masline presate la rece. Uleiul trebuie sa acopere florile. Sticla se lasa, bine
astupata, 14 zile in soare. Se pastreaza la frigider! -alifie de musetel: 200 grame de
grasime de porc se infierbinta ca pentru a frige ceva si se adauga 2 miini de flori
proaspete de musetel; vor da in clocot, ridicindu-se spumegind. Se amesteca, se acopera
si se pune totul peste noapte inrt-o incapere racoroasa. A doua zi se incalzeste inca o data
usor si se stoarce printr-o bucatica de pinza de in. Din experienta a reiesit ca cel mai bine
se procedeaza astfel: Se pune o bucatica de pinza de in intr-o sista, aceasta se fixeaza
peste un vas cu cioc si se stoarce. Pasta alifioasa este amestecata apoi uniform, dupa care
se toarna in borcane curate.

Papadia (Taraxacum officinale)

Descriere: Papadia se numeste in limbaj popular si buha,
cicoare, crestatea, floarea-malaiului, flori- galbene, laptuca, lilicea,
niparticli, papa-gainii, pui-de-gisca. Aceasta planta, vezuta pe pajisti
si toate intinderile de iarba se considerata de multi o buruiana
suparatoare, reprezinta pentru omenirea suferinda o planta de leac
deosebit de valorasa. Infloreste in aprilie-mai pe toate pasunile,
lizierele, cimpiile si orice suprafata cu iara un covor floral galben
canre ne entuziasmeaza an de an. Planta evita locurile foate umede.
Are doua proprietati remarcabile: Ajuta in bolile biliare si in cele hepatice. Inainte de
inflorire se colecteaza frunzele, primavara sau toamna radacinile. Iar tulpinile in timpul
infloririi. Intreaga planta are efect tamaduitor. Eu insumi mi-am creat un obicei de a
pune, cum se face primavara, intreaga planta pe masa in forma de salata sau de a presara
la cina o salata de papadie amestecata cu cartofi si garnisita cu oua cleioase. In Iugoslavia
la cura, pacientii primeau zilnic la masa, pe linga alte feluri de salate proaspete, si un
castronas cu salata de papadie. Medicul, un renumit specialist in bolile de ficat, a raspuns
la intrebarea refertoar la aceasta problema ca papdaia are o influenta cit se poate de
benefica asupra ficatului. Astazi stiu ca tulpinile proaspete, din care se consuma 5-6 pe zi
in stare cruda, ajuta rapid in hepatita cronica (durere foarte acuta pina sub omoplatul
drept). Ele sunt de folos si in diabet. Diabeticii ar trebui sa manince aceste tulpin, pina la
10 pe zi, atit timp cit papadia este inflorita. Se spala tulpinile cu flori cu tot, abia dupa
aceea se indeparteaza floarea si se mesteca incet tulpina. Aceasta are la inceput un gust
amarui, este acrisoara si zemoasa si se aseamana cu andivele. Oamenii permanent
35

bolnaviciosi, care se simt abatuti si obositi, ar trebui sa faca cate o cura de 14 zile cu
tulpini proaspete de papadie. Se vor minuna de efectul lor extraordinr. Ele ajuta insa si in
alte afectiuni. Ne scapa de mincarimi, eczeme si eruptii, imbunatatesc sucul gastric si
curata stomacul de tot felul de substante care se elimina greu. Tijele proaspete pot
dizolva fara dureri calculul biliar, ele stimuleaza activitatea hepatica si biliara. Pe
linga saruri minerale, papadia contine substante curative si de sinteza foarte
importante pentru inlaturarea tulburarilor de metabolism. Datorita efectului sau
depurativ, ajuta si in artrita si reumatism; inflamatiile ganglionilor se retrag, daca se
tine pina la sfarsit cura de 3-4 saptamini, cu tulpini proaspete. In icter si in
afectiunile splenice, papadia se foloseste, de asemeniea, cu succes. Radacinile de
papadie, mincate crude, la fel ca si cele uscate servite la ceai au efect depurativ, de
stimulare a digestiei, sudorific si diuretic, precum si stimulant. Ele fac singele foarte
fluid, fiind considerate un mijloc excelent contra singeului ingrosat. Vechile cari
despre plantele medicinale istorisesc ca femeile foloseau ca produs cosmetic infuzia
preparata din oparirea plantei si a radacinii. Obisnuiau sa-si spele cu ea ochii si fata,
sperind sa capete astfel un chip mai luminos. Papadia face parte din acele plante care
nu hiberneaza, ci ele cresc frunze si in anotimpul rece. In fiecare primavara un sirop de
fluor de papadie este binevenit, care are un gust excelent, fiind in acelasi timp si in
profitul sanatatii. Prepararea deliciosului sirop de papadie: Se pun de 2 ori cite 2 mini
pline de flori de papadie intr-un litru de apa rece. Se pune la foc mic pina incepe sa
fiarba, sa lasa sa dea citeva clocote bune, se ia oala de pe foc si se lasa totul sa stea peste
noapte. A doua zi, se goleste continutul intr-o sita, se scurge, iar florile se storc bine cu
ambele miini. Sucul se amesteca cu 1 kg de zahar nerafinat, la care se adauga o jumatate
de lamie taiata felii (coaja se arunca daca a fost tratata cu substante chimice). Mai multa
lamie acreste prea tare. Oala se pune fara capac pe masina de gatit. Pentru a se pastra
toate vitaminele, se da la focul cel mai mic. Astfel, lichidul se evapora fara a fierbe.
Siropul se pune la racit o data, maximum de doua ori, ca sa i se poate satabili adevarata
constistenta. N-are voie sa devia prea gros, caci s-ar zaharisi dupa pastrare mai
indelungata, dar nici prea subtire, caci atunci ar incepe sa fermenteze dupa un timp.
Trebuie sa devina un sirop adevarat, viscos, care, uns pe chifla sau piinea cu unt de la
micul dejun, este absolut delicios. Odata lucra la noi un timplar caruia ii pregatisem
pentru cine un platou cu hrana rece, in timp ce familia mea se delecta cu felii de piine cu
unt unse cu acest sirop de papadie proaspat preparat. Si timplarul nostru a avut pofta sa
guste. Crescator de albine fiind, nu m-a crezut ca am facut singura <>. A fost incintat si
mi-a spus ca siropul putea fi doar cu greu deosebit de mirea veritabila. As dori sa remarc
ca bolnavii de rinichi nu suporta bine aciditatea mierii naturale, in timp ce siropul de
papadie este mai sanatos si le prieste. Aceasta planta medicinala valoroasa ocupa un loc
insemnat in medicina populara. Din pacate, ea este cunoscuta gresit de cea mai mare
parte a populatiei si considera o buruiana incomoda. Intr-o procesiune de Joia Verde m-a
frapat un flacaias care era stegar si avea fata desfigurata de acnee. I-am atras mamei lui
atentia asupra efectului depurativ al urzicii si papadiei. Mama nici nu stia care-i papadia,
desi era departe de a fi o locuitoare de metropola; ea traind in oraselul nostru. Cind i-am
explicat despre ce planta este vorba, mi-a declarat revoltata ca doar n-o sa-i ofere fiului ei
asemenea buruieni.
Mod de folosire: -prepararea ceaiului: se pune peste noapte 1 lingurita (cu virf) de
radacini in 1 litru de apa rece, se incalzeste a doua zi pina incepe sa fiarba si se filtreaza.

36

Aceasta cantitatea se bea, inghititura cu inghititura., 1 ora inainte si 1 ora dupa micul
dejun. -salata: din frunze si radacini crude, proaspete (a se vedea fragmentul respectiv de
text) -tulpini: a se mesteca bine si a se minca zilnic 5-10 tulpini crude, spalate.
-prepararea siropului: a se vedea fragmentul respectiv din text!

Patlagina - Ingusta (Plantago lanceolata)

Descriere: Din marea abundenta a plantelor noastre medicinale
voi alege in continuare una care pare as fi fost le fel de raspindita in
vremurile indepartate cum este si in zilele noastre si care s-a bucurat
de-atunci incoace de un renume remarcabil. Termenul germant este
format din wege + rich. Ultima silaba, asemanatoare sirbescului
reiks, se inrudeste cu cuvintul latinesc rex = rege. Deci patlagina
este regele drumurilor si a crescut inca din timpurile stravechi spre
binele si binecuvintarea omenirii. Astazi e la fel ca atunci. Raul
strabate tara si avem nevoie de plante medicinale cum este si
patlagina-ingusta intalnita si sub denumirea de iarba-taieturii,
limba-oii, limba-baltilor, limba-broastei, patlagina mult apreciata
in vechile carti despre plante medicinale, pentru a combate acest rau.
Ruda sa, patlagina sau patlagina lata (Plantago major) care mai este cunoscuta si ca
iarba-grasa-de-gradina, iarba-bubei, iarba-mare, limba-boului, limba-oii, mama-padurii,
placintica-vacii nu-i este cu nimic mai prejos si se foloseste exact la fel. Ambele cresc
pe toate cimpiile, marginile de drumuri de tara, pasunile, povirnisurile, lizierele , in
santuri si pe terenurile umede necultivate, fiind practic raspindite in intreaga lume.
Patlagina se foloseste in primul rind imptriva maldaiilor aparatului respirator, mai
ales in cazul unor secretii abundente ale mucoaselor, in tuse, tuse convulsiva, astm
pulmonar, ba chiar in tuberculoza pulmonara. Preotul elvetina Kunzle, medicul
naturist popular si cunoscatorul marii puteri de leac a plantelor noastre, screi:
Intrebuintarea gaseste intreaga patlagina in toate varietatile ei, cu radacina, tulpina,
floare si saminta cu tot. Ea curata stomacul ca nici o alta planta, este de aceea
indicata pentru acei oameni care au singe putin sau prost, ficat si rinichi bolnavi,
infatisare palida, care fac eruptii, eczeme, care mai si tusesc putin, sunt ragusiti,
slabi ca niste ogari, chiar daca i-ai baga in unt. Ea-i ajuta sa se puna pe picioare pe
copiii firavi, bolnaviciosi, care nu se dezvolta ca lumea in ciuda unei hrane bune.
Persoane suferind e astm pulmonar si bronsic, prescriindule patlagina-ingusta
amestecata cu cimbru in parti egale (a se vede Moduri de folosire) au avut un real
succes. O astfel de infuzie este foarte recomandabila si in bolile hepatice si vezicale.
Pentru a combate cu efect extraordinar bronsita, astmul pulmonra si bronsic, ceaiul se
prepara dupa cum urmeaza: Se pun la fiert 1 ceasca cu apa rece cu 1 felie de lamie (daca
aceasta a fost tratata cu substante chimice atunci fara coaja) si 1 lingurita plina de zahar
candel maro, se lasa se dea 4-5 clocote, se ia de pe foc si abia dupa ceea se adauga 1
lingurita plina din amestecult de plante. Se lasa 1 minut in repaus. In cazurile grave,
ceaiul trebuie pregati proaspat de 4-5 ori pe zi. Se bea, inghititura cu inghititura, cat se
poate de fierbinte. Dupa cum se poate citi si in vechie carti despre plante medicinalte,
saminta de patlagina combate formarea calcului, daca se iau grame zilnic. Alaturi se
bea ceai de patlagina. Siropul de patlagina-ingusta curata singele de impuritati,

37

toxine si virusi. Ar trebui utilizat pentru o adevarata cura, lunindu-se aproape zilnic
inaintea fiecarei mese cite 1 lingura (copii cate 1 inghititura). (A se cauta prepararea
siropului la moduri de folosire). Printre tarani este cunoscut ca patlagina este inca din
timpuri indepartate un foarte apreciat leac contrat ranilor. Odata, un taran s-a ranit la cap
cu o unealta; acesta a luat frunz proaspete de patlagina, le-a farimitat si si le-a pus pe
rana. Desi frunzele erau nespalate, locul nu s-a inflamat. Frunzele proaspete, farimitate,
ajuta in crapaturi, taieturi, intepaturi de viespe, ba chiar in muscaturi de ciine
turbat, de animale veninoase si serpi, pentru ultimii numai in caz de necesitate, daca nu
se afla nici un medic la fata locului. Intr-o veche carte despre plante medicinale scrie:
Daca o broasca este muscate de un paianjen, se grabeste la patlagina. Aceasta o ajuta.
Funzele proaspete, frecate intre ambele miini, mestecate cu ceva sare si aplicate la
git vindeca de gusa. Frunzele de patlagina puse in pantofi vindeca basicile pricinuite
de prea mult umblat sau plimbat, O tumoare, fie ea chiar maligan, trece, daca este
tratata cu frunze proaspete farimitate. Frunzele ajuta, aplicate pe locurile bolnave,
si in bolile canceroase de glande. In aceste cazuri este insa bine sa se puna maghiran
proaspat (in cazuri urgente se pot folosi si maghiran uscat) la macerat in ulei de masline.
Se introduce maghiranul intr-o sticla, se toarna ulei deasupra si se lasa se stea 10 zile la
loc calduros. Uleiul de maghiran obtinut se unge in zona glandelor bolnave, se pun
frunzele farimitate despura si se leaga de locul cu o bucata de pinza. In scut timp se va
simti mai o ameliorare. Cu ocazia unei prelegeri tinute la biserica parohiala a orasului
Linz am aratat ca frunzele farimitate de patlagina ar putea vindeca orice rana, chiar
daca ea ar fi veche de zece ani. Cind am vorbit, cinci luni mai tirziu, in sala scolii de
calugarite din Linz, o femeie a cerut cuvintul: ,,La vremea respectiva am pus la indoiala
afirmatia dumneavoastra ca frunzele de patlagina vindeca orice rana, oricit de veche ar fi.
Vecina mea avea de 17 ani ulcer varicos la picior, din cauza caruia nu mai putea de mult
sa iasa din casa. Chiar a doua zi i-am adus frunzele si i le-am pus, dupa indrumarile
dumneavoastra, pe piciorul bolnav. Trebuie sa-mi retrag orice dubiu: Rana s-a inchis
repede si nu s-a mai deschis in cele cinci luni care au trecut." Un alt exemplu: Un invalid
de razboi cu o proteza la picior capatase rani deschise pe bontul piciorului amputat, care
s-au datorat unei canicule prelungite. Acestea nu voiau sa se vindece nici cu alifii, nici cu
raze, nici cu injectii. Cind si-a aplicat frunzele de patlagina-ingusta, ranile s-au inchis
peste noapte si omul a putut sa-si vada iarasi de ritmul normal al muncii si vietii sale. Eu
m-am ajutat odata rapid cu suc proaspat de patlagina-ingusta. Cu ani in urma, nepotelul
meu, care avea pe-atunci un an si pe care-l tineam in bralee m-a muscat din neastimpar de
obraz, deasupra coltului gurii. Locul muscaturii mi-a pricinuit citeva zile niste dureri
foarte mari. L-am tamponat din cind in cind cu esenta de patlagina-ingusta. Imi faceam
griji sa nu se formeze intr-o zi o intaritura canceroasa La sfirsitul lui aprilie, am participat
cu sotul meu la o sesiune in Freistadt. Deodata am simtit pe vechiul loc al muscaturii un
nodul intarit, cit un bob de mazare, care se formase In timpul noptii. imediat mi-am cules
de pe pajiste un pumn de frunze de patlagina-ingusta, le-am frecat intre aratator si degetul
mare si am tamponat de mai multe ori in acea zi locul respectiv. Seara, intaritura de-abia
se mai simtea; in dimineata urmatoare disparuse complet, spre bucuria noastra. Nu este
deci o exagerare atunci cind preotul Kneipp afirma in scrierile sale ca pentru fiecare boala
a crescut o planta. Cu cit ma adincesc mai mult in tainele fitoterapiei, cu atit traiesc mai
multe miracole. Multi oameni mor anual in chinuri din cauza unor astfel de abcese
canceroase, desi exista remedii sub forma plantelor medicinale. Am putea fi cu totii mai

38

sanatosi si mai bucurosi de viata, daca am arata mai multa intelepciune fata de plantele
noastre de leac. Bineinteles, in ochii nestiutorilor ele sunt doar niste buruieni. Incepeti sa
va ocupati mai mult de aceste plante si veti scapa treptat de tot ce va supara. Aceste niduri
ale mele trebuie sa dea curaj si mingiiere tuturor batrinilor care sufera de ani de zile de
ulcer varicos la picior. Ranile lor se vor inchide curind si se vor vindeca prin aplicarea
frunzelor de patlagina. Virsta nu conteaza aici. Daca exista si o umflatura puternica,
atunci piciorul se imbaiaza in extract rece de nalba sau in infuzie de coada-soricelului.
Marginile ranii se ung dupa baie cu alifie de filimica (a se cauta la ,,Filimica", la ..Moduri
de folosire"). Si pentru combaterea trombozei se recomanda cu caldura frunzele de
patlagina.
Mod de folosire: Infuzie: 1 lingurita (cu virf) de plante la 1/4 litru de apa - se opareste,
se lasa putin in repaos. Amestec de ceaiuri: 1 lingurita de frunze de patlagina cu cimbru
in parti egale este oparita cu 1/4 litru de apa (a se vedea fragmentul respectiv din text).
Compresa de frunze: Frunzele proaspete de patlagina-ingusta sau de patlagina-lata sunt
spalate si zdrobite pe un fund de lemn cu un sucitor de taitei, pina se formeaza un terci
care se aplica local. Sirop, reteta nr. 1: De 2 ori 2 miini pline de frunze de patlagina
spalate se trec prin masina de tocat carne. Se adauga acestui terci de frunze putina apa ca
sa nu se intareasca, 300 grame de zahar nerafinat si 250 grame de miere. Se lasa totul sa
fiarba la foc mic, cu amestecare continua, pina cind se formeaza un lichid viscos, care se
toarna fierbinte in borcane si se pastreaza la frigider. Sirop, reteta nr. 2: Frunzele spalate
se pun in straturi cu zahar nerafinat intr-un borcan de muraturi si se apasa ca sa se indese.
Astfel, totul se va aseza. In zilele urmatoare punerea in straturi se repeta, pina nu mai
incape nimic in borcan. Intr-un loc ferit in gradina se sapa o gaura, in care se introduce
borcanul bine astupat cu 3-4 straturi de celofan. Se asaza deasupra o scindura si se pune o
piatra pe ea. Totul se astupa cu pamint. Sindura si piatra trebuie sa ramina insa vizibile.
Datorita caldurii constante, zaharul si frunzele fermenteaza, formind un sirop. Dupa cca.
3 luni, borcanul se scoate, sucul se stoarce printr-un storcator de fructe (nu printr-o
pinza), se pune sa dea citeva clocote si se trage in borcane foarte bine astupate. Cine nu
poate efectua acest fel de fermentatie sa lase borcanul in soare sau in apropierea sobei,
pina ce siropul se asaza la fund. Si acest sirop se pune sa dea citeva clocote bune.

Nucul (Juglans regia)

Descriere: Nucul, numit in popor si nucar sau nuc-costeliv,
infloreste in luna mai inca dinaintea formarii si aparitiei frunzelor.
Frunzele proaspete se aduna in iunie, nucile verzi in mijlocul lui
iunie, atita timp cit mai pot fi intepate usor, cojile verzi de nuca putin
inainte de a se coace se de a deveni maro, iar fructele coapte in
septembrie. Ceaiul de frunze de nuc este un mijloc eficace in
tulburarile digestive, deci in constipatie si in curatirea singelui.
De asemenea, el se intrebuinteaza cu bune rezultate in
tratamentul diabetului si contra icterului. O infuzie din frunze de
nuc cu adaos la baie este buna contra scrofulozei si a
rahitismului, contra osteoporozei si a umflaturilor la os, ca si a
unghiilor purulente de la miini si picioare. Spalati in caz de eczema la cap (mai ales
la sugari), rofii (coji) si scabie (riie) locurile respective cu infuzie din funze verzi de

39

nuc si veti vedea curind rezultatul! Spalaturile, respectiv baile cu acest adaos ajuta
in acnee, eruptii purulente, transpiratia picioarelor si leucoree. Se clateste gura cu
aceasta infuzie in caz de stomatiti ulceroasa, afectiuni ale gingiei, gitului si
laringelui. O infuzie concentrata din frunze de nuc, adaugat in apa de baie, vindeca
degeraturile. Si in cazul unei caderi masive de par se poate ajunge la rezultate bune,
masindu-se mult pielea capului cu acest lichid. Ele este un produs natural
execeptional si impotriva paduchilor de cap reaparuti in ultima vreme. Frunzele
proaspete alunga si alte insecte nedorite. Din nucile verzi culeste inainte de Sinziene,
deci aproximativ pe la mijlocul lunii iunie (nucile trebuie sa poate fi intepate usor), se
poate prepara o tinctura de nuci care curata stomacul, ficatul si singele si inlatura
hipotonia (lenevia) stomacala si colita de putrefactie. Acesta tinctura este, de asemenea,
un remediu execelent contra singelul ingrosat.
Mod de folosire: -infuzie: se opareste 1 lingurita (cu virf) de fruze de nuc taiate marunt
cu 1 litru de apa proaspat fiarta si se lasa putin sa stea. -adaos la bai si spalaturi: 100
grame de frunze pentru baile complete, iar pentru splaturi 1 lingurita (cu virf) de frunze
maruntite la 1 litru de apa (a se vedea Bai complete). Pentru o infuzie concentrata se ia
o cantitate dubla. -tinctura de nuci: aproximativ 20 nuci verzi sunt taiate in sferturi si
introduse intr-o sticla cu git larg; se toarna deaspura 1 litru de rachiu de secara, in asa fel
incat sa acopere nucile cu un strat gros de 2-3 degete. Sticla, bine astupata, se lasa intre
14 si 4 saptamini la soare sau la caldura. Dupa scurgearea acestui timp, continutul se
strecoara si se introduce in sticle. Se ia cite 1 lingurita plina in functie de necesitate.
Puteti obtine un lichior de nuci foarte gustos daca adaugati la nucile verzi 2-3 cuisoare, 1
bucata de scortisoara, 1 baton mic de vanilie si coaja spalata, netratata cu substante
chimice a unei jumatati de portocala. 500 de grame de zahara si fierb in 1 litru de apa, se
lasa sa se raceasca si sa toarna peste tinctura fiarta.

Obligeana (Acorus calamus)

Descriere: Alte denumiri: buciumas, calamar, calamuz, calamena, cin-de-apa,
paparotnec, paura-rosie, speribana, speteaza, tartarachi,
trestie-mirositoare. Aceasta planta acvatica este raspindita
mai ales pe linga balti, lacuri mocirle si pe malul apelor
linistite. Din milul de pe mal se ridica vertical rizomul, din
care rasar numeroase frunze in forma de spada, care ajung
pina la inaltime de 1 metru. Tija, presata plat, are in mijloc un
pistil conic, in nuante de la verzuliu la maro galbui. Radacina
este groasa cit degetul, crest pina la o lungime de 1 metru si
are, in stare proaspata, un gust amar, puternic condimentat.
Uscind radacina, aceasta isi mai pierde din aroma si tarie. Se
culege in primavara timpurie sau in toamna tirzie. Radacina
obligeanei nu este utilizata numai datorita puterii ei
intaritoare in cazul unei slabiri generale a organelor
digestive, in balonari stomacale si intestinale, precum si
in colici, ci ea ajuta si in dereglari glandulare si artrita. Radacina contribuie foarte
mult la curatirea de mucozitati a intestinelor si stomacului cu secretii abundente.
Este indicata si in hipometabolism (metabolism scazut), in hipotonie (lenevie)
intestinala, in cleroza si hidropizie. Oamenii neobisnuit de slab, care au pierdut in

40

greutate nu din lipsa unei hrane bune, ar trebui sa bea ceai de obligeana si sa faca din cind
in cind cite o baie completa cu adaos de oligeana. Obligeana inlatura inapetenta, se
recomanda in cazul funcionarii proaste a rinichiului si este un mijloc bun de
curatire pentru organism. Ceaiul este de folos chiar copiilor alergici la guten,
suferind de celiachie, maladie tot mai frecventa in ultimul timp. Radacina uscata,
mestecata incet, ii poate dezobisnui pe frumator de patima de fumat. Ochii slabiti
pot fi intariti daca se ung de mai mult ori pleoapele inchise cu suc proaspat stors din
radacina de obligeana. Sucul se lasa citeva minute sa-si faca efectul, apoi pleoapele sunt
spalate cu apa rece. Adesea am putut aduce un ajutor substantial in degeraturi sau
cand ingeatza dieferite parti ale corprului, recomandind baile de obilegeana.
Radacinile sunt bagate peste noapte in apa rece, iar a doua zi se pun sa dea in clocot. Se
iau de pe foc si se lasa sa stea 5 minute. Se scalda locurile bolnave 20 minute in infuzia
nu prea fierbinte. Licidul respectiv poate fi reincalzit si refolosit maxim de 4 ori. Baile au
o actiune benefica si asupra mainilor si picioarelor reci, dar in acest caz ele trebuie facute
cit se poate de fierbinti. Un barbat de 36 de ani nu se putea restabilii dupa indepartarea
unei tumori hepatice. La intervale de cite 4-5 saptamini face puseuri de temperatura.
Pacinetul urma sa fie dus la Linz intr-o clinica din Vinea. Soacara sa mi-a povestit
ingrijorata despre boala lui fara sanse de vindecare. Se constatase deja existenta unor
tubercului intestinali care provocau febra mare. Si aici a ajutat radacina de obligeana.
Este firesc faptul ca in boli atit de grave ceaiul trebuie baut citeva saptamini ba chiar
luni in sir. In timpul unei excursii de la Weissenbachtal la Postalm am intilnit un cuplu
din Bad Ischi, care pornise pe munte echipat cu rucsacuri grele. Cei doi voiau sa petreaca
niste zile linistite intr-o cabana cu aprovizionare aproape. La un popas am intrat cu ei in
vorba si am aflat urmatoarele: Barbatul, inalta 1.85 metri in virsta de cincizeci si ceva de
ani, slabise, de un an incoace, tot mai tare, fara a descoperii insa cauza. Cind a ajuns la 48
de kg., a surprins, impreuna cu asistenta medicala care-l insotea la clinica, o convorbire
telefonica dintre medicul lui si alt medic. A auzit: <> A aflat astfel, fara sa vrea,
diagnosticul. Dupa aceea a fost sfatuit de cineva sa mestece cu sirg radacini de obligeana,
pentru a-l ajuta in acelasi timp sa sa lase si de fumat, iar dimineta si seara sa bea ceai de
coada-soricelului. Treptat, a inceput sa ia in greutate si, simtitindu-se mai bine, nu s-a mai
dus la doctor. Abia peste vreo jumatate de ani a fost iar la constultatie la medicul sau.
Acesta s-a ridicat brusc de pe scaun, cu miinile sprijinite pe masa de lucru, uitindu-se mut
de uimire la cel pe care il credea de mult in groapa. Ce-ati facut? a fost tot ce a putut
artricula. Am mestecat radacini de obligeana si am baut ceai de coada-soricelului.
Radacini de obligeana? Pe unde se gasesc? Nu trebuie gasite, domnule doctor, se
cumpara in orice magazin de plante medicinale cu citva silingi! Omul isi redobindise
atunci deja greutatea initiala de 86 kg., iar jumatate de an mai tirziu a facut, cu un rucsac
greu un spinare, excursia cu ocazia careia l-am cunoscut. Ori de cite ori imi amintesc
de urmatoarea intimplare de demult, fie pomenind-o in prelegerile mele, fie notind-o pe
hirtie, ca acum pentru dumneavoastra, ea imi apare ca o providenta divina si sunt
intotdeaun miscata pina in adincuri. Mama mea era grav bolnava, avea niste crize
intestinale de nedescris si medicul mi-a spus intr-o zi ca ar trebui sa ma astept la ce-i mai
rauu: ca ar fi cancer intestinal. Era pe vremea cind inca nu ma ocupam decit rareori de
plante medicinale, deci si pe atunci recurgeam doar la metode naturale si nu luam
niciodata doctorii., Aceasta comunicare a mediuclui m-a uluit. De-abia mai eram in stare
sa-mi vad de trebuirle cotidiene. Contrat obiceiului meu ziua mea incepe de regula la

41

ora 6 dimineata si se incheie de cele mai multe ori la 11 noaptea m-am bagat in pat
imediat dupa ora 8 seara. Tocmai reflectam la situatia disperata a mamei, cind a intrat
sotul meu si a pus un radio portativ linga mine, spunindu-mi: <> Putin dupa aceea am
auzit o voce la radio: <>. Fericita la culme, i-am relatat mamei in dimineata urmatoare
cele auzite, ea insa mi-a spus, facind cu mina un gest de resemnare: <> Mi-am procurat
radacina de obligeana si i-am dat-o exact asa cum am descris mai sus. Veti fi de acord ca
ce va povestesc se apropie de un miracol, cind veti afla ca deja dupa 14 zile pe mama n-a
mai jenat-o nimic. Saptaminal a inceput sa ia in greutate cite 400 grame, dupa ce inainte
slabise foarte mult. Datorita acestei intimplari m-am ocupat tot mai mult de fizioterapie si
am putut fi de folos in mai multe cazuri disperate. Radacina de obligeana da tot mereu
rezultate uluitoare. Cind aciditatea gastrica lipseste sau se afla in exces, radacina
obligenei va sti s-o regleze in ambele cazuri. O femeie dine Voralberg a suferit timp de 2
ani de dureri de stomac si a ajuns sa nu mai poata rezista nici o zi fara medicamente. La
sfatul meu a luat cele 6 inghitituri de ceai din radacinde de obligeana si in trei zile i-au
pierit orice dureri; nici nu s-au mai repetat de atunci. O alta femeie din Austria inferioara
a superit ani de-a rindul de ulcer duodenal. Pentru a putea suporta durerile, trebuie sa ia
mereu medicamente. Nu mai toleara deloc hrana solida, n-avea, oricum, nici pofta de
mincare. Indicindu-i-se radacina de obilgeana, a luat zilnic cele 6 ingitituri, drept care
durerile s-au tot diminuat, dupa cinci saptamini au trecut compet, i-a revenit apetitul si a
putut suporta, ca si ceilalti merbir ai familie, o mincare de casa simpla dar consistenta. Un
barbat mai in virsta a suferit ani de zile de diaree. Se invatase cu gindul ca nu va scapa
niciodaa de acest chin. Luindu-se dupa sfaturile mele, a inceput sa bea zilnic din acest
ceai. In scurt timp, intestinul i s-a vindecat. Un baietel care avea mereu diaree in ciuda
unui regim alimentar sever a scapat de ea dupa 6 inghitituri de acelasi tip de ceai,
recapatindu-si pofta de mincare si ingrasindu-se cu citeva kg., spre fericirea mamei sale.
Zece ani s-a chinuit un barbat cu diaree cu singe, de 30-40 de ori pe zi. Prietenul sau mi-a
povestit ca omul vesel, plin de viata de odinioara sa transformase, este fiersc, intr-unul
vesnic trist. Tot ce incercase in acesti ani daduse gers. A fost pensionat relativ de tinar. Pe
la Pasti a inceput, mai intii destul de sceptic, se bea zilnic cite 6 inghitituri de ceai din
radacina de obligeana, pe linga care lua si 2 cesti cu ceai de filimica oparita. Mare mi-a
fost mirarea cind mi-a scris sotia lui ca la inceputul lunii iunie a aceluiasi an omul si-a
reluat lucrul.
Mod de folosire: -prepararea ceaiului: ceaiul din radacini de obligeana se prepara doar
ca extract rece. 1 lingurita rasa de radacini se lasa peste noapte in 1 litru de apa.
Dimineata se incalzeste usor si se strecoara. Inainte de folosire ceaiul se incalzeste in
bain-marie. -suc proaspat: radacinile proaspete se curata cu grija si se trec prin sotrcatorul
electric de uz casnic cit sunt inca umede. -adaos la baie completa: cca.200 grame de
radacini se lasa peste noapte la rece in 5 litrii de apa. A doua zi se da totul in clocot, se
trage de pe foc, se lasa sa stea putin si se adauga la apa de baie (a se vedea Bai
complete).

PEDICUTA (Lycopodium clavatum)

42

Descriere: Pedicuta este numita in limbajul popular bradisor, brinca-ursului, brfulvintului, bunceag, chindicuta, coada-alor-de-vint, cornatel,
cornisor, crucea-pamintului, netota, pceleca, piciorul -lupului,
praful-strigoilor, talpa-ursului. Aceasta planta, asemanatoare
muschiului si vesnic verde, se tiraste pe solul padurii cu niste
vrejuri lungi de 1-2 metri, avind radacini micute, fine si subtiri.
Din vrejuri cresc niste tulpinite lungi de 7-10 centimetri, moi la
pipait si ramificate, care seamana cu iarba-neagra, dar au
frunzele mai moi si mai dese. Cind planta are patru ani, formeaza
vara pistiluri galbui care contin polen, numit si faina-vrajitoarei.
Aceasta faina se intrebuinteaza homeopatic, in cazul portiunilor
de piele roase si ranite. Pedicuta este o planta de leac
continind radiu. Ea poate fi deosebita usor de celelalte soiuri de
muschi datorita vrejurilor lungi, asemanatoare unor sfori si a polenului galben al
pistilurilor ei. Creste numai in lizierele padurilor si tn padurile inalte dinspre nord, de la o
altitudine de 600 metri in sus. Dupa taierea copacilor (defrisari), planta se usuca si
dispare in cele din urma de tot, caci isi pierde puterea de viata sub actiunea directa a
soarelui. In Austria si Germania, pedicuta este strict ocrotita de lege. Recomand de aceea
ca necesarul de plante sa fie procurat din farmacii si magazine specializate in plante
medicinale. Comertul cu plante medicinale aduce pedicuta din tarile nordice, asa incit
este garantata o calitate buna. Pentru reumatici si bolnavii de artrita, chiar si atunci
cind prezinta deja modificari ale formelor articulatiilor (incheieturilor), precum si
in caz de constipatie cronica si hemoroizi, recomand cu cea mai mare caldura ceaiul
de pedicuta. Persoanele care sufera de diaree trebuie sa intrebuinteze insa ceaiul cu
multa precautie, ca sa nu le provoace spasme intestinale. Pedicuta n-are voie sa fie fiarta,
ci doar oparita cu apa in clocot. Ceaiul se intrebuinteaza si in toate bolile cailor
urinare si ale organelor genitale, la dureri si tumefieri ale testiculelor, la formarea
nisipului la rinichl si la colicile renale. In hepatite, la tumori ale tesutului conjunctiv
al ficatu-lui, chiar daca sunt deja maligne, pedicula este indisperisabila. Ea-l ajuta
pe convalescent sa se puna repede pe picioare cu forte depline. Sotul unei femei mai
in virsta pe care o cunosc a suferit ani de zile de o grea insuficienta respiratprie in timpul
noptii, tratata ca astm cardiac. Ii era tot mai rau, pina ce s-a dus intr-o zi iar la doctor.
,,Daca nu incetati lucrul imediat, in opt zile sinteti un om mort!" Medicul l-a trimis sa se
interneze la spitalul Grieskirchen. Am aflat de la sotia bolnavului ca avea ciroza hepatica
in ultimul stadiu. Cu ciroza hepatica merge mina in mina o insuficienta respiratorie
nocturna. Dupa citva timp, omul a fost trimis acasa ca fiind pe moarte. La sfatul meu,
sotia sa a facut rost de pedicuta, care si-a facut rapid efectul. Nu considerati si
dumneavoastra o minune daca va spun ca dupa prima ceasca cu ceai de pedicuta omul a
scapat de sufocatiile cumplite din timpul noptii cu care se chinuise ani de-a rindul? Daca
stiti in cercul dumneavoastra de cunostinte un caz de ciroza hepatica, chiar de este fara
speranta, dati curaj acelui om si indreptati-l spre pedicuta noastra atit de importanta in
fitoterapie. Chiar si oamenii care au boli grave de ficat pot fi redati vietii datorita
pedicutei. Intr-o excursie cu scop didactic pe care am facut-o prin padure in Austria
superioara cu un mic grup, i-am atras atentia insotitorului meu, botanistul dr. Bruno
Weinmeister, asupra tamaduitoarei pedicute in materie de ciroza hepatica si cancer la
ficat. Drept care mi-a povestit urmatoarea intimplare: Student fiind, a facut cu citiva

43

prieteni o excursie in munti. In drumul spre cabana a gasit printre jnepeni un vrej de
pedicuta, pe care si l-a infasurat amuzat in jurul palariei. Cind au ajuns sus la cabana,
unul dintre prieteni a facut un circei la picior, atit de dureros si de puternic, incit piciorul i
s-a sucit din incheietura genunchiului. Degeaba au incercat ceilalti sa-l ajute. Cabanierul
a adus rachiu de drojdie si piciorul a fost masat cu el fara nici un succes. Deodata, tinarul
Weinmeister a avut inspiratia sa-si ia vrejul de pedicuta de pe palarie si sa-i infasoare cu
el piciorul, de jos pina sus. Piciorul si-a revenit pe loc la pozitia normala. Dr. Weinmeister
s-a gindit ca ar fi vorba de o coincidenta. Poate circelul ar fi trecut si fara pedicuta. In
drum spre casa a cules pentru gazda lui, care avea des circei la gamba, un pumn de
pedicuta. Aceasta a scapat-o imediat de circei. Dupa ani de zile, dr. Weinmeister i-a
relatat unui medic specialist aceasta intimplare. De la el a aflat ca pedicuta este o planta
care contine radiu. De atunci au fost vindecati multi oameni de astfel de crampe
musculare cu ajutorul unor perne umplute cu pedicuta. O cunostinta de-a mea a fost
internata la spital, nemaiputind urina. Bratul era deja puternic umflat de la umar la cot.
Cind a.iesit din spital, starea ei era aceeasi ca inainte. Din fericire, tocmai aveam niste
pedicuta in casa, caci soacra mea de 86 de ani suferea deseori de circei la gamba.
Supozitia mea ca ar putea fi vorba la acea cunostinta de un spasm vezical s-a confirmat in
momentul in care i-am pus un saculet cu pedicuta uscat in regiunea vezicii urinare si dupa
doua minute a putut urina iarasi normal. A mai purtat acest saculet cu pedicuta citeva zile
in regiunea vezicii; edemele de pe brate s-au retras treptat. Am suferit ani de zile de
hipertensiune arterlala, cu un timp in urma. In cele mai multe cazuri ea provine dintr-o
hiperfunctie renala. Deci mi-am pus la un moment dat peste noapte un saculet umplut cu
pedicuta in regiunea rinichilor. A doua zi, tensiunea arterlala scazuse de la 200 la 165. De
atunci, imi aplic din cind in cind in zona rinichilor un saculet umplut cu pedicuta
proaspata. In cazul circeilor la gamba, pedicuta se pune intr-o bucata de pinza care se
leaga in jurul gambei. Se pot face fnsa si bai la picioare, iar pentru spasmele vezicale bai
de sezut, folosind pedicuta (a se vedea ,,Bai de sezut"). Dupa leziuni de pe urma
razboiului sau a accidentelor ramin adesea cicatrice care provoaca spasme. Un invalid de
razboi avea pe spate o cicatrice in care puteai sa bagi mina de adinca ce era. Aceasta
cicatrice ii provoca tot mereu spasme dureroase, care aveau drept consecinta valuri de
transpiratie pe intreg corpul. Durerile se intindeau pina la pielea capului. Dupa 30 de ani
de grea suferinta, l-am putut elibera pe acest om de chin prin perne umplute cu pedicuta
si bai cu pedicuta. Faina-vrajitoarei (polenul de pedicuta) ii ajuta pe cei grav bolnavi care
au facut escare sa li se inchida leziunile in timpul cel mai scurt. Faina-vrajitoarei se
presara, distribuind-o cit se poate de fin si cu multa grija pe locurile cu rani deschise. De
obicei apare o usurare simtitoare chiar dupa prima utilizare. Daca cineva este atit de strins
legat de plantele de leac si obtine prin ele succese tot mai multe ce ating aproape
miracolul, nu poate sa nu se gindeascai la Creatorul universului, care ne asterne toate
aceste minuni la picioare. Din pacate, multi oameni se impiedica de ele fara a le acorda
nici o atentie si nu simt niciodata atotputernicia Cerului.
Mod de folosire: Prepararea ceaiului: 1 lingurita rasa de pedicuta se opareste cu 1/4
litru de apa in clocot, apoi se lasa sa stea putin. Se bea numai 1 ceasca pe zi, si anume
dimineata pe stomacul gol, 1/2 ora inainte de micul dejun, inghititura cu inghititura. In
caz de ciroza hepatica sau de cancer hepatic, se beau zilnic cite 2 cesti. Perna cu pedicuta:
Cu pedicuta uscata (in functie de dimensiunea locului cu spasme sau circei se iau 100,
200 sau 300 grame) se umple o perna care se pune noaptea peste respectivele portiuni

44

dureroase. Aceasta perna isi mentine eficacitatea timp de eel mult un an. Baie de sezut: A
se vedea ,Bai de sezut

PORUMBUL (Zeamays)
Descriere: Alte denumiri: calambuc, cocenasi, colibas, cucuruz,
grinisor, malai, papusoi, penche, tenchiu, tengheri. In ultima vreme s-a
raspindit foarte mult cultivarea porumbului. In timpul infloririi, din
tecile lungi si ascutite ale frunzelor atirna in afara stigmatele sale
filiforme. Ele se numesc si matasea- porumbului si constituie partea
cea mai curativa a plantei. Perioada de inflorire se intinde din iunie
pina in august. Matasea-porumbului este taiata inaintea polenizarii si
uscata rapid la umbra. Daca aveti nevoie de un produs diuretic
confirmat, atunci beti acest ceai de matasea-porumbului, care este
si un mijloc de slabire eficace si inofensiv (actual pentru numerosii
supraponderali din societatea bunastarii). Daca matasea-porumbului
este depozitata timp mai indelungat fara a fi complet uscata, atunci isi pierde efectul
diuretic si devine laxativa. Ceaiul de matasea-porumbului este la fel de eficient in
bolile cailor urinare cu formatie litiazica (formare de calcul), in edeme si anasarca
(edeme generalizate), ca si in nefrita, catar vezical, artrita si reumatism. El poate fi
folosit cu succes impotriva incontinentei urinare la copii si batrini si a colicilor
renale. In toate aceste boli se ia la fiecare 2-3 ore cite 1 lingura plina de ceai de matasea
-porumbului.
Mod de folosire: Prepararea ceaiului : Se opareste 1 lingura (cu virf) de mataseaporumbului cu 1/4 litru de apa fierbinte. Se lasa putin in repaos, nu se indulceste.

PUFULITA-CU-FLORI-MICI (Epilobium
parviflorum)
Descriere: Am primit odata o scrisoare de la un tata de
familie in care scrie textual: ,,Va implor cu miinile impreunate si
ridicate, poate imi mai puteti indica un drum inapoi spre sanatate
si darui familiei mele, care sufera din greu alaturi de mine, un
tata sanatos." inainte imi evoca drumul suferintei sale: In anul
1981 devine acuta o prostatita cronica (inflamatie cronica a
prostatei) din cauza imbaierii intr-o apa care continea radiu. A
umblat din spital in spital, dar nici un medic nu l-a operat; era
disperat. La fiecare scaun elimina singe si puroi. Din cauza
numeroaselor medicamente a capatat ulcer duodenal si o
afectiune grava la ficat, iar flora intestinala i-a fost distrusa. Era
mai aproape de moarte decit de viata si a trebuit, la indica|ia doctorului, sa suspende orice
medicament. Apoi a fost operat, dupa cum scrie, pe cale electrica. in ciuda operatiei,
inflamatiile au ramas pina astazi. Medicamentele si injectiile i-au inrautatit din nou
starea. A recurs la ceaiul de urzici si la ceaiul diuretic care i-au ameliorat boala in asa
masura, incit astazi poate lucra din nou. De acest drum chinuitor ar fi fost probabil crutat

45

mult incercatul tata de familie daca ar fi stiut de pufuliuta-cu- flori-mici care poate
vindeca din temelie bolile de prostata. Pufulita-cu-flori-mici, necunoscuta pina acum ca
planta medicinala si nementionata in nici o carte obisnuita despre plante medicinale, a
intrat intr-un adevarat mars triumfal ca planta medicinala contra bolilor de prostata. In cel
mai scurt timp a devenit cunoscuta in intreaga Europa si in afara ei, nu in ultima instanta
din cauza ca a ajutat deja multi oameni in maladiile susmentionate. Din cauza
numeroaselor varietati ale acestei flori s-a ivit insa o anumita incertitudine. Dintre
subspeciile cu actiune tamaduitoare trebuie insirate urmatoarele: cirligei sau racitoaica
(Epilobium roseum), pufulita-cu-flori-mici (Epilobium parviflorum), pufulita (Epilobium
montanum), numita si fata-n-fata, pufulita-verde-inchis (Epilobium obscurum), pufulita
lanceolata (Epilobium lanceolaturri), pufulita-de-colina (Epilobium collinurn), pufulitade-mlastina (Epilobium palustre), pufulita-de-pietris (Epilobium fleischeri) si pufulitaalpina (Epilobium anagallidifolium). Varietatile tamaduitoare se recunosc toate dupa
florile lor mici in culori rosiatice, roz pal sau albicioase. Ele stau ca batute-n cuie pe
silicvele (fruct capsula) lunguiete, inguste, din care tisnesc la plesnire semintele
pavoazate cu peri albi, asemanatori bumbacului. In Tirol, pufulita este cunoscuta in mod
surprinzator sub numele de ,,Frauenhaar" = parul femeii. Din varietatile enumerate si care
au putere lecuitoare se colecteaza intreaga planta, deci tulpina, frunze si flori, cu grija ca
planta sa fie culeasa din mijloc - de altfel, ea se rupe foarte usor - pentru ca sa poata
forma noi mladite laterale. Ceea ce s-a cules se taie cit este in stare proaspata. Din ceaiul
de plante se beau, si in cazurile cele mai grave, numai 2 cesti pe zi, si anume 1 ceasca
dimineata, pe stomacul gol, si 1 ceasca seara. Acest lucru nu inseamna insa ca se poate
renunta la controlul medical. Oricum, sfatul medicului trebuie cerut in orice boala grea.
Doua subspecii de Epilobium, care pot fi doar cu greu confundate cu celelalte soiuri cu
flori mici, nu au voie sa fie colectate. Este vorba de cea numita rascoage, limbricas,
pufulita sau sburatoare (Epilobium hirsutum) si de sburatoare (Epilobium angustifolium).
La prima dintre ele, florile ajung de marimea unghiei degetului mare si stralucesc
purpuriu. Ea se gaseste adesea in stocuri mari, stufoase, pina la 150 centimetri inaltime,
in si Iinga apele putin adinci; tulpina si frunzele sunt carnoase si acoperite usor cu par pe
partea inferioara. Cunoscutul botanist austriac Richard Willfort, care cunostea foarte bine
pufulita ca planta de leac, nu o mentioneaza in cartea sa. Ar putea, dupa cum a sustinut ei,
sa fie confundata cu rascoagele (Epilobium hirsutum); acestea au, insa, spre deosebire de
pufulita-cu-flori-mici, niste flori cel putin de cinci ori mai mari, tije si frunze mai
carnoase, o inaltime sensibil mai mare si declanseaza un efect contrar. - Sburatoarele
(Epilobium angustifolium) cresc inalte de 150 centimetri si prefera luminisurile, lizierele
si vecinatatea tufisurilor de zmeura. Florile mari, de culoarea purpurei, sunt dispuse in
ciorchini lungi, piramidali, neindesati pe o tulpina rosietica la baza. Florile acestei
varietati foarte des intilnite stralucesc in timpul infloririi, formind niste suprafete rosii ca
focul. Denumirea germana populara ,,Unholdenkraut" = iarba-diavolului este, cred, un
indiciu destul de clar ca nu poate fi folosita contra prostatitei. <> Un farmacist din
Munchen mi-a aratat intr-o carte veche si groasa de farmacie locul in care in jurul anului
1880 pufulita mai era consemnata in mod oficial. Medicamentele chimice au izgonit-o
total. Prin preiegerile mele, drumetiile in scopul descoperirii plantelor medicinale,
pufulita a devenii din nou cunoscuta in toate rindurile populatiei. indrumarile mele gasesc
ecou puternic in sufletele multor oameni, caci pretutindeni unde ajung, fie in munti, pe
drumuri de padure, la margini de piraie, fie in luminisuri vad, spre bucuria mea, ca a fost

46

culeasa numai mladita central a pufulitei in scopul de a cruta planta. Oricine cunoaste
aceasta planta medicinala o apreciaza si o apara de pieire, culegind-o astfel cu multa
bagare de seama. Planta mai creste, dupa cules, inca de 2-3 ori. Daca rizomul ramine in
pamint, atunci va inmuguri din nou in primavara urmatoare. Aflu cu bucurie din scrisori
ca in multe gradini pufulita-cu-flori-mici creste acum printre capsuni, legume si arbusti
decorativi. Inainte era smulsa din pamint ca orice buruiana suparatoare. Citor suferinzi lear fi putut aduce in acest rastimp vindecare si un nou curaj de a infrunta viata! De curnd
am avut posibilitatea de a ajuta un preot care era considerat de medici incurabil, avind
cancer la prostata si la vezica si care se dedica astazi din nou cu intreaga putere de munca
profesiei saie. 0 scrisoare din Schwarzwald: ,,Cumnata mea a fost tratata de un cancer al
organelor pelviene cu raze care i-au daunat, provocindu-i o fisura in intestin si in vezica.
A capatat asemenea dureri vezicate, incit medicul a fost nevoit sa-i prescrie morfina.
Atunci am cautat pufulita-cu-flori-mici, am descoperit-o si dupa o saptamina de cura cu
ceai, toate durerile au disparut. Multi dintre cei care sufera de prostata se pot insanatosi
cu ajutorul pufulitei-cu-flori-mici, deseori chiar fara sa mai fie nevoie sa se opereze. Daca
operatia s-a efectuat deja, ceaiul de pufuiita fnlatura usturimile si celelalte inconveniente
care se ivesc de mutte ori ulterior. Trebuie consultat insa fn drice caz medicul.' Un barbat
vindecat de o boala a prostatei scrie din Coburg: ,,Pufulita-cu-flori-mici m-a ajutat in
durerile mele de prostata. Zaceam in spital in Coburg, bolnav de infarct miocardic. Pe
linga aceasta, aveam dureri de prostata si nu puteam fi operat din cauza starii proaste a
inimii. Mi s-a spus ca mi se va pune o sonda permanenta, daca situatia mi se va inrautati.
- Am aflat despre minunata pufulita-cu-flori-mici care a ajutat pe atitia in suferinte
asemanatoare. Am inceput sa beau cite 3 cesti pe zi; in citeva zile am scapat de orice
dureri de prostata. Acum mai beau pentru ca sa ma refac cite 2 cesti pe zi. - ii multumesc
lui Dumnezeu din toata inima. Va doresc, sa mai ajutati cu pufulita-cu-flori-mici multi
oameni care sufera de acelasi chin. Este incredibil ca planteie medicinale ale Domnului
aduc - cind medicina nu mai are solutii -un ajutor atit de mare." Pufulita ajuta (de dr. Dirk
Arntzen, Berlin)O scrisoare de la dr. Arntzen, medic practician, antropozof: ,,La baza
urmatoarei evocari sta o intelegere a plantelor, asa cum a fost ea stimulata de Rudolf
Steiner si dezvoltata in continuare de diferiti biologi si botanisti. Aceasta intelegere este
de fapt o imagine si se numeste: Omul invers triarticulat. Asta inseamna ca radacina
corespunde organizarii nervi-simturi, deci mai ales capului omului, zona frunzelor sistemului central, ritmic, iar zona fiori-fruct, partii metabolism-membre. Aceasta
reprezentare, ca toate lucrurile vietii, nu se poate aplica mecanic. Ea trebuie prelucrata in
mod individual pentru fiecare planta in parte si invers, si pentru fiecare pacient in parte.
Dar, odata extstenta chiar daca este inteleasa mai intii doar pe baza citorva exemple, ea
ofera un fundament solid, temeinic pentru intelegerea relatiilor dintre om si planta, care
altfel ramin intotdeauna putin neclare. Principiul acestui procedeu va fi ilustrat pe baza
unui exemplu. Sa luam Hamamelis virginica. Aici, florile apar iarna direct din scoarta. Nu
are loc legatura normala prin frunza. Scoarta trebuie considerata ca apartinind zonei
minerale a radacinii. Avem deci o situatie in care principiul metabolic al florii da direct
de principiul nervi-simturi al radacinii si scoartei, fara a trece prin echilibrarea
sanatoasa, normala prin frunza. Aceasta situatie exista si la om (si natural, la animal),
de exemplu in cazul ranii, dar mai ales in zona anala. Hamamelis este un model pentru
rana, pentru -hemoroizi. Aceasta planta poate trai cu aceasta situatie o viata intreaga, fara
sa insemne ca se imbolnaveste; s-ar putea chiar spune ca ea traieste din si prin aceasta

47

situatie de exceptie. De aceea, planta poate deveni un mijloc de leac pentru noi. Caci ne
arata cum putem jongla o viata intreaga cu o situatie anumita, care exista, fara a ne
imbolnavi. Si intrucit astfel de situatii sunt realitati ale vietii, deci deja ceva spiritual,
nu este atit de mult vorba de materialitate, de substanta, ceea ce poate da o explicate
pentru efectul diluarilor homeopatice (potente). Si acum referitor la Epilobium, pufulita.
Aceasta planta se caracterizeaza mai ales prin faptul ca ceea ce este considerat la inceput
drept o tulpina florala mica si nevinovata este in realitate un ovar de fruct hipogin care,
asa cum e normal la un fruct, se umfla sensibil dupa inflorire, se decoloreaza si creste in
lungime. Toamna sunt eliberate apoi seminteie inconjurate in abundenta de bumbac.
Pufulita in toate varietatile sale este o planta relativ raspindita. Planta infloreste si rodeste
destul de puternic, adica se desfasoara destul de puternic in acest domeniu; frunzele,
tulpina si radacina devin in schimb mai putin importante, mai neinteresante in comparatie
cu aceasta. Totul raportat la om inseamna: Putem cauta efectul principal in partea de jos a
omului, din care fac parte in mod esential organele urinare si de reproducere. Prin alte
reflectii se poate oarecum exclude zona intestinala (acestea sunt mai cu seama plantele cu
gust amar). Ovarul de fruct ca parte esentiala, batatoare la ochi se afla spre inauntru. Prin
acest lucru se poate inteiege faptul ca in el se vede clar un raport pozitional cu prostata.
Dezvoltarea fructului toamna te duce cu gindul si la toamna omului, omniprezenta sa - la
o boala cam la fel de frecventa. Ceva foarte asemanator se intilneste la pepene, la
dovleac: ovar de fruct hipogin, marire uriasa dupa inflorire si, ca sa spunem asa, in mod
necesar, actiune asupra organelor urinare. La fel si la para (Pyrus). Si pentru specialisti:
Hypoxis rooperi are tot ovar de fruct hipogin. Demn de remarcat este fenomenul ca
anumite plante urogenitale importante, ca plopul, ca bumbacul (Gossypium), prezinta si
ele o formatie cu aspect de bumbac puternica, batatoare la ochi. Explicatia acestui
fenomen inca nu s-a gasit. Cea mai eficace, este prepararea ceaiului. Acest mod de
preparare aromat, apos da puterilor tamaduitoare si directia speciala catre partea de jos a
omului cu aparatul sau urinar. Si, ceea ce este eel mai important, pufulita ajuta! Multe
multumiri redescoperitoarei acestei plante medicinale din farmacia Domnului, pina acum
neglijate."
Mod de folosire: Prepararea ceaiului: Se opareste 1 lingurita (cu virf) de plante cu 1/4
litru de apa si se lasa sa stea putin. Numai 2 cesti pe zi - prima, dimineata, pe stomacui
gol, iar a doua, seara, 1/2 ora inainte de cina.

SALVIA, JALESUL (Salvia officinalis)

Descriere: Citeva denumiri ale Salviei officinalis: Cilvie, jale,
jales, jales-bun, jales-de-gradina, salvie, salvie-de-gradina, salet,
salvir, serlai. Salvia, cunoscuta ca o planta din familia labiatelor,
provine din Europa de sud si se cultiva la noi in gradini. Planta
atinge o inaltime de 30-70 centimetri, florile ei violete sunt dispuse
verticilat, deci in cerc, in jurul unei axe comune; frunzele sale
opozite, alb-linoase sclipesc argintiu si emana un parfum usor
amar, aromatic. Salvia-de-gradina trebuie sa alba partea ei de
gradina intr-un loc ferit, insorit. Pe parcursul iernii, o acopar usor
cu crengi de molid, deoarece este deosebit de sensibila la ger. O
alta subspecie, Salvia pratensis, cunoscuta sub denumirile de
48

buruiana-milcedului, coada-vacii, gavat, jale, jales, jales-salbatic, jales-de-cimp, jales-depadure, salvie, salvie-de-cimpuri, salvie-salbatica, se gaseste pe povirnisuri, pasuni si
cimpii. De departe se vad stralucind florile-i albastrui-violete care raspindesc o mireasma
plina de arome. De la aceasta specie se folosesc florile, de cele mai multe ori numai
pentru gargara sau pentru fabricarea otetului de salvie - 1 pumn plin de flori este lasat la
macerat in otet natural si acesta se intrebuinteaza ca frectie binefacatoare in timpul unei
boli mai lungi in care se sta ia pat. Frunzele se colecteaza inaintea perioadei infloririi, in
mai si iunie. Intrucit plantele dezvolta in zileie insorite si uscate uleiuri eterice, frunzele
sunt culese numai in soare, preferabil la ora amiezii si apoi sunt puse la umbra ca sa se
usuce. Mai curativa decit Salvia pratensis este insa Salvia officinalis, citata mai sus si de
care ma voi ocupa in continuare pe larg. Inca de pe vremea strabunilor nostri, salvia era o
planta medicinala deosebit de laudata si pretuita. Chiar si numele oglindeste marea
apreciere de care s-a bucurat aceasta planta de leac din partea oamenilor inca din timpuri
indepartate. Denumirea de salvia deriva din cuvintul latinesc ,,salvare" (a vindeca, a
insanatosi). Dintr-o frumoasa carte veche despre plante rnedicinale reiese cit de mult era
stimata pe vremuri salvia: ,,Cind Maica Domnului a trebuit sa fuga cu copilul Isus in fata
lui Irod, a rugat toate florile de cimp s-o ajute; dar nici una nu i-a oferit adapost. Atunci sa inclinat catre salvie si iata, aici a gasit refugiu. Sub frunzele sale dese, ocrotitoare, s-a
ascuns pe sine insasi si a adapostit pruncul in fata aprozilor lui Irod. Acestia au trecut pe
Iinga ei fara a-i vedea. Dupa ce pericolul a fost depasit Maica Domnului a iesit din
ascunzatoare si a vorbit afectuos salviei: De azi tnainte si pina in vecii vecilor vei fi o
floare preferata a oamenilor. Iti dau putere sa vindeci oamenii de orice boala; salveaza-i
de la moarte, cum ai facut si cu mine." De-atunci, salvia infloreste orisicind intru
salvarea si ajutorarea oamenilor. - Cind ai facut ani de-a ridul experiente cu plante
medicinale si ai cerut adesea in clipe grele ocrotirea si ajutorul multiubitei Sfinte
Fecioare, atunci simti din credinta adinca si incredere adevarata cum isi intinde minile
ocrotitoare peste plantele noastre rnedicinale. Ceaiul de salvie, baut mai des, fortiftca
intregul organism, ne fereste de atacuri de apoplexie si are un efect foarte favorabil
asupra paraliziilor. In combaterea transpiratiei nocturne este singura planta
medicinala, in afara levanticii, care vine oamenilor in ajutor; ea vindeca maladia
care provoaca aceasta transpiratie in timpul noptii si indeparteaza prin puterile ei
invioratoare marea slabiciune care insoteste boala. Multi doctori au recunoscut
proprietatile remarcabile ale salviei: ei o administreaza in spasme, afectiuni ale
maduvei spinarii, dereglari glandulare si tremurul membrelor (tremuraturile
extremitatilor) cu cele mai bune rezultate. In afectiunile mentionate mai sus, se beau 2
cesti pe parcursul zilei, inghititura cu inghititura. Ceaiul are un efect benefic si asupra
ficatului bolnav, inlaturtnd balonarile si toate indispozitiile legate de dereglarile
functionarii ficatului. Are actiune depurativa, elimina mucozitatile prea abundente
din aparatul respirator si stomac, stimuleaza pofta de mincare si combate
tulburarile intestinale si diareea. - Pe intepaturile de insecte se aplica frunze de salvie
farimitate cit de marunt. Ceaiui de salvie se recomanda extern in mod deosebit in
amigdalite, boli de git, abcese (focare de puroi) dentare, inflamatii ale faringelui si
cavitatii bucale. La multi copii si adulti nu s-ar fi ajuns la operatie de amigdale daca s-ar
fi intervenit la timp cu salvie. Daca lipsesc amigdalele, care in calitatea lor de politisti ai
organismului opresc substantele otravitoare si le prelucreaza, acestea se indreapta direct
catre rinichi. O infuzie de salvie ajuta si dintii care se misca, gingiile care singereaza,

49

desosarile (retragerea gingiei), abcesele dentare. Se clateste gura, se face gargara sau
se aplica tampoane de vata imbibate in infuzie. Foarte important ar fi pentru oamenii
slabi de nervi si femeile care sufera de afectiuni ale organelor pelviene sa faca din
cind in cind cite o baie de sezut cu salvie (a se vedea ,,Moduri de folosire"). Pe linga
folosirea cu rezultate bune a salviei ca planta medicinala, ea nu trebuie ui-tata nici in
calitatea sa de planta aromatica (mirodenie) foarte gustoasa. Se intrebuinteaza in portii
foarte mici, asemanator cimbrului, la mincaruri grase, cum ar fi friptura de porc, de gisca
sau de curcan. Si vinatul devine mai gustos prin adaosul unei frunzulite de salvie. In
prepararea brinzeturilor amestecate cu verdeturi (cu mirodenii) si a sosurilor
condimentate ar trebui sa ne gindim la salvie macar din motive de sanatate. In anumite
zone se coc ,,prajituri si cozonaci de salvie". La coca se adauga frunze de salvie taiate
foarte fin, asemenea anasonului.
Mod de folosire: Infuzie: Se opareste 1 lingurita de plante cu 1/4 litru de apa si se lasa
sa stea putin. Otet de salvie: Se umple o sticla pina la git (fara a o indesa) cu flori de
salvie-de-cimpuri (jale), se toarna deasupra otet natural in asa fel incit sa acopere florile
si se lasa sticla sa stea 14 zile la soare sau la caldura. Bai de sezut: Se pun de 2 ori 2 miini
pline cu frunze peste noapte in apa rece la macerat. A doua zi, totul se incalzeste pina da
in clocot, iar extractul incalzit se adauga la apa de baie (a se vedea si ,,Bai de sezut").

SPLINUTA (Solidago virga-aurea)

Descriere: Este numita in limbaj popular si floare-boiereasca,
floare-buiaca, manunchi, smeoaica, splinarita, varga-de-aur.
Aceasta planta medicinala se gaseste la margini de paduri, in
santuri cu apa, pe povirnisuri si locuri defrisate de padure.
Tulpina, stufoasa, presarata cu lujeri cu flori galben-aurii, ajunge
la o inaltime de cca. 80 centimetri. Florile se pot aduna din iulie
pina in octombrie. Se utilizeaza in bolile si hemoragiile
intestinale. Splinuta este apreciata insa cu predilectie ca
planta de leac impotriva bolilor renale. Florile si frunzele
creeaza o senzatie racoritoare si intrucit planta deshidrateaza, ea
este recomandata in afectiunile renale si vezicale. Marele
medic naturist, preotul Kunzle, istoriseste in scrierile sale despre
un barbat de 45 de ani care suferea de o boala grea de rinichi ce
se tot agrava. In cele din urma a trebuit sa-i fie scos un rinichi. Si
celalalt rinichi avea puroi si nu mai putea functiona normal.
Atunci omul s-a pus pe o cura cu splinuta. A amestecat splinuta, dragaica (sinziene) si
urzica-moarta-galbena in parti egale, si-a pregatit din ele un ceai si a baut 3-4 cesti in
timpul zilei, in inghitituri mici, drept care boala i-a trecut complet, dupa cum singur a
declarat, on 14 zile. Splinuta are efect impreuna cu dragaica si urzica-moartagalbena sau alba chiar si in scleroza renalal, in irigarea renala si la racordarea la
rinichiul artificial, in toate cete trei cazuri am putut obtine succese prin tratamentut
fitoterapeutic indicat. Astfel, un barbat in virsta de 52 de ani, considerat de doctor a
avea scleroza renala incurabila si pensionat de boala, a venit grifind si asudind la mine,
dupa ce a urcat scara pina la etajul intii si s-a trintit - rasuflind din greu - intr-un fotoliu.
Dupa numai o saptamina in care a baut zilnic cite 3 cesti din amestecul de ceaiuri

50

mentionat, i-a mers deja vizibil mai bine. Folosea insa toate plantele proaspete, din
natura. Dupa a treia saptamina nu-l mai supara nimic. Toate incordarile nervoase de pe
urma diverselor stari sufletesti ale omului se descarca prin rinichi. De aceea, dupa un soc
de ordin afectiv, fie moartea subita a cuiva apropiat si drag, fie orice alta nenorocire, se
stie ca rinichiul este eel care sufera mai mult. Splinuta se dovedeste a fi o planta
medicinala care influenteaza cit se poate de pozitiv viata afectiva. Ca atare, ceaiul de
splinu|a ar trebui consumat neaparat in cazul unor deceptii si al altor stari sufletesti
stresante. Ingerul pazitor al plantelor medicinale se gaseste in imediata apropiere a
splinutei. Simtim efectul ei de echilibrare in stari emotionale grele, asemenea unei miini
care mingiie, consoleaza si calmeaza. Deja privelistea splinutei in mijlocul naturii
actioneaza asupra noastra linistitor. Ar trebui sa fim recunoscatori ca stim in apropierea
noastra o planta care aduce atita mingiiere.
Mod de folosire: Prepararea ceaiului : Se opareste 1 lingurita (cu virf) de splinuta cu
1/4 litru de apa si se lasa sa stea putin. - Din amestecul de ceaiuri deja mentionat se ia tot
1 lingurita (cu virfj si se pregateste ca mai sus.

SUNATOAREA (Hypericum perforatum)

Descriere: Aceasta planta care infloreste la margine de
drumuri si paduri, pe dealuri si cimpii, din iulie pina in
septembrie, se mai nurneste in limbaj popular si buruiana-denaduf, buruiana-de-pe-rozor, crucea-voinicului, drobisor,
floarea-lui-loan, hemei-de-pamtnt, lemnie, inchegatoare,
osul-iepurelui, pojar, pojarnita, sburatoare, sunaica,
sovirvarita. Planta atinge o inaltime de 25-60 centimetri, are
o tulpina lunga si ramificata si infloreste in cime galbeh-aurii.
Pentru a o recunoaste sigur, zdrobiti o floare complet
deschisa, va curge astfel din ea o seva rosie. Planta inflorita
este culeasa pentru a se pregati din ea ceai si bai, in timp
ce pentru uleiul de sunatoare se folosesc numai florile.
Credinta populara veche punea seva de culoarea singelui si
cu actiune balsamica a florilor in legatura cu singele si ranile Mintuitorului. Intr-adevar,
uleiul de sunatoare este eel mai bun ulei pentru rani, caci are efect calmant,
antiinflamator si cicatrizant. O legenda despre aceasta planta povesteste: ,,Cind
apostolul preferat al Fiului Domnului se afla sub cruce, mihnit de moarte, a adunat cu
grija plantele stropite cu singele sfint, spre a le darui ca amintire scumpa credinciosilor
evlaviosi la moartea Mintuitorului." Seva rosie a aromatei plante lasa tainic impresia ca
in sub-stanta purpurie a florilor galben-aurii ar trai ascuns un strop din singele
Mintuitorului nostru. In zi de Sihziene, simbolui fortelor sfinte ale luminii si caldurii,
sunatoarea straluceste in toata splendoarea ei florala unica. Pe vremuri, fetele impleteau
din ea coronite, iar cine dansa in jurul focului in noaptea de Sinziene trebuia sa poarte o
cununita din sunatoare - coroana de Sinziene. In aceasta noapte plina de mister, fecioarele
presarau ramurele de sunatoare pe apa, spre a vedea din inflorirea florilor ofilite cum va fi
la anul cu petitorut lor. In Austria superioara, taranul punea, dupa un vechi obicei, planta
intre doua felii de piine si o dadea viteior ca .hrana, pentru ca animalele sale sa fie crutate

51

de boli. Din pacate, aceasta traditie nu mai este urmata astazi decit izolat, in anumite
familii credincioase. Din cele spuse rezulta cit de apreciata a fost sunatoarea inca din
timpuri stravechi. Ceaiul de sunatoare se foloseste in leziuni nervoase si boli nervoase
de tot felul, in rani de pe urma unor lovituri si vatamari prin ridicat. El este insa si
un leac excelent al diareei. Nevralgia trigemenului poate fi si ea combatuta cu sunatoare,
daca se beau zilnic 2-3 cesti cu ceai de sunatoare si se freaca (extern) cu ulei de sunatoare
timp mai indelungat locurile afectate. Ne putem face singuri o tinctura de sunatoare
care are efect in boli de nervi, nevroze si astenie insotita de insomnii. Tinctura este
folosita, extern, ca frectie, iar intern, se iau o data pe zi 10-15 picaturi intr-o lingura cu
apa. Tulburarile de vorbire, somnul agitat, accesele de isterie, somnambulismul sunt
vindecate cu ajutorul sunatoarei,- la fel si incontinenta urinara si depresiunile. Din
practica mea am observat ca in toate aceste boli, in afara intrebuintarii interne a
ceaiurilor, pot aduce un ajutor eficace si baile de sezut cu sunatoare (a se vedea
,,Modi!ri de foiosire"). Ele se fac o data pe saptamina, fiind urmate de 6 bai de picioare in
celelalte zile ale saptaminii. Aceasta cura se recomanda in starile nervoase de orice fel.
Fetele tinere, aflate la virsta de crestere, ar trebui sa bea pentru un timp cite 2 cesti cu
ceai de sunatoare zilnic; el sprijina dezvoltarea organelor genitale la femei si ajuta la
inlaturarea dereglarilor cicluiui. Un leac natural foarte laudat este uleiul de sunatoare.
N-ar trebui sa lipseasca din nici o gospodarie. Poate fi preparat foarte usor in casa (a se
vedea ,,Moduri de foiosire"). Isi mentine puterea curativa timp de doi ani si este utilizat
cu succes nu numai in ingrijirea ranilor deschise, a ranirilor proaspete, a
hematoamelor, a inflamatiilor ganglionilor si a tenului aspru, ci este si un produs
eficace de frictionare in cazul durerilor de spate, de lumbago, de sciatica si
reumatism. Pentru a avea la indemfna un leac casnic contra arsurilor si a oparirilor, se tin
florile in ulei de in. Acest ulei se foloseste si la arsurile de soare. Sugarii cu dureri de
burta (colici) se linistesc daca burtica le este masata cu ulei de sunatoare. - O taranca pe
care o cunosc vindeca toate ranile, chiar si pe cele ale animalelor ei de casa, cu acest ulei.
Barbatul sau a fost odata ranit grav la mina de o unealta. Compresele cu ulei de sunatoare
au inlaturat curind toate durerile, iar ranile i s-au vindecat fara probleme. - Un alt taran a
tratat cu succes o rana externa grava de la piciorul calului sau cu ulei de sunatoare. Un
doctor a constatat la o fetita de 8 ani o inflamare a ganglionilor limfatici ab-dominali. De
fiecare data cind frigul actiona asupra fetei, intern sau extern, ea avea dureri de burta, in
cele din urma zilnic, in special dimineata. Mama ei a citit ca uleiul de sunatoare poate fi
folosit cu succes in inflamari ale ganglionilor. A inceput sa frece burta copilului de fiecare
data cind se vaita de dureri. In scurt timp, acestea i-au trecut.
Mod de folosire: Prepararea ceaiului: Se opareste 1 lingurita (cu virf) de plante cu 1/4
litru de apa si se lasa putin sa stea. Ulei de sunatoare: Flortle culese pe vreme insorita se
introduc intr-o sticluta pina la git fara a se indesa si se toarna ulei fin de masline peste ele.
Uleiul trebuie sa acopere florile. Sticla, bine astupata, se lasa citeva saptamini in soare
sau in apropierea masinii de gatit. Dupa citva timp, uleiul capata o culoare rosie. Se
filtreaza printr-o bucata de tifon, se storc bine resturile si uleiul de sunatoare se trage in
sticle de culoare inchisa. In cazut utilizarii sale la arsuri, se poate recurge pentru macerare
la ulei de in in loc de ulei de masline. Tinctura de sunatoare: 2 miini pline de flori culese
in soare se pun intr-un litru de rachiu si sticia se lasa 3 saptamini la soare sau alta sursa de
caldura. Bai de sezut: 1 galeata plina cu sunatoare (tutpina, frunze si flori) se lasa peste

52

noapte in apa rece. Inaintea baii, continutul se da in clocot si se adauga la apa de baie.
Durata baii - 20 minute (a se vedea ,Bai de sezut").

TATANEASA (Symphytum officinale)

Descriere: Este denumita in limbajul popular si barbatatei, boracioc, iarba-intaritoare, iarba-lui-Tatin, gavat,
iarba-tatii, iarba-neagra, lutatina, nadai, plosnitoasa,
radacina-neagra, tacin, tatana, zlac, iar in engleza comfrey.
Aceasta planta de leac este una dintre cele mai bune si
indispensabile pe care ni le pune natura la dispozitie. Creste
pe cimpii unde este umezeala, la margini de cimp, in santuri
umede si de-a lungul apelor. O putem gasi si pe linga
garduri si pe grohotisuri de panta, inflorind pe tot parcursul
verii. Frunzele sunt aspre si foarte ascutite la virf. Radacina
care traieste mai multi ani - in exterior este maro inchis pina
la neagra, in interior alba pina la galbuie - are grosimea
degetului mare, iar daca o desfaci este foarte cleioasa,
unsuroasa si lipicioasa la pipait. Fiind o planta cu radacini
adinci, tataneasa nu prea poate fi distrusa. Radacinile sale
sint smulse din pamint primavara sau toamna. Li se poate veni de hac doar cu ajutorul
unei cazmale ascutite. Planta proaspata este culeasa inainte si in timpul perioadei de
fnflorire. Tinctura de tataneasa, pe care v-o puteti face usor singuri, ascunde in sine
o forta minunata. Bolnavii care au fost tratati ani de zile fmpotriva reumatismului si
a inflamatiilor articulate cu tot felul de leacuri excelente, fara a se vindeca, gasesc
un ajutor rapid in tinctura de tataneasa. O femeie care deabia se mai putea servi de
bratul drept (incheietura umarului era aproape intepenita, iar medicul constatase deja o
pareza) si-a frecat zilnic, incheietura si bratul drept cu aceasta tinctura. Din zi in zi a
simtit cum i se alina suferintele. Astazi articulatia are rnobilitate normala si femeia se
poate ocupa iar de gospodgrie. Dar si frunzele tatanesei, oparite si aplicate ca terci
cald pe membrele paralizate, ajuta peste noapte, atunci cind maladia provine din
surmenaj, luxatie, entorsa sau apoplexie. Matusa mea a fost trintita jos pe strada de un
motociclist. S-a internal in spital cu fractura coxo-femurala. La operatie i s-a bagat un cui
si a fost trimisa acasa dupa ce s-a facut bine. Cuiul trebuia scos peste un an. Dupa ce s-au
potolit durerile si a putut merge iarasi normal, a neglijat consultul medical prevazut dupa
scurgerea anului. Totul parea in perfecta ordine, pina ce s-a trezit intr-o zi cu niste dureri
insuportabile. Abia acum s-a dus sa-si scoata cuiul si s-a constatat ca se formase deja
osteita (puroi la os). Desi injectiile au calmat temporar durerile, supuratia n-a trecut. In
acest stadiu a venit la noi in vizita, fiind un munte de disperare. Pot spune, fara a exagera:
Comprese calde cu terci din faina de tataneasa au ajutat-o peste noapte. A doua zi, femeia
putea deja sa stea asezata sau intinsa, fara a avea dureri. Avind in vedere ca in magazine
nu se gaseau decit radacini taiate marunt, matusa a avut inspiratia sa le usuce in cuptor,
dupa care le-a macinat cu o risnita veche de cafea. Si-a pus aceste comprese cu terci (a se
vedea ,,Moduri de folosire ) pina ce locul n-a mai suparat-o. Si tumefierile la glezne si
la mcheieturile miinilor se retrag cu ajutorul acestui terci. As vrea sa atrag atentia in mod
deosebit asupra faptului ca aceste comprese pot aduce alinare chiar si in caz de
53

paraplegie. Compresele calde cu terci ajuta si in ulcer varicos, in tumefieri reumatice

ale muschilor, in noduri de artrita, in umflaturi, in dureri in ceafa, in inflamatii ale
pielii piciorului si calmeaza durerile de dupa amputari. Din radacini se poate
pregati si un ceai care este folosit intern in bronsite, afectiuni ale aparatului digestiv,
hemoragii stomacale si pleurezii. Se beau peste zi, inghititura cu inghititura, 2-4 cesti.
Pentru a combate ulcerul gastric se recomanda un amestec de plante pentru ceai: 100
grame de tataneasa, 50 grame de filimica si 50 grame de troscot (a se vedea ,,Moduri de
folosire"). Inca o data vreau sa mentionez tinctura de tataneasa. Se utilizeaza cu eel
mai bun rezultat sub forma de comprese la leziuni externe si interne, raniri de tot
felul, contuzii, hematoame si fracturi. Frunzele tatanesei se intrebuinteaza nu numai
pentru comprese, ci si ca adaos la baile complete in caz de dureri reumatice, artrita,
dureri de case, tulburari ale irigatiei sangvine si discopatie. Totusi, pentru tulburarile
irigatiei sangvine a picioarelor, pentru varice si pentru tratamentul suplimentar sau
postoperator al fracturilor, se fac bai de sezut (in cada) cu adaos de tataneasa. In anumite
zone geografice se moaie frunzele de tataneasa in aluat de clatite, dupa care se coc,
beneficiind in acest mod toata familia de substantele active ale acestei minunate plante
medicinale.
Mod de folosire: Prepararea ceaiului de radacini: Se pun peste noapte la rece 2
lingurite de radacini taiate marunt in 1/4 litru de apa, dimineata se incalzesc usor si se
strecoara. Se beau inghititura cu inghititura. Amestec de plante pentru ceai (la utcere
gastrice): Se foloseste 1 lingurita (cu virf) din amestecul respectiv la 1/4 litru de apa, se
opareste si se lasa in repaos 3 minute. Se beau 3-4 cesti pe parcursul zilei, calde,
inghititura cu ihghititura. Comprese cu terci : Radacinile bine uscate sunt macinate fin,
sunt amestecate repede intr-o ceasca cu apa foarte fierbinte si citeva picaturi de ulei
alimentar pina se formeaza un terci, acesta se intinde pe o bucatica de pinza, se aplica
local in stare calda si se leaga. Comprese de frunze (proaspete): Frunzele proaspete se
spala, se zdrobesc pe un fund de lemn cu un sucitor de taitei, se pun pe locurile afectate si
se leaga. Comprese de frunze (oparite): Frunzele de tataneasa sunt oparite cu apa
clocotita si sunt aplicate calde. Adaos la baile complete: 500 grame de frunze proaspete
sau uscate de tataneasa se lasa peste noapte la rece in cca. 5 litri de apa. A doua zi se pune
totul la fiert, iar lichidul se adauga in apa baii (a se vedea ,,Bai complete", la
ltParteagenerala"). Adaos la baile de sezut: La fet ca la baile complete, insa numai 200
grame de frunze. Tinctura de tataneasa: Se spala radacinile de tataneasa si se curata cu o
perie, se taie marunt si se introduc intr-o sticla pina la git fara a se indesa, se toarna rachiu
de secara sau de fructe si se lasa 14 zile la soare sau in apropierea masinii de gatit.
Rachiul trebuie sa acopere radacinile. Alifie de tataneasa: 4-6 radacini (in functie de
marime) de tataneasa proaspete si spalate sunt taiate foarte fin, prajite iute tn cca. 250
grame de untura curata din intestine de pore, lasate sa stea peste noapte, incalzite a doua
zi, apoi filtrate si presate printr-o bucata de pinza. Se introduc ime-diat in recipiente mici
si curate si se pastreaza la frigider. Pomada poate fi intrebuintata in locul unei comprese
cu terci. Este indispensabila in tratarea ranilor la oameni si animale! Vin de tataneasa: 2-5
radacini proaspete si spalate sunt taiate fin si lasate 5-6 saptamini intr-un litru de vin alb
natural. Un mijloc excelent in tratarea bolilor de plamini!

54

TRAISTA-CIOBANULUI (Capsella bursa-pastoris)

Descriere: Aceasta planta medicinala foarte valoroasa, care se
intitneste peste tot pe drumuri, cimpii, paminturi intelenite, ogoare
paraginite, santuri, povirnisuri, cimpuri si gradini de zarzavaturi, este
considerata in general o buruiana incomoda. De-abia se aduna undeva o
movila de pamint - mai ales cand se construiesc case - si imediat apare,
aproape peste noapte, traista- ciobanului. In limbajul popular i se mai
zice si arior, buruiana-de-friguri, coada-pisicii, pasatel, pascuta, pastelecailor, punga-babei, punga-popii, pungulita, rapan, straita-popii sau
tasculita. Frunzele zimtate neregulat formeaza - asemanator papadiei - o
rozeta. Tulpina ajunge pina la o inaltime de 40 centimetri. Perioada de
inflorire: martie-noiembrie. Florile, foarte mici, de un alb murdar, sint
umbeliforme, alcatuind o inflorescenta in forma de ciorchine; de
tulpinitele subtiri atirna micile pastai (fruct capsula) sub forma de
inimioare si amintind la pipait de pielea prelucrata. -Orataniile au o preferinta speciala
peritru traista-ciobanului. Imediat ce zapada se topeste si vremea se incalzeste, aceasta
planta rasare proaspata si verde. Ceaiui de traista-ciobanului, din care se consuma
zilnic 2-3 cesti, se intrebuinteaza cu mare succes in toate tipurile de hemoragii, ca de
exemplu in hemoragiile nazale, stomacale, intestinale si in metroragii (hemoragii
uterine nereguiate). In cazul ranilor singerinde, la care singele nu vrea sa se
opreasca, infuzia de traista-ciobanului are un efect hemostatic uimitor. In cazul
menstruatiilor abundente, se beau, timp de 8-10 zile inainte de venirea ciclului, zilnic
cite 2 cesti de ceai, fotosind 1 lingurita (cu virf) de traista-ciobanului la 1 ceasca. Acest
ceai serveste si la reglarea ciclului pe parcursul pubertatii. In timpul menopauzei, de
asemenea, fiecare femeile ar trebui sa bea 4 saptamini de-a rindul cite 2 cesti zilnic,
sa intrerupa apoi pentru 3 saptamini si sa repete periodic acest tratament. Pentru
hemoroizii care singereaza, se fac mici clisme intestinaie, bai de sezut sau spalaturi
cu infuzie calduta de traista-ciobanului. Mamele care au sinii umflati in timpul
alaptatului ar trebui sa-si incalzeasca la aburi (intr-o sita) traista-ciobanului
proaspata, s-o puna intre pinze si sa si-o aplice local calda, sub forma de comprese.
Se recomanda cu succes in cazul hemoragiilor renale 2 cesti pe zi cu un amestec de
ceaiuri din traista-ciobanului si coada-calului in parti egaie. Traista-ciobanului este
insa - asemanator viscului - si o planta medicinala care regleaza circulatia singelui,
fiind indicata deci in mod deosebit atit ia hiperiensiune cit si la hipotensiune
arteriala. Spre deosebire de ceaiul de visc, care se face lasindu-se viscul peste noapte in
apa la rece, acest ceai se pregateste oparind traista-ciobanului. Se iau 2 cesti pe zi si se
intrerupe consumul de ceai atunci cind circulatia s-a normalizat. Un efect curativ la fel
de bun ca si viscul il are traista-ciobanului in hemoragiiie menstruale. Si in acest caz,
ceaiul se bea numai o perioada de timp. Aceasta planta medicinala de mare valoare
este de un real ajutor la toate bolile musculare externe. Este interesant ca despre acest
lucru nu s-a scris nimic in aproape nici o carte moderna de plante medicinale. Acum
citiva ani, un domn batrin mi-a daruit o carte veche de plante medicinaie, cu gravuri si
desene unice. Dar, asa cum se intimpla cind ziua ti-e plina de dimineata si pina seara. nam putut rasfoi cartea decit o data. Intr-o noapte catre ora douasprezece, am sarit deodata
din somn; mi s-a parut ca as fi fost trasa usor de umeri. Brusc, mi-a trecut prin minte
ideea: ,,Ai aceasta carte de plante medicinale deja de o jumatate de an si inca nu te-ai

55

ocupat serios de ea nici macar o singura data!" M-am trezit ca lumea din somn, m-am
sculat din pat, am luat cartea si. m-am asezat mai comod in camera de zi. Am deschis-o si
mi-au sarit imediat in ochi citeva randuri: ,,Atunci cind nimic nu mai ajuta in atrofia
muscuiara, luati urmatoarele: traista-ciobanului taiata marunt se lasa 10 zile cu rachiu de
secara la soare sau in apropierea masinii de gatit, se frictioneaza locurile respective de
citeva ori pe zi, iar intern - 4 cesti cu ceai de cretisoara.'" Ca si cum tot ce-mi doream ar fi
fost sa citesc aceste citeva randuri - atunci nici nu mi-am dat seama de asta - am inchis
cartea, am pus-o la loc, m-am bagat in pat si cunnd am adormit. Citeva zile mai tirziu am
primit un telefon din Viena: ,,Ma puteti ajuta?'Am 52 de ani, sunt de profesie asistenta
medicala si sunt pensionata medical de doi ani. Sunt complet neajutorata din cauza
atrofiei musculare!" l-am recomandat reteta mentionata, iar cind a venit insanatosita dupa
trei saptamini la mine la Grieskirchen, am aflat ca la data la care fusesem trezita din somn
in miez de noapte, ea facuse un pelerinaj la Maica Domnului la San Damiano in Italia. La
intoarcere, in autobuz, un domn, vazind-o atit de neputincioasa, a trimis-o la mine.
Curind dupa aceea s-a simtit atit de refacuta si intarita, incit si-a putut relua serviciul. Un
alt apel telefonic, de data aceasta din Steyr, Austria: Am 62 de ani. Din cauza unei
relaxari a sfincterului am facut anul trecut un prolaps intestinal si am fost operata. In
aceasta toamna treaba s-a repetat; dureri neintrerupte, zi si noapte, intinztndu-se de la
buric spre ambele solduri, ca si cum as fi fost taiata de un fierastrau. Medicii din spital au
respins ideea unei a doua operatii, sustintnd ca nu mai este nimic de facut." M-am gindit
pe loc la traista-ciobanului cea trimisa de Dumnezeu, am sfatuit-o sa ia zilnic cite 4 cesti
cu ceai de cretisoara, care intareste musculatura in interior, iar extern sa se frictioneze cu
tinctura de traista-ciobanului, din care sa puna si in ceaiul de cretisoara de 3 ori cite 10
picaturi. In rastimpul celor 10 zile necesare prepararii tincturii de traista-ciobanului, am
indemnat-o sa-si puna comprese cu ierburi suedeze. Mare mi-a fost uimtrea cind femeia
mi-a teleforiat dupa un timp ca n-o mai jena nimic. Prolapsul intestinal se retrasese
complet, muschii sfincterului functionau iarasi normal, iar durerile chinuitoare din solduri
incetasera chiar a doua zi dupa inceputul tratamentului. Intrucit la telefon imi pierise, de
uimire, glasul, ferneia a venit la mine doua zile mai tirziu pentru a-si manifesta direct
bucuria. Nu se poate spune decit atit : Ce mult ajuta plantele din farmacia Domnului!
Cine face astfel de minuni? Este numai si numai indurarea Creatorului! O femeie din
Austria inferioara, din apropiere de Karlstein, scrie: ,,Dupa o prelegere, v-am cerut sfatul
in legatura cu o hernie inghinala. Aceasta era lunga de cca. 10 centirnetri, groasa si lata
de 3-4 centimetri. Pina ce traista-ciobanului a fost gata, am pus comprese cu ierburi
suedeze. Dupa aceea am inceput sa ung locul, frecindu-l cu tinctura de traista-ciobanului
si am baut zilnic 4 cesti cu ceai de cretisoara, timp de 6 saptamini. Fiind agricultoare, nu
ma puteam menaja - era vremea secerisului - asa ca am purtat la lucru un corset. Dupa 12
zile de tratament nu se mai vedea nimic din hernie, insa tot mai aveam dureri. Dupa 2
luni mi-au disparut si ele. Hernia inghinala am putut s-o vindec fara operatie." Raposatul
medic-sef dr. Rohling, fost director al sanatoriului biologic din Mitten-wald de linga
Garmisch/Bavaria superioara, care mi-a facut odata o vizita si a citit cu acea ocazie
scrisoarea respectiva, a fost vizibil impresionat. Mi-a spus ca herniiie inghinale nu au
putut fi vindicate pina acum cu mijloace medicale decit prin operatie. 4 cesti cu ceai de
cretisoara (intern) si frectii cu tinctura de traista-ciobanului (extern) ajuta si la
histeroptoza (prolaps uterin).(Frictionarea trebuie sa inceapa in acest caz de la vagin si sa
se continue peste pintece.) Subliniez in mod deosebit ca aceasta tinctura trebuie preparata

56

din traista-ciobanului proaspata. In boli musculare atit de grave nu ajuta rapid si sigur
decit plantele proaspete!
Mod de folosire: Prepararea ceaiuiui: Se opareste 1 lingurita (cu virf) de plante cu
1/4 litru de apa si se lasa sa stea putin. Bai de sezut: A se vedea ,,Bai de sezut".
Comprese cu aburi: Se pun 2 muni pline de traista-ciobanului, daca se poate proaspata,
intr-o sita care se tine peste abur. Planta muiata ia abur se baga intr-o bucata de pinza care
se aplica local sub forma de compresa. Tinctura de traista-ciobanului: Traistaciobanului proaspata, cu fiori, frunze, tulpina si pastai, se taie marunt si se introduce intro sticla pina la git, se toarna deasupra rachiu de secara sau de fructe de 38-40% (plantele
sa fie acoperite) si se lasa sa stea 14 zile la soare sau la caldura.

PORUMBRELE
Organul vegetal utilizat: florile si fructele.
Utilizare: constipatie, hipotensiune, sedativ nervos, diuretic, eruptii
tegumentare, boli de rinichi, boli de vezica, diaree, nevroze, tonic, guta,
stimularea diurezei, afectiuni ale aparatului cardiovascular.
Alte denumiri populare: cotobrei, curcudel, maracine, porumb,
porumbel, scorobar, spinul-cerbului, spin scorumbar, tarn
Ecologie si raspandire: intalnit pe coaste insorite, dealuri pietroase, zone
stancoase, razoare, pasuni, fanete, margini de padure, de la campie pana la
etajul montan.
Boli in care este utilizata: constipatie, hipotensiune, sedativ nervos, boli
de rinichi, boli de vezica, afectiuni ale aparatului cardiovascular.

AFINE
Utilizare: fructele pot fi folosite in gospodarie sub diverse forme, suc proaspat,
sirop, gem, dulceata, afinata, ceai delicios si extrem de sanatos etc; in medicina
afinele sunt folosite cu succes in tratarea diabetului, atoniei vezicii urinare, a
catarului bronsic cronic, diareei, in combaterea depunerilor de grasime
(obezitate) etc.
Alte denumiri populare: afin de munte, afin negru, asine, cocza, cucuzie,
pomusoara.
Ecologie si raspandire: paduri montane rarite, taieturi de padure, tufarisuri de
jneapan si ienupar, pajisti montane si subalpine, pe intregul lant carpatic, mai ales pe
versantii umbriti si umezi.
Organul vegetal utilizat: frunzele si fructele.
Boli in care este utilizata: diaree, enterite, diabet, uremie, guta,
reumatism, faringite.

PADUCEL
Organul vegetal utilizat: florile, frunzele si fructele.
Utilizare: afectiuni cardiace cu substrat nervos, hipertensiune arteriala,
tulburari de menopauza, angina pectorala, insomnii, aritmie, afectiuni
aortice, stari de iritabilitate la femei, cardiopie ischemica, aritmii cardiace,

57

bataturi la picioare.
Alte denumiri populare: cacadara, gherghin, maces, malai moale, malaiul
cucului, malai nesarat, malaet, maracin.
Ecologie si raspandire: intalnit in lizierele padurilor, formand tufarisuri, in zona
de stepa, deal si munte, unde pe versantii insoriti urca pana la altitudinea de 1400
m; este putin pretentios fata de sol.
Boli in care este utilizata: afectiuni cardiace cu substrat nervos,
hipertensiune arteriala, tulburari de menopauza, aritmii cardiace, bataturi la
picioare.

ROINITA

Roinia (Melissa officinalis L.)

Roinia (almia, busuiocul stupului, ctunica, iarba stupului,

iarba stuparului, iarba roilor, iarb de lmi, lmi, floarea stupilor, mtciune, melis,
poala Sf. Mrii, rstupeasc, roite, stupelni, voioni de albini) este cunoscut nc din
antichitate, fiind descris de medicul Eladei Dioscoride care i-a descris i o parte din
proprietile terapeutice. Se cultiv pentru frunze (Melissae folium) sau pentru ntreaga
parte aerian (Melissae herba).

Compoziie chimic:
Acestea conin: ulei volatil (0,1-0,45%, n care domin citralul - ce d mirosul i gustul
de lmie), acizi polifenolcarboxilici (rozmarinic, cafeic, clorogenic), principii amare,
triterpene (acid ursolic, oleanolic), flavonozide, cumarine, mucilagii, rezine, taninuri.
Utilizri terapeutice Mixtura de roini, era foarte mult folosit de ctre clugrii
benedictini, care o considerau un panaceu pentru memorie i pentru rentinerire. Reeta de
preparare: se combin dou glbenuuri de ou cu dou linguri de miere i cu 2-3 lingurie
de tinctura de roini, la care se adaug jumtate de linguria de pulbere de busuioc.
Preparatul astfel obinut se consum pe stomacul gol, dimineaa, ca rentineritor i
revigorant.

58

Uleiul de roini se ntrebuineaz frecvent n industria parfumurilor i a lichiorurilor.

Florile roiniei sunt bogate n nectar, fiind o foarte valoroas plant melifer (150 kg
miere/ha).
Materia prim vegetal de roini are aciune: sedativ, antispastic, antiseptic,
colagog, coleretic, carminativ, stomahic, cicatrizant, imunomodelatoare,
antiherpetic, antitiroidian i antigonadotrop. Se folosete n tulburri digestive
(crampe, balonri, grea i vom, spasme, colici, nevroze intestinale i stomacale, diaree
sau constipaie) sau chiar boli digestive organice (ulcer gastric i duodenal, litiaz
biliar), dischinezii biliare i colite cronice, insomnii, cefalee i tulburri cardiace
(palpitaii, oscilaii tensionale, tahicardie i lipotomii). Materia prim vegetal de roini
intr n compoziia ceaiurilor: anticolitic, aromat, laxativ .a.
Document
Organul vegetal utilizat: frunzele si florile speciei aurii.
Utilizare: frunzele proaspete de roinita sunt folosite la asezonarea fripturilor si a
numeroase preparate culinare; prin distilare se obtine lichior, ulei si apa de roinita;
pe plan medical roinita se utilizeaza la tratarea afectiunilor stomacului,
combate balonarile, durerile de cap, insomniile, migrenele, durerile de dinti,
urechi si cap, tusea, raguseala si afectiunile cailor respiratorii.
Alte denumiri populare: alamaita, buruiana stupilor, busuiocul-stupului,
catusnica, floarea-stupilor, iarba-albinelor, iarba-roilor, izma-stupilor, lamaita,
mataciune, melisa, minta, motoaca, poala sf Marii, rapuseaca, roiste, stupelnita,
voiosita de albini.
Ecologie si raspandire: intalnita pe locuri uscate, pietroase, luminisuri si locuri
poienite din padurile de stejar, pajisti, fanete, tufarisuri, mai ales in regiunile din
sudul si vestul tarii, frecvent cultivata; pretentioasa la lumina si caldura, prefera
solurile fertile.
Boli in care este utilizata: colici gastrointestinali, colite cronice,
dischinezie biliara, insomnii, nevralgii dentare, dureri de cap, ameteli,
reumatism.

TEI
Alte denumiri populare: cei, tei cinesc,tei de toamna , tei balan, tei bun, tei alb.
Utilizare: din florile de tei se prepara miere; lemnul de tei este folosit pentru
lucrari de sculptura in lemn, gravura, plansete de desen, de mobila; frunzele de tei
sunt folosite pentru prepararea ceaiului; din scoarta de tei se obtine franghie groasa
pentru catarg si odgoane, gradinarit si industrie; uleiul volatil din florile de tei
are actiune sudorifica, antispastica, intr-o oarecare masura stilmuleaza
digestia si eliminarea urinei; infuzia de flori de tei este folosita in toate
bolile insotite de febra: raceli, catar al cailor respiratorii si urinare,
hidropizie etc.
Ecologie si raspandire: arbore intalnit pe soluri profunde, afanate, in regiunea
de campie si de dealuri, mai ales in regiunile jose din sudul si estul tarii, ca
exemplare razlete, in paduri de amestec.
Boli in care este utilizata: tuse, bronsita, gripa.

59

SOC
Organul vegetal utilizat: florile, frunzele si fructele in special, dar si radacina si
scoarta.
Utilizare: din florile de soc se obtine bautura racoritoare, numita socata; ele pot
fi folosite la prepararea clatitelor, aluaturilor de prajituri, salatelor; in medicina
florile de soc, fructele coapte, frunzele, scoarta tulpinii si coaja radacinii
sunt intrebuintate pentru efectele lor depurative, diuretice, expectozele
expectorante, purgative, emoliante; ceaiul din frunze de soc este apreciat
pentru combaterea racelii, dar si a obezitatii.
Alte denumiri populare: haler, hoz, iboz, scorpat, soace, sog, usuciu.
Ecologie si raspandire: prefera solurile fertile, bogate in humus, afanate; se
dezvolta in semiumbra, in padurile de deal si campie , indeosebi in luminisuri sau
margini de paduri, pe langa garduri; este raspandit in intreaga tara.
Boli in care este utilizata: sciatica, nevralgie intercostala, guturai, cistite,
arsur, contuzii etc.

FENICUL
Organul vegetal utilizat: fructele mature, semintele, tulpina, radacina.
Utilizare: feniculul se intrebuinteaza la asezonarea produselor de patiserie si
panificatie; uleiul obtinut din seminte se foloseste la prepararea lichiorului; tulpina
este folosita ca furaj pentru vite; medical, feniculul este cel mai utilizat
lactogog, stimulent al lactatiei si actioneaza eficient impotriva balonarilor,
catarului bronsic, cronic, tusei convulsive, astmei, afectiunilor oculare.
Alte den populare: anason, anason dulce, baden, basamac, chimin dulce,
chimion, cumin, fenhiel, finchil, hanus, marariu de casa, malura, molotra, secarea,
toaie.
Ecologie si raspandire: cultivata in toata tara, pretentioasa la caldura, prefera
solurile nisipo-argiloase bogate in humus si calciu, cernoziomuri sau soluri de lunca.
Boli in care este utilizata: anorexie, infectii faringo-amigdaliene, balonari,
colici abdominali, astm bronsic, tuse convulsiva, laringita, faringita,
amigdalite

Maghiranul (Satureja hortensis)

Esti stresat? Bea ceai de maghiran!
stresul este resimtit de tot mai multi romani. Grijile zilei de maine, nesiguranta si
instabilitatea sunt cele ce provoaca starile de tensiune si insomniile, pe care le resimtim
sub forma stresului.
Dar daca toate ar disparea cu ajutorul unui simplu ceai?
Maghiranul (Satureja hortensis) este o planta aromatica specifica climatului
mediteranean. Creste ca o tufa de mici dimensiuni (maxim
30 cm) si poate fi cultivat in gradina sau in ghiveci. Este o planta perena care sufera din
pricina temperaturilor scazute, de aceea toamna mutati-l in ghivece potrivite si aduceti-l
in casa.
Aspectul maghiranului este de tufa, cu o tulpina puternic ramificata, cu frunze
mici de 1-2 cm, cu petiolul foarte scurt. Frunzulitele sunt foarte aromate datorita
continutului de ulei eteric.
60

Ceaiul de maghiran calmeaza durerile de stomac, ajuta digestia, creste pofta de

mancare. In doze concentrate, produce somnolenta, are efecte antidepresive, chiar
usor euforizante. Ceaiul mai este cunoscut si pentru efectele sale sudorifice. Este
stiut faptul ca produce transpiratie abundenta si mareste temperatura
organismului, de aceea se recomanda persoanelor care au probleme cu circulatia.
Pentru alungarea gripei sau a guturaiului, puteti incerca un alt preparat: la o cana de apa
clocotita adaugati o lingurita de frunze maruntite de maghiran si un varf de cutit de ardei
iute. Se bea foarte fierbinte, indulcit cu miere.
Prepararea ceaiurilor de magheran:
ceai calmant: se bea o infuzie obtinuta din o lingurita de planta la 200 ml de apa fierbinte
ceai antidepresiv: se bea o infuzie fierbinte din sase lingurite de planta la 200 ml de apa
ceai fortifiant: macerat rece, obtinut din doua lingurite de planta lasate intr-o cana cu apa
rece, timp de 24 de ore. Se strecoara si se bea indulcit cu miere.
Contraindicatii: ceaiul nu se recomanda hipertensivilor. Se bea cu precautie in zilele
caniculare de vara sau pacientilor cu stari febrile.
Un ghiveci cu maghiran poate sta foarte bine pe pervazul bucatariei. Din el, puteti recolta
frunzulite de cate ori aveti nevoie pentru mancare, rupand ramificatii scurte din planta.
Lasati-i timp tufei sa isi refaca foliajul, nu abuzati.
In mancaruri se poate folosi atat verde cat si uscat. Pentru iarna, se culeg frunzele de pe
tulpina si se maruntesc. Se pot pastra uscate in saculeti de panza sau borcane.
Frunzele de maghiran se mai pot pastra scufundate in ulei de masline, aroma lor va
ramane mai intensa decat in cazul celor uscate iar uleiul ramas este excelent pentru salate.

Lumanarica
Denumire stiintifica: Verbascum phlomoides Fam. Scrophulariaceae.
Verbascum thapsus
Denumiri populare:
61

1) coada boului, coada-lupului, coada-vacii, lipan

2) captalan- de-cel galben, coada-boului, coada-lupului, coada-mielului, coada-vacii,
corcobatica, cucuruz-galben, lipan, lipean, lumanarea-domnului, ranzisoara.
3) Ciucurica, coada-lupului, coada-vacii, corcobatica, corovatica, lemnul-domnului.
In traditia populara: tulpinile florifere se fierbeau in lapte, care se bea contra tusei.
Compozitie chimica: florile contin mucilagii, saponozide, verbascozid, tanin, rezine, ulei
volatil, zaharoza, carotenoizi, fitosteroli, substante minerale.
Perii plantei sunt foarte iritanti.
Actiune farmacologica: are actiune depurativa, calmanta- foarte utila in afectiunile
aparatului digestiv, antihistaminica, antimicrobian, emolienta, expectoranta,
fluidifica secretiile bronhice, diaforetica, sudorifica. Se indica si pentru actiunea
antimicrobian destul de puternica pe care o are. Intra in componenta speciilor
pectorale.
Se poate folosi la urmatoarele afectiuni: abcese, alopecie, arsuri, astm, bolile vezicii
urinare, bronsite, cataruri intestinale, cataruri urinare, degeraturi, dureri de
stomac, dureri de piept, eczeme, furuncule, hemoroizi, impetigo, inflamatii acute
bronhice, laringita acuta, panaritiu, pecingine, raguseala, rani, tenuri iritate,
traheita, tuse, ulcere cronice. Se mai poate folosi de asemenea la orice boala
intestinala.
Preparare:
-Infuzie din 2 lingurite de planta maruntita puse la 250 ml apa clocotita. Se acopere apoi
pentru 10 minute dupa care se strecoara. Se pot consuma 3 astfel de ceaiuri pe zi.
-Extern este bine sa fie fierte in lapte. 2 linguri se fierb pentru 10 minute in 500 ml de
lapte apoi se strecoara si se aplica spalaturi sau chiar comprese pe afectiunile enumerate
cu scop cicatrizant.
Pentru o mai mare eficienta se va combina cu alte plante medicinale.
-Tinctura se indica, pentru ca are actiune mai puternica si mai rapida. Se vor pune in 250
ml de alcool alimentar de 70- 50 g de planta cat mai bine maruntita. Se va lasa timp de
15 zile agitand des dupa care se strecoara si se va pune in sticle de capacitate mai mica.
Se va putea lua 10 picaturi-o lingurita de 3 ori pe zi in dilutie cu apa.

62

Prlue, contra afeciunilor plmnului i cilor respiratorii

De primvara pn toamna trziu, luncile i fneele snt pline de floricele albe numite
prlue, bnuei, nsturei, bumbiori sau margarete pitice Bellis perrenis. n tradiia
popular, aceast plant s-a folosit ca un leac imbatabil n bronite. Planta ntreag se
spla, se pisa, se storcea, iar sucul obinut se amestec n zahr candel i se lua de mai
multe ori pe zi. Unii o fierbeau bine acoperit, decoctul l amestecau cu miere i preparau
un sirop din care luau 1-2 linguri pe zi, contra bronitei acute i cronice.
Prin compoziia sa chimic (saponine, substane tanante, mucilaginoase, ulei eteric),
planta produce o lubrifiere a sputei i uureaz respiraia. De asemenea, este
diuretic i ajut chiar la refacerea celular. Este un bun adjuvant n astmul
bronic. Are efecte excelente i n tratarea sinuzitei, a faringitelor i a laringitelor
cronice. Persoanele care sufer de rgueal sau de tuse persistent ar trebui sa ncerce
aceasta cur. n medicina popular, planta a fost folosit cu rezultate bune contra
cancerului pulmonar.
Ceaiul de pralue este recomandat i n tratarea tulburrilor stomacale, a
ulcerului, gastritei, colicilor i arsurilor stomacale. Avnd un puternic efect de
neutralizare a durerii, ceaiul de prlue este un element important n lupta cu orice
form de artrit, guta sau reumatism. Mirosul puternic al prluelor era folosit n
vechime ca somnifer.
Modaliti de preparare
Prluele se pot consuma proaspete, tiate mrunt n salate de cruditi. Se mai pot tia
crude sau uscate i amestecate n miere de albine. Se ia cte o linguri de mai multe ori
pe zi.
Infuzia se prepar dintr-o linguri de flori mrunite la 100 ml ap clocotit. Se acoper
10 minute, dup care se strecoar. Se pot consuma 3 cni pe zi. n cazul n care se va
folosi extern, se va dubla cantitatea de plant. Este bine ca dup 15 zile de tratament s se
fac o pauz de 15 zile.
Unguent: la 100 g grsime (untur de porc, unt fiert nainte pentru ndeprtarea
impuritilor) se va aduga 50 g de plant mcinat fin. Se fierbe timp de 3 ore pe baia de
ap. Se strecoar cald, apoi se pune la rece n cutiue mici. n cazul n care se dorete s
fie mai consistent, se poate aduga puin cear de albine, nclzind din nou, tot pe baie
de ap, pentru topirea cerii. La rcire, se va mesteca bine, pentru c are tendina s se
stratifice. n aceast crem se poate pune puin propolis brut (10-20 g) i se topete din
nou, amestecnd pn la rcirea complet. Se va ine la rece, n cutiue mici.
Pulbere: planta uscat se trece prin rnia de cafea. Se ia cte un vrf de cuit de pulbere,
pn la 1 linguri, de 3 ori/zi. Pulberea se ine sub limb 10 minute, apoi se nghite cu
ap.
Tinctur: o parte plant mcinat se pune ntr-o sticl care are capac ermetic; se mai
adaug 250 ml alcool alimentar de 70 i se ine la temperatura camerei timp de 15 zile,

63

agitnd zilnic de mai multe ori. Se strecoar, se pune n recipiente mai mici nchise
ermetic. Se poate folosi timp de 2 ani, dac a fost pstrat la rece, bine nchis.
Vinul de prlue se prepar din 200 g plant proaspt la 1 l de vin alb. Se las la
macerat timp de 10-15 zile, apoi se strecoar i se pstreaz ntr-o sticl nchis la
culoare. Se bea cte o ceac n fiecare diminea.
Vinarita - (Asperula odorata)

Vinarita este o planta vivace, ierbacee, inalta de 15-25 cm, cu tulpini drepte, in 4
muchii, neramificate, fara umflaturi la noduri. Frunzele sunt dispuse in verticile
cate 6 in partea inferioara a tulpinii si 8 la cea superioara. Ele au o forma ovallunguiata, acoperite cu peri aspri pe margini si pe nervura principala. Intreaga
planta este glabra, cu aspect lucios, mai ales pe partea superioara a frunzelor.
Florile sunt albe, marunte si placut mirositoare, dispuse in buchete la varful
tulpinii. O floare este compusa dintr-un caliciu cu 4 sepale foarte mici, corola in
forma de palnie cu 4 petale si 4 stamine.
Fructul uscat este format din doua parti (caprpele) pe care se afla asezati peri
tari cu varful intors in forma de carlig. Infloreste in lunile mai-iunie. Creste prin
paduri umbroase, de la ses pana in regiunea de munte.
Vinarita se culege inainte sau la inceputul infloririi. Principiul activ (cumarina) se
formeaza la inceputul dezvoltarii plantei si apare numai la uscarea ei.
Vinarita se usuca la umbra, pe cale naturala, intinsa in straturi subtiri. In cazul
uscarii pe cale artificiala, temperatura nu trebuie sa depaseasca 35 grade C. Din
6-7 kg planta proaspata se obtine 1 kg produs uscat.
Se foloseste in bolile de ficat, ca diuretic si mai ales in industria
lichiorurilor. Intern: dischinezia biliara.

Menta
Factorul curativ: frunzele
Afectiuni pentru care se recomanda: infectii gastointestinale, balonari abdominale,
diaree, voma, greturi, nervozitate, dischinezii biliare cu hipertonie, reumatism,
urticare.
Prezentare generala
Denumirea uzuala: Menta (lat. Mentha piperata), denumiri alternative: izma, camfor,
iarba neagra, izma buna, izma de leac, minta, minta de gradina.
Scurta descriere:
Menta este o planta perena de cultura cu miros aromat caracteristic, inalta de 50-120 cm,
puternic ramificata chiar de la baza, tulpina in 4 muchii evidente, cu frunze opuse, ovale,
flori violacee asimetrice, cu 4 petale, grupate intr-o inflorescenta ca un spic.

64

Calitati curative si actiune farmaceutica:

Ulei volatil cu mentol, tanin, flavonoide, polifenoli, principii amare. Stimulent
general al functiei digestive, antiseptic intenstinal, antidiareic, antispasmodic,
antivomitiv, carminativ, coleretic-colagog, nervin, diuretic si antilitiazic, antitusiv.
Recomandari:
- pasta din frunze de menta impotriva problemelor digestive (indigestie, flatulenta,
greata, diaree), acneei
Se ia o lingurita din aceasta pasta de doua ori pe zi, inaintea meselor sau in timpul lor.
(Cosuri si acnee:) se pune putina pasta de menta (obtinuta din frunze zdrobite) pe
zona afectata sau se aplica frunze proaspete pe cosuri si se lasa peste noapte.
- pudra din frunze de menta impotriva gretei, pentru curatarea dintilor si a gurii.
(Greata:) se tine sub limba o jumatate de lingurita de pulbere de menta, timp de 15
minute, apoi se inghite.
- macerat din frunze de menta impotriva diareei Se consuma trei cani pe zi.
- ceai din frunze de menta impotriva diareei Se bea ceai de menta sau lapte cald cu menta.
Se fierbe o lingurita de menta uscata si jumatate de lingurita de nucsoara intr-o cana de
apa. Ceaiul se bea caldut.
- suc din frunze de menta impotriva respiratiei mirositoare
Se consuma de trei ori pe zi sau se face gargara. - pentru consum impotriva respiratiei rau
mirositoare
Se mesteca frunze de menta proaspete. Se mesteca un sfert de lingurita de seminte de
menta, apoi se inghit cu apa.
Preparare
Pasta
(Probleme digestive: indigestie, flatulenta, greata, diaree): se spala cateva frunze de
menta, se pun intr-un bol, se adauga putina sare, 1-2 lingurite de suc de lamaie, o
lingurita de coriandru si putina pudra din seminte de chimion. Se adauga putina apa si se
face o pasta.
Suc
Se amesteca o lingurita de suc de menta cu o lingurita de suc de lamaie si o lingura de
miere. Se consuma de trei ori pe zi.
(Respiratie urat mirositoare:) se amesteca o lingurita de suc de menta in jumatate de
cana de apa. Se face gargara.
Ceai
O lingurita de frunze la o cana de apa, se da in clocot.
Pudra
Frunzele uscate de menta, se macina cu masina de cafea.
Macerat
(Diaree:) se face un macerat din doua lingurite de frunze de menta uscate la 250 ml apa
plata (se lasa la macerat 6 ore).

65

Coada soricelului
Denumire stiintifica: Achillea milefolium Fam Compositae.
Denumiri populare: alunele, bradatel, ciuresica, coada-soareci, coada-soricelului, coadahrcelui, coada-hrtului, crestatea, crvalnic, garva, iarba-oilor, iarba-soarecelui, iarbastranutatoare, sorocina, stranutatoare, tata-forfotici.
n traditia populara: aproape peste tot se folosea la taieturi si rani.
n unele zone se pisa planta, ori numai frunzele ei, se storcea seva pe rana sau taietura,
iar cu resturile se legau.
n alte parti, frunzele se pisau, se amestecau cu grasime si asa se puneau, ori se uscau, se
sfarmau si se presara praful.
Frunza pisata si amestecata cu rasina se punea pe buboaie, ca sa le grabeasca coacerea,
spargerea si vindecarea.
Tot cu el se tratau petele de pe fata, pecinginea.
Frunzele uscate si sfarmate se puneau ntre degetele de la picioare contra oparelilor, iar
crude si pisate pe bataturi.
n amestec cu usturoi se faceau cu ele legaturi contra durerilor de masele.
Ceaiul sau decoctul se folosea n multe parti contra bolilor de piept. Ceaiul din vrfurile
florale se lua contra tusei uneori n amestec cu cimbru si musetel cnd se lua si contra
astmului. Se mai faceau bai la dureri de picioare, amestecate cu flori de fn.
Peste tot se ntrebuinta pentru bolile aparatului digestiv, dureri de stomac, colici
intestinale, diaree.
Pentru bolnavii cu ulcer se fierbeau frunzele de jos nu cele care cresteau n sus pna
scadea apa la jumatate, iar apoi se lua de trei ori pe zi nainte de mesele principale
cte o ceasca.
Compozitie chimica: ulei volatil de culoare albastra, chamazulena, proazulene, cineol,
borneol, pinen, limonen, cariofilen, thion-camfen, azulen, achileina, acid achileic, acizi
organici, formic, acetic, probionic, valerianic, alcooli: etilic, metilic, taninuri, colina,
substante antibiotice.
Actiune farmaceutica: proprietatile majore ale produsului se datoreaza uleiului
volatil si proazulenelor- stomahic, tonic amare, bronhodilatator, antiseptic,
expectorant, antiseptic bronhic, inflamatii gastro-intestinale, dezinfectant si calmant
gastric si intestinal, hemostatic, stomahic, antiseptic si calmant al mucoasei
anorectale, antispasmodic al cailor biliare, bronhodilatator, diminueaza secretiile
gastrice, carminativ, decongestiv hemoroidal analgetic, antihelmitic.
Extern; efect calmant, antiinflamator si dezinfectant, regenereaza tesuturile.
Se poate folosi la urmatoarele afectiuni: abcese, acnee, afectiuni cardiace, afectiunea
maduvei spinarii, afectiuni stomacale, afectiuni vasculare, afte, alergie, alopecie,
anorexie, arsuri, astm, ateroscleroza, balonari abdominale, bolile aparatului urinar,
bronsite, cancer genital, chisturi ovariene (este bine sa se adauge si frunze de nuc),
cistite, colici gastrice, colici hepatice, constipatie, contuzii, degeraturi, dischinezie
biliara, dismenoree, dureri menstruale, dureri renale, dureri de stomac, eczeme

66

zemuinde, enterocolite, enurezis, gastrite, fibroame uterine, fisuri mamelonare,

gastrita, gingivita, hemoragie, hemoroizi, hipermenoree, hipertensiune arteriala,
infectiile aparatului urinar, inflamatiile aparatului urinar, leucoree, lipsa
menstrelor, menopauza, menstruatie neregulata, meteorism, metroanexita, oboseala,
osteoporoza, panaritiu, paraziti intestinali, pecingine, pete pe piele, plagi zemuinde
sau infectate chiar purulente, rinite, rino-sinuzite alergice, scabie, stimularea
ficatului, stomatita, supuratii externe, tenuri uscate, tulburari circulatorii, tuse,
ulcer varicos, ulceratii diverse, ulcer duodenal, vaginite, varice, viermi intestinali,
vitiligo (planta proaspata se stoarce pe petele albe si apoi se sta la soare), voma.
Remarcam ca n cazul afectiunilor aparatului ginecologic este una dintre cele mai
eficiente plante. Intra n compozitia ceaiurilor: gastric, contra colicilor, hepatic si
laxativ antihemoroidal.
Preparare: o lingurita de planta maruntita se va pune la 250 ml apa clocotita. Se acopere
pentru 10 minute apoi se strecoara. Se pot consuma 2 astfel de ceaiuri pe parcursul unei
zile.
Extern se va folosi cantitate dubla de planta.
Se poate prepara si tinctura.
O infuzie mai concentrata facuta din 10 g planta la 100 g apa ajuta la eliminarea viermilor
intestinali. Ceaiul se bea dimineata pe stomacul gol.
In cura de primavara ajuta la curatarea sangelui.
In tuse si bronsita, in anumite stari nervoase, in boli ale vezicii urinare, ceaiul de coadasoricelului aduce o stare de imbunatatire.
Ceaiul se prepara prin infuzie din 1-2 linguri de planta la 500 g apa. Se bea in cursul unei
zile.
Coada-soricelului intra in compozitia urmatoarelor ceaiuri: antiastmatic, gastric, hepatic,
contra colicilor, anticolitic, diuretic si laxativ-antihemoroidal.
Extern, se foloseste sub forma de bai sau comprese, cu efecte calmante, antiinflamatoare
si dezinfectante in arsuri, diferite plagi purulente, exeme zemuinde, hemoroizi, ulcere
varicoase si abcese dentare. Are proprietatea de a regenera tesuturile. Pentru bai se
utilizeaza: 30-60 g planta la 1 l de apa. Aceasta insusire se mareste prin: adaugarea de
radacina de tataneasa. Compresele cu acest ceai calmeaza tenurile inrosite si iritate.
Coada soarecelui-tratamente naturiste pentru dureri menstruale
Foarte multe femei sunt chinuite lunar de dismenoree, definita de medicina ca
ansamblul tulburarilor care preced si insotesc perioada menstruala. Medicina
naturista dispune de preparate deosebit de utile, in special in dismenoreea
primara, adica cea care nu are la baza alte afectiuni. Care sunt ele ne-a spus
farmacista Gabriela Vlasceanu, consilier in cadrul companiei Hofigal, care fabrica
asemenea produse. CATINA, ZINC SI ECHINACEA Uleiul de catina sub forma
de picaturi si capsule - prin aportul de vitamine A, E, D, K - reduce durerile si
disconfortul general. La fel si uleiul de peste, sub forma de capsule. In farmacii
mai gasiti produsul numit "Complet antioxidant", facut de Hofigal, care este un
extract de afine, seminte de struguri, spirulina si vitamina C. El modereaza

67

procesele inflamatorii, prin atenuarea stresului pe care il resimt femeile in

aceasta perioada. De asemenea, exista "Hofimun", niste capsule cu zinc si
echinacea, care sustine echilibrarea hormonala. CEAIURI SI TINCTURI Ceaiul
din frunze de amarant reduce durerile menstruale. Galbenelele, sub forma de
ceai si tinctura, sunt deosebit de valoroase in prevenirea si tratamentul acestor
tulburari, prin calitatile lor antispastice. Se recomanda mai ales inainte de
declansarea ciclului menstrual. Musetelul si coada-soricelului, sub forma de ceai
sau tinctura, sunt recunoscute si ele pentru virtutile calmante in cazurile de
dismenoree. MASAJE Extractul uleios de musetel este indicat in uz extern,
pentru masaje ale abdomenului inferior, avand actiune calmanta. Ceaiul si
tinctura de sunatoare au si ele efect antispastic si antiinflamator. SEDATIV
Radacina de valeriana, sub forma de tinctura, are efect antispastic si sedativ,
benefic in cazurile de dismenoree insotita de palpitatii, insomnie, crize de plans,
senzatie de nod in gat.

Molidul
Denumire stiintifica:Picea albis. Fam. Pinaceea.
Denumiri populare: brad, brad inalt, brad negru, brad rosu, bradaica, buhaci, molete,
molid alb, molid gras, molidar, molid sac, molidv rosu, molift, pahui, pin rosu, podina,
silha, taras, tarscior.
In traditia populara: mugurii si conurile tinere se folosesc pentru prepararea unui
sirop contra tusei si a altor afectiuni pulmonare. In sudul Transilvaniei, in zona
Banatului, mugurii se spalau, se turna peste ei apa fiarta, se lasau 2 zile sa se macereze,
apoi se strecura zeama, se fierbea pana scadea la jumatate si apoi se fierbea cu zahar.
Se lua contra durerilor de piept. Ceaiul din varfurile tinere, crude, se lua contra
naduselii. Se mai folosea, in unele parti, in bolile de ficat si splina. Cu frunze de
molid se faceau scaldatori contra matricilor. Cu cucuruz de molid, frunze de stejar
si boz, se faceau bai contra reumatismului
Rasina ca si cea a mai multor conifere, in amestec cu alte leacuri era intrebuintata la
prepararea diferitelor alifii, pentru taieturi, bube, buboaie, umflaturi, junghiuri, etc.
Se folosea si pentru ceai, impotriva ranilor interne.
Compozitie chimica: tanin, rezine, uleiuri eterice, terebentina, acid acetic, substante
amare, rasina, ceruri, fitoncide, gume, substante minerale, vitamine C, B1, B2, PP, K.
Actiune farmaceutica: antidiareica, antiseptica, antibacteriana, antiinflamatoare,
antireumatismala, behica, eupeptica, tonifianta.
Se poate folosi la urmatoarele afectiuni: afectiuni dermatologice, afectiuni digestive,
afectiuni pulmonare, candidoza, constipatie, colon iritabil, diaree, eruptii tegumentare,
faringite, gripe, infectii ale pielii, infectii urinare, infectii intestinale, plagi ale intestinelor,
rani, reumatism, tuse.
Preparare:
-Muguri zdrobiti- 2 lingurite, se vor pune in 250 ml apa clocotita. Se acopere pentru 10
minute, dupa care se va strecura. Se poate consuma indulcita cu miere in special poliflora

68

in majoritatea afectiunilor de mai sus.

-Muguri zdrobiti un Kg se vor pune cu 3 litri de apa. Se lasa la fiert timp de trei ore dupa
care se va strecura. Se pune din nou la foc si se adauga la fiecare litru de lichid 750 g de
zahar. Se va fierbe pana devine de consistenta unui sirop. Se pune apoi in sticle cu dop.
Se va lua cate o lingurita care se va pune la 250 ml de apa. Se poate consuma 3-4 cani din
acestea pe zi.
-Frunze zdrobite 2 lingurite se vor pune in 250 ml apa. Se vor lasa timp de 10 minute la
fiert dupa care se strecoara. Se poate consuma 2-3 ceaiuri din acestea pe zi.
-Rasina se poate suge de mai multe ori pe zi ca o guma de mestecat.
Extern:
-Se pot face aceleasi procedee, dar se va folosi cantitate dubla de plante, inclusiv la
spalaturi anale sau vaginale sau la diferite dermatoze. La fel se poate folosi si la gargara.
-Rasina se poate transforma in supozitoare sau ovule cu ajutorul cerii de albine, fiind
foarte utila in foarte multe afectiuni din cele de mai sus.
De asemenea se poate folosi si in amestec cu alte plante medicinale.

Remedii din petale de trandafir

Pentru a combate eficient i pe cale natural rceala, astmul bronic, hemoptizia
(expectoraie cu snge sau eliminare de snge prin tuse) diareea cronic i dizenteria , se
poate utiliza o infuzie din 2 lingurie petale de trandafir, proaspete i zdrobite, sau o linguri de
petale uscate, la 200 ml ap clocotit. Se las acoperit 15-20 de minute pentru infuzare, se
strecoar, se ndulcete cu miere i se beau 2-3 cni/zi, dup mesele principale. Pot fi folosite
petale de la orice specie de trandafir, n afar de cele ale florilor de mce.
Pentru tratarea afeciunilor aparatului respirator (bronectazie, astm) se poate folosi un
macerat din 100 g petale proaspete, tocate mrunt i puse ntr-un vas de sticl, n care se
adaug 150 g miere de tei. Se amestec pn la omogenizare, se acoper vasul i se las la
macerat timp de 5 zile, la frigider. Se consum cte o linguri, dimineaa i seara. Nu se
pstreaz la temperatura camerei mai mult de 3 zile, deoarece devine toxic. Maceratul preparat
din 10 g petale proaspete sau 5 g petale uscate inute timp de 3-5 zile n 90 g miere, se
folosete n tratamentul micozelor bucale la sugari. O soluie din 50 g petale proaspete
macerate 10 zile n 200 ml vin rou, este excelent n gargarisme (pentru stomatite), n loionri
pentru ntreinerea prului i n irigaii vaginale pentru combaterea leucoreei.
Tinctura se face din 10 g petale proaspete puse n 100 ml alcool de 60 de grade i lsate la
macerat 10 zile. Se agit zilnic de cteva ori, pentru uniformizare, se strecoar i se trece lichidul
n sticlue de culoare brun, bine capsate. Se consum cte 10-20 de picturi diluate n ap, de 23 ori/zi, ntre mese, pentru tratament n caz de grip, astm, hemoptizie i dizenterie. Aceast
tinctur se poate folosi i pentru frecii cutanate cu rol cicatrizant n acnee i rni.
Apa de distilare sau apa de roze rezult dup separarea uleiului eteric prin decantare.
Amestecat n infuzie de pelin alb, combate durerile de inim, gastrointestinale i de ale.
Simpl, se poate folosi pentru splturi oculare, cu ajutorul unui tampon de vat, sau se pun
comprese sterile n afeciuni oculare, dureri de dini, eczeme i urticarie. Contra pistruilor se
prepar o soluie din 300 ml ap de roze, 25 g flori de portocal, 150 ml glicerin, 25 ml alcool de
60 de grade i 2,5 g caolin (se fac tamponri ale feei de 2-3 ori/zi). O loiune antiacneic
extrem de eficient se prepar din 100 ml ap de roze i 100 ml alcool camforat (se fac frecii
uoare n fiecare sear). Din 500 ml ap de roze, 500 ml rom i 25 ml amoniac, se prepar un
amestec foarte bun pentru combaterea mtreii (se fac frecii de 2-4 ori/sptmn). Pentru

69

combaterea ridurilor, se prepar o loiune tonic din 200 ml ap de roze, 50 ml lapte de migdale
i 4 g sulfat de aluminiu.
Proporia ingredientelor pentru mierea de trandafiri este de 100 g petale proaspete la 500 ml
alcool alimentar de 60 de grade. Se las la macerat 24 de ore, se preseaz i se strecoar. Se
adaug 900 g miere de albine i 100 g glicerin. Se pune, apoi, pe baia de ap i se
concentreaz pn la 1 kg. Preparatul se folosete n caz de diaree cronic, angin, iritaii
ale gurii la copii, afte bucale i alte afeciuni la gt i gur.
Oetul aromatic din trandafiri se prepar din 250 g petale proaspete la 200 ml alcool de 70 de
grade, amestecat cu 1800 ml oet de calitate (eventual de mere). Se las la macerat 8-10 zile, cu
agitaie zilnic. Apoi, se strecoar prin tifon dublu, petalele se storc, iar oetul se trece n sticle
brune, bine nchise. Se consum cteva picturi ntr-un pahar cu ap, pentru dureri de cap,
angin, scderea febrei n rceli, afeciuni n gt (amigdalit, traheit, laringit) i redarea
vitalitii persoanelor slbite. Este foarte bun n caz de lein.
Pentru frecii n dureri reumatice i rceli, inflamaii ale esuturilor lezate, rni i ulceraii
sau comprese pe frunte pentru dureri de cap i insolaii, se prepar un oet aromatic din 100
g petale uscate i 1 l oet de vin, la care se adaug 3-5 g rdcini de stnjenel. Se macereaz 10
zile la soare.
Pentru ungerea buzelor crpate sau a fisurilor de pe mamelonul snului, rezultate foarte bune se
obin cu un unguent din 20 g petale uscate i mcinate de trandafir, care se amestec n 10 g
untur. Se las 2 zile la macerat, apoi, se nclzete la foc lent i se mai adaug 20 g pulbere de
petale.

Rostopasca

Se spune ca forta ei este egala cu a soarelui

Darul cerului - Rostopasca. Alchimistii visau s-o transforme in aur. Pretul ei se afla
insa in alta parte: puterea fenomenala de-a vindeca .
Greu sa mai gasesti in natura o imperechere asa de desavarsita intre modestie si forta.
Banala ca infatisare, cu floricica ei galbena pusa-n cruce, rostopasca este una dintre cele
mai puternice plante de pe pamant. Nu degeaba credeau alchimistii ca pot scoate aur din
petalele ei. Se spunea ca are o forta egala cu a soarelui si de asta romanii au botezat-o
"Chelidonium", "darul cerului", iar vracii o culegeau numai in crucea zilei, cand soarele
era in zodia Leului. Dar si faimosii botanisti ai antichitatii i-au acordat rostopascai mare
consideratie. Paracelsus facea o analogie intre laptele ei de culoare portocalie si secretia
biliara, folosind-o in vindecarea ficatului, a bilei si-a fierii. Chiar si Hahnemann,

70

fondatorul homeopatiei, isi vindeca bolnavii de ficat cu rostopasca, in vreme ce cu mult

inaintea lui, Dioscoride o recomanda pentru vindecarea cataractei si a conjunctivitei. O
confirmare "istorica" a calitatilor ei ii apartine marelui pictor german Albrecht Durer, care
a imortalizat-o intr-o pictura, dupa ce cu ajutorul ei s-a vindecat de ficat.
Astazi, rostopasca este recomandata ca remediu in peste 150 de afectiuni, de la
dermatoze banale, la temutul cancer sau la infectiile virale, inca imposibil de tratat
cu medicamentele actuale. Dar sa-i cunoastem mai indeaproape "minunile".
Cum se culege si cum se pastreaza rostopasca
De la rostopasca se culege partea aeriana a plantei, adica tulpina, frunzele si florile, cu
grija pentru a nu dezradacina planta, care va da apoi alte tulpini. Culesul se face pe timp
frumos, insorit, in zile fara ploaie (ploaia favorizeaza brunificarea plantei, ceea ce duce la
degradarea principiilor active). Imediat dupa culegere, tupinile de rostopasca se pun la
uscat in strat subtire, intr-un loc umbros si lipsit de umiditate. Dintr-o jumatate de
kilogram de planta proaspata rezulta aproximativ o suta de grame de planta uscata. In
stare proaspata, tulpinile de rostopasca lasa un suc (latex) portocaliu, care are proprietati
medicinale foarte importante, pe care planta uscata nu le mai pastreaza.
Patru retete de preparare a rostopascai:
1. Pulberea
Se obtine prin macinarea cat mai fina a tulpinilor uscate de rostopasca cu rasnita electrica
de cafea. Depozitarea pulberii se face in borcane de sticla inchise ermetic, in locuri
intunecoase si reci, pe o perioada de maximum 3 saptamani (deoarece principiile active
se oxideaza rapid). De regula, se administreaza de 3-4 ori pe zi cate un sfert de lingurita
(aproximativ 1 g), pe stomacul gol.
2. Tinctura
Se pun intr-un borcan cu filet, 15 linguri de pulbere de rostopasca, peste care se adauga
doua pahare (400 ml) de alcool alimentar, de 50 de grade. Se inchide borcanul ermetic si
se lasa la macerat vreme de doua saptamani, dupa care se filtreaza, iar tinctura rezultata
se pune in sticlute mici, inchise la culoare. Se administreaza de patru ori pe zi, cate 50100 de picaturi, diluate in putina apa.
3. Infuzia combinata
Se pun 3-4 linguri de rostopasca maruntita la macerat in jumatate de litru de apa, vreme
de 8-10 ore, dupa care se filtreaza. Preparatul rezultat se pune deoparte, iar planta ramasa
dupa filtrare se fierbe in inca jumatate de litru de apa, vreme de cinci minute, dupa care
se lasa sa se raceasca si se filtreaza. In final, se amesteca cele doua extracte, obtinandu-se
aproximativ un litru de preparat, care se foloseste mai ales extern, sub forma de
comprese, gargara si bai.
4. Cataplasma cu rostopasca
O mana de frunze maruntite de rostopasca se lasa timp de 1-2 ore sa se inmoaie in apa
calda (40-50gr.C). Se aplica apoi pe locul afectat, acoperindu-se cu un tifon. Se lasa sa
actioneze vreme de 1 ora.
Tratamente de uz intern

71

Spasmele digestive - sunt eficient combatute de catre tinctura de rostopasca, din care se
iau cate 3-4 lingurite pe zi. Tratamentul se face simptomatic, de cate ori apar spasme,
anumite substante continute de aceasta planta (alcaloizi) relaxand prompt musculatura
neteda a tubului digestiv.
Diskinezia biliara - un grup de cercetatori romani, condusi de dr. Hriscu A., a demonstrat
efectele exceptionale ale rostopascai in combaterea tulburarilor biliare, inclusiv a
diskineziei. Se administreaza pulberea, cate un varf de cutit luat de trei ori pe zi, la orele
8, 13 si 19. Acest tratament se face vreme de 30 de zile, urmate de 10 zile de pauza, dupa
care se poate relua. Are o eficienta greu de egalat de orice medicament de sinteza.
Tratamentul este foarte eficient si pentru prevenirea litiazei biliare.
Indigestia si dispepsia - conform cercetarilor medicului german J.C. Bauman, nu exista
medicament mai eficient ca rostopasca in tratarea problemelor legate de digestie.
Jumatate de lingurita de tinctura de rostopasca, administrata de 4 ori pe zi, diminueaza
senzatia de greata, stimuleaza puternic producerea de sucuri gastrice si de bila, elimina
starea de disconfort, de greutate in stomac, ce apare in cazul indigestiei. Fiecare doza de
rostopasca se ia cu 10 minute inainte de masa. Se tin cure de cate 3 saptamani.
Migrena biliara, migrena in general - se ia o lingurita rasa de pulbere de rostopasca pe
stomacul gol, in doza unica, pentru 24 de ore. Efectele sunt de-a dreptul spectaculoase: in
mai putin de o ora, bila este drenata, durerile de cap si senzatia de greata dispar, la fel ca
si sensibilitatea excesiva la zgomote, la lumina si la mirosuri. Tratamentul se face
ocazional, atunci cand apar durerile de cap si celelalte simptome specifice migrenei.
Pancreatita - iata o reteta care face adevarate minuni in aceasta afectiune periculoasa si
greu de tratat: cinci grame de rostopasca uscata si maruntita se oparesc cu un litru de apa
clocotita si se lasa sa se infuzeze 12 ore, intr-un vas smaltuit (extractul nu trebuie sa intre
in contact cu metale). Ideal este sa se prepare infuzia la ora sase seara si sa se strecoare la
sase dimineata, cand se mai adauga 200 de grame de miere de salcam sau poliflora (nu de
alt soi) si se amesteca bine. Se ia o lingura din acest preparat, din ora in ora, inainte sau
dupa ce mancam. Dupa 2 luni de tratament, simptomele bolii dispar.
Boli de ficat - ceea ce medicina populara stie dintotdeauna, a fost confirmat si pe cale
stiintifica: rostopasca este un extraordinar stimulent al functiei hepatice. Se administreaza
sub forma de pulbere, cate un varf de cutit (aproximativ 0,5 grame) de 4 ori pe zi, in cure
de 21 de zile, cu 7-10 zile de pauza. Este un remediu excelent, pentru persoanele cu
afectiuni ale ficatului aparute in urma intoxicatiilor si a otravirilor, a infectiilor cu virusul
hepatitei.
Herpesul bucal si herpesul genital - se combat eficient, atat intern, cat si extern, cu
ajutorul tincturii de rostopasca. Intern, se administreaza cate o lingurita de tinctura de trei
ori pe zi in cure de 12 zile. Pentru utilizarea externa, se combina tinctura de rostopasca, in
proportii egale, cu tinctura de propolis, si se aplica prin picurare (nu prin tamponare cu

72

vata) pe zona afectata, de 4-6 ori pe zi. Efectele sunt rapide si de durata.
Cancerul - rostopasca este pe cale sa provoace o puternica disputa in lumea
specialistilor, legata de tratarea bolii canceroase. De "vina" sunt cercetatorii din spatiul
ex-sovietic, care au studiat efectele rostopascai asupra cancerului vreme de mai multe
decenii si au creat chiar un medicament de semi-sinteza, derivat din ea: "Ukrain". Din
cercetarile lor rezulta ca sucul de rostopasca aplicat pe zonele afectate de cancerul de
piele, dar si pe tumorile exteriorizate, face adevarate minuni, in timp ce pulberea
administrata intern amelioreaza starea bolnavilor de cancer. Se ia un sfert de lingurita de
pulbere de rostopasca de 4 ori pe zi, in cure de doua luni, cu 3 saptamani de pauza. Este
un remediu cu efecte imunomodulatoare certe (ajuta la distrugerea celulelor maligne de
catre sistemul imunitar) si cu o posibila actiune citostatica directa. Conform cercetatorilor
rusi si ucraineni, substantele active din rostopasca sunt eficiente in cancerul pancreatic,
ovarian, faringian, ano-rectal, de colon, de san, de ficat.
Tratamente de uz extern
Tuse convulsiva - gargara cu infuzie combinata de rostopasca are efect calmant foarte
eficient. Se fac 4-6 gargare pe zi, cu infuzie calduta.
Faringita, laringita, infectii in gat in general - se amesteca intr-un pahar de infuzie
combinata de rostopasca o lingurita de sare marina. Cu acest preparat se face gargara - 3
reprize pe zi, a cate 3 minute fiecare. Cercetatorii rusi afirma ca acest preparat are efecte
antibiotice si antivirale extrem de puternice, eliminand prompt infectiile de la nivelul
gatului.
Rani infectate - se pun comprese cu tinctura de rostopasca pe zona afectata si se tin
vreme de 30 de minute. Se fac 2-3 aplicatii pe zi. Eficienta lor este imediata. Studiile
cercetatorului rus Vladimir Molochko demonstreaza ca rostopasca distruge bacteriile
patogene din zona tratata, dar reuseste si sa penetreze tesuturile in profunzime, vindecand
astfel infectia complet.
Eczeme infectioase - se aplica, vreme de o ora pe zi, cataplasme cu rostopasca.
Tratamentul se face vreme de 3-4 saptamani si are efecte excelente, daca dupa aplicatia
cu rostopasca se spala zona tratata cu tinctura de propolis nediluata.
Hepatita virala - fitoterapeutul francez Maurice Messegue a tratat foarte eficient aceasta
boala, intr-un mod mai putin obisnuit: cu bai cu infuzie combinata de rostopasca. In
fiecare seara, se fac bai de maini si de picioare cu apa fierbinte, in care se pun 1-2 litri de
infuzie combinata de rostopasca. Se tine fiecare membru vreme de 15 minute in baie,
apoi se tamponeaza usor cu un prosop (nu se clateste si nu se sterge). Este un tratament
bland si eficient, prin care principiile active ale plantei sunt preluate de catre circulatia
sanguina periferica si sunt transportate in ficat, unde isi exercita actiunea terapeutica.

73

Sucul de rostopasca
Se obtine prin stoarcere, din tulpinile de rostopasca proaspat rupte. Se obtine un suc
portocaliu, extrem de activ terapeutic, ce are o multitudine de aplicatii medicale populare,
mare parte dintre ele fiind validate si de catre stiinta. De regula, sucul de rostopasca se
foloseste extern, intern el avand un potential toxic mult mai mare decat rostopasca uscata
si fiind ca atare foarte greu de folosit.
Negi - dimineata si seara, se pune pe zona afectata suc de rostopasca, de mai multe ori
succesiv, la intervale de jumatate de minut. Locul nu se spala, ci se lasa sucul sa actioneze
in profunzime. De regula, in 2-6 saptamani de tratament zilnic, negii dispar. Remediul sia dovedit eficienta si in vegetatiile veneriene.
Cataracta - se ung pleoapele inchise cu suc de rostopasca, care se lasa sa actioneze
vreme de 15 minute, apoi se spala. Aplicatia se face seara, si are o eficienta terapeutica
surprinzator de mare, in cazul cataractei, dar si al ochilor obositi si al hipermetropiei.
Cancer de piele si tumori exteriorizate - se pune suc de rostopasca pe zona afectata si
apoi se acopera cu o bucata de nailon, asa incat apa din latex sa nu se evapore.
Tratamentul se face vreme de jumatate de ora - o ora pe zi, cat mai des posibil (ideal ar fi
zilnic). Principiile active citostatice ale rostopascai actioneaza in profunzime, inhiband si
distrugand celulele maligne.
Chist ovarian, chisturi - se unge pielea din zona ovarelor (sau din alta zona afectata) cu
suc proaspat de rostopasca si apoi se maseaza foarte usor, circular. Intreaga procedura
dureaza 10 minute si se face dimineata.
Contraindicatii
Aceasta planta nu se va administra copiilor sub 12 ani, femeilor gravide sau care
alapteaza.
Precautii in utilizarea rostopascai
Administrata in supradoza (peste patru grame de planta uscata, luata zilnic, de catre un
adult de 75 de kilograme) rostopasca provoaca gastroenterita, tuse, probleme de
respiratie, spasme digestive. In doze foarte mari, poate da paralizie temporara si tulburari
cardiace.
In cazuri rare (pana in anul 2006 fusesera raportate 30 cazuri in toata lumea), care tin de
o sensibilitate individuala, rostopasca poate da si tulburari hepatice, mergand pana la
hepatita. Aceste probleme au aparut chiar in cazul administrarii in doze normale, motiv
pentru care tratamentul cu rostopasca va fi inceput gradat, cu doze mici, si va fi intrerupt
imediat ce apar simptome cum ar fi greata, inapetenta, marirea in volum a ficatului,
colorarea in rosu a urinei ori ingalbenirea corneei.
Aplicata pe piele, rostopasca (mai ales sucul) poate produce alergie, motiv pentru care,
inainte de inceperea tratamentului se va face mai intai un test pe o suprafata mica de
tegument si abia apoi se va folosi in cantitate mare.

74

Anasonul (Pimpinella anisum - Fam. Umbeliferae)

Denumiri populare mai cunoscute: badean, anis, chimen (chimion) dulce, molura.
Prezentare: este o planta ierboasa, aromatica, cu tulpina cilindrica goala in interior,
ramificata si inalta pana la 75 cm, ce are frunzele bazilare ovale, dintate pe margine, iar
cele superioare profund divizate in segmente liniare; are flori mici si albe.

Raspandire: originara din Asia occidentala si nord-estul Africii, se cultiva pentru uleiul
eteric (2-3 %) si substantele grase (18-20 %) ce se extrag din seminte. In tara noastra
gasim planta in judetele Ilfov, Ialomita, Teleorman, in sudul Oltului, Dolj, Timis,
Constanta si in regiuni cu o altitudine de 100-200 m, ce coincid si cu zonele favorabile
sfeclei de zahar.
Mare atentie de a nu confunda fructele de anason (Fructus Anisi vulgaris) cu fructele de
cucuta (Conium maculatum) care sunt deosebit de toxice. Trebuie sa stiti ca anasonul este
o specie exclusiv de cultura, in timp ce cucuta creste spontan pe locuri necultivate.
Fructele de anason sunt acoperite de peri aspri, de culoare bruna-verzuie, cu diametrul de
3-4 mm, in schimb cele de cucuta nu au peri.
Crestele la fructele de anason sunt lineare, iar la cele de cucuta sunt ondulat-crestate. Din
punct de vedere al gustului, fructele de cucuta sunt respingatoare, spre deosebire ce cele
de anason care au un gust placut.
Recoltarea anasonului se face dimineata pe roua, seara sau chiar noaptea, pentru a evita
pierderile prin scuturare.
Componentii principali: ulei vegetal (anetol, aldehida anisica), lipide, substante
minerale, protide, zaharuri, amidon, aldehida acetica, colina, cetone.

Proprietati: stimuleaza functiile pancreatice, este antiseptic si carminativ.

Indicatii: expectorant in bronsita, ca diuretic, in digestia si cresterea apetitului, in
calmarea durerilor abdominale si eliminarea gazelor din stomac, in combaterea
viermilor intestinali si a colicilor intestinale si gastrice la sugari si copii, in marirea
cantitatii de lapte la femeile care alapteaza.

75

Mod de folosire: infuzie, fructul bine copt.

Pentru eliminarea viermilor intestinali: la sugari (infuzie din 5-6 fructe la o cana mica); la
adulti (o lingurita de fructe la 300 ml apa clocotita), se lasa 15 minute dupa care se
strecoara si se bea in trei reprize inaintea meselor principale. Trebuie folosit in timp scurt,
caci anetolul este toxic.
Contraindicatii: gastrite, ulcer gastric si duodenal, enterocolite acute si cronice.

AREIUL IUTE
Denumirea sa stiintifica este Capsicum annuum L., iar
numele comune sunt ardei iute, chilli, cayenne. Despre
efectele lui terapeutice ne-a vorbit dr Ramona Weisz, din
partea companiei Hofigal.

INHIBA SENZATIA DE DURERE

Capsaicina este substanta din ardei care ii da gustul iute. Este un antioxidant care
protejaza ADN-ul fata de cancerigene. Actiunea sa chemopreventiva a fost
demonstrata la cancerul ovarian, mamar, de ficat si plamani, precum si la leucemie.
In urma unor experimente, celulele cancerigene au devenit mai mici, ajungand apoi
celule moarte. De asemenea, capsaicina previne comotiile si coboara nivelul
colesterolului. Aplicarea repetata de capsaicina inhiba senzatia dureroasa. Este
folosita in prezent in neuropatia diabetica, nevralgia postherpetica, maladii
reumatice si migrena.
DOAR GATIT, IRITA STOMACUL
Ardeiul iute este bogat in vitaminele A, B1 si B2, C si P. Consumat in doze mici,
ajuta la stabilirea unei digestii normale, iar in doze mari are actiune purgativa. El
poate poate fi consumat si de cei care sufera de ulcer gastroduodenal. Aceasta
deoarece irita stomacul numai in stare gatita. Consumul regulat de ardei iute este
recomandat de catre unii naturisti in caz de anorexie, hemoroizi, congestie a
ficatului, vene varicoase si probleme vasculare.
DURERI DE SALE
Decoctul din ardei iute se foloseste pentru gargara, eficienta in bolile gatului.
Extern, se utilizeaza contra durerilor reumatice si a crampelor musculare.
Specialistii au ajuns chiar la concluzia ca plasturele din cayenne este o alternativa la
alte tratamente pentru durerile de sale.
ANTIREUMATIC

76

Crema pe baza de capsaicina are efect calmant in in tratamentul durerii

genunchiului la cei care sufera de osteoartrita sau artrita reumatoida. Se mai poate
folosi si tinctura de ardei iute, din care se iau 10-30 de picaturi, diluate in apa sau
ceai.
Dureri de gat - se foloseste un extract in apa de ardei iute, un preparat simplu, dar cu
efecte antiinfectioase extrem de puternice, care poate opri racelile chiar in faza incipienta.
Iata cum se obtine acest remediu: un varf de cutit de seminte de ardei iute se pune intr-un
sfert de cana (50 ml) de apa clocotita, se lasa vreme de 20 de minute, apoi se amesteca cu
miere. Se consuma cu inghitituri mici, lasand sa alunece lent pe gat. Efectele sunt
imediate.
Rinita (guturai) - se recomanda consumarea ardeiului iute drept condiment, mai ales in
ciorbe si supe fierbinti, care ii potenteaza efectul. Substantele continute de ardeiul iute
desfunda imediat nasul, intensifica circulatia in zona cailor respiratorii superioare si fac
sa creasca temperatura corpului. In cazul in care din cauza guturaiului simtiti ca nu mai
aveti miros, inspirati in dreptul unei despicaturi facute cu cutitul intr-un ardei iute.
Lombosciatica - se obtine o tinctura de ardei iute astfel: 20 ardei iuti se piseaza bine,
dupa care se pun intr-un borcan in care se adauga un pahar (200 ml) de alcool de 50 de
grade. Se inchide borcanul ermetic si se lasa la macerat continutul vreme de zece zile,
dupa care se filtreaza prin tifon. Cu preparatul obtinut se fac comprese, care se pun pe
zona dureroasa si se tin vreme de 10-30 de minute. Tratamentul se repeta de 1-2 ori pe zi,
pana la disparitia durerilor. Are un puternic efect rubefiant asupra pielii, motiv pentru
care persoanele sensibile vor aplica remediul cu tinctura diluata.
Crampe musculare (carcei) - este foarte utila introducerea in alimentatie a ardeiului
iute. Pe langa faptul ca este bogat in vitamina C, utila pentru sistemul circulator si
muscular, are efecte de intensificare a circulatiei sanguine si de crestere a temperaturii
corpului. Zilnic, persoanele cu predispozitie spre crampe musculare vor consuma 1-2
ardei iuti si, in plus, vor face urmatorul tratament extern:
Circulatie periferica deficitara (maini si picioare reci) - se maseaza foarte usor mainile
si picioarele cu o solutie preparata din cinci lingurite de ardei iute maruntit (poate fi si
boia de ardei iute), jumatate de pahar de otet si jumatate de pahar de spirt, care au stat
sapte zile la macerat.

Busuiocul,
un revigorant al functiilor hepatice
Busuiocul este o planta cu miros si gust caracteristic, placut aromat, ceea ce a deteminat
popularitatea acestuia ca si condiment in preparatele culinare. Demn de remarcat este ca
aceasta planta are un important rol in fitoterapie. Compozitia bogata in substante
benefice, cu actiuni antimicrobiene sau antiinflamatorii, face ca busuiocul sa fie de un
real ajutor in tratamentul multor afectiuni

77

Un remediu de nadejde in tulburarile gastro-intestinale, busuiocul stimuleaza

digestia, calmeaza colicile, ajuta la eliminarea gazelor, este antiemetic, antiseptic
intestinal si diuretic.
In inflamatiile cailor respiratorii planta este utilizata ca antiseptic respirator,
antispastic, antitusiv, bronhodilatator. De asemenea, printre proprietatile
busuiocului se mai numara si cele de galactogog (stimuleaza secretia de lapte),
reechilibrant al activitatii endocrine, stimulent al sistemului imunitar, tonic general,
tonic nervos, antidepresiv
Busuiocul (familia Labiatae) este format din tulpina si ramuri tinere acoperite cu frunze
de culoare verde, terminate cu sau fara inflorescente. Florile busuiocului au corola alba
sau alburie - roz cu tubul scurt. Se utilizeaza toate partile plantei.
Actiune la nivelul ficatului
S-a constatat ca busuiocul potenteaza puterea de dezintoxicare la nivelul ficatului,
deoarece in frunzele de busuioc sunt prezente sase substante cetonice cu actiune directa
asupra celulelor hepatice, care cresc potentialul metabolic al acestora. Cuplarea acestor
molecule pe suprafata membranelor celulelor ficatului determina o reactie biochimica in
lant, care conduce la o rapida crestere a fabricarii de enzime necesare ficatului. Ca
urmare, o serie de functii hepatice sunt stimulate, efectele fiind rapide si foarte eficiente.
Astfel, ceaiul de busuioc creste viteza de metabolizare a unor toxine provenite din
alimentatie (grasimi, carne prajita, coloranti chimici) si creste totodata sinteza enzimei
care distruge alcoolul patruns in organism. De asemenea, consumul de ceai de busuioc
scade efectul nociv al nicotinei si al altor toxice cu nucleu de tip nicotinic, patrunse in
sange prin inhalare sau ingestie.
Efectul cetonelor din ceaiul de busuioc se face resimtit si in planul capacitatii hepatice de
a creste sau micsora proportia glucozei din sange. Ca urmare, variatiile de glicemie vor fi
rezolvate cu mai multa promptitudine de ficat.
De asemenea, ceaiul de busuioc poate reduce viteza de transformare a zaharurilor in
grasimi.
Modalitati de administrare

infuzia: o lingurita de planta la 200 ml de apa clocotita. Se lasa la infuzat 5-10

minute. Se beau 3 ceaiuri caldute pe zi, dupa mesele principale, de preferinta unul
seara inainte de culcare. In colitele de fermentatie se bea neindulcit sau indulcit cu
zaharina.
Tinctura de busuioc se recomanda intern in: astenie, depresie, nevroze (se
administreaza impreuna cu tinctura de sunatoare), prevenirea imbatranirii
premature; impotenta, frigiditate (se combina cu tinctura de branca ursului),
migrena, dureri de cap care apar pe fond nervos, oboseala, surmenaj, guturai,
gripa, bronsita acuta, tuse, infectii renale si urinare in faza acuta, colita de
fermentatie, gastrita hiperacida, balonare, anorexie, voma si dispensii pe fond de
nervozitate. Administrare: 1 lingurita de tinctura diluata in 100 ml de apa, de 3-4
ori/zi. Se administreaza la nevoie sau in cure de 3 saptamani. Extern, tinctura de

78

busuioc este indicata in: dureri de cap frictionari pe ceafa si pe pielea capului;
nevralgii frictionari usoare pe zona dureroasa.
Busuiocul este un antialgic si un tonic general. Uleiul volatil continut de acesta are
proprietati antimicrobiene si antifungice.
Utilizari externe
Busuiocul contine uleiuri volatile, avand proprietati antiseptice, bactericide,
antiinflamatorii si cicatrizante. In cosmetica se foloseste infuzia sub forma de comprese
sau pulverizari in cazul tenului gras si acneic. De asemenea, pentru indepartarea
mirosului neplacut al respiratiei si intarirea gingiilor, se fac spalaturi bucale cu ceai de
busuioc.
Cosmetica
Pentru tenurile sensibile, acneice se poate utiliza un gel antiacnee cu busuioc. Acesta
poate fi procurat din magazinele de specialitate si contine extract de busuioc, de
galbenele si de coada-soricelului, ingrediente cu larg spectru antimicrobian si substante
keratoplastice. Gelul de aplica dimineata si seara. Obligatoriu, dupa extragerea
comedoanelor, se curata pielea cu ajutorul unui tampon de vata imbibat cu lotiune tonica.
Se aplica apoi gelul antiacnei

Un medicament numit... CEAPA

De la o vreme incoace, tot ce punem in farfurie se studiaza in laboratoare si
universitati.
Stiinta isi intoarce atentia spre farmacia naturii, descoperindu-i cu uimire potentialul,
subapreciat pana acum. Iar printre motivele de mirare, la loc de frunte se afla una dintre
cele mai umile legume, pe care nimeni nu da doi bani: ceapa. Pare de necrezut, dar in
spitale universitare din Japonia, din Iran sau din Rusia, in laboratoarele unor facultati de
medicina si farmacie din Italia, din Israel, din India sau din Franta, ceapa se afla in topul
celor mai cercetate legume. Concluzia e simplu de tras: ceapa are un potential vindecator
uluitor, pe care daca noi, oamenii moderni, l-am cunoaste in profunzime, am putea sa ne
punem la adapost si chiar sa ne tratam de boli pe care, deocamdata, medicina moderna nu
stie sa le vindece.

Boli ce pot fi prevenite cu ceapa

Cancerul - un studiu realizat de cercetatorii italieni asupra populatiilor din sudul Europei
arata ca exista o proportie inversa intre frecventa utilizarii cepei in alimentatie si riscul de
aparitie al mai multor forme de cancer: bucal, esofagian, colo-rectal, laringian, de san,
ovarian, de prostata, renal. La fel ca usturoiul si prazul, ceapa prezinta capacitatea de a
acumula seleniu din sol, o substanta protectoare impotriva aparitiei cancerului. Consumul
de ceapa (cel putin jumatate de ceapa cruda pe zi) a fost asociat, intr-un alt studiu francez,
cu o reducere de cel putin 50% a riscului de aparitie a cancerului de stomac, dar si cu o
reducere semnificativa a incidentei cancerului de san.
79

Litiaza renala cu urati - este foarte bine prevenita de consumul zilnic al unei salate de
ceapa (120 grame), asezonata cu suc de lamaie. Substantele active din ceapa dizolva
calculii cu urati si previne formarea altora noi.
Diabetul - doua studii independente facute de spitalele universitare ale unor facultati de
medicina din India arata ca un consum zilnic semnificativ de ceapa cruda (140 de grame
pe zi) scade glicemia, prevenind si chiar tratand diabetul. Interesant este ca in aceleasi
studii s-a pus in evidenta un alt fapt remarcabil: ceapa NU reduce nivelul glicemiei la cei
care nu sufera de diabet.
Ateroscleroza - un studiu preliminar realizat cu voluntari barbati arata ca administrarea a
50 grame de ceapa proaspata pe zi diminueaza foarte mult riscul cresterii colesterolului
seric, determinat de o alimentatie cu un continut ridicat de grasimi. De asemenea,
consumul de ceapa previne ateroscleroza, ischemia cardiaca si amelioreaza
hipertensiunea.
Imbatranirea prematura - un studiu facut de o echipa de medici de la Novi Sad, Serbia,
arata ca ceapa cruda consumata zilnic are efecte bune de combatere a afectiunilor
cardiovasculare si a imbatranirii, datorita neutralizarii radicalilor liberi de catre
substantele antioxidante din ceapa.

Tratamente interne cu ceapa

Tulburari de memorie - se trateaza cu ceapa cruda, cate 80 de grame (o ceapa mai mare)
pe zi. Substantele active din ceapa au efecte neuroprotectoare si imbunatatesc irigarea cu
sange a creierului. Tratamentul cu ceapa inlatura mai ales problemele legate de memoria
de scurta durata, adica exact cea care este cel mai afectata in primele faze la bolnavii cu
Alzheimer. Tratamentele cu ceapa imbunatatesc totodata si coordonarea motorie, fiind o
sansa pentru persoanele in varsta
Depresie - doua-patru linguri de suc proaspat de ceapa, administrat dimineata si seara,
sunt un leac surprinzator de puternic impotriva depresiei. Sucul foarte proaspat de ceapa,
administrat pe stomacul gol, cu putin suc de fructe (mere sau portocale), stimuleaza
puternic activitatea sistemului nervos central, inducand o stare de vioiciune, optimism,
dorinta de actiune.
Sterilitate masculina - ceapa consumata sub forma de salata este un stimulent al
activitatii gonadelor la barbati, imbunatatind productia de sperma, dar si de testosteron.
Astfel, ceapa este si o speranta in tratamentul efeminarii barbatilor moderni, care au ajuns
din cauza tulburarilor endocrine produse de alimentatie, de sedentarism ori de consumul
de alcool, sa se confrunte in numar tot mai mare cu obezitatea, celulita, vergeturile,
ginecomastia etc.
Tuse persistenta, tuse convulsiva - se bea decoct de ceapa cat de fierbinte posibil,
indulcit cu miere. Doua-trei cani pe zi din acest remediu prea putin placut la gust, ba
chiar respingator pentru unii, are efecte aproape miraculoase de oprire a acceselor de
tuse, de eliminare a secretiilor de pe arborele bronsic, de refacere a epiteliilor distruse de
infectia respiratorie.
Litiaza biliara - se iau zilnic 2-3 lingurite de ulei, in care s-a macerat ceapa, preparat
dupa reteta data in anexa acestui articol. Tratamentul se face vreme de 14 zile, urmate de
7 zile de pauza, dupa care se poate relua. Este eficient pentru prevenirea formarii unor noi

80

calculi biliari, dar si pentru eliminarea celor existenti, mai ales daca nu sunt de
dimensiuni foarte mari.
Bronsita - se iau dimineata, la pranz si seara, cate 2-3 lingurite de sirop de ceapa, in cure
de cate 2-3 saptamani. Este un remediu util, mai ales in tratamentul bronsitei infectioase,
dar si al celei tabagice, precum si al celei alergice.
Adjuvant in astmul bronsic - zilnic se bea un sfert de pahar de lapte fierbinte, in care se
pune o lingurita de suc de ceapa si cateva picaturi de suc de usturoi. Acest preparat
favorizeaza eliberarea arborelui bronsic de secretii, elimina in buna masura senzatia de
sufocare, previne contractura spastica a cailor respiratorii.
Infectie cu candida pe traiectul digestiv - un studiu foarte recent arata ca sucul de ceapa
(50 ml), administrat in 3-4 reprize pe parcursul unei zile, combate infectiile cu candida si
cu multe alte ciuperci parazite, la fel de eficient ca multe alte medicamente de sinteza,
fara a da obisnuinta si nici reactii adverse. Acelasi studiu arata ca in tratarea candidei,
cele mai bune rezultate se obtin prin asocierea cepei cu usturoiul.
Adjuvant in ascita si in edeme cardiace - se consuma zilnic 50 ml de suc de ceapa
dizolvat intr-un pahar (200 ml) de lapte cald. Este un remediu stravechi (prima oara a fost
consemnat de catre Plinius cel Batran, cu 2000 de ani in urma), care in multe cazuri a dat
rezultate bune.
Tratamente externe cu ceapa
Alopecie - o echipa de la departamentul de dermatologie si venerologie a universitatii
medicale din Bagdad, Irak, a facut studii, publicate in "Journal of Dermatology", despre
efectele cepei in aceasta afectiune. Sucul proaspat de ceapa a fost aplicat sub forma de
frectie usoara, pe zonele afectate, de 2 ori pe zi, timp de 2 luni. Reinceperea cresterii
parului s-a declansat dupa 2 saptamani de la inceperea tratamentului, dupa 4 saptamani
efectul fiind sesizat la 47% din pacienti, iar dupa 6 saptamani la 86,9% dintre pacienti.
Efectele la barbati sunt considerabil mai bune decat la femei (93% au raspuns pozitiv la
tratament fata de 71,4%, in cazul femeilor).
Eczeme - componentii cu sulf, care dau mirosul specific din ceapa, sunt antiinflamatori si
au efecte antibacteriene si antifungice puternice. Din acest motiv, cataplasmele cu ceapa
aplicate zilnic, vreme de 45 de minute, pe eczemele infectioase, dar si pe cele alergice,
duc la diminuarea suprafetei zonelor afectate de catre acestea si la scaderea unor
simptome conexe (mancarimi, usturime etc.).
Degeraturi - se pun cataplasme cu ceapa rasa pe zonele afectate, care se tin vreme de
minimum doua ore. Este un tratament care da rezultate neasteptat de bune in degeraturile
de gravitate mica si medie.
Retentie de urina - un remediu de prim ajutor este cataplasma cu ceapa pusa pe zona
abdominala inferioara, vreme de cateva ore. Nu se stie exact mecanismul de actiune al
acestui remediu, dar are efecte certe de stimulare a functionarii rinichilor si eliminare a
urinei.
Remedii din ceapa
Salata
Este forma ideala de consum pentru o persoana care vrea sa obtina rezultate terapeutice
de durata. O ceapa mare (minim 80 de grame) se curata de coaja, se spala si se toaca

81

marunt. Apoi se freaca putin cu un varf de cutit de sare, se adauga suc de lamaie si
patrunjel tocat marunt dupa gust. Se consuma la o masa, doza fiind suficienta pentru o zi.

Sucul proaspat
Se poate obtine astfel:
* cu masina de tocat carnea, filtrand prin tifon ceapa dupa ce a fost bine zdrobita si
rezultand astfel un suc albicios
* cu o razatoare fina, prin care se da ceapa si apoi se stoarce prin tifon
* cu storcatorul electric centrifugal, obtinand un suc ceva mai limpede si mai pur, intrucat
pulpa este partial retinuta prin centrifugare.
Indiferent de metoda prin care a fost obtinut, sucul de ceapa este bine sa se consume
proaspat, cate 20-50 ml in doza unica, administrata inainte de masa.
Decoctul de ceapa
Se foloseste in afectiunile respiratorii si se consuma cat de fierbinte se poate suporta. Iata
reteta de preparare: se fierb la foc mic doua cepe cu tot cu coaja, vreme de cinci minute,
intr-o cana de apa, dupa care se lasa sa se raceasca vreme de 10 minute, acoperind vasul.
Se strecoara si se administreaza cat de cald posibil, cu miere.
Siropul de ceapa
Se amesteca foarte bine 10 linguri de suc de ceapa cu 20 de linguri de miere de salcam,
dupa care se pune intr-un borcan la pastrare. Se administreaza din acest preparat 2-3
lingurite, de trei ori pe zi.
Maceratul de ceapa in ulei
Doua cepe mari se taie marunt si se pun la macerat vreme de 6 zile, intr-o cana de ulei
virgin de masline (daca nu va permiteti, este bun si cel de floarea-soarelui). Dupa
macerare, preparatul se filtreaza prin tifon si se pastreaza inchis ermetic. Se administreaza
cate 3-4 lingurite pe zi.
Cataplasma cu ceapa
1-2 cepe se taie fin, se invelesc in tifon subtire si apoi se aplica pe zona afectata, unde se
tin vreme de 30-120 de minute. Este bine ca peste cataplasma cu ceapa sa se puna si o
folie de plastic, pentru a impiedica evaporarea unor substante active, dar si pentru a
diminua
Precautii si contraindicatii la tratamentul cu ceapa
Ceapa se consuma cu prudenta de catre bolnavii de gastrita, de colita de fermentatie si de
cei cu colonul iritabil. Exista relativ multe persoane care au o intoleranta digestiva mai
mica sau mai mare la ceapa. In cazul lor ingerarea cepei poate inhiba peristaltismul
gastric, poate incetini procesul digestiv, mergand pana la aparitia starilor de greata si a

82

indigestiei puternice. In aceste cazuri doza de ceapa va fi redusa pana la limita

suportabilitatii, organismul urmand sa fie obisnuit gradat cu acest remediu. De asemenea,
este bine ca dupa administrarea cepei sa se consume o portocala acrisoara, si sa se
mestece dupa aceea indelung coaja puternic parfumata a acesteia (este si una dintre
putinele metode care functioneaza pentru corectarea mirosului respiratiei).

Chimenul si chimionul
Sunt cunoscute din antichitate ca leac pentru durerile de stomac. Fructele lor
sunt atat de mici, incat sunt confundate cu semintele. Se gasesc si in farmacii, sub
forma de ceaiuri, dar si la raioanele de condimente. Este vorba, desigur, despre
chimen si chimion.
Desi au proprietati asemanatoare, este vorba de doua plante diferite. Chimenul
nu este acelasi lucru cu chimionul,
Chimenul: Cuminum cyminum
Chimionul: Carum carvi
Din pacate, aceasta confuzie o veti intalni in foarte multe publicatii, in special pe internet.
Retineti ca fructele chimionului sunt utilizate in special ca ceaiuri medicinale pe cand
fructele chimenului sunt folosite la condimentarea branzeturilor, a carnii, sau la
prepararea supelor si cremelor de legume.

Chimionul (Carum carvi)...

... este o planta ierboasa, bienala. In primul an de la plantare, chimionul formeaza o
radacina pivotanta, bine dezvoltata, si o rozeta bogata de frunze, iar in anul al doilea
ramuri purtatoare de frunze, flori si fructe.
Radacina este asemanatoare ca forma cu pastarnacul si este comestibila. Tulpina este
inalta de maxim un metru, in al doilea an. Pe ea gasim frunzele, usor aromate, dispuse
altern. Se pot folosi si ele in bucatarie, la supe, cand sunt inca tinere si fragede.
Chimionul infloreste la inceputul verii. Florile mici, albe, sunt grupate in inflorescente
asemanatoare cu o umbrela. Fructele (boabele) ajung la maturitate in lunile iulie-august.
Sunt mici, de foma ovala, dispuse in perechi de cate doua.
Sunt foarte aromate, datorita uleiului eteric, care poate reprezenta chiar sapte procente din
bob. Uleiul contine: carvona, dihidroxicarvona, carveol, dihidrocarveol.

Cultivarea chimionului in gradini

Chimionul este o planta de origine mediteraneana. El prefera un sol afanat, cu un bun
drenaj al apei, si multa lumina. Este pretentios si fata de caldura, la insamantare. Boabele
germineaza la 8 grade Celsius.
Cel mai adesea, chimionul este cultivat cu succes in zonele de deal.

83

Chimenul (Cuminium cyminum)...

... este originar din Asia. El creste pe solurile argiloase, uscate. Are, ca si chimionul,
nevoie de foarte mult soare pentru a se dezvolta in conditii ideale si pentru a produce
fructe aromate.

Supa de legume si chimen

Intr-o cratita, se calesc doua cepe taiate solzisori, impreuna cu o jumatate de telina si un
morcov, taiate cubulete. Dupa ce s-au inmuiat, se adauga doua lingurite de chimen, se
mai lasa doua minute amestecandu-se bine si se stinge cu supa de carne. Se lasa sa fiarba
20 de minute la foc mic, se ia de pe aragaz si se drege cu o lingura de smantana s
CHIMION CONTRA GAZELOR INTESTINALE
Chimionul este cunoscut inca din antichitate pentru calitatile carminative,
fiind un bun digestiv general. Faciliteaza menstruatia si activeaza secretia
laptelui la proaspetele mamici.
Se recomanda sub forma de ceai slab, dintr-o lingurita de fructe la 250 ml
apa. Se fierb timp de 2 minute, se acopera apoi vasul pentru 10 minute,
dupa care se strecoara. Doza este de o cana pe zi, dupa masa de pranz, in
caz de aerofagie, de indigestie si de spasme digestive, de fermentatii
intestinale, de menstruatie dificila, de insuficienta a laptelui post-natala, de
paraziti intestinali.

Coriandrul
(Coriandrum sativum)
La origine este o planta care creste in Asia, pe dealuri insorite si in zone nu foarte bogate
in precipitatii, utilizata de mii de ani in India, Iran si China. Are semintele usor picante si
foarte bogate in ulei volatil, cu o aroma dulce si oarecum grea. Interesant este ca, atunci
cand sunt proaspete, semintele de coriandru au un miros greu de suportat, pentru ca pe
masura ce se usuca, sa capete un parfum subtil (au un miros apropiat de cel al
lacramioarelor). La noi, coriandrul creste doar cultivat, nu se gaseste spontan sau
salbaticit (sub-spontan). Traditional, semintele sale sunt utilizate impotriva bolilor
gastrice si intestinale, insa studii recente valideaza folosirea lor in afectiuni mult mai
diverse, unde coriandrul are efecte uimitor de puternice.
Anxietate - semintele de coriandru erau folosite dintotdeauna in Iran pentru eliminarea
anxietatii si a insomniei. Experimente facute in anul 2005, in mai multe spitale din
Orientul Mijlociu, au confirmat efectele sale anxiolitice si calmante, foarte curand
urmand sa fie sintetizat in industria farmaceutica un medicament natural pe baza de
coriandru, folosit impotriva acceselor de panica, al sindromului depresiv-anxios sau al

84

insomniei aparute pe fondul starilor de angoasa. Pana atunci, va recomandam impotriva

acestor tulburari psiho-emotionale un tratament simplu, cu pulbere de coriandru, din care
se iau cate 2 grame de 4 ori pe zi, in cure de 49 de zile, cu 10 zile de pauza.
Cancer - intr-un mare numar de studii epidemiologice au fost identificate relatii clare
intre aparitia cancerelor si consumul anumitor alimente (cum ar fi carnea, indulcitorii
artificiali, E-urile etc.). S-a constatat insa si faptul ca exista alimente si condimente care
au un cert efect de protectie a organismului impotriva instalarii anumitor tipuri de cancer.
Administrarea la diferite animale de experienta a unei cantitati de seminte de coriandru
proaspat macinate (asa incat sa contina ulei volatil in proportie mare), a redus, de pilda,
valorile parametrilor tumorali. Aceasta inclusiv in cazul combinarii cu radioterapia, cand
efectele de protectie ale coriandrului impotriva instalarii tumorilor au fost mult
amplificate. Mesajul este simplu: folositi coriandru din belsug la masa - mai ales daca va
impacati cu aroma sa.
Cancerul hepatic - coriandrul este bogat intr-o substanta aromatica numita coriandrol,
care s-a dovedit a fi un adjuvant foarte bun in cancerul ficatului. In studiile pe animale s-a
constatat ca aceasta substanta blocheaza legarea aflatoxinei (o toxina hepatica) de Adn,
aflatoxina producand la oameni cancer hepatic. Se recomanda administrarea zilnica a
patru lingurite de pulbere de coriandru proaspat macinat (in ziua respectiva), in cure de
lunga durata - minim 3 luni. Acelasi tratament este recomandat si in cancerul la colon.
Cancer la san - se foloseste acelasi tratament de la cancerul hepatic, cu precizarea ca
dieta va fi foarte saraca in grasimi de orice fel, dar mai ales saturate (adica din carne, din
prajeli, din ulei rafinat, din margarina si din alte uleiuri hidrogenate, din lactate).
Diabet - un studiu realizat la universitatea din Ulster arata ca semintele de coriandru ajuta
la normalizarea nivelului de insulina la diabetici si diminueaza colesterolul. Se consuma
infuzie combinata din seminte de coriandru, cate un litru zilnic, in locul apei de baut.
Colici abdominale la adulti - se administreaza 1-3 cani de infuzie fierbinte de seminte
de coriandru. Este un puternic carminativ (elimina gazele intestinale) si spasmolitic.
Frunzele de coriandru
Au aparut si la noi, mai ales la sectoarele de produse alimentare din supermarketuri
(uneori sub numele de "cilantro"). Se consuma in salate, ca adaos la sandviciuri sau
antreuri etc. Ele au si cateva proprietati medicinale foarte valoroase:
Alergie - frunzele de coriandru contin antihistaminice naturale, vitamina C si
bioflavonoide ce reduc reactiile alergice de tipul febrei fanului. Se consuma sub forma de
salata, in cure de minimum 12 zile, fiind recomandate mai ales in timpul perioadelor cand
expunerea la factorii alergeni este mai intensa.
Hemoroizi si varice - continutul ridicat de bioflavonoide din frunzele de coriandru ajuta
in cazurile de hemoroizi, varice si alte probleme ale venelor. Se consuma de asemenea

85

sub forma de salata.

Precautii si contraindicatii
la utilizarea coriandrului
Uleiul volatil continut de semintele de coriandru poate provoca la unele persoane reactii
alergice, resimtite mai ales la nivel respirator. In cazul alergiei la coriandru, se observa
dificultate in respiratie, senzatie de catar, usturime pe caile respiratorii. Din acest motiv se
recomanda prudenta in administrarea acestei plante, care la inceput se va lua in doze mici
(0,5 grame zilnic).

Feniculul
(Foeniculum vulgaris)
Se mai numeste si finic, molura sau fincen, si este frecvent utilizat drept condiment si
planta medicinala, mai ales in Banat si in sudul Transilvaniei. In medicina populara
romaneasca, decoctul semintelor se dadea copiilor mici pentru "matrice" (afectiuni
abdominale). Fiertura de seminte de fenicul se lua pentru a spori secretia laptelui la femei
si pentru a usura durerile abdominale in perioada "randurilor rosii" (menstre). La origini,
este o planta mediteraneana, adusa la noi si cultivata inca din vremea dacilor (a fost adusa
din Grecia sau, dupa alte surse, chiar din Egiptul antic). Semintele de fenicul au o aroma
dulce, un efect de stimulare a digestiei si a metabolismului bland, fiind probabil planta
condimentara cel mai bine tolerata de organism. Poate fi administrata si bolnavilor de
gastrita, cu colonul iritabil sau care sufera de cancer localizat pe tubul digestiv.
Colici abdominale la sugari si la copii - semintele de fenicul sunt la ora actuala cel mai
bun medicament din lume impotriva acestei tulburari. Un studiu recent a dovedit ca
semintele de fenicul reduc spasmele intestinale, impiedica formarea gazelor si cresc
motilitatea intestinului subtire, reduc durata medie de plans a sugarilor datorita colicilor
la mai putin de 9 ore pe saptamana (fata de 16 ore pe saptamana), elimina complet
colicile la 35% din copiii tratati, nu au nici un fel de efecte adverse. Aceasta in timp ce
medicamentul alopat folosit pentru tratarea colicilor la copii, in 0,5% din cazuri, poate
provoca mari complicatii de sanatate. Se administreaza zilnic infuzia obtinuta din 15-20
de seminte la cana, care se ia in 3 reprize.
Dismenoree - un studiu facut in anul 2003, intr-o clinica de obstetrica si ginecologie, la
care au participat 70 de femei, a obiectivat efectele semintelor de fenicul in tratarea
menstrelor dificile, cu simptome cum ar fi spasmele uterine, durerile abdominale,
balonarea, durerile de ovare, iritabilitatea psihica, depresia. Concluzia: semintele de
fenicul pot fi folosite cu succes contra dismenoreei primare, fiind eficiente si fara efecte
secundare. Se administreaza sub forma de tinctura, din care se iau cate 50 de picaturi de
sase ori pe zi. Pentru efecte calmante asupra crampelor abdominale rapide, se recomanda
infuzia fierbinte.
Balonare, dureri abdominale produse de balonare - medicii germani recomanda
seminte de fenicul pentru probleme digestive cum sunt balonarea, indigestia, dureri
86

datorate acumularilor de gaze, sindromul colonului iritabil. Se administreaza sub forma

de pulbere, din care se ia cate jumatate de lingurita, inainte si dupa fiecare masa.
Gastrita hiperacida - intr-un pahar de lapte clocotit se pune o lingura de seminte de
fenicul si se lasa sa se infuzeze vreme de 30 de minute. Se consuma pe stomacul gol. Cu
conditia sa suportati laptele, efectele calmante gastrice sunt rapide si pe termen lung.
Astm alergic - se consuma zilnic jumatate de litru de infuzie combinata de seminte de
fenicul, in cure de 2 luni, cu 14 zile de pauza. Are efecte antiinflamatoare si antispastice
(actioneaza la nivelul sistemului nervos central), reducand intensitatea si frecventa
crizelor de astm.
Menopauza - de-a lungul timpului, semintele de fenicul au fost folosite popular pentru
efectele lor hormonale echilibrante si reintineritoare. Ele au un efect estrogen bland si
puternic, reducand pierderile de substanta osoasa, mentinand elasticitatea si stralucirea
pielii, protejand impotriva bolilor degenerative. Se administreaza sub forma de infuzie
combinata, cate 2 cani pe zi, in cure de 3 luni cu o luna de pauza.
Precautii si contraindicatii la tratamentul cu fenicul
Depasirea dozei zilnice normale de fenicul, adica 0,09 grame pe kilogram-corp, provoaca
fenomene severe gastro-intestinale (iritatii, colici) si nervoase (spasme, tulburari
senzoriale).

Piperul negru
Este cunoscut in Romania inca din Evul Mediu, fiind cea mai frecvent utilizata mirodenie
adusa din zona calda a Asiei. Pe langa binecunoscuta sa valoare culinara (mancarea "fara
sare si piper" este de neconceput in traditia romaneasca), piperul are si calitati terapeutice
incontestabile. In principal, uleiurile volatile pe care le contine au un efect antiinfectios
puternic asupra cailor respiratorii, stimuland, in plus, procesele digestive, actionand
asupra aparatului cardiovascular si chiar asupra metabolismului.
Tusea iritativa si tusea uscata - se amesteca doua varfuri de cutit de piper cu patru
lingurite de miere si cu putina zeama de lamaie. Pasta rezultata se consuma pe parcursul a
1-2 ore, luand inghitituri mici si lasand preparatul sa isi exercite efectele la nivelul
gatului.
Tusea spastica - se pun la macerat vreme de 7 zile, in 200 ml de alcool alimentar, cinci
linguri de piper negru si o lingura de cuisoare macinate. Dupa trecerea perioadei de
macerare, preparatul se filtreaza. Va rezulta un fel de... foc lichid, care se administreaza
diluat in apa sub forma de gargara. Are o actiune antitusiva extrem de puternica.
Substantele volatile din piper si din cuisoare exercita pur si simplu un efect anestezic
asupra terminatiilor nervoase de la nivelul gatului, declanseaza reflexul de tuse, ce va fi
astfel oprit.
Gripa in faza incipienta - se beau doua-trei cani de ceai aromatic fierbinte indulcit cu
miere. Reteta de obtinere a acestui ceai provine din medicina medievala franceza si - se
87

spune - nu da gres niciodata cand este vorba de oprit o raceala. Intr-o cana de apa
fierbinte se pun la infuzat doua varfuri de cutit de piper negru, un varf de cutit de cuisoare
si doua varfuri de cutit de scortisoara. Se lasa se infuzeze totul vreme de 10 minute, dupa
care se filtreaza, iar ceaiul rezultat se bea cat mai fierbinte posibil.
Indigestie - piperul negru este cel mai la indemana si cel mai eficient digestiv posibil.
Persoanele care se confrunta cu indigestii frecvente vor condimenta din abundenta hrana
cu piper negru, mai ales in zilele friguroase. Si inca un sfat: nu se consuma niciodata
iarna mancare de la frigider, ci doar calda. Sfatul este valabil si pentru urmatoarea
afectiune despre care vom discuta:
Balonare - preparati-va in casa o combinatie de condimente cu efecte carminative
puternice. Se amesteca o lingurita de piper negru proaspat macinat cu doua lingurite de
chimen si cu alte doua lingurite de anason. Adaugati aceasta combinatie cu gust si aroma
foarte placute in toate mancarurile care simtiti ca va baloneaza. Pentru un efect mai
puternic, beti dupa masa un ceai foarte cald, obtinut prin infuzarea acestei combinatii de
mirodenii.
Hipotensiune - leacul cel mai simplu, dar extrem de eficient, este suplimentarea cantitatii
de piper si de sare cu care este condimentata hrana zilnica. Aparent banalele condimente
pe care le consumam la fiecare masa au, atunci cand sunt in cantitati suficiente, efecte
hipertensoare puternice, de mare ajutor in zilele reci, de iarna.

Hreanul
Este folosit ca remediu natural inca din preistorie, bucurandu-se de mare incredere printre
daci. Insusi medicul roman Dioscoride, atunci cand vorbeste despre hrean, pomeneste si
denumirea sa dacica. Recomandat in peste o suta de afectiuni, in randurile de fata vom
vorbi doar despre bolile de sezon, pe care le tamaduieste hreanul. De altfel, hreanul este,
in mod special, o planta de iarna, substantele sale volatile, vitaminele si mineralele pe
care le contine fiind de un imens ajutor in lupta cu bolile sezonului rece.
Bronsita - uleiurile volatile din hrean sunt un antibiotic si un antiviral redutabil in lupta
cu aceasta afectiune, atat in forma sa cronica, cat si in cea acuta. Iata o reteta simpla, dar
care de multe ori a dat rezultate exceptionale: peste trei lingurite de hrean ras se pun trei
lingurite de alcool alimentar de patruzeci de grade si se lasa sa stea vreme de zece
minute. Dupa trecerea acestui interval de timp, se amesteca bine hreanul cu alte trei
linguri de miere, asa incat sa se intrepatrunda bine componentele. Se administreaza tot
acest amestec pe parcursul unei zile. Tratamentul dureaza minimum trei saptamani
Sensibilitate la frig, predispozitie spre degeraturi - iata un preparat care valorifica din
plin calitatile vitaminizante, vasodilatatoare si tonice nervoase ale hreanului: intr-un litru
de vin rosu, natural, se pun 15 linguri de hrean dat prin razatoarea fina si o jumatate de
lingurita de piper negru. Se astupa sticla si se lasa la macerat continutul vreme de 8-9
zile, dupa care se filtreaza. Se administreaza 3-4 linguri din acest vin tonic inainte de
88

fiecare masa.
Sinuzita cronica sau acuta - nu stiu sa existe vreun remediu mai eficient in aceasta
afectiune, ca hreanul. Se face o aplicatie externa foarte simpla, prin intermediul careia
sunt preluate de circulatia sanguina principiile active ale hreanului. Aceste substante
ajung astfel sa actioneze direct in zona sinusurilor si a cailor respiratorii superioare,
avand un efect puternic antiinfectios. Se pune pe frunte, spre radacina nasului, o
cataplasma obtinuta prin invelirea intr-un tifon subtire a doua-trei lingurite de hrean ras.
Cataplasma se tine vreme de 5-20 de minute. Cei cu o piele foarte sensibila se vor unge in
prealabil cu o alifie de galbenele si vor tine mai putin cataplasma, altfel pot aparea
inflamatii serioase. In timp ce tinem cataplasma pe frunte, se va declansa un proces
extrem de puternic de lacrimare si de eliminare pe cale nazala a secretiilor. Trebuie sa
lasam acest proces sa se desfasoare cat mai mult timp, el fiind extrem de benefic si
ajutand la o vindecare rapida. Repetata vreme de 5-7 zile la rand, aceasta aplicatie va
duce la eliminarea completa a acestei afectiuni, altfel foarte dificil de tratat cu
medicamente.
Reumatism - radacinile de hrean se taie cubulete si se pun pe calorifer sau in apropierea
unei surse de caldura ca sa se usuce. Atunci cand se elimina complet apa si devin uscate
ca iasca, se macina cu rasnita electrica de cafea sau in piua, obtinandu-se un praf alb, cu
efecte puternic iritative: faina de hrean. Se amesteca o parte de faina de hrean cu o parte
de tarate de grau, punandu-se apa cat sa se formeze o pasta. Aceasta pasta, invelita in
tifon, se aplica pe articulatiile afectate si se tine vreme de o ora. Are o actiune
incalzitoare, antinevralgica si antiinflamatoare articulara.
Dureri de cap produse de frig - se pune pe o foaie de hartie foarte putina faina de hrean,
care se inspira apoi alternativ pe o nara si pe cealalta, ceea ce va produce cateva
stranuturi foarte puternice. Reflexul puternic de stranut va actiona la nivelul sistemului
nervos central, atenuand senzatia de durere sau chiar eliminand-o. Este o metoda
empirica de combatere a durerilor de cap, care in multe cazuri a dat rezultate excelente.
Pareza faciala - este produsa si agravata de statul in frig si, mai ales, in curent. Poate fi
rapid ameliorata de urmatorul tratament: se rad 4 radacini de hrean si se introduc intr-o
sticla. Se adauga in sticla respectiva doua linguri de pulbere de rozmarin si se toarna
deasupra otet de mere cu miere (se gaseste la Apicola), pana ce lichidul acopera hreanul.
Se lasa sa macereze intr-un loc cald, timp de sapte-zece zile, dupa care se scoate din sticla
cate putin lichid, care se utilizeaza pentru comprese puse pe zona afectata. Compresa se
tine cate o ora dimineata si seara, iar durata tratamentului este de 2-3 saptamani.
Conjunctivita - procedura care urmeaza este valabila nu doar pentru conjunctivita, ci
pentru toate afectiunile oculare care sunt produse sau agravate de frig. O radacina
proaspat rasa de hrean se pune intr-un pahar, dupa care ne plasam narile cat mai aproape
de acesta si respiram aburii de hrean vreme de cinci-zece minute. Se va declansa o
lacrimare foarte puternica, pe care o putem intensifica, clipind cu putere din ochi, din
timp in timp. Nu este, cu siguranta, o terapie prea placuta, insa eficienta sa pentru
combaterea afectiunilor oculare este surprinzatoare. Acest procedeu poate fi folosit si in

89

paralel cu tratamentele clasice, lacrimarea intensa si iritatia produse de hrean declansand

reactii naturale de aparare la nivel ocular

Cuisoare (Eugenia caryophyllata)

Cuisoarele sunt mugurii uscati ai florii arborelui de cuisoara, niste lujeri asemanatori
vitei-de-vie. Planta, cultivata in tarile calde, este originara din Insulele Moluce si face
parte din familia Myrtaceae. Chinezii au folosit-o cu cateva secole nainte de Hristos.
Astfel, inaltii demnitari chinezi (mandarinii) o mestecau in gura inainte de a vorbi cu
suveranul lor. Se presupune ca a fost introdusa in Europa in primele secole d.Hr. in
secolul al VlII-lea, arabii o vindeau europenilor la preturi foarte mari. Se folosea mai
mult ca medicament, iar medicii o considerau un panaceu. Astfel, o portocala frecata cu
cuisoare elimina orice risc de contagiune. Cuisoarele presarate pe lenjerie alungau moliile
din dulapuri.
Bobocii florali se recolteaza inainte de a se deschide. Cuisoarele au o aroma speciala iute,
putin uleioasa si cu un gust fin. Din punct de vedere yoga, sunt dublu yin. Metafizic, apar
elemente yang. Conform Ayurvedei, sunt dulci-amarui, fierbinti, iuti, astringente,
stimulatoare. Pot inlocui sarea si potolesc setea. Cuisoarele constituie un adaos pentru
fructe si legume. Se folosesc la preparate de patiserie, sosuri, anumite ciorbe, carne
(porc), condimentarea carnatilor de casa, la unele sortimente de prajituri, vin fiert sau
ceai. Ele dau orezului o aroma deosebita. Se pot folosi la purificarea untului. in multe
tari, cuisoarele se folosesc la fabricarea parfumurilor, pastei de dinti, sarurilor de baie si
aromarea bauturilor alcoolice.

Cuisoarele contin:
Tanin, ulei eteric, in care componentul principal este eugenolul, cu proprietati
antiseptice, utilizat in stomatologie si la prepararea vanilinei. Au un efect calmant,
dezinfectant. Au actiune antivirala. Stimuleaza pofta de mancare si ajuta digestia,
actioneaza contra vomei, colicilor, sughitului. Inlatura viermii intestinali, intaresc
imunitatea, prin cresterea numarului de globule albe din sange. Sunt diuretice si
depurative. Influenteaza sistemul nervos si vasele de sange. Ajuta in boli de ochi si
inflamatiile urechii medii. Insulina este folosita mai eficient in prezenta cuisoarelor.
Uleiul de cuisoare, continand un procent ridicat de eugenol care-i confera
proprietati antiseptice si anestezice, ajuta in boli ale cavitatii bucale si la calmarea
durerii de dinti. Poate fi folosit ca anestezic al dintilor, pentru dezinfectarea
canalelor maselelor. Uleiul se aplica direct pe un dinte dureros, dar, atentie, daca se
aplica des, va dauna. In caz de raceala, se fac inhalatii cu cateva picaturi de ulei de
cuisoare puse in apa clocotita sau se face decoct de cuisoare si se inhaleaza aburii.
Calmeaza tusea, astmul, ajuta in tuberculoza, boli de cap. Uleiul de cuisoare, fiind
un antioxidant, ajuta vederea. Cuisoarele folosite in exces irita sistemul nervos
central.

90

Vindecatorii traditionali din India folosesc cuisoarele nca din vechime si se crede ca
acestea au devenit o marfa pretuita - si deosebit de rara si scumpa - a israelitilor din
comert.
Uleiul de cuisoare consta n proportie de 60-90% in eugenol, care i confera puteri
antiseptice si anestezice. Dentistii l folosesc ca anestezic oral - se pun cteva picaturi
ntr-o cavitate - si pentru dezinfectarea canalelor de radacina. De asemenea, este
ingredientul activ din unele remedii comerciale contra durerilor de dinti, ca
Benzodent si Numzident.
O comisie stiintifica raspunzatoare n fata Administratiei Alimentelor si a
Medicamentelor din S.UA a comentat ca uleiul de cuisoare este singurul dintre cele
douasprezece ingrediente gasite n mod normal n preparatele mpotriva durerilor de dinti
care este "sigur si eficient pentru uz temporar, pe un dinte ndurerat". Uleiul nu se nghite
ci se aplica direct pe dinte.
Intrebuintari consemnate;
O femeie pensionara din Bucuresti, spune ca stoarce ctiva stropi de ulei de cuisoare pe
un tampon de vata si apoi si tamponeaza dintele care o doare, i alunga durerea pentru
circa o ora, afirma ea. Continua astfel pna se poate prezenta la dentist Aceeasi tehnica,
declara femeia, merge si dupa o extractie. Sustine ca de obicei gaseste uleiul de cuisoare
la plafar.
Pentru a alunga durerea provocata de caderea unei plombe dentare, puteti nmuia un mic
tampon de vata n ulei de cuisoare, pentru ca apoi sa-1 introduceti n gaura si s-o acoperiti
cu o plomba temporara dintr-o bucatica de guma de mestecat fara zahar, pna ajungeti la
dentist Folosirea prelungita a uleiului de cuisoare poate vatama dintele, asa ca
ntrebuintati-1 numai ca masura provizorie si prezentati-va la dentist ct mai curnd
posibil.
Cuisoarele nu sunt dect una dintre mirodeniile care pot ajuta organismul sa foloseasca
mai eficient insulina. Celelalte sunt frunza de dafin (Laurus nobilis), scortisoara
(Cinnamomum) sicurcuma (sofranul de India, Curcuma long), adauga cercetatorul
doctor James Duke. Puneti un vrf de cutit sau doua din fiecare ntr-o oala cu ceai negru
si lasati la asezat zece minute, dupa care adaugati gheata si beti, recomanda el.
AJUTA LA PASTRAREA VEDERII LA BATRNETE
Uleiul de cuisoare esre un antioxidant puternic. Studiile arata ca ajuta la prevenirea
descompunerii n retina a unei substante numite acid docosahexaenoic. Aceasta
actiune ajuta sa se conserve vederea la batrnete. Un cercetator propune sa adaugati o
picatura sau doua la ceaiurile de menta antioxidante si sa beti pna la patru cesti pe zi.
Unui mecanic auto de cincizeci de ani, caruia i se pusese diagnosticul de artrita
reumatoida, i s-a spus sa mannce cam 50 gr. de ghimbir proaspat zilnic, n amestec cu
legume si carnuri gatite usor. Simptomele sale au nceput sa dispara ntr-o luna. In trei
luni, "scapase complet de dureri, inflamatii si umflaturi" si astfel a ramas timp de zece
ani. Cincizeci de pacienti au scapat de artrita reumatoida lund fie 5 gr. de ghimbir
proaspat, fie o treime de lingurita de ghimbir pisat, cu mncare sau dizolvat n lichid, de
trei ori pe zi, pe parcursul unui studiu de doi ani. Nu s-a remarcat nici un efect secundar,
la dozele terapeutice mici.
REDUCE POFTA DE ALCOOL
Alcoolicii dexintoxicati care continua sa mai jinduiasca din cnd n cnd dupa o dusca de
tarie nu trebuie dect sa ia n gura doua cuisoare pentru un timp, sugndu-le ncet, dar cu

91

grija sa nu le mestece si sa nu Ie nghita. Procednd astfel, pofta de alcool dispare,

temporar dar eficient Daca sunt nghitite, cuisoarele pot deranja stomacul.

DAFINUL
Dafinul cur plmnii
Foile de dafin snt indicate n formele incipiente de bronit, laringit, grip i astm.
Preparate sub form de loiuni, scoara i foile de dafin grbesc vindecarea
arsurilor, rnilor i tieturilor. Mirodenia are capacitatea de a apra organismul i
de a aciona mpotriva oricrui pericol extern. Indienii fumeaz coaja dafinului pentru
a obine o stare de calm. Prafurile din scoar, frunze i fruct pot fi inhalate pentru
curarea plmnilor i sinusurilor.
AROMAT. Apreciat condiment, dafinul este mai mult decat o planta aromata ce da gust
preparatelor culinare. Virtutile sale terapeutice sunt puse in valoare atunci cand o
raceala ne da de furca.
Folosit de gospodine la prepararea zacustelor si a conservelor de toamna, dafinul este un
leac foarte puternic atunci cand avem probleme cu digestia. Durerile de stomac
cauzate de o masa mult prea copioasa pot fi alinate cu ajutorul infuziei din frunze
de dafin.

Respiram mai usor cu infuzia din foi de dafin

Trei frunze de dafin mestecate pe stomacul gol, cate una dimineata, la pranz si seara, au
un efect de intarire a digestiei remarcabil. Raguseala sau pierderea vocii poate fi tratata
daca se pun 10 frunze de dafin intr-o cana de apa clocotita. Se lasa la racit, dupa care se
fac clatiri ale gurii cu acest preparat. Tratamentul este mai eficient daca este repetat de
trei ori pe zi.
Gripele si bronsitele ce apar odata cu sezonul rece isi gasesc leac daca se respecta
urmatoarea reteta: se pun coaja de la o portocala si patru frunze de dafin intr-un litru de
apa. Se lasa la macerat cateva ore, dupa care se filtreaza totul si se bea pe stomacul gol in
mai multe reprize in loc de apa. Acest preparat scade febra, elimina durerile de cap si
ajuta la intarirea imunitatii. Celor care au probleme cu sinuzita, specialistii in medicina
naturista le recomanda aplicarea unor comprese, pe frunte, cu infuzie sau decoct de dafin.

HAMEIUL
Denumirea plantei: Hamei (Humulus lupulus)
Fam . Cannabinaceae
Denumiri populare: amei, cumulau, curpan, hamei salbatic, himei, himel, maiuga,
maluga, mei, muluga, peste padure, tofolean, tolefan, vina de hamei, vita de hamei.

92

Ecologie si raspindire: Hameiul creste spontan, agatat de arbori, la marginea padurilor,

in zavoaie; prefera regiunile bogate in precipitatii, soluri cu textura mijlocie, profunde,
bogate in calciu, cu PH-ul alcalin: O mai puteti intilni crescind in tufisuri, de-a lungul
apelor curgatoare si pe garduri..
Perioada de vegetatie: Infloreste in linile de vara: iulie-august:
Perioada de recoltare: Se recolteaza numai conurile femele prin ciupire, cu pedunculul
sub 1 cm, cind au culoarea verzuie de la sfirsitul lunii august si inceputul lunii
septembrie, uscindu-se la umbra, la temperatura camerei. Conurile bune de recoltat se
cunosc dupa culoarea verde sau verde-galbuie si bracteele alipite.

Boli in care se utilizeaza:

Uz intern: anorexie, tuberculoza, usurarea activitatii digestive, afectiuni renale,
insomnii, guta, calmarea excitatiilor sexuale.
Uz extern: vaginita, trichomoniaza
Retete:
Calmant nervos: o lingurita si jumatate de conuri la 200 ml apa clocotita (se bea
fractionat in 3 reprize, in cursul unei zile). Daca se doreste a fi folosit ca somnifer se
infuzeaza doar o lingurita de conuri la 200 ml apa clocotita citeva ore si se bea seara la
culcare .
Pentru uzul extern in cazul seboreei ca si a acneei se prepara astfel: 4-5 g de planta la 100
ml apa clocotita. Se lasa sa se racoreasca acoperit, apoi se aplica sub forma de comprese.
Pentru spalaturi vaginale se recomanda ca infuzia sa se prepare din 8 g de planta la 100
ml apa clocotita. Se foloseste infuzia calduta.
In popor hameiul se utilizeaza ca cataplasme contra durerilor, care se realizeaza din flori
si foi, florile adunate toamna se pun in saltelele celor care nu pot dormi; cu flori si frunze
se fac lautori contra rofiilor si a altor bube pe cap.

Hasmatuchi (patrunjelul cret)

Hasmatuchi (Anthriscus cerefolium) este mai intalnit sub denumirile de asmatui, asmatui
de gradina, asmatuchi, patrunjel frantuzesc sau patrunjel cret. Este o planta cu
frunze desoebit de aromate, folosite drept condiment in mancaruri sau salate. Din
lastarii tineri de asmatui se prepara si un ceai medicinal, cu efecte diuretice si
stimulative.
Este o plant care n multe zone se folosete drept condiment la mncrurile de cartofi,
salate sau ciorbe. Anthriscus cerefolium este denumirea sa latineasc. Popular i se mai
spune asmui sau asmauc. Este o plant anual, avnd tulpina tubular nalt de 40-70
cm. Frunzele sunt subiri, ramificate asemntor ptrunjelului, doar mai mici ca mrime.
Florile au o culoare alb. nflorete n lunile mai-iunie. Crete n special n grdini de
preferin lng ziduri i locuri mai umbroase. Se rsdete de la nceputul verii i pn n
toamn. Se folosete planta n stare proaspt. Se culege nainte s dea n floare. Conine
uleiuri eterice si substante aromate amare. Multe persoane o cultiv n ghivece ca plant
93

pe balcon, folosind-o n stare proaspt, att pentru proprietiile sale terapeutice, ct i

ca plant aromatizant n buctrie. Principiile active coninute n plant stimulnd
secreiile salivare, gastrice, biliare i intestinale favorizeaz digestia i secreia
laptelui. n acelai timp, avnd proprieti diuretice, hasmauchiul este recomandat
n tratarea reteniilor urinare, a litiazei i a eczemelor. De asemenea se folosete cu
foarte bune rezultate i n tratarea bronitelor i a afeciunilor pulmonare cronice.
Extern, hasmauchiul este folosit n tratamentul afeciunilor oftalmice, cum ar fi
inflamaii ale pleoapelor , blefarite, ulceraii, dar i n tratarea dermatozelor, a
hemoroizilor i al pruritului. n cazul hazmauchiului, nu trebuie uitat nici o clip c
tratamentul extern l completeaz pe cel intern.
Mod de folosire:
n Stare proaspt:
Se spal frunzele, apoi se scoate sucul ntr-un storctor special. Se ia cte
o lingur de dou ori pe zi.
n Stare uscat (infuzie):
O linguri vrfuit la 250 ml ap clocotit, se las o jumtate de minut, se
strecoar, se beau pn la dou cni zilnic pentru bolnavii de rinichi, cei cu
afeciuni cardiovasculare.

Leusteanul
Este o planta mediteraneana, descoperita si folosita pentru prima data ca aliment pe
actualul teritoriu al Italiei. De altfel, in aceasta zona a existat si partial mai exista un
adevarat cult pentru aceasta iarba aromatica, care era considerata nu doar un simplu
zarzavat, ci si un medicament redutabil, si chiar un elixir magic foarte eficient. Nu se stie
exact cand a ajuns sa fie folosit leusteanul pe teritoriul tarii noastre, probabil inaintea
invaziei romane, insa a fost foarte bine adaptat, devenind un medicament uzual, folosit de
medicina populara in mai toate regiunile. In vremurile recente, virtutile terapeutice ale
leusteanului au fost complet ignorate, fiind considerat un simplu zarzavat. Aceasta pana
de curand, cand studii farmacologice facute in Italia, Turcia si Spania au aratat ca
leusteanul, nelipsitul zarzavat din traditionalele borsuri romanesti, este mai degraba
planta medicinala, decat condiment. Principiile active pe care le contine au o puternica
actiune terapeutica asupra aparatului respirator, a aparatului reno-urinar, asupra
sistemului endocrin si a celui imunitar. Este un excelent remediu pentru prevenirea
bolilor, atunci cand este consumat sistematic ca aliment, putand deveni la nevoie - atunci
cand este dozat corespunzator - si un remediu eficient intr-o multitudine de boli, dintre
care enumeram:
Indigestie, dispepsie - se face o cura de zece zile, timp in care se consuma suc de
leustean, cate 2 lingurite inaintea meselor principale. Are puternice efecte de stimulare a
94

secretiilor care ajuta in procesul de digestie, stimuleaza peristaltismul tubului digestiv.

Are, de asemenea, o puternica actiune antiinflamatoare si antiseptica, fiind recomandat in
colecistita, enterita, precum si in colita de putrefactie.
Anorexie - cu un sfert de ora inainte de masa, se consuma una-doua frunze proaspete de
leustean, care se mesteca indelung. Uleiurile volatile si substantele amare pe care le
contin sunt un excelent stimulent digestiv si maresc in mod armonios pofta de mancare.
Are - se pare - si efecte tonice nervoase, fiind eficient si in cazul anorexiei psihice. Un
element interesant este ca atunci cand sunt consumate in cantitati mai mari (cinci-zece
frunze o data), efectul frunzelor de leustean este cel opus, diminuand pofta de mancare.
Litiaza renala - un studiu validat de comisia europeana de profil arata faptul ca sucul
proaspat de leustean (10 lingurite la o cana de suc de morcov, cu care se bea combinat)
ajuta la dizolvarea pietrelor la rinichi si previne formarea lor. Atunci cand nu exista
leustean proaspat la indemana, efecte excelente se obtin si prin consumarea zilnica a 1-2
cani de infuzie combinata, preparata din doua lingurite de planta uscata la 250 ml de apa.
Raceala, gripa, bronsita - pentru prevenire se consuma frunze de leustean proaspete,
care contin uleiuri volatile cu o actiune antiinfectioasa puternica si polizaharide cu o
actiune de stimulare a sistemului imunitar. Atunci cand boala s-a instalat, se
administreaza suc proaspat de leustean, 10-12 lingurite pe zi, care are efecte antiseptice,
expectorante, si mareste capacitatea naturala a organismului de a combate infectia.
Colici intestinale, spasme digestive - se bea o cana de ceai fierbinte de leustean, obtinut
prin oparirea a 2 lingurite de frunze uscate cu 250 de ml de apa. Leusteanul contine cinci
substante volatile care combat spasmele, fiind printre cele mai eficiente antispastice din
flora mondiala.
Utilizari externe ale leusteanului
Pete pe piele - se freaca pielea pe zona afectata cu frunze proaspete de leustean, zdrobite
in prealabil. Aplicatia dureaza cinci minute si se repeta de doua ori pe zi, vreme de o
saptamana. Efectele sunt exceptionale, in cazul petelor care apar in contact cu diverse
substante chimice. In cazul petelor pe piele, care apar pe fondul unor tulburari interne,
tratamentul extern este dublat cu o cura de dezintoxicare cu o durata de minimum doua
saptamani, timp in care se iau 12 lingurite de suc de leustean pe zi.
Reactii alergice - frunzele proaspete de leustean se toaca foarte bine pe o planseta de
lemn sau se dau prin masina, dupa care se invelesc intr-un tifon subtire si se aplica pe
locul afectat, unde se lasa vreme de o ora. Are efecte antialergice directe, diminueaza
inflamatia, calmeaza mancarimile.
Dureri de gat, amigdalita - se face gargara cu infuzie fierbinte de frunze uscate de
leustean (4 linguri la o jumatate de cana de apa).
Precautii la tratamentul intern cu leustean: Nu se foloseste in perioada sarcinii. Poate fi
uneori iritativ in infectiile renale.

95

Magie
In Muntii Apuseni, fetelor aflate al pubertate si adolescentelor li se dadea sa manance
dimineata turte de grau cu leustean verde, ca sa fie ferite de "sburatori si alte ispitiri
necurate". In Italia, in provincia Liguria, se credea ca cel sau cea care poarta cateva
frunze sau bucati de leustean la el/ea va deveni foarte atractiv pentru sexul opus.
Adaugate in apa de baie, frunzele de leustean alunga gandurile negre. Daca este recoltata
radacina de leustean in Vinerea Mare, ajuta la alungarea spiritelor rele. Femeia care face
baie cu frunze de leustean si flori de trandafir poate trezi dragostea in cel pe care il
iubeste. Femeile slave purtau leustean in ziua nuntii, ca sa aiba o casnicie fericita.
Se mai spune despre leustean ca fereste de influentele nefaste ale lunii pline.
Forme de preparare si administrare
Sucul de frunze
Pentru a obtine sucul de leustean sau de salata verde se mixeaza o mana de frunze
proaspete, la care s-au adaugat patru linguri de apa, dupa care se lasa jumatate de ora sa
macereze si se filtreaza. Licoarea obtinuta este bine sa se consume imediat sau sa fie
pastrata la frigider, dar nu mai mult de 4 ore.
Sucul proaspat obtinut din frunzele de leustean este un puternic medicament, care de
obicei nu se administreaza singur, ci diluat in putin suc de radacina de morcov. De regula,
se iau de 4 ori pe zi cate 3-4 lingurite de suc de frunze de leustean, diluate in cate un sfert
de pahar de suc de morcov.
Infuzia combinata
Cum arata si numele, se combina extractia la rece cu cea la cald, ajutand astfel la
conservarea principiilor active. Se prepara astfel: 2 lingurite de frunze uscate si maruntite
se lasa la inmuiat intr-o jumatate de cana de apa de seara pana dimineata, cand se
filtreaza; maceratul se pune deoparte, iar planta ramasa se opareste cu o jumatate de cana
de apa fierbinte 20 minute, dupa care se filtreaza; se combina cele doua extracte. Se bea
acest preparat cu un sfert de ora inainte de masa. In cazul in care nu avem planta uscata,
se folosesc frunzele proaspete, triplandu-se cantitatea. Doza: 3 cani pe zi.

Maghiranul
Maghiranul (Majorana hortensis) este originar din Arabia si Egipt. La noi se cultiva pe
suprafete intinse, ca planta condimentara, utila mai ales in condimentarea preparatelor din
carne. Este o planta erbacee, placut mirositoare, frecvent cultivata prin gradini ca planta
ornamentala, dar se cultiva si ca planta aromatica, avint numeroase intrebuintari ca
sedativ (in caz de insomnie), tonic, carminativ, antispasmodic, diuretic.
De la aceasta planta se recolteaza partile aeriene, care se culeg in timpul infloririi (iulieaugust). Contine ulei volatil, tanin, principii amare, sistosterine, vitamine. Ceaiul se
prepara dintr-o lingurita de maghiran maruntita, peste care se toarna o ceasca cu apa
fierbinte. Se beau 2-3 ceaiuri/zi, indulcite cu miere.
Ceaiul de maghiran stimuleaza digestia, ajuta la eliminarea gazelor, mareste pofta de
mincare si calmeaza colicile stomacale. Se foloseste in combaterea insomniilor si are
96

insusirea de a mari diureza. Se recomanda si in unele stari nervoase. De asemenea,

tratamentul cu maghiran are efecte antidepresive si chiar euforizante, fiind un remediu
excelent pentru depresii.
Maghiranul este indicat persoanelor friguroase, care au probleme cu circulatia sanguina
periferica. O lingurita de pulbere de maghiran se opareste cu o cana de apa fierbinte, timp
de 15 minute, dupa care se filtreaza si se consuma cit mai cald. Se beau 2-4 cani de
infuzie fierbinte de maghiran intr-un interval de timp de doua ore, ceea ce va produce o
puternica incalzire a corpului, precum si o senzatie de relaxare in toti muschii.
Foarte potrivit este acest tratament si in cazul persoanelor supraponderale sau care retin
foarte multa apa in corp, efectele sale diuretice si sudorifice puternice facindu-l un
remediu ideal, atit pe termen scurt, cit si pentru cure mai lungi.
Maghiranul este un adevarat medicament pentru tratarea guturaiului, febrei, vomei,
diareei, hepatitei, malnutritiei la copii, sau a eruptiilor cutanate. Un decoct din maghiran,
baut de 2-3 ori pe zi, poate produce un efect sudorific puternic, dar mai si inlatura mirosul
neplacut degajat, uneori, din cavitatea bucala. Este bine sa nu facem cantitati mari de ceai
dintr-o data, pentru ca temperatura acestuia sa nu scada, pierzindu-si efectele sudorifice
scontate.
Pruritul (mincarimi ale pielii) poate fi alungat prin tamponarea locala cu zeama rezultata
din fierberea a 150 g maghiran in 500 ml apa. Maghiranul este cunoscut si ca un bun
diuretic si stimulent al apetitului, ajutind la eliminarea mucozitatilor. In traditia populara
chineza, maghiranul este cunoscut ca un regulator al temperaturii corpului, fiind adesea
folosit in locul ceaiului negru, in timpul verilor toride.
Cunoscut mai ales drept condiment, maghiranul are si efecte antibacteriene, fiind indicat
in cazuri de astm, bronsita, tuse, raceala. Produce transpiratii abundente si desfunda
sinusurile.
Atentie! Nu se bea in stari febrile. De asemenea, aceasta planta nu va fi folosita de catre
persoanele care sufera de hipertensiune, care au avut accidente vasculare, care deja au
febra cu valori mari (peste 38C).

Mararul,
un elixir al tineretii, feminitatii si frumusetii
Este ieftin, creste chiar si pe marginea drumurilor, insa are calitati terapeutice uimitoare.
Are proprietatea magica de a mentine tineretea nealterata de trecerea timpului...
Este ieftin, creste chiar si pe marginea drumurilor, insa are calitati terapeutice uimitoare.
Are proprietatea magica de a mentine tineretea nealterata de trecerea timpului...

97

Era o dupa-amiaza fierbinte de vara si ma plimbam absenta, absorbita in abisul propriilor

gnduri. Pe masura ce inaintam, o aroma placuta imi invada narile. Mirosea a caise
coapte, a pepene galben, a must ascuns in strugurii varateci, mirosea a vii si livezi, a
copilarie si a vis alergnd prin praf cu picioarele goale spre vrf de colina... Mi-am ridicat
privirea si am citit: Piata Resita! Chiar si asa, nu am rezistat tentatiei si am intrat. Pentru
o clipa mi s-a parut ca in aer toate acele culori de pe tarabele negustorilor danseaza, se
amesteca, formeaza curcubee, aruncate in scena de mna unui artist priceput si invizibil.
M-am oprit sa cumpar rosii. In timp ce vnzatoarea le pregatea, fara sa vreau am auzit o
dicutie interesanta intre doua doamne, la taraba alaturata: Draga, eu n-am nici timp, nici
bani sa merg prin saloanele de infrumusetare. In schimb, stiu de la bunica un secret pe
care il folosesc de cnd ma stiu: mararul! Ce te uiti asa mirata? Credeai ca firisoarele
acestea firave sunt bune numai pentru tocanita? Ei bine, nu! Ascund comori nepretuite
pentru frumusetea femeilor si, chiar daca nu crezi, mararul are capacitatea de a face snii
frumosi, subtiaza talia si nu stiu prin ce minune, dar are influenta si asupra vocii - devine
mai subtire, mai suava, mai feminina... Crezi ca glumesc? A, daca vrei sa stii, iarba asta
face pielea fina si o intinereste. Bunica mi-a spus ca, daca vrei sa fii aparata de farmece,
pui o legatura de marar la streasina casei si niciun rau nu se mai apropie de tine sau casa
ta!
O multime de calitati terapeutice
Pe moment, am zmbit. Mi-am amintit ca, in copilarie, firele de marar cresteau peste tot
in gradina fara sa-l fi cultivat cineva. Uneori, invazia mararului era asa de mare inct il
gaseai smuls si aruncat la gunoi. Oamenii din sat il foloseau la mncaruri, salate si
muraturi, dar nu s-au gndit vreodata ca este mult mai valoros. N-am ignorat spusele
vnzatoarei din piata si am vrut sa ma conving singura, pe principiul ca intelepciunea
populara nu trebuie contestata. Am descoperit cu uimire ca altii mi-o luasera inainte. Ca
aceasta planta atrasese atentia cercetatorilor, care au supus-o analizelor si testelor de
laborator, descoperindu-i o multime de calitati terapeutice. Am gasit planta aceea, cndva
dispretuita si aruncata, la loc de cinste pe rafturile farmaciilor naturiste sub toate formele,
inclusiv tinctura si uleiuri. Pe un prospect al unui produs de acest fel scria ca mararul este
indicat in: amenoree, anorexie, boli ale cailor urinare, boli de inima, colici de orice
natura, dureri menstruale, hemoroizi, insomnii, alaptare, infrumusetare, sterilitate, iar
ultimele doua indicatii mi-au amintit de discutia celor doua vnzatoare de la taraba:
infrumusetare si stimulare a cresterii snilor la femei!
Stimuleaza glandele sexuale
Iata ce mai spun specialistii in domeniul medicinei naturiste despre marar: Este o planta
cu actiune de intensitate mare, mai ales la nivel endocrin. Are un efect puternic si
extrem de favorabil asupra femeilor cu o vitalitate mai scazuta sau care se confrunta
cu o estompare a caracterelor feminine. Pulberea si tinctura din semintele de
marar stimuleaza si regleaza circuitul hormonal. Cercetatorii adauga ca glandele care
beneficiza cel mai mult de aceasta stimulare sunt gonadele (glande sexuale). Si daca
intelepciunea populara este confirmata de cercetarile stiintifice, rezulta ca mararul ne
scapa de complexele snilor mici sau inestetici, dar si de bisturiul chirurgului; de

98

frecventarea aproape zilnica a saloanelor de cosmetica, din cauza ritmului accelerat

de crestere a pilozitatilor; de complexul inhibarii erotice sau al frigiditatii; de
simptomele att de neplacute ale menopauzei - bufeuri de caldura si transpiratii
nocturne etc.
In plus, este recomandat in regimurile pentru slabit, deoarece are calitatea de a
aplatiza abdomenul. Proprietatile sale diuretice impiedica retentia de lichide din
organism si actioneaza asupra depunerilor in zonele celulitice. Prin vitamina C pe
care o contine, se constituie intr-un un ajutor valoros pentru intarirea sistemului
imunitar. Patru linguri de suc proaspat de marar pe zi, luate timp de doua
saptamni, stimuleaza puternic activitatea rinichilor - previne si combate calculii,
combate cistitele si infectiile renale. O lingurita cu seminte de marar contine mai
mult calciu decat o cana cu lapte - calciul este necesar in special pentru prevenirea
osteoporozei (reducerea masei osoase), care intervine in anumite conditii sau dupa
menopauza. Calitatile carminative pe care le are mararul calmeaza durerile
abdominale, limiteaza acumularea de gaze si scuteste nou-nascutul de colici.
Mararul accentueaza feminitatea
Uleiul aromat pe care il contine actioneaza asupra sistemului digestiv si al celui nervos.
Frunzele de marar sunt un adevarat elixir al frumusetii, iar forta terapeutica este
incredibila. Au in compozitie mici cantitati de estrogen - hormonul feminin care
ajuta la cresterea naturala a snilor, catifeleaza pielea si incetineste procesele de
imbatrnire. Traditia spune ca femeile isi regaseau puterea de seductie daca adaugau in
apa de baie cteva seminte de marar. Energia calda a acestor seminte si aroma picanta au
capacitatea de a echilibra circulatia sangvina, efect ce se manifesta in exterior intr-o
senzatie placuta de caldura. Un tratament intern, de 18-20 de zile, cu pulbere sau
tinctura din seminte de marar si masarea cu ulei din aceeasi planta timp de zece
minute zilnic nu numai ca ajuta la cresterea in volum a snilor, dar ii remodeleaza
prin fermitatea pe care le-o da, prin netezimea si catifelarea pielii. Mai mult, daca
dupa nastere femeile mesteca zilnic cteva firisoare proaspete de marar, secretia
lactica va fi mai abundenta si de o mai buna calitate prin vitaminele si mineralele pe
care le contine. Mararul mai este un puternic tonic fizic si psihic, combate depresia
si readuce bucuria de a trai. Iata ca avem in gradinile noastre o adevarata comoara, un
ajutor nepretuit care ne scuteste de o multime de probleme, costa foarte putin, iar efectele
sunt incredibile. Calitatile terapeutice au fost apreciate din cele mai vechi timpuri de
egipteni, greci, chinezi, care-l foloseau in special pentru intarirea organismului, reglarea
hormonala si inlaturarea efectelor batrnetii. Si daca aceasta planta poarta in compozitia
ei taina snilor frumosi, ce femeie ar prefera implantul cu silicon sau injectiile cu
hormoni?
Terapie
*pulberea de marar se obtine prin macinarea semintelor si a inflorescentelor uscate cu
ajutorul unei rsnite. Se poate lua de doua ori pe zi cte o lingurita, insa, inainte de a fi
inghitita, se tine timp de 10-15 minute sub limba. Tratamentul dureaza 21 de zile.
* pentru tinctura este nevoie de 100 ml de alcool de 50 de grade, in care se adauga 3-4
lingurite de pulbere de marar. Se lasa la macerat timp de 8 zile, dupa care se filtreaza.
Tratamentul dureaza 21 de zile, luat de 3 ori pe zi cte o lingurita de tinctura dizolvata in

99

100 ml de apa - inainte de mese.

* ceaiul - se prepara o infuzie din doua lingurite de seminte de marar la 250 ml de apa.
Este un elixir foarte bun pentru slabit.
* pentru astenie se prepara un amestec de 20 de linguri de marar si un litru de vin rosu. Se
lasa o saptamna la macerat, se filtreaza si se consuma cte 50 ml dupa fiecare masa.
Folosita mai ales pe post de condiment al mancarurilor, putina lume stie ca aceasta planta
este una dintre cele mai folositoare pentru sanatate.
Mararul contine flavonoide, substante cu actiune asemanatoare estrogenului (hormoni
feminini), numite fitoestrogeni .
Cercetatorii spun ca aceste substante din marar echilibreaza nivelul hormonilor
feminini.
De aceea , consumul regulat de marar este recomandat in sindromul premenstrual (dureri
in sani si abdominale, nervozitate in perioada ciclului), stimularea lactatiei , menstre
abundente.
La inceputul menopauzei , mararul inlatura bufeurile de caldura si transpiratiile
nocturne. Luati zilnic doua lingurite de pulbere uscata de marar pentru a scapa de
neplaceri.

Nucsoara (Myristica fragans)

Este o sora a scortisoarei, aceste doua condimente fiind adesea folosite impreuna. In
cantitati mici, nucsoara stimuleaza digestia si este un excitant usor; in doze mai mari,
nucsoara este calmanta si somnifera. Iata cateva retete cu nucsoara.
- Insomnie - Se pun la macerat de dimineata pana seara 1-2 lingurite de nucsoara cu o
cana de apa. Beti atat cat puteti din acest macerat (cu sau fara miere) inainte de culcare.
- Nevralgii - Se bea un ceai fierbinte in care s-au pus 2-3 varfuri de cutit de nucsoara.
Durerea va fi alinata considerabil si veti simti o stare agreabila de confort.
- Halena (miros urat al gurii) - Inainte si dupa masa se ia un varf de cutit de nucsoara,
impreuna cu un varf de cutit de cuisoare.
- Ejaculare precoce - Se ia zilnic jumatate de lingurita de nucsoara pisata, cu apa, in doza
unica.
Partea folosita
Nucsoara nu este o nuca, ci samburele unui fruct asemanator piersicii. Coaja de nucsoara
(mace in limba engleza) este un tesut, o pielita intre pulpa fructului si sambure. Este de
culoare rosie stralucitoare sau purpurie in momentul recoltarii, dar devine cafenie atunci
cand este uscata.
Fructul de nucsoara este tare, aproape lemnos si foarte acru. In Indonezia este folosit la
prepararea unui gem delicios cu aroma de nucsoara (selei buah pala).
Descrierea plantei si cultivare
Arborele de nucsoara este inalt (poate atinge si 20 m inaltime), cu coaja de culoare verdegri, cu ramuri numeroase si frunzis des. Frunzele sunt de culoare verde inchis, de forma

100

ovala, lungi de cca. 10 cm. Arborele de nucsoara are plante atat masculine cat si
feminine, ambele tipuri fiind necesare fertilizarii. Florile sunt mici, in forma de clopotele,
de culoare galben deschis.
Arborele de nucsoara prefera solurile vulcanice si calde si umezeala tropicelor. Plantele
se inmultesc prin seminte plantate in paturi de germinare; dupa 6 luni ele sunt
transplantate pe plantatii. 5 ani sunt necesari pentru ca arborele sa infloreasca.
Maturizarea arborelui dureaza cca. 15 ani iar acesta continua sa infloreasca timp de 50 de
ani. Un arbore matur produce pana la 2000 de nucsoare pe an. Fructul este recoltat
manual (se folosesc prajini cu plasa in varf, numite gai gai). Cand fructul este recoltat, i
se scoate samburele si apoi de pe acesta este indepartata coaja. Coaja de nucsoara este
aplatizata intre scanduri si samburele este uscat pana cand, la scuturare, scoate un zornait,
si atunci este decorticat.

Pastarnacul.
Pastarnacul. Cu toate ca la prima vedere arata ca un morcov alb, pastarnacul are o aroma
dulceaga si delicata. Nu contine o cantitate atat de mare de vitamina A ca si morcovii dar
este o sursa foarte buna de fibre, de vitamina C, calciu si fier. Pentru a avea cea mai buna
calitate, cautati la piata pastarnac neted, ferm, de marime mica sau medie. Daca sunt mai
mari inseamna ca sunt prea maturi si in mijloc sunt lemnosi. In mod traditional,
pastarnacul se fierbe in supa si cirobe dandu-le un gust foarte aromat. Dar poate sa fie
folosit si ca garnitura fiert, copt sau la gratar. Pot sa inlocuisca foarte bine morcovii si
cartofii in majoritatea retelor.
Pastarnacul calmeaza crizele reumatice
In privinta principiilor active, pastarnacul este asemanator patrunjelului. Este un calmant
reumatismal, iar pe cale interna, se mai foloseste in cazurile de anorexie, pentru
eliminarea parazitilor intestinali, si ajuta in cazul intoxicatiilor cu alcool, cu tutun
si cele datorate excesului de carne in alimentatie. Pastarnacul regleaza fluxul
menstrual si trateaza febra si infectiile. Este indicat in guta si in cazuri de atonie a
veziculei biliare. Se recomanda folosirea sa frecventa in ciorbe. Supa pe baza de
pastarnac, ceapa si praz este recomandata in special persoanelor supuse ingrasarii,
care pot profita de ea datorita calitatilor sale diuretice.

Patrunjelul, verdeata cu zeci de beneficii

Daca ai sistemul imunitar slabit, nu ai pofta de mancare esti racit sau ai probleme
digestive poti incerca o cura cu patrunjel. Aceasta planta este un complex foarte
puternic de vitamine, provitamine, magneziu, calciu, fosfor, potasiu, sulf, cupru,
aminoacid si clorofila.
Calciul din patrunjel ne ofera oase si dinti mai puternici, magneziul ajuta la fixarea
calciului, iodul ajuta glanda tiroidiana sa functoneze asa cum trebuie, iar aminoacidul
impiedica dezvoltarea tumorilor .

101

Patrunjelul este de patru ori mai bogat in vitamina C decat o portocala, astfel ca 100 de
grame de patrunjel contin aproximativ 240 mg de vitamina C. De asemenea, verdeata
contine mai mult fier decat spanacul si ofera mai multe proteine decat doua oua.
Vitamina B12 continuta de patrunjel, intr-o cantitate considerabila, ajuta la
dezvoltare normala a celulelor si este foarte importanta pentru sarcina, pentru
fertilitate, potenta sau pentru prevenirea unor boli degenerative (cancerul, Parkinson
sau alte boli cerebrale). Din pacate, actiunea vitamine B12 din alte alimente este blocata
de antibiotice, pastile contraceptive, substante toxice etc, insa patrunjelul lupta cu succes
impotriva acestor dezechilibrari.
Planta are, de asemenea, rolul de a echilibra si stimula energia organelor datorita
substantelor nutritive esentiale.
Intareste sistemul imunitar
Patrunjelul are proprietati antialergice, intareste sistemul imunitar si distruge radicalii
liberi. Acesta stimuleaza sistemul nervos, regleaza menstruatia si indeparteaza durerile
provocate de aceasta, este un bun antiseptic al tubului digestiv, al sangelui si al cailor
urinare.
Infrumuseteaza podoapa capilara
Pantrunjelul poate fi utilizat cu succes in compozitia mastilor pentru par, acesta fiind de 6
ori mai puternic decat ginsengul . Este un tonic excelent si iti poate infrumuseta podoaba
capilara mai mult decat orice produs scump de pe piata.
Neutralizeaza efectele viciilor
Fumatorii si persoanele consumatoare de alcool se pot bucura si ei de beneficiile
patrunjelului. Acesta neutralizeaza efectele nocive ale tutunului si ale alcoolului.
Lupta impotriva impotentei si a sterilitatii masculine
Specialistii in medicina naturista sunt de parere ca un tratament de 40 de zile, de patru o
zi pe zi, cate jumatate de lingurita de pulbere de seminte de patrunjel, poate sa ii scape pe
barbati de problemele sexuale.
Combate respiratia urat mirositoare
Cateva frunze de patrunjel te scapa de halena si da un miros placut respiratiei tale. Mai
mult decat atat, patrunjelul actioneaza ca un dezinfectant al cailor respiratorii medii si
superioare. Este foarte recomandat persoanelor cu probleme respiratorii.
Ofera pofta de mancare
Patrunjelul este un medicament excelent pentru persoanele anorexice ori pentru cele fara
pofta de mancare. Cateva frunze mestecate inainte de ora mesei, vor spori foamea si
pofta. De asemenea, patrunjelul alunga greata si starile de voma.
Lupta impotriva tumorilor
Specialistii au descoperit de curand ca frunzele de patrujel au proprietati antitumorale.
Astfel, consumat crud in supe, salate sau ciorbe, patrunjelul ofera protectie cailor

102

respiratorii si plamanilor, ficatului, rinichilor si impiedica aparitia tumorilor canceroase.

De asemenea, s-a observat ca persoanele care sufereau de tumori cerebrale si consumau
patrunjel si-au imbunatatit vizibil starea de sanatate.
Purifica trupul
Patrunjelul imbunatateste digestia, elimina toxinele si intretine organismul. Tot acesta
regleaza nivelul esterogenului si lupta impotriva sindromului premenstrual. Astfel,
depresia, iritabilitatea, starile de nervozitate pot fi indepartate cu ajutorul consumului de
patrunjel.
Are grija de silueta
Medicii naturisti sunt de parere ca o cura cu fiertura de patrunjel, poate ajuta pe oricine sa
scape de kilogramele in plus. Astfel, un kilogram de patrunjel fiert in doi litri de apa
poate fi secretul siluetei ideala, daca sucul este baut, cate o lingura, din ora in ora.
Trateaza conjunctivita
Sucul obtinut din frunzele plantei se pot folosit pentru umezirea compreselor oculare. De
asemenea, sucul de patrunjel amestecat cu sucul de morcovi ( 50 200 ml, dimineata si
seara) se poate bea pentru indepartarea conjunctivitei.
Elimina nisipul de la rinichi
Radacinile de patrunjel sunt eficiente in eliminarea nisipului din rinichi. Medicii naturisti
ne recomanda sa spalam o jumatate de kilogram de radacini, sa le dam printr-o razatoare
de sticla si sa le fierbem, la foc mic, in 1,5 litri de apa pana cand o treime din apa scade.
Zeama se scurge si se pastreaza la frigire, iar in fiecare dimineata, timp de 40 de zile, se
bea cate un paharel de lichid pe stomacul gol.
Contraindicatii
Desi patrunjelul are foarte multe beneficii, acesta nu trebuie sa fie consumat in cantitati
mari de catre gravide ori femeile care alapteaza. Astfel, curele cu patrujel trebuie evitate,
iar patrunjelul se consuma in cantitati moderate, doar in supe ori ciorbe.
Patrunjelul opreste sau diminueaza secretia lactata (in cazul femeilor care alapteaza) si
stimuleaza contractiile uterine (in cazul celor gravide) si poate provoca avortul.
Precautii
In cazul in care doresti sa tii o cura de patrunjel, trebuie sa oferi foarte mare atentie
cantitatii. Astfel, adultii nu trebuie sa bea mai mult de 200 ml de suc de patrunjel pe zi,
iar copiii au voie sa consume cel mult 60 ml de suc pe zi. In cazurile in care se depaseste
doza, riscurile de deranjamente digestive ori hiperexcitabilitate nervoasa sunt foarte mari.
Patrunjel in ghiveciul de pe pervaz

103

Daca nu ai incredere in comercianti sau poate doar vrei sa ai un ghiveci frumos aranjat si
aromat, poti avea propria gradina de patrunjel. Astfel, ai nevoie de un ghiveci cu gura
larga cu un pamant usor prin care apa sa se scurga cu usurinta (pamant de flori amestecat
cu nisip) si seminte pe care le gasesti la florariile specialitate sau in orice supermarket la
raioanele special amenajate.
Ghiveciul trebuie tinut intr-un loc luminos, cu o temperatura constanta (in jur de 23 de
grade Celsius). Lipsa luminii ingreuneaza cresterea frunzelor. Este indicat ca plantele sa
stea pe pervazul geamului din bucatarie, orientate catre sud.
Planta trebuie udata cu putina apa, mai ales iarna. Vei stii cand planta are nevoie de apa,
deoarece pamantul de la suprafata incepe sa se usuce.
Este foarte important ca imediat dupa ce ati plantat semintele, sa le acoperiti cu o folie
transparenta de plastic si sa ii faceti cateva gauri pentru a avea aer. Folia poate fi
indepartata numai in momentul in care plantele incep sa se vada.
Patrunjelul este o planta care se regenereaza foarte repede, astfel ca nu trebuie sa va faceti
griji daca rupeti mereu din ea.

Patrunjelul, un campion al sanatatii

Caria dentara dureroasa
Se zdrobesc bine frunzele de patrunjel proaspete sau o bucata de radacina pana se obtine
o pasta care se framanta cu putina sare. Cocolosul format se introduce in caria dentara sau
in urechea corespunzatoare partii dureroase. Durerea va trece foarte repede
Hipertensiune
Se fierbe 1 kg de radacini bine spalate in doi litri de apa pana ce aceasta scade la
jumatate. Se filtreaza si se beau cate trei cesti pe zi, intre mese.
Colici si calculi renali
Se rad 250 g de radacina de patrunjel si se pun la fiert intr-un litru de apa. Cand lichidul
scade la o cana, se strecoara si se imparte in trei portii care se beau pe indelete dimineata,
la pranz si seara, pe nemancate. De precizat ca, in cursul intregii zile, nu se mananca
nimic altceva. Pana a doua zi piatra se transforma in nisip si se constata depunerea sa in
urina colectata intr-un vas. In caz de colica renala, durerile inceteaza de la prima ceasca.
Cura cu suc - benefica in hepatita si dismenoree
O legatura mica de patrunjel se pune in storcator si se adauga apa cat sa cuprinda planta.
Se paseaza totul pana devine o pasta care se bea ca atare sau filtrata, imediat ce a fost
preparata. Se consuma zilnic, inainte de masa, timp de doua saptamani, ca vitaminizant si
fortifiant. Bolnavilor de hepatita A, B si C li se recomanda sa ia zilnic cate 15 linguri cu
suc proaspat de frunze de patrunjel, inainte de masa, timp de o luna.
Pentru ameliorarea menstrelor dureroase si pentru reglarea ciclului menstrual se beau, cu
cateva zile inainte de ciclu, cate 100 ml suc de frunze pe zi.

104

Atentie! Sucul de patrunjel este foarte puternic, motiv pentru care se consuma in cantitati
mici (in caz contrar determinand tulburari ale sistemului nervos) sau in amestec cu alte
sucuri de legume (morcov, telina sau spanac).
Compozitie chimica
Este bogat in vitamina C, provitamina A, fier si mangan (100 g de patrunjel proaspat
contine 200-240 mg vitamina C, 60 mg provitamina A, 19 mg fier si 0,5 mg mangan).
Patrunjelul este de 4 ori mai bogat in vitamina C decat portocala, iar continutul de fier
este mult mai mare decat cel din spanac.
Practic cu 25-30 mg patrunjel acoperim necesarul zilnic de vitamina C (60-70 mg).
Patrunjelul mai contine apiol, principiu estrogen, alte vitaminwe (B, E), calciu, fosfor,
magneziu, sodiu, potasiu, sulf, iod, clorofila precum si un aminoacid numit histidina care
franeaza dezvoltarea tumorilor.
Proprietati ale patrunjelului
- Intareste sistemul de aparare al organismului.
- Stimuleaza sistemul nervos.
- Este antiinfectios.
- Elimina sau limiteaza procesele inflamatoare.
- Regleaza ciclul menstrual.
- Este diuretic (eliminand apa, ureea, acidul uric si clorurile) si depurativ curatand corpul
de toxine.
- Antiseptic al sangelui, al tubului digestiv si al cailor urinare.
- Vasodilatator.
- Antitumoral, antianemic, antirahitic si antiscorbutic.
- Stimuleaza expectoratia eliminand din bronhii si plamani substantele daunatoare.
- Impiedica uscarea conjunctivei si a corneei.
- Favorizeaza cresterea transpiratiei contribuind si in acest fel la eliminarea toxinelor.
- Este regenerator capilar.
- Vermifug.
- Stimulent al fibrelor musculare netede (intestinale, urinare, biliare, uterine).
- Neutalizeaza efectele nocive ale tutunului si alcoolul

Pelinul
Denumire in latina: Artemisia absinthium
Familie: Compositae
Denumire populara: Pelinul-alb, Pelinul-brun, Pelin-de-Rusalii
Descriere: Planta perena, ierboasa, foarte mirositoare, cu tulpina lemnoasa la baza.
Frunzele bazale sunt tripenat sectate, iar cele tulpinale se simplifica treptat spre varf fiind
de culoare argintie. Florile, foarte mirositoare, sunt galbene, dispuse in mici capitule
globuloase, grupate in raceme terminale. Infloreste in iulie-septembrie. Fructul este o

105

achena. Intreaga planta are o nuanta stralucitoare argintie si un gust amar si miros
puternic.
Raspandire: Creste prin locuri necultivate si uscare, livezi, campuri, dealuri, pe langa
locuinte, garduri, drumuri etc.
Produs vegetal: Frunzele si varfurile tulpinale inflorite.
Recoltare: Frunzele se culeg inainte de inflorire, in mai-iunie, iar ramurile florifere, in
iulie-august, cand sunt complet inflorite. Uscarea se face la umbra, in straturi subtiri, in
locuri uscate si in locuri bine aerisite.
Principii active: Ulei volatil - azulen, tuiona, tuiol; principii amare, artamarina,
artamarinina, artamaridinina.
Actiune farmaceutica: Tonic, aperitiv, antispastic, antidiareic, antipiretic, antihelmintic,
regleaza menstruatia.
Indicatii: Anemie, covalescenta, diaree, febra, osiuraza, ascaridoza, tulburari ale
menstruatiei.
Mod de utilizare: Infuzie: 1 lingurita de planta se infuzeaza 3 minute in 250 ml apa
clocotita. Se strecoara. Se beau 2 cani pe zi, indulcit cu miere. Pulbere antihelmintica si
febrifuga: Rp. Pelin ... 2g, Roinita ... 2g, Anason ... 0,5g. Se administreaza in 2 prize pe
zi. Utilizarea pelinului in tratamentul diverselor afectiuni se face in cure scurte de 8 zile.
Atentie la dozare: supradozarea provoaca migrena, ameteli, inflamatii ale mucoasei
digestive. Nu se administreaza la gravide, femei care alapteaza, ulcerosi.
(Artemisia absinthium). Amareala care vindeca.
In satele de campie, pelinul creste pe mai toate marginile de drum. Verde-nisipiu la
culoare, nu l-ai baga in seama daca n-ar umple lumea fierbinte a verii cu o aroma
puternica, dulce-amaruie si ametitoare. Nu-i pasa de caldura si soare. Ba ai zice ca vipiile
usturatoare ale verii ii priesc. Creste viguros si navalnic, in veritabile lanuri, in timp ce in
jurul sau plantele se usuca sub arsita. E uimitoare vitalitatea acestei plante, ce pare sa se
hraneasca direct din soare, fara a mai avea nevoie de apa si de pamant. De altfel, in
medicina populara romaneasca, pelinul are un loc privilegiat, fiind considerat planta
magica, de simbol solar, care alunga spiritele rele, curata fiinta umana de impuritati si ii
reda vigoarea si vioiciunea. Pelinul este cel mai puternic tonic amar de la noi. In
industrie, planta este folosita la prepararea vinului, a vermutului si a lichiorului de absint.
Ca remediu de sanatate, tocmai principiile amare ale pelinului (uleiul eteric pe care-l
contine, de culoare verde-albastra) il fac sa aiba efecte vindecatoare exceptionale. Dar
atentie maxima: in exces, pelinul e toxic, da agitatie, halucinatii, pierderea cunostintei, iar
abuzul de bauturi de pelin duce la tulburari psihice, pierderea memoriei, greata.
Unde gasim si cum culegem pelinul

106

Este o planta inaltuta, cu o tulpina care poate ajunge la peste un metru inaltime. Are
frunzele verzi-argintii, cu un peduncul lung, flori galbui, iar in varf, face niste bobite
(fructe) mici, de asemenea albicioase. Se aseamana foarte bine cu o surata de-a sa,
pelinita (Artemisia vulgaris), cele doua deosebindu-se in principal prin culoarea tulpinii:
cea a pelinului are niste peri foarte fini albiciosi, in timp ce tulpina pelinitei este brunrosiatica. De la pelin se culege prin taiere varful tulpinii, acum, la sfarsitul lui iulie inceputul lui august. Dupa recoltare planta se foloseste proaspata, pentru aplicatii externe,
pentru prepararea vinurilor si a unor siropuri terapeutice, ori se usuca in strat subtire la
umbra, dupa care se depoziteaza in locuri intunecoase si uscate. Termenul sau de
valabilitate este de 2 ani.
Cateva retete pe baza de pelin
Pulberea
Se obtine prin macinare cat mai fina cu rasnita electrica de cafea. Depozitarea pulberii
de pelin se face in borcane de sticla inchise ermetic, in locuri intunecoase si reci, pe o
perioada de maximum 2 saptamani (deoarece uleiurile sale volatile se evapora foarte
rapid). De regula, se administreaza de 3-4 ori pe zi cate un sfert - o jumatate de lingurita
rasa, pe stomacul gol.
Tinctura
Se pun intr-un borcan cu filet cincisprezece linguri de pulbere de pelin, peste care se
adauga doua pahare (400 ml) de alcool alimentar de 50 de grade. Se inchide borcanul
ermetic si se lasa sa macereze vreme de doua saptamani, dupa care se filtreaza, iar
tinctura rezultata se pune in sticlute mici, inchise la culoare. Se administreaza din acest
remediu, de patru ori pe zi, cate 50 de picaturi diluate in putina apa.
Vinul de pelin
Intr-un litru de vin natural alb se pun zece tulpini proaspete de pelin, zdrobite in
prealabil, si se lasa sa macereze vreme de trei saptamani, dupa care se strecoara. Se iau 13 linguri din acest vin, inainte sau dupa masa, pentru stimularea activitatii tubului
digestiv, combaterea balonarii si a indigestiei.
Siropul de pelin
Era foarte mult folosit de catre calugarii benedictini, care il considerau un panaceu
pentru digestie si eliminare. Iata reteta sa de preparare: un borcan de 400 ml se umple pe
un sfert cu frunze fin taiate de pelin proaspat, iar restul de trei sferturi se completeaza cu
miere. Se pune un capac si se lasa vreme de o luna la macerat. Va rezulta un sirop vascos,
amarui si aromat, cu efecte tonice digestive, carminative (reduce balonarea), laxative.

Infuzia combinata
Se pun 3-4 linguri de pelin maruntit la macerat in jumatate de litru de apa, vreme de 8-10
ore, dupa care se filtreaza. Preparatul rezultat se pune deoparte, iar planta ramasa dupa
107

filtrare se fierbe in inca jumatate de litru de apa, vreme de cinci minute, dupa care se lasa
sa se raceasca si se filtreaza. In final se amesteca cele doua extracte, obtinandu-se
aproximativ un litru de preparat, care se foloseste extern, sub forma de comprese,
spalaturi, clisme si bai.
Plasturele cu pelin
Se amesteca 2 linguri de pelin maruntit cu miezul proaspat de la 4 felii de paine si cu
vin sau otet, pana cand se formeaza un fel de aluat. Acest aluat se aplica pe zona afectata,
dupa care se acopera cu o bucatica de nailon si se lasa vreme de patru ore. Aceasta
aplicatie se foloseste contra luxatiilor, reumatismului si a nevralgiei.

Pelinul Ca Medicament

Tratamente Interne

Digestie dificila, gastrita hipo-acida, senzatie de greata sau deranjamente stomacale

frecvente - nici o alta planta nu se poate compara cu pelinul, atunci cand este vorba de
stimularea activitatii stomacului si a digestiei. Preotul german Sebastien Kneipp spunea
despre pelin ca este cel mai bun purificator si intaritor al sistemului digestiv, fiind eficient
chiar si la persoanele foarte in varsta sau care sufera de afectiuni cronice. Se
administreaza, cu 5-10 minute inainte de masa, cate cincizeci de picaturi de tinctura de
pelin, diluate intr-un sfert de pahar de apa. Se fac cure de 3 saptamani, cu zece zile de
pauza, dupa care se poate relua tratamentul.
Hepatita, ciroza - pulberea de pelin este un extraordinar tonic si protector al ficatului. Se
administreaza cate un sfert - o jumatate de lingurita de 3 ori pe zi, in cure de doua
saptamani, cu o saptamana de pauza. Cercetari de ultima ora facute in China au aratat ca
pulberea de pelin este eficienta chiar si in cazurile persoanelor care au ficatul grav afectat
dupa otraviri sau dupa consumul indelungat al unor substante toxice, cum ar fi alcoolul.
Indigestie, balonare - se iau inainte de masa 2-3 linguri de vin de pelin sau o jumatate de
lingurita de tinctura. Este un tratament care activeaza puternic secretia de sucuri digestive
si peristaltismul (miscarea) tubului digestiv, normalizand digestia si impiedicand aparitia
balonarii si a altor tulburari digestive. Este un tratament foarte eficient si contra
dispepsiei, dischineziei biliare, colecistitei si pentru profilaxia litiazei biliare.
Giardia, viermi intestinali - cel mai eficient remediu din flora noastra in aceasta
categorie de afectiuni este pelinul, care pe langa faptul ca secreta substante extrem de
toxice pentru viermi si alti paraziti intestinali, are si o puternica actiune de activare a
peristaltismului tubului digestiv, ceea ce il face sa actioneze in profunzime. Se
administreaza cate 4 lingurite de tinctura, in cure de 14 zile, cu 10 zile de pauza. Poate fi
administrat singur sau in combinatie cu medicamente de sinteza, a caror actiune o
potenteaza foarte mult.
Lipsa a poftei de mancare la copii - se administreaza sirop de pelin, cate o lingurita, cu
15 minute inaintea meselor principale. Este recomandat sa nu se foloseasca in cure mai
lungi de 21 de zile, cu 14 zile de pauza. Acest remediu este foarte eficient, atat pentru
copii, cat si pentru adulti, si in tratarea constipatiei atone si a atoniei gastro-intestinale.

108

De asemenea, are efecte benefice in tratarea bronsitei, a astmului si a pneumoniei.

Intoxicatii alimentare, otraviri - dupa acordarea ajutorului de urgenta si stabilizarea
pacientului, pentru revigorarea organismului si indepartarea cat mai rapida a sechelelor,
se face o cura de 2 saptamani cu pulbere de pelin, din care se iau cate doua lingurite pe zi.
Pelinul este depurativ, stimuleaza si tonifiaza ficatul, stimuleaza eliminarea toxinelor
ramase in organism.
Retard mental la copii, incapacitate de concentrare si de memorare - in urma cu sase
ani am vazut un caz cu adevarat uimitor. O mama care avea un copil de 14 ani cu
probleme grave de memorare si de concentrare l-a tratat vreme de 3 saptamani cu o
combinatie de tinctura de pelin si de chimen in proportii egale. In fiecare zi, ii administra
cate 4 lingurite din acest amestec de tincturi, la orele 8, 12, 16, 22. Dupa trecerea celor 3
saptamani de tratament, performantele intelectuale ale micului pacient s-au ameliorat
nesperat de mult: de unde nu putea fi atent la teme sau la explicatii, nici cateva minute,
ajunsese sa poata ramane concentrat si un sfert de ora sau mai mult; capacitatea de
memorare, de asemenea, i s-a imbunatatit considerabil, inclusiv cea de lunga durata. Insa
faptul cel mai neobisnuit a fost ca acest copil, care avea o disfunctie a glandelor lacrimare
ce impiedica lacrimarea si producea probleme oculare grave, a plans - ceea ce nu i se
intamplase niciodata in viata. Medicii, care considerau practic incurabile toate aceste
probleme ale micului pacient, nu au putut explica altfel aceasta reabilitare spectaculoasa,
decat prin actiunea acestor doua plante, care au avut efecte cu adevarat miraculoase.
Dureri de cap, vomismente, migrene - se trateaza prin administrarea de tinctura de
pelin, din care se iau cate 50 de picaturi de 4-6 ori pe zi. Pelinul ajuta la normalizarea
circulatiei cerebrale, combate voma, inlatura tulburarile digestive si in special biliare,
care adesea sunt asociate si stau la baza migrenelor.

Flori de pelin

Tratamente Externe

Limbrici si oxiuri - se face in fiecare dimineata clisma cu infuzie combinata de pelin,

vreme de 7 zile. Pelinul este unul din cele mai puternice vermifuge din flora noastra,
folosit atat intern, cat si extern.
Anexita, metroanexita si complicatiile lor - se fac bai de sezut fierbinti, cu infuzie
combinata de pelin. Aceasta procedura are un puternic efect antiinflamator si
antiinfectios, actionand totodata ca un puternic stimulent al activitatii ovarelor. In trecut,
femeile care aveau anexita corelata cu amenoree (absenta ciclului menstrual) faceau
asemenea bai fierbinti cu pelin si luau intern pelinita (surata pelinului despre care am
vorbit la inceputul acestui articol), ceea ce le redeclansa numaidecat menstruatia.
Contra reumatismului si paraliziei - se fac bai cu infuzie combinata de pelin (5 litri la o
cada de apa), de doua ori pe saptamana. Extern, pelinul actioneaza ca tonic nervos,
ameliorand local circulatia impulsurilor nervoase. In tratamentul reumatismului,
suplimentar se pun plasturi cu pelin pe locurile afectate, remediu indicat si in tratarea
luxatiilor si a entorselor.

109

Candidoza vaginala, adjuvant in infectia cu trichomonas - se fac, cu ajutorul

irigatorului, spalaturi vaginale zilnice cu infuzie combinata de pelin, in tratamente de cate
7 zile, urmate de 7 zile de pauza (pentru refacerea florei normale la acest nivel). Pelinul
este un puternic antiinfectios si antiinflamator, reduce secretiile anormale, calmeaza
senzatia de mancarime sau usturime.
Doua indicatii de medicina magica
Contra imbolnavirilor la copii - se pune o cununa cu frunze de pelin la capul patului in
care dorm copiii. In unele sate, exista obiceiul sa se treaca, in noptile cu luna noua,
pruncii printr-un cerc facut din tulpini proaspete de pelin. Se crede ca aceasta planta
fereste copiii de epilepsie, de friguri, de felurite boli de plamani, precum si de posesiunile
demonice.
Pentru purificarea locuintei - se matura vreme de sapte saptamani, in fiecare sambata
dimineata, cu o matura simbolica din frunze de pelin, fiecare colt al casei. Astfel, se
spunea, erau alungate spiritele rele, erau curatate semintele vrajbei si ale certei din casa,
lasand ocupantii sa traiasca in pace si armonie. Frunzele de pelin puse sub perne si prin
asternuturi alungau, de asemenea, duhurile necurate, si mai aveau si o alta utilitate de
ordin practic: indepartau insectele, care nu suporta aroma acestei plante.
Precautii la tratamentul intern cu pelin
O anumita substanta din compozitia pelinului da dependenta pacientilor care il folosesc
vreme de mai mult de o luna. In plus, atunci cand este supradozat (se iau peste opt grame
pe zi), pelinul produce reactii adverse, traduse prin tremuraturi ale membrelor, convulsii
si halucinatii. Din aceste motive, tratamentele cu pelin nu vor fi mai lungi de doua,
maximum trei saptamani, urmate de 10-14 zile de pauza. De asemenea, nu se vor lua mai
mult de sase grame pe zi din aceasta planta.
Contraindicatii ferme
Pelinul este contraindicat femeilor insarcinate.

Rozmarinul (Rosmarinus officialis)

Rozmarinul este originar din regiunile aflate in jurul Marii Mediterane, fiind un arbust
de climat subtropical. Este folosit atat ca planta ornamentala, cat si in scop medicinal si
condiment pentru diferite feluri de mancare.

110

Prezentare: Rosmarinus officinalis este o planta perena, un arbust cu frunze fusiforme

si flori albastre sau liliachii, poate sa creasca si pana la 90 -150 cm inaltime in conditii de
caldura si umiditate optima.
Proprietati: Se utilizeaza din antichitate datorita multiplelor beneficii, cand rozmarinul
se consuma pentru usurarea durerilor in colici abdominale, atenuarea durerilor
menstruale, in guta, icter, insomnie, in cefalee, pentru calmarea nervilor, la prepararea
produselor cosmetice, pentru ingrijirea pielii in calitate de astringent sau toner pentru ten,
pentru regenerarea firului de par.
Rozmarinul are actiune de purificare, antiseptica, antianemica, antifebrila, diuretica
(stimuleaza secretia renala si astfel curata corpul de deseuri). Calmeaza febra musculara,
calmeaza durerile digestive in cazul indigestiilor provocate de stres. Aceasta iarba
imbunatateste respiratia, stimuleaza circulatia sanguina si sistemul nervos.
Cercetarile stiintifice au aratat ca rozmarinul este un stimulent de memorie perfect
pentru adultii cu munca de birou si copiii care studiaza.
Indicatii: Consumul de rozmarin este indicat pentru imbunatatirea digestiei, in nevroze,
in obezitate, in afectiuni ale ficatului, gastrita, colesterolemie, pentru profilaxia
aterosclerozei (pentru prevenirea ingrosarii si rigidizarii peretilor vasculari), in astm
bronsic, in perioada de convalescenta reda energia si optimismul, in edeme, in palpitatii
ale inimii provocate mai ales de nervozitate, abuz de cafea sau tutun. Rozmarinul este un
intaritor natural, recomandat in astenie (stare de oboseala intensa si prelungita). Fortifica
intr-un mod durabil intreg organismul, vitalizand activitatea tuturor organelor si
sistemelor.

111