Marul-Lupului

Buruiana "atomica". Marul-Lupului. Modesta ca infatisare,

conduce in topul celor mai puternice plante medicinale din
Romania. Denumirea stiintifica a acestei plante este Aristolochia
clematitis. In zona de vest a tarii i se spune marul-lupului, in
sudul Moldovei, curcubetica, iar pe malul Dunarii, buru...
Buruiana "atomica"
Marul-Lupului
Modesta ca infatisare, conduce in topul celor mai puternice
plante medicinale din Romania
Denumirea stiintifica a acestei plante este Aristolochia clematitis. In zona
de vest a tarii i se spune marul-lupului, in sudul Moldovei, curcubetica, iar
pe malul Dunarii, buruiana de remf. Creste prin vii, la margini de camp si
prin locuri virane. Este inalta de jumatate de metru, uneori mai mult, iar
frunzele ei amintesc oarecum de cele ale fasolei. Are florile galbene, un
miros foarte puternic si destul de inecacios, fiind ocolita de insectele
daunatoare, precum si de bolile virale si bacteriene ale plantelor. Este atat
de rezistenta si vivace, incat sufoca adesea culturile, taranii nostri
nemaistiind cum sa scape de ea (intre altele, rezista foarte bine si la
ierbicide). Buruiana aceasta este - se pare - una din cele mai puternice
plante medicinale din flora noastra, avand atat de multe aplicatii, incat ar
putea fi scrise despre ea tomuri intregi. Comparatia cu forta unei explozii
atomice nu este hazardata, doar ca efectul e pozitiv.
Partea aeriana a fost studiata intens in anii 80, cand savantii au fost
fascinati de efectele sale imunostimulatoare extrem de intense. S-a
incercat atunci izolarea din frunzele sale a unui medicament de
semisinteza cu administrare interna, insa s-a dovedit ca separat de
celelalte componente ale plantei, acidul aristolochic, principiul activ
imunostimulator secretat de ea, este foarte toxic pentru ficat, putand
favoriza chiar formarea tumorilor hepatice. Atunci s-a renuntat la
studierea sa, ea ramanand, ca si pana atunci, in apanajul medicinii
populare. Ceea ce ne determina acum sa scriem despre ea sunt
nenumaratele semnale primite de la cititori, referitoare la miracolele
terapeutice facute cu ajutorul acestei plante. Lista afectiunilor vindecate
cu ea este impresionanta: de la boli hepatice si infectii recidivante la
dermatoze rezistente la orice alta forma de tratament, tumori benigne si
maligne sau boli ginecologice.
Utilizarea interna
Prezinta fara doar si poate riscuri, deoarece marul-lupului, fara a fi atat de
toxic ca spanzul, matraguna sau rostopasca, are o anumita actiune
nefasta la nivelul rinichilor si a tubului digestiv, in doze mari dand reactii
adverse severe. Se pare ca in doze mici, de pana la 1,5 grame pe zi
pentru un adult, administrat o perioada limitata de timp (maximum o

luna), nu prezinta nici un inconvenient, fiind chiar un remediu rapid in

tratarea cancerului pulmonar, de piele, la san si la intestin, a hepatitelor
virale, precum si a infectiilor intestinale, insa singurul care are investitura
sa prescrie si sa conduca acest tratament este medicul curant. Din acest
motiv, nu ne vom ocupa in acest articol de administrarea interna a
marului-lupului, ci doar de tratamentele externe, care sunt lipsite de
pericole, au o eficienta foarte mare si se aplica unei game foarte largi de
boli.
Cateva forme de preparare si administrarea externa
Cataplasma cu marul-lupului
Se macina fin iarba de marul-lupului cu ajutorul unei rasnite de cafea, iar
pulberea obtinuta se combina in proportii egale cu pulbere de radacina de
tataneasa. Peste amestecul de pulbere de marul-lupului si tataneasa se
adauga apoi apa calduta, amestecand mereu, asa incat sa se formeze o
pasta cat mai omogena. Aceasta pasta se aplica printr-un tifon pe zona
afectata vreme de o ora.
Baia de sezut cu marul-lupului
O mana de plante se lasa sa se macereze in 2 l de apa, vreme de 8-10 ore
(de dimineata pana seara), dupa care se filtreaza. Planta ramasa dupa
filtrare se opareste cu inca 2 l de apa clocotita, dupa care se acopera, se
lasa sa se raceasca si se filtreaza din nou. In final se combina cele doua
extracte intr-un lighean, in care se va sta cu sezutul vreme de 20 de
minute (adaugand din cand in cand apa calda, daca este nevoie). Este un
leac foarte bun pentru hemoroizi, inflamatii anale, infectii genito-urinare
recidivante.
Clisma cu marul-lupului
Preparatul pentru clisma se obtine dintr-o lingura rasa de pulbere de
marul-lupului, o lingura de radacina de tataneasa si o lingura de flori de
musetel, care se lasa la inmuiat in jumatate de litru de apa, de seara pana
dimineata, cand se filtreaza; maceratul se pune deoparte, iar planta
ramasa dupa filtrare se fierbe in jumatate de litru de apa pana cand scade
la jumatate; se lasa la racit decoctul, dupa care se combina cu maceratul.
Cu preparatul astfel obtinut se fac clisme cu ajutorul irigatorului. Lichidul
se tine in intestin vreme de 10 minute inainte de a fi eliminat.
Tinctura de marul-lupului
Intr-un borcan cu filet se pun frunze de marul-lupului bine pisate ori
macinate cu rasnita de cafea, pana se umple borcanul. Apoi se adauga
alcool alimentar de minimum 70, atat cat cuprinde, amestecand din cand
in cand, astfel ca planta sa fie bine patrunsa de alcool. Se inchide
borcanul si se lasa la macerat vreme de 14 zile, dupa care se filtreaza prin
tifon. Se pun comprese pe locurile afectate cu tinctura astfel obtinuta.

Unguentul de marul-lupului
Sase linguri de tinctura se pun pe o farfurioara curata si se lasa sa se
evapore pana isi reduc volumul de circa trei ori, obtinandu-se aproximativ
doua linguri dintr-o pasta groasa si usor lipicioasa, cu miros puternic de
planta. Aceasta pasta va fi adaugata peste un sfert de pachet de unt (usor
inmuiat in prealabil in apropierea unei surse de caldura, fara a-l topi
complet), amestecand bine cu o lingura pana se omogenizeaza perfect
aceasta combinatie, care apoi va fi pastrata la frigider.
Boli care se vindeca prin tratamentul extern cu marul-lupului
Pentru o cicatrizare estetica a ranilor sau a taieturilor in urma unor
interventii chirurgicale - se pune pe locul afectat o cataplasma cu
tataneasa si marul-lupului o data pe zi, tinandu-se vreme de o ora. Viteza
de vindecare va creste simtitor, iar cicatricele vor deveni cu timpul abia
vizibile.
Ranile (inclusiv de la interventii chirurgicale) care nu se inchid - se
trateaza cu comprese cu tinctura de marul-lupului. Un tifon bine imbibat
cu tinctura se pune pe locul afectat vreme de 30 de minute, dupa care se
indeparteaza compresa si se lasa pielea sa se zvante vreme de macar o
jumatate de ora.
Cancer intestinal, genital, de rect, de prostata - se recomanda clismele
cu marul-lupului, facute o data la doua zile. In cazul in care clismele sunt
contraindicate, se fac zilnic bai de sezut.
In cancerul genital la femei se face o clisma la doua zile si o irigatie
vaginala (cu acelasi tip de preparat ca si la clisme) o data la trei-patru zile.
Cancer esofagian, la limba etc. - se face gargara cu ceai de marullupului, tataneasa si musetel, preparat intocmai ca si cel pentru clisme. In
cadrul aceluiasi tratament se vor realiza totodata clisme cu marul-lupului,
o data la doua zile.
Cancerul de piele - se face o data la doua zile o clisma cu marul-lupului
si in plus se aplica zilnic o cataplasma cu tataneasa si marul-lupului.
Aplicarea cataplasmelor se repeta pana la disparitia totala a leziunii.
Infectii genitale cu trichomonas, papiloma, chlamidya - se fac spalaturi
vaginale cu un ceai preparat la fel ca cel pentru clisme. Tratamentul se
face vreme de 7-10 zile cu doua saptamani de pauza pentru refacerea
florei vaginale. La barbati se fac zilnic bai de sezut cu marul-lupului,
pentru sporirea imunitatii locale. Mai ales in infectii cu chlamidya si in cele
bacteriene va fi respectat cu strictete tratamentul cu antibiotice prescris
de medic, cele doua terapii mergand foarte bine in paralel.
Rani purulente, greu vindecabile la degetele de la maini si de la picioare

- se umple pe jumatate un paharel ingust cu tinctura de marul-lupului,

dupa care se inmoaie in el degetul afectat vreme de 20-30 de minute. In
cateva zile infectia se va retrage si apoi va disparea. Sunt multe cazuri de
pacienti carora trebuia sa le fie amputat degetul si l-au salvat ca prin
minune doar cu acest tratament simplu.
Abcese, furuncule, eczeme infectioase rezistente la alte forme de
tratament - se pune pe locul afectat o cataplasma cu marul-lupului vreme
de trei-patru ore pe zi, dupa care se lasa pielea sa se zvante in aer liber
vreme de o ora. Se repeta aplicatia zilnic, pana la vindecarea totala.
Contra hemoroizilor - se foloseste unguentul al carui mod de preparare a
fost descris anterior, cu care se fac aplicatii locale de doua-trei ori pe zi.
Foarte utile sunt si baile de sezut cu marul-lupului, care vor fi facute o
data la doua-trei zile.
Intoxicatia cu marul-lupului
Apare la adulti atunci cand se depaseste doza de 6 grame pe zi si se
manifesta prin urmatoarele simptome: greata, varsaturi, scaune
numeroase (uneori sangvinolente), urinari dese, inflamatii severe ale
rinichilor, tulburari circulatorii. Utilizat extern, nu prezinta nici un fel de
inconveniente, cu conditia sa fim atenti la manipularea si depozitarea sa
corecta. Toate tratamentele interne vor fi facute sub directa indrumare si
supraveghere a unui medic. In caz de intoxicatie, de la primele simptome
adresati-va medicului curant. Tratamentul consta in voma terapeutica
(spalaturi gastrice), administrarea de carbune medicinal, producerea unei
purgatii puternice. Nu faceti tratament intern cu marul-lupului fara
indrumare medicala. Daca aveti in casa plante toxice, atunci pastrati-le in
dulapiorul de medicamente, bine inchise, si puneti la indemana si
antidotul elementar - carbunele medicinal, care trebuie administrat
imediat, pana ajungeti la cea mai apropiata unitate sanitara.
Ilie Tudor
Marul-lupului este una dintre cele mai utilizate plante inca din
cele mai vechi timpuri. Primele consemnari despre folosirea ei in
scopuri medicinale dateaza de acum... 5000 de ani, din Egiptul
antic, unde ea era numita "iarba cobrei", intrucat era singurul
remediu eficient contra veninului temutei reptile. Tot in Egipt era
administrata pentru tratamentul infectiilor pielii, pentru
vindecarea rapida a muscaturilor de animale si insecte, precum si
pentru a apara oamenii de epidemii.
Vechii gali foloseau marul-lupului pentru tratarea tumorilor si a
oricaror excrescente aparute pe corp.
In Evul Mediu, in Spania, planta era remediul de taina al
cavalerilor care o foloseau pentru a-si tamadui rapid ranile
primite in lupta si pentru a preveni infectiile, care in vremurile
acelea erau fatale.
Herboristii englezi din secolele Xvi-Xvii recomandau mestecarea a
doua-trei frunze de marul-lupului pe zi, pentru intarirea

organismului impotriva epidemiilor, pentru eliminarea abceselor

dentare si a tuturor afectiunilor gurii. Tot ei avertizau asupra
toxicitatii plantei, aratand ca tratamentele interne mai lungi de
trei saptamani pot dauna rinichilor, vezicii urinare si tubului
digestiv.
In medicina noastra populara este consemnata folosirea acestei
plante in foarte multe zone ale tarii. In Banat era utilizata contra
"ranilor rele", adica a cancerului la piele, in Satu Mare si in
Bistrita Nasaud era folosita pentru tot soiul de "bube" (boli de
piele), pentru "tranji" (hemoroizi), dar si pentru tratarea
cancerului de rect sau de intestin. In Moldova este consemnata
folosirea acestei plante mai ales in judetele Vrancea, Galati si
Bacau, unde era considerata un adevarat elixir contra bolilor
femeiesti, precum si a celor recto-anale (se folosea sub forma de
bai). De asemenea, se folosea pentru a face parul sa creasca
frumos, pentru a indeparta cosurile de pe fata si a infrumuseta
pielea. In Oltenia, marul-lupului era folosit in special pentru
tratarea ranilor si a bolilor de piele, dar si a hepatitei si ulcerului
stomacal (se administra putina radacina fiarta in lapte).