Aristolochia clematitis, aşa numita 'Buruiană atomică' sau buruiană de remf, cum este ea

denumită pe malul Dunării, curcubeţică, cum este ea denumită în sudul Moldovei, şi mărul-
lupului, cum este ea denumită în vestul ţării, este, de departe, cea mai puternică plantă
medicinală din România.
Mărul-lupului creşte prin culturi, la margini de câmp şi prin locuri virane. Are frunze ca ale
fasolei, flori galbene şi miros înecăcios. Este rezistentă la bolile şi dăunătorii plantelor, chiar
şi la ierbicide. Deşi considerată mult timp nefolositoare, cercetările fitoterapeutice din ultimii
ani au adus această buruiană în topul plantelor medicinale care vindecă boli grave, atât
externe, cât şi interne.
Mărul-lupului este utilizată încă din cele mai vechi timpuri. Primele consemnări despre
folosirea ei în scopuri medicinale datează de acum 5000 de ani, din Egiptul antic, unde ea
era denumită 'iarba cobrei', întrucât era singurul remediu eficient contra veninului cobrei. Tot
în Egipt era administrată pentru tratamentul infecţiilor pielii, pentru vindecarea rapidă a
muşcăturilor de animale şi insecte, precum şi pentru a apăra oamenii de epidemii.
Vechii gali foloseau mărul-lupului pentru tratarea tumorilor şi a oricăror excrescenţe apărute
pe corp.
În Evul Mediu, în Spania, planta era remediul de taină al cavalerilor, care o foloseau pentru
a-şi trata rapid rănile primite în luptă şi pentru a preveni infecţiile, care în vremurile acelea
erau fatale.
_

Mărul-lupului este recunoscută ca fiind planta anticancer şi antihepatită virală!

Folosire şi mod de administrare!

- Sub formă de cremă/unguent şi tinctură, pentru folosire externă, planta mărul lupului
tratează: condilomatoza/vegetaţiile veneriene, infecţiile cu trichomonas, candida şi orice altă
ciupercă, cancerul de piele, cicatricile cheloide, rănile în curs de vindecare, dermatozele,
acneea infecţioasă, ulcerul varicos, eczemele umede şi uscate, psoriazisul, pitiriazisul,
crăpăturile şi bătăturile în călcâie, urticaria, zona zosterul, herpesul labial şi genital,
hemoroizii externi, nodulii mamari, arsurile de orice tip, lichenul scleroatrofic, fisurile anale
şi, în general, orice afecţiune dermatologică bacteriană, fungică, parazitară, virală şi nu
numai.
Sub formă de cremă/unguent mărul-lupului se comercializează, de regulă, în combinaţie cu
gălbenele, rostopască şi/sau arnică!
Mod de administrare: În aplicaţiile externe, pentru tratarea diverselor afecţiuni, se foloseşte
atât crema/unguentul cu mărul-lupului, cât şi tinctura cu mărul-lupului, astfel: pe o perioadă
de minim 3 săptămâni, în regim zilnic, de două ori pe zi, dimineaţa şi seara, se tamponează
zona sau zonele de piele afectate cu puţină tinctură şi se aşteaptă cinci minute, după care
se aplică o cantitate optimă de cremă/unguent şi se masează gentil pentru favorizarea
absorbţiei.
ATENŢIE! Utilizarea externă a mărului-lupului, sub formă de cremă, unguent şi/sau tinctură,
eventual chiar şi sub formă de cataplasmă, se poate face şi fără directa îndrumare şi
supraveghere a unui medic fitoterapeut, pentru că nu prezintă toxicitate şi reacţii adverse.

- Sub formă de ceai, tinctură, clismă sau vin medicinal, pentru folosire internă, planta mărul
lupului tratează: alergodermitele, cancerul de esofag, limbă, laringe, colon, plămâni,
prostată, rect, faringe, piele şi sânge; cancer genital şi infecţiile microbiene, parazitare
(unele zoonoze), virale şi fungice (infecţii cu streptococ, stafilococ, candida, neisseria,
virusul hepatitei C etc.).
ATENŢIE! Mărul-lupului se administrează intern, oral, doar cu avizul unui medic fitoterapeut
şi sub stricta supraveghere medicală a acestuia, deoarece poate fi toxic la depăşirea unei
anumite doze - doză stabilită în funcţie de greutatea corporală, în plan principal, şi în funcţie
de gravitatea şi stadiul bolii, în plan secundar.
Intoxicaţia cu mărul-lupului apare la adulţi atunci când se depăşeşte doza de 6 grame pe zi
şi se manifestă prin următoarele simptome: greaţă, vărsături, scaune numeroase (uneori
sangvinolente), urinări dese, inflamaţii severe ale rinichilor, tulburări circulatorii şi scăderea
poftei de mâncare.
În doze mici, de până la 1, 5 g pe zi pentru un adult, administrat o perioadă limitată de timp
(3-4 săptămâni), mărul- lupului nu prezintă niciun pericol, însă.

Dnul fitoterapeut Fănică Voinea Ene, preşedintele Fundaţiei 'Terapia Naturistă', din Vălenii
de Munte, spune: 'Mărul lupului are puternice efecte imunostimulatoare. Principiul activ
imunostimulator secretat de plantă este acidul aristolochic, care, separat de celelalte
substanţe active ale plantei şi la doze peste anumite limite, este foarte toxic pentru ficat,
favorizând chiar apariţia tumorilor hepatice. Într-adevăr, mărul lupului are efecte toxice, dar
aici este vorba de doze. Până la limitele respective, mărul lupului este un foarte bun
medicament anticancer, cu efecte de stimulare a imunităţii, în special a fagocitozei - una din
fazele principale ale procesului imunitar. Totodată, are şi efecte antitumorale, de lizare a
tumorilor. Iată două efecte nemaipomenite ale acestei plante, singura condiţie fiind
respectarea dozelor administrate în funcţie de greutatea corporală şi de gravitatea tumorilor
sau tipului de cancer. În mărul lupului, alături de acidul aristolochic, care, aşa cum am spus,
în doze mari chiar poate genera cancer, sânt şi alte substanţe şi principii active care
acţionează sinergic în vindecarea acestei boli grave. Un lucru este clar: prin acidul
aristolochic bine dozat, mărul lupului stimulează imunitatea în faza de fagocitoză, ceea ce
face ca sistemul imunitar să lichideze celulele canceroase, să le elimine. În al doilea rând,
principiile active din mărul lupului destructurează, smulg celulă cu celulă din tumoră şi o
elimină. Potrivit cercetărilor clinice şi de laborator pe care le-am făcut de-a lungul anilor, pot
să susţin că la mărul lupului trebuie respectate următoarele doze: tinctură 10 la sută, de la
0, 1 la 0, 2 picături pe kilogram/corp, de 2 ori pe zi; ceai, decoct 5-10 minute, 1 linguriţă de
părţi aeriene, uscate şi măcinate, la 500 ml apă, câte 1-6 linguri pe zi, cu creşteri treptate de
1 lingură pe zi; după ce se ajunge la doza maximă, de 5-6 linguri pe zi, se continuă
tratamentul cu ea; la o lună de tratament sânt necesare cel puţin 2 săptămâni de pauză'.
Totuşi, trebuie reţinut faptul că un tratament intern cu mărul-lupului poate fi periculos atunci
când acesta nu este făcut de un specialist în fitoterapie, cu experienţă în domeniu, sau sub
o atentă supraveghere medicală.
Cancerul de piele - se face o dată la două zile o clismă cu mărul-lupului şi în plus se aplică
zilnic o cataplasmă cu tătăneasă şi mărul-lupului. Aplicarea cataplasmelor se repetă până la
dispariţia totală a leziunii.

Utilizarea internă
Prezintă fără doar şi poate riscuri, deoarece mărul-lupului, fără a fi atât de toxic că spânzul,
mătrăguna sau rostopasca, are o anumită acţiune nefastă la nivelul rinichilor şi a tubului
digestiv, în doze mari dând reacţii adverse severe. Se pare că în doze mici, de până la 1,5
grame pe zi pentru un adult, administrat o perioadă limitată de timp (maximum o lună), nu
prezintă nici un inconvenient, fiind chiar un remediu rapid în tratarea cancerului pulmonar,
de piele, la sân şi la intestin, a hepatitelor virale, precum şi a infecţiilor intestinale, însă
singurul care are învestitură să prescrie şi să conducă acest tratament este medicul curant.
Din acest motiv, nu ne vom ocupa în acest articol de administrarea internă a mărului-lupului,
ci doar de tratamentele externe, care sunt lipsite de pericole, au o eficientă foarte mare şi
se aplică unei game foarte largi de boli.
Boli care se vindecă prin tratamentul extern cu mărul-lupului
Pentru o cicatrizare estetică a rănilor sau a tăieturilor în urma unor intervenţii chirurgicale -
se pune pe locul afectat o cataplasmă cu tătăneasă şi mărul-lupului o dată pe zi, ţinându-se
vreme de o oră. Viteza de vindecare va creşte simţitor, iar cicatricele vor deveni cu timpul
abia vizibile.
Rănile (inclusiv de la intervenţii chirurgicale) care nu se închid - se tratează cu comprese cu
tinctura de mărul-lupului. Un tifon bine îmbibat cu tinctura se pune pe locul afectat vreme de
30 de minute, după care se îndepărtează compresa şi se lasă pielea să se zvânte vreme de
măcar o jumătate de oră.
Cancer intestinal, genital, de rect, de prostată - se recomandă clismele cu mărul-lupului,
făcute o dată la două zile. În cazul în care clismele sunt contraindicate, se fac zilnic băi de
şezut.
În cancerul genital la femei se face o clismă la două zile şi o irigaţie vaginală (cu acelaşi tip
de preparat ca şi la clisme) o dată la trei-patru zile.
Cancer esofagian, la limbă etc. - se face gargară cu ceai de mărul-lupului, tătăneasă şi
muşeţel, preparat întocmai ca şi cel pentru clisme. În cadrul aceluiaşi tratament se vor
realiza totodată clisme cu mărul-lupului, o dată la două zile.
Cancerul de piele - se face o dată la două zile o clismă cu mărul-lupului şi în plus se aplică
zilnic o cataplasmă cu tătăneasă şi mărul-lupului. Aplicarea cataplasmelor se repetă până la
dispariţia totală a leziunii.
Infecţii genitale cu trichomonas, papiloma, chlamidya - se fac spălături vaginale cu un ceai
preparat la fel că cel pentru clisme. Tratamentul se face vreme de 7-10 zile cu două
săptămâni de pauză pentru refacerea florei vaginale. La bărbaţi se fac zilnic băi de şezut cu
mărul-lupului, pentru sporirea imunităţii locale. Mai ales în infecţii cu chlamidya şi în cele
bacteriene va fi respectat cu stricteţe tratamentul cu antibiotice prescris de medic, cele două
terapii mergând foarte bine în paralel.
Răni purulente, greu vindecabile la degetele de la mâini şi de la picioare - se umple pe
jumătate un păhărel îngust cu tinctura de mărul-lupului, după care se înmoaie în el degetul
afectat vreme de 20-30 de minute. În câteva zile infecţia se va retrage şi apoi va dispărea.
Sunt multe cazuri de pacienţi cărora trebuia să le fie amputat degetul şi l-au salvat că prin
minune doar cu acest tratament simplu.
Abcese, furuncule, eczeme infecţioase rezistente la alte forme de tratament - se pune pe
locul afectat o cataplasmă cu mărul-lupului vreme de trei-patru ore pe zi, după care se lasă
pielea să se zvânte în aer liber vreme de o oră. Se repetă aplicaţia zilnic, până la
vindecarea totală.
Contra hemoroizilor - se foloseşte unguentul al cărui mod de preparare a fost descris
anterior, cu care se fac aplicaţii locale de două-trei ori pe zi. Foarte utile sunt şi băile de
şezut cu mărul-lupului, care vor fi făcute o dată la două-trei zile.