DETOXIFIEREA

Corpul are capacitatea de a elimina singur deșeurile până la un anumit nivel. Spațiul
intercelular este ocupat de sânge care hrănește celula și limfă în care sunt aruncate deșeurile din
sânge. Sistemul limfatic nu are pompă să elimine mai mult decât capacitatea sa și se încarcă de
toxine. Mișcarea împinge limfa; fără mișcare se umple limfa și nu mai intră alte deșeuri, acestea
se duc la celule, cresc aciditatea corpului și îmbracă celula în grăsime ca să o protejeze.
Sângele este 100% alcalin, 3 secunde dacă pH sanguin scade, se produce boala. Stomacul și
colonul sunt acide.
Înainte de orice dietă – curățenie, detoxifiere și mișcare. Dacă nu, ard mușchii și grăsimea
rămâne tot acolo.
40 – cifra metamorfozei (lasă vechiul să moară iar noul are loc să vină) - și când se referă la
post
În general, bolile apar ca o condiţionare a unor factori:
- interni - moştenirea genetică până la al nouălea neam;
- externi - stil de viaţă: gând, mişcare, respiraţie, apă, aliment – produc deșeuri ce se varsă în
limfă.

Etapele bolii :
Sănătatea (OMS) este „Starea de bine completă din punct de vedere fizic, mental, social
şi nu numai, în absenţa bolii sau a infirmităţii”.
Boala – o reacţie disperată a organismului care căută o modalitate de a rezista la toxinele
introduse pe cale fizică, mentală sau socială; este un semnal că eşti pe un drum greşit.

În procesul de instalare a bolii, există 3 etape:

1. energetică - fiecare celulă are un potenţial membranar între 70 -140 mV. Suma
potenţialelor membranare a tuturor celulelor dintr-un organ formează energia organului, iar cea
din toate organele formează energia organismului. Celula sănătoasă, prin porii prezenţi în
învelişul său lipoproteic, permite pătrunderea substanţelor hrănitoare şi ieşirea toxinelor. Atunci
când se modifică potenţialul membranar sub 70 sau peste 140, celula se scurt-circuitează şi, în
funcţie de timpul de expunere la acest dezechilibru, se tulbură fenomenele de preluare a
nutrienţilor şi de eliminare a toxinelor. Apar astfel o mulţime de simptome (agitaţie, insomnie,
nelinişte interioară, indigestie la acelaşi aliment care înainte nu-i făcea rău, furnicături
persistente, palpitaţii, etc.) ce nu pot fi evidenţiate prin analize medicale. Se evidenţiază prin
aparatele de biorezonanţă, iar în această etapă, reechilibrarea se poate face cel mai uşor şi rapid,
fără costuri materiale majore din partea pacientului.
Identificarea unor atacuri energetice:
- repetiţia agasantă într-o zi a accidentelor din casă;
- mai multe obiecte electronice se strică într-o perioada scurtă;
- florile se ofilesc şi nu le merge bine;
- fructele putrezesc;
- coşmaruri între miezul nopţii şi 4 dimineaţa, auzi zgomote;
- armonia casei se strică, apar neînţelegeri, tensiuni;
- dorim să mergem oriunde, dar nu acasă;
- senzaţie de corp greu;
- planurile ce au şansă de reuşită se pierd, banii se duc;
 - apariţia unor boli care nu au un motiv;
- depresii şi revoltă pe Dumnezeu;
- minte înceţosată, discurs greu;
- senzaţie de gheară în gât, tahicardie, minte confuză;
- stare de rău în biserică, locuri de cult;
- candela din casa se stinge sau nu se aprinde sau provoacă incendiu;
- cristalele de protecţie se sparg;
- apa sfinţită se tulbură;
- icoanele cad de pe pereţi;
- apariţia unor obiecte străine în casă, la uşa, pe fereastră.

Modalităţi de protecţie:
Sfânta Cruce, rugăciuni, icoane, talismane, Reiki, îmbrăcarea în lumină alb-strălucitoare
sau aurie care coboară de deasupra capului, se revarsă şi ne învăluie, creează un scut
impenetrabil, astfel încât nimic nu ne poate atinge, cristale (glob de cristal, cuarţuri, ametist,
clustre, clopoţei de vânt, aromaterapie, beţe parfumate/tămâie, câinii fu la intrare, Tai Chi/Qi
Gong, exerciţii de respiraţie).
2. biochimică - dacă perturbările persistă, membrana celulară se degradează foarte tare,
nu mai au loc schimburile normale şi în sânge apar compuşi anormali sau valori anormale ale
unor compuşi. În acest moment de confirmare biochimică, modificarea organică este persistentă,
iar implicarea în vindecare include familia extinsă.
3. clinică - cea mai gravă, implică multe cheltuieli pe tratamente, schimbări majore în
viaţa pacientului şi a întregii familii (alimentaţia se schimbă pentru toţi).

Cauzele bolilor:
1. GÂNDUL BOLNAV - prima cauză.
Gândul ce nu-ţi dă pace, te face să vrei mai mult, odihnindu-te mai puţin, acumulând mai
mult, să-ţi amplifici egoul (eu ştiu cum e mai bine, eu am dreptate). Gândul este persistent,
furios, agresiv, duce la modificări comportamentale care scapă observaţiei personale, şi care
justifică orice fel de acţiune. Când ai un astfel de gând, nu mai ceri sfatul la nimeni, nu te mai
culpabilizezi pentru nimic. Nici să îţi asumi un exces de culpă nu e bine, dar dacă celălalt nu e de
acord cu tine, să te întrebi dacă ceva nu e în regulă. Când un gând te macină, nu contabiliza
greşelile altuia, fă pace, tot ce faci şi spui să fie blând dar ferm (limbaj asertiv). 5 minute de furie
paroxistică au nevoie de 6 ore de interiorizare pentru a rearmoniza echilibrul energetic al
corpului. Frica ne duce în boală: frica de boală, de a nu pierde autobuzul, de a nu întârzia, de a nu
ţi se sparge casa, etc. Ca să se verifice dacă s-a vindecat frica, în contextul în care lucrezi la acest
aspect, îţi vine şi testul (ţi-e frică să nu ţi se spargă casa, lucrezi pe acest sentiment, şi ţi se sparge
casa; în funcţie de reacţia pe care o ai, se vede dacă ai rezolvat frica sau nu; dacă ai rezolvat-o,
nu se mai repetă, dacă încă nu e rezolvată, se va repeta evenimentul până vei învăţa lecţia).
Frica scade imunitatea, consumă cantităţi majore de Mg ceea ce duce la scăderea
bicarbonaţilor, consecinţa fiind creşterea acidităţii sângelui şi astfel apare boala.
Consecinţa scăderii Mg este apariţia tulburărilor de ritm, tahicardie, palpitaţii,
extrasistole. Deşi se dau suplimente de Mg (Aspacardin, MagneB6), problema se rezolvă pe
termen scurt, dar dacă stresul continuă, pe termen lung nu e în regulă. Primul organ echilibrator
este sângele, tot organismul face eforturi să ţină sângele sănătos, ia din toate organele, în prima
fază analizele ieşind normale dar nu înseamnă stare de sănătate. Orice stres, teamă, frică,
oboseală, egoism, agresiune, etc., în timp înseamnă boală.
În acord cu medicina germanică, exista 5 legi care stau la baza instalării unei boli:
1) un şoc emoţional care îndeplineşte toate de mai jos:
a) este dramatic, stresant, intens, perturbator;
b) apare pe neaşteptate, te ia prin surprindere, fiind total nepregătit;
c) realizează un conflict;
d) este trăit în solitudine;
e) nu are rezolvare în acel moment.
Pentru a nu mă îmbolnăvi, este important să fac ca unul din cele 5 criterii să nu se
împlinească!!!
Gândul amplifică emoţiile şi afectează o anumită zonă specifică de pe creier, iar organul
care are corespondena în acea zonă a creierului reacţionează imediat. Întotdeauna există triada:
psihic – cerebral – organic.
2) fiecare boală are 2 faze, egale şi direct proporţionale:
a) simpaticotonie – este activ sistemul nervos simpatic; începe odată cu şocul emoţional
şi durează până la rezolvarea problemei; este caracterizat prin: stres intens, persoana
continuă să se gândească la problema sa, insomnie, inapetenţă, irascibilitate. La
nivelul creierului apar “focare” – inele concentrice într-o anumită zonă care
supraveghează funcţionarea unui organ bine determinat. În acest organ, în funcţie de
tipul de conflict se va produce o acumulare de celule (tumora, chist), distrugere de
celule (liza, procese degenerative) sau scăderea funcţionalităţii (diabet zaharat). În
această etapă nu există durere (adrenalina blochează durerea).
b) parasimpaticotonie (vagotonie) – intră în acţiune sistemul nervos parasimpatic; este
faza de rezolvare a conflictului (de vindecare) şi durează până la reîntoarcerea la
normalitate; începe întotdeauna în momentul rezolvării conflictului. În această etapă,
stresul diminuează, revine apetitul, extremităţile se încălzesc prin vasodilataţie
periferică, somnul se reglează. La nivel cerebral se formează un edem de refacere,
care comprimă creierul determinând o durere de cap generalizată, diagnosticat eronat
ca o tumoră cerebrală. Edemul se va elimina prin diureză intensă. La nivel organic
apare criza epileptoidă, cu simptome majore: febra, dureri intense, oboseală, nevoia
de lichide, tot organismul îndreptându-se spre vindecare. În această etapă e nevoie de
susţinere şi supraveghere continuă, deoarece este mai periculoasă decât faza de boală.
Şi foarte importantă este odihna de refacere!
3) fiecare boală are în spate un tip specific de conflict, existând 4 tipuri de conflicte, în
funcţie de nivelul de evoluţie al sistemului respectiv:
a) organele arhaice, indispensabile în prima etapa de viaţă, în apă (respiraţie, digestie,
eliminare, reproducere), sunt afectate de conflictele de “îmbucătură” – aliment, aer,
sau ceea ce nu poate digera sau elimina. Se referă la: aliment la propriu (nu am ce
mânca), sau o pierdere de bucăţică: concediere, divorţ, separarea copiilor de părinţi, o
moştenire pierdută, un împrumut bancar refuzat, etc. În aceste situaţii, conflictul face
acumulare de celule şi se rezolvă prin (–) de celule. Amigdalita – dreapta – nu pot
înghiţi, stânga – nu pot exterioriza. Stomacul – persoană sau situaţie pe care, fără voia
noastră, e nevoie sa o “înghiţim”; intestinul subţire – un lucru indigest pe care nu pot
să-l absorb; colonul – o povară pe care nu reuşesc să o elimin; hemoroizii – conflict
asociat cu o porcărie suferită; ficatul – frica de a muri de foame din lipsă de resurse;
 mânia şi ranchiuna în urma unei nedreptăţi; pancreas – o ruşine pe care nu o pot
înghiţi, cu nuanţă de umilinţă.
b) Odată cu formarea membranelor de protecţie (derma, pleura, peritoneu, pericard, ale
căror comenzi se găsesc în creierul mic) – apare frica de a fi atacat (micoza), frica de
agresiune, frica de lezarea integrităţii morale, de a fi “murdărit” (apariţia
melanoamelor pe piele, pielea fiind prima parte a corpului ce intra în contact cu alţi
oameni), conflict de separare (infecţiile cutanate ale nou-născutului ca urmare a
separării de sânul matern); sentimentul de abandon (vreau sa fiu în contact, dar nu
pot).
c) Corpul începe să se mişte, trece la viaţa pe pământ, dezvoltă schelet, muşchi,
tendoane, apare măduva ce aparţine creierului mare; omul îşi dezvoltă propriile
valori, care, dacă sunt prea exigente, îl va face să se simtă umilit, incapabil să se
ridice la înălţimea situaţiei. Apare conflictul de subapreciere de sine: nu sunt
suficient de bun în munca mea, nu mai pot face copii, nu sunt capabil sa fac acest
lucru, nu sunt bun de nimic, etc. Apare pierdere de celule (liza – osteoporoza, artroze,
entorse, etc.), iar în faza de vindecare (+) de celule – osteosarcom, lipom, leucemie
(lizele osoase mari sunt urmate de recalcifieri majore care necesită un mare aflux
sanguine, ceea ce determină dilatarea vaselor sanguine, dând astfel un efect de diluţie,
făcând ca elementele figurate să pară în număr mai mic).
d) Rafinarea organelor senzoriale (retina, epiderma, mucoasa nazală, mucoasa bucală,
etc.), căi biliare, faringe, esofag, coronarele, sistemul nervos şi nervii motori,
determină comunicarea cu alte fiinţe, ceea ce duce la conflict de teritoriu, legat de
casă, familie, maşina sa, locul de muncă, etc. Apare când persoana este privată de
acestea: concediere, pensionare, divorţ, furtul maşinii, falimentul firmei, senzaţia că
nu este în centrul atenţiei, etc. Pot apare: angina pectorală, infarct, flebita, dar şi
probleme urinare (infecţii urinare, cistite), legate de imposibilitatea de “marcare” a
teritoriului, sau de o supraresponsabilitate – toate cad asupra mea!; tot conflict de
pierdere de teritoriu este şi depresia, în special la femeia ajunsă la menopauză, dublat
şi de contextul hormonal, simte că nu mai are valoare.
Suprarenalele – frica de a greşi direcţia, de a te afla pe o cale greşită.
Hipofiza – te simţi prea mic pentru a ajunge la “îmbucătură”.
Tiroida – trebuie făcut repede, nu mai am timp să fac totul, nu pot face faţă
evenimentelor.
În ceea ce priveşte sânul:
- glanda mamară, este un conflict pe teritoriul personal – cuibul, tot ceea ce femeia
protejează: dacă e vorba de sânul stâng – legătura cu copiii, dacă e vorba de sânul
drept – părinţi, fraţi, surori, prieteni, partener (dar fără nuanţă sexuală, ci mai mult de
atitudinea maternală).
- canalele galactofore – conflict de separare – lipsa de comunicare cu partenerul (sânul
drept), fiul care pleacă departe de casă (sânul stâng).
Ovare – testicule: conflict de pierdere enormă, a unui copil sau a unei persoane dragi pe
care nu o vom mai revedea vreodată.
Trompele uterine – neintegrarea unei vulgarităţi verbale adresate de către o persoană de
sex masculin.
Uter:
 - Colul uterin – conflict de aşa ceva nu se poate, dramă familială cu nuanţă sexuală
legată de un membru al familiei: fiu/fiica, nepot, etc., sau o frustrare sexuală
(abandonul soţului, dependent sexual de un partener indiferent, sau prea sufocant).
Legat în general de partener.
- Musculatura uterină (fibroamele) – subapreciere, devalorizare (nu pot avea copii –
legat mai mult de identitatea cu rolul matern şi mai puţin de partener.
Prostata – conflictul de a nu fi la înălţime sau legat de o sexualitate considerate incorectă.
Plămânii – frica de moarte; organismul îşi creează celule care să capteze mai mult
oxigen, pentru a supravieţui. Când e vorba de frica de propria moarte, apar noduli multipli, în
timp ce frica de moartea cuiva drag determină formarea unui singur nodul.
Scleroza multiplă – frica de ceea ce se poate întâmpla (creierul găseşte rezolvarea prin a
imobiliza corpul astfel încât să nu existe riscul de a se expune unui eveniment care-i produce
spaima) sau sentiment de culpabilizare raportat la ceea ce s-a întâmplat.
4) Microbii, flora saprofită sunt microchirurgii specializaţi, ei devin activi din momentul
rezolvării conflictului până la refacerea completă, după care redevin inactivi; nu ne sunt
inamici ci aliaţi, iar dacă îi distrugem nu facem decât să încetinim şi să întârziem faza de
refacere.
5) Legea chintesenţei: înţelegerea faptului că boala are întotdeauna un sens, este utilă,
necesară, vitală pentru individ şi pentru evoluţia speciei.

2. DEFICIENŢELE NUTRITIVE - grăsimile sunt esenţiale, minim 1 lingură de ulei de

măsline/zi, optim 2 linguri. Altfel dendritele, axonii, neuronii, tecile de mielină nu sunt bine
hrănite, iar influxul nervos nu se transmite corect.
Alimentele formatoare de aciditate:
a) lactatele - cel mai dificil de digerat şi cele care produc cele mai multe probleme de
sănătate. Omul este singurul mamifer care consumă lactatele altei specii şi singurul mamifer care
consumă lapte după perioada înţărcării! Consumul de lactate produce:
- aparat respirator: secreţii nazale cronice, alergii respiratorii, tuse persistentă, ganglioni
limfatici măriţi de volum, otite, conjunctivite, rinite, faringite, laringite, bronşite;
- dermatologic: dermatite atopice, dermatite alergice, acnee juvenila, eczeme;
- digestiv: constipaţie, hemoroizi, balonări, colon iritabil;
- endocrin: creştere în greutate, retenţie de apă, lentoare generală, transpiraţie urât
mirositoare, celulită, hipotiroidie, noduli tiroidieni;
- emoţional: depresie, lentoare mentală, dificultăţi de atenţie, concentrare şi memorare,
inadaptibilitate la schimbări.
b) zahărul rafinat - zahăr sintetic, chimic, obţinut prin tripla rafinare din trestia de zahăr
sau sfecla de zahăr. Este format din două molecule de glucoză cu rotaţie dextrogiră (toate
moleculele vii din natură au rotaţie levogiră). Aşadar, zahărul alb este o substanţă străină pentru
organism, pe care acesta nu numai că nu o recunoaşte dar luptă din toate puterile să o elimine din
organism. Când nu o poate face pe cale digestivă sau urinară, o face prin piele (aluniţele şi
pistruii de pe piele sunt depozite de sucroză) sau pe cale respiratorie - mucus cronic. Combinaţia
lactat-zahăr-făinos din majoritatea produselor de patiserie este combinaţia cea mai formatoare de
aciditate. Zahărul este unul dintre cele mai puternice droguri din societatea modernă, încercarea
de a opri consumul de zahăr dând fenomene de sevraj.
c) făina albă - toate cele 3 descrise până acum (brânza, zahărul şi faina albă) sunt incluse
adesea împreună în alimentaţie: cereale cu lapte, corn cu lapte, plăcintă cu brânză, cozonac, chec,
napolitane, biscuiţi. Aceste alimente conduc la întreţinerea mucusului în căile respiratorii la
copii, iar la adulţi duc la degenerări importante cu apariţia chisturilor, nodulilor, tumorilor,
ulceraţiilor, bolilor auto-imune şi cancerelor. Glutenul este o sursă importantă de acidoză şi
stagnare limfatică.
d) carnea şi peştele - aciditatea produsă de acestea nu este atât de agresivă precum
primele 3 expuse. Consumate cu multe legume, este mai uşor procesată de către organism decât
produsele de panificaţie, cele cu zahăr sau lactatele. În plus, carnea şi peştele conţin
neurotransmităţori (adrenalina) de care au nevoie glandele suprarenale, şi aşa epuizate la
majoritatea oamenilor. Alături de carne şi peşte, principalele stimulatoare ale suprarenalelor sunt:
cafea, cacao, ciocolata, ceai negru, ceai verde, băuturi acidulate tip cola, pepsi, fanta, sprite,
băuturi energizante tip redbull, fumat, zahăr, sare, piper, alte condimente. Oprirea bruscă a
consumului acestor alimente determină adevărata stare a suprarenalelor: slăbiciune fizică intensă,
dezechilibru emoţional, confuzie mentală. Sursele vegetale de proteine produc aceiaşi încărcare
acidă ca şi proteinele animale. Carnea de pui conţine antibiotice, vaccinuri, hormoni de creştere,
ducând la feminizarea bărbaţilor, apariţia ginecomastiei. La fel şi carnea de vită, în plus,
condiţiile în care sunt crescute şi tăiate animalele produc descărcări importante de adrenalină şi
noradrenalină în carnea acestora, făcând-o greu digerabilă şi inducând fenomene de agresivitate
şi agitaţie la consumatorii ei. Carnea de porc este cea mai improprie consumului uman -
îngreunează metabolismul, produce depuneri de acid uric în articulaţii şi rinichi. Carnea de peşte
oceanic este impregnată cu mercur şi alte metale grele. Conservarea sau congelarea folosind
dioxid de sulf produce stagnări şi blocaje limfatice. În carnea peştilor de crescătorie se află
hormoni, vitamine şi antibiotice. Se recomandă consumul ocazional de carne şi pește aflate în
stare naturală, de la păsările de ţară şi animalele crescute libere şi netratate.
3. STRUCTURA SOCIALĂ - viaţa haotică, nopţi pierdute, stresuri multiple şi excesive,
interacţiunea umană dificilă, problemele familiale, dorinţele personale induse de presiunile
sociale (carieră, maşină, casă, etc.), nevoia de a face prea multe activităţi într-o zi pentru a ne
conforma aşteptărilor celor din jur, lipsa de alternanţă între efort şi repaus, toate acestea
epuizează glandele suprarenale.
4. LIPSA MIŞCĂRII - nu ajută circulaţia, sângele bălteşte în anumite zone (dacă splina doare la
efort, înseamnă un depozit mare de sânge, de obicei aton). Diafragmul se mişcă când plămânul
primeşte sânge, realizând un masaj pe organele interne.
5. RELAXAREA ANUSULUI, care în mod normal trebuie uşor contractat pentru a nu pierde
energie, şi astfel tot abdomenul se contractă, iar sângele nu bălteşte în zona abdominală; altfel
apar constipaţia, hemoroizii.
6. TRATAMENTELE MEDICALE primite încă de la naştere (vaccinurile - surse reale de
dezechilibru, datorită proteinelor străine pe care le introduc în organism), apoi în cursul vieţii
(antibiotice, antitermice, antiinflamatoare, anestezice, hormoni, contraceptive, chiar şi
suplimentele naturale deoarece folosesc produse singulare, ele neexistând singure în natură,
intervenţiile chirurgicale şi stomatologice încărcă foarte mult organismul cu substanţe nocive.
7. SUBSTANŢELE CHIMICE - sulful folosit în conservare, mercur (în pește), aluminiu (folii
alimentare, vase, medicamente), cadmiu (ţigări), formaldehida din mobilă, covoare, perdele,
haine - agent de stabilizare al lemnului, insecticide, pesticide, fertilizatoare.
8. POLUAREA ELECTROMAGNETICA ŞI RADIOACTIVĂ - haine fabricate din
materiale sintetice cauzând câmpuri magnetice perturbatoare la nivelul pielii, calculatoare,
telefoane mobile, televizor, tabletă, etc. Ecografiile în sarcină este ca şi cum ar încălzi copilul în
cuptorul cu microunde. Toate investigaţiile radiologice, CT, RMN, expune organismul la radiaţii
foarte mari. Aeroporturile, avioanele sunt zonele cele mai iradiate, după o călătorie cu avionul
organismul are nevoie de o perioadă de minim o săptămână de refacere. La fel navele de
croazieră, sunt uriaşe câmpuri electromagnetice plutitoare. Locuitul în blocuri la etaje superioare,
rupe legătura cu pământul şi posibilitatea de descărcare electromagnetică atât de necesară.

Paşii vindecării:
 Nu terapeutul este cel care vindecă; vindecarea rezultă din conştientizarea, trezirea şi
stimularea energiei vitale proprii persoanei aflate în suferinţă. Terapeutul are doar rolul
de a oferi informaţii, de a iniţia, asista şi sprijini vindecarea pacientului prin îndrumarea
acestuia pe toate planurile, în mod holistic, cu compasiune şi nu cu milă (cu cât ajuţi mai
mult un om îi faci un deserviciu, îl faci dependent de tine, îl laşi în inerţie); persoana
accesează programele proprii pentru îmbunătăţirea sănătăţii. Îl ajuţi dacă îl pui să facă
singur, arătându-i cum se face, dar nefacând tu în locul lui. Toţi membrii familiei trebuie
să fie părtaşi la actul terapeutic, problema este a familiei, a egregorului familial şi nu doar
a celui ce se prezintă la tratament. Dacă cei de lângă el îi deplâng soarta (vai, săracul/a,
are cancer, nu se mai poate face nimic), deja mediul creat îi menţine şi agravează starea.
S-a demonstrat că, dacă iei o celulă bolnavă şi o pui într-un mediu sănătos aceasta se
vindecă, dar dacă iei o celulă sănătoasă şi o pui într-un mediu bolnav, aceasta se
îmbolnăveşte. Deci este foarte important să se creeze un mediu constructiv şi nu
distructiv.
 Boala apare ca o criză naturală - trebuie să ne îmbolnăvim (criza) ca să înţelegem ce
înseamnă sănătatea. Trebuie să stau în întuneric ca să învăţ lumina. Soluţia ieşirii din
criză - creativitatea.
 Să mergi la cauză, altfel nu rezolvi problema. Un cancer, chiar operat, păstrează
informaţia în corp, reapărând (cancer de sân - conflict cu soţul, părinţii, copiii). Să rezolv
întregul şi nu partea, altfel se va îmbolnăvi altceva, nu doar să maschez simptomele (o
acnee, o dau cu creme, dispare, dar de fapt am adus-o de la exterior la interior - am
agravat-o; dacă o aduc de la interior spre exterior, o vindec).
1. Conştientizarea - cauzei care a dus la îmbolnăvire, ce-am greşit, ce şi unde trebuie să
schimb, încep să caut soluţii. Primele întrebări care se adresează persoanei la şedinţa de terapie:
De ce ai venit la mine (ce vrei să obţii prin această şedinţă?) - e foarte important ca persoana să
vină de bună-voie şi nu pentru ca a trimis-o familia, prietenii, etc. De unde crezi că ţi se trage
boala? - conştientizarea factorului declanşator şi-l ajutăm să-l identifice. Ce crezi că ar trebui să
faci ca să te vindeci? - căutarea de soluţii. Îl implicăm în actul terapeutic, devenim parteneri şi îl
investim cu capacitatea de regenerare şi autovindecare.
2. Acceptarea - a tot ce ni se întâmplă, ca făcând parte din drumul vieţii noastre şi din
procesul personal de maturizare, renunţarea la autocritică şi autojudecată, la învinovăţire sau
căutarea vinovaţilor în exterior, detaşarea de ego. Dacă acceptăm ce s-a întâmplat, putem accesa
analiza lucidă şi aşa apare spiritul intuitiv (se produce un declic şi vine răspunsul, găsim soluţia
la problemă). Nu contează ce se întâmplă, contează cum reacţionez la ceea ce se întâmplă.
Menţinându-ne pacea interioară, orice încercare va apărea, în stare de echilibru altfel le voi
primi/rezolva.
3. Detaşarea - faceţi linişte în minte, folosiţi pentru aceasta diverse tehnici de la rugăciunea
ortodoxă, meditaţia, la asane yoghine, exerciţii de tai chi, qi gong, exerciţii de respiraţie, mudre,
mantre, exerciţii de focalizare a privirii, înotul sau alte sporturi ce necesită coordonare (călărie,
patinaj, ski, alpinism, tenis, gimnastică), plimbări în aer liber, munci fizice epuizante, terapii de
susţinere (bautech, reiki, recuperarea sufletului din şamanism, cromoterapie, aromaterapie,
cristaloterapie, terapie prin dans, masaj, hidroterapie) - toate acestea vor duce la oprirea
dialogului interior şi detaşarea de "drama" vieţii cotidiene. Opusul stării de detaşare este agăţarea
de tot ce considerăm important pentru supravieţuirea noastră. Ne agăţăm de partea materială a
vieţii, de imaginea noastră în societate, de reguli, de tradiţii, de frici, de propriile emoţii, de
persoane, etc. Dar orice agăţare duce în final la pierderea obiectului ei. Cu cât te agăţi mai mult
de ceva sau cineva, cu atât îl vei pierde mai repede. Agăţarea de boală este una dintre cele mai
cunoscute ataşamente. Oamenii ajung să se identifice cu boala lor: sunt bolnav de cancer, sunt
bolnav de inima, etc., stabilindu-şi foarte clar poziţia de victimă.
4. Decizia - de a te vindeca: să doreşti, să crezi, să perseverezi. Să ne centrăm pe natură,
rugăciune, tehnici de meditaţie, care să elimine zgomotele, bruiajele din interior; astfel ne
creştem frecvenţa, accesăm domeniul intuitiv, ne acordăm cu noi înşine. Dacă ne vom baza doar
pe analiza logică, raţională, strict materială, vom vedea superficial lucrurile din jur şi ne vom
dezvolta ca nişte roboţi. Suntem răspunzători 100% de starea noastră de sănătate.
5. Identificarea gândului perturbator - să conştientizăm persistenţa unei stări, să fim centraţi
pe prezent, nu în viitor, nici în trecut. Să învăţ din trecut, să privesc în viitor pentru a răspunde
nevoilor prezentului. Cum trăiesc clipa de acum, aşa păşesc spre viitor. Să fii curat în gânduri,
relaxat în relaţie cu alţii dar şi în relaţie cu tine însuţi, să nu-ţi dezvolţi sentimente de vinovăţie
pentru că şi ele sunt patologice. Gândurile pe care le nutrim, cuvintele pe care le rostim, faptele
pe care le înfăptuim, obiceiurile - proprii şi moştenite, dau naştere caracterului care ne formează
destinul. Mintea este o interfaţă între noi şi Dumnezeu, un hard ce citeşte un program din creier,
iar când e parazitat avem opţiunea fie să-l ştergem din hard fie să-l lăsăm deoparte. Nu poţi opri
fluxul gândurilor, le poţi observa, şi apoi le poţi ruga să plece, pentru că nu sunt ale tale. Prin
gânduri curate, pozitive, evitând negaţiile, restabilim nivelul energetic. La persoanele grav
bolnave, faceţi anamneza stării emoţionale cu 2-3 luni înainte de a se îmbolnăvi; stările care au
predominat au fost: supărare, tristeţe, nemulţumire, nerealizare, neîmplinire, frică, îndoială,
răzbunare, ego, mândrie, ataşamente, etc., emoţii limitate care au frecvenţă foarte joasă, creează
blocaje energetice, înfundă meridianele, chakrele nu mai funcţionează cum trebuie, generează
boli. Cinci minute de frică scade imunitatea la jumătate, iar pe o imunitate scăzută apar toate
problemele.
6. Iertarea - faţă de mine însumi, faţă de cei care m-au supărat, faţă de cei pe care i-am
supărat, cu gândul, cu vorba sau cu fapta. Acest lucru te descătuşează din propria robie, îţi
permite să accesezi iubirea necondiţionată. Dacă spun că am iertat dar n-am uitat, întreţin o
frecvenţă joasă, influenţez conştiinţa şi întregul demers al vieţii. Dacă nutreşti resentimente faţă
de cineva, tot ţie îţi faci rău: orice gând emiţi faţă de cineva, prin stringuri, emite în Univers şi
amplifică semnalul, ajunge la destinatar şi se întoarce la tine (principiul bumerangului). Să te
iubeşti pe tine (câteva minute zilnic la oglindă - ce frumoasă sunt, îmi iubesc fiecare celulă din
corp, fiecare organ). Simte aceste lucruri pentru a realiza starea de pace interioară, pentru
echilibru între toate celulele. Dacă nu te iubeşti pe tine, nu poţi ajuta pe alţii. Aşa cum tu te
iubeşti şi respecţi, aşa te iubesc şi respectă şi ceilalţi. Prin iertare se eliberează energiile stagnante
în câmpul energetic şi permite corpului începerea procesului de vindecare.
7. Dăruirea de sine, îngăduinţa, compasiune, non-judecată; tratamentul trebuie să înceapă
din interior spre exterior, apoi, pe un fond curat, adăugam remedii, etc. Judecata = lipsa iubirii.
Dacă ceva te nemulţumeşte în relaţie cu cineva, e nemulţumirea ta cu tine (tu eşti cauza, tu ai
stabilit ca e nemulţumire, nu persoana). Dacă ai 3% în comun cu o persoana şi 97% păreri
contrare, evită contrariile, te centrezi pe cele 3% în comun şi relaţia va evolua constructiv. Să nu
escaladăm un conflict, o situaţie, îl respectăm pe celălalt aşa cum este. Dacă chiar nu rezonezi cu
o persoană, ai libertatea de a alege să pleci, fără să continui să o alimentezi energetic. Eşti liber
să-ţi alegi persoanele cu care rezonezi.
8. Reconsiderarea atitudinii faţă de mişcare (zilnic, măcar o oră pentru aport de oxigen,
care neutralizează radicalii liberi, realizează un masaj pe organele interne şi o bună circulaţie
sanguină), odihnă, respiraţie, mers conştient cu anusul contractat pentru a nu pierde energie.
9. Respectarea perioadelor de odihnă, repaus fizic şi intelectual (8 ore de activitate
creatoare, 8 ore de relaxare şi timp petrecut cu cei dragi, 8 ore de somn), a ciclului săptămânal
(5-6 zile active şi dinamice, 1-2 zile de retragere, meditaţie, încărcarea sufletului şi a corpului),
respectarea concediilor anuale cu retragere în locuri relaxante.
10. Terapie prin râs - vizualizare de filme comice, întâlnirea cu oameni destinşi, relaxaţi.
Lipirea unor citate vesele pe pereţi sau fotografii haioase, cântatul unor cântece vesele, etc.
11. Rezolvarea deficienţelor nutritive - cum, ce, cât mănânc, cum prepar, câtă vreme
păstrez mâncarea, cum o păstrez, câtă apă beau, etc.

DEZINTOXICAREA ŞI POSTUL

Intoxinarea –se referă la toxinele rezultate ca produși de metabolism ai corpului (din

metabolismul proteic rezultă uree și acid uric, din metabolismul glucozei – acid lactic și dioxid
de carbon, iar din grăsimi – acizii cetonici) perfect suportate de către organism până la un anumit
grad și care se elimină în mod natural prin expectorație, secreții nazale, piele, etc. Când însă se
găsesc în exces, depășind capacitățile digestive și combustive ale organismului, acesta nu mai
poate să le elimine corespunzător și le acumulează, fiind foarte aderente și se depun la nivelul
articulațiilor, inflamându-le, la nivel digestiv generând inflamația mucoaselor digestive (gastrită,
enterită, colită), în sânge (colesterol, acizi grași, acid uric), pe vase (ateroscleroză), inflamându-le
pereții (flebite, arterite), deformându-le (varice) și ostruându-le (infarct, accident vascular
cerebral). Supraalimentarea nu duce neapărat la obezitate, dar poate genera falsă obezitate sau
obezitate internă, prin acumulare de toxine, ceea ce împiedică buna funcționare a organismului,
având consecințe chiar mai grave decât obezitatea în sine.
Intoxicarea – se referă la introducerea în corp a unor substanțe străine, total nepotrivite
pentru o funcționalitate normală (E-uri, coloranți, conservanți, factori de creștere sau antibiotice
administrate animalelor care pătrund și în corpul nostru atunci când le consumăm, insecticide,
ierbicide aplicate solului).
Dezintoxicarea – drenarea toxinelor din organism; este o etapă esenţială în procesul de
vindecare. Când începem o cură de dezintoxicare, trebuie ca şi gândurile noastre să fie curate,
precum şi mediul ambiant (în casă, facem curat, aruncăm lucruri care nu ne mai folosesc sau ne
trezesc amintiri neplăcute, aparatura care nu mai funcţionează, vase/pahare ciobite, etc.).
Semne ale intoxicării: oboseală, scăderea memoriei, dificultăți de concentrare, alergii,
erupții cutanate, dificultate în menținerea greutății corporale normale, dureri musculare și
articulare, constipație/diaree, balonare.
Cura dietetică începe cu o etapă tranzitorie prin renunţarea la alimente dăunătoare: zahăr
dulciuri/fructoză concentrată inclusiv miere, aditivi, conservanţi sintetici, coloranţi,
condimentare excesivă, prăjeli, afumături, mezeluri, băuturi răcoritoare, făinoase rafinate, orez
alb, pâine albă, lactate, carne – toate se colmatează pe colon și nu mai pot fi eliminate, formând
placa mucoidă, cafea, alcool, tutun, medicamente. Când se renunță la aceste alimente, coprul le
va cere (intră în sevraj deoarece microbiomul este format din ceea ce am mâncat până atunci),
dar dacă nu îi dăm, va reface microbiomul din vegetale care vin cu probioticele care hrănesc
flora saprofită. Se consumă o cantitate mare de apă pură (2,5 – 3 l/zi), din care dimineața pe
stomacul gol se bea ½ l cu zeama de la o jumătate de lămâie, se face sport, saună, plimbări în aer
liber (minim 20 minute/zi). Durata curei trebuie să fie de minim 1-2 luni pentru a fi eficientă. Se
exclud și proteinele de origine vegetală (leguminoasele) pentru că și ele sunt generatoare de
mediu acid. Se vor consuma rădăcinoase.
Sistemele de drenaj se acționează pe rând, câte unul singur și în ordinea importanței lor,
mai ales dacă persoana este extrem de intoxicată (mare consumatoare de carne, supramedicată)
sau are resursele limitate (persoană vârstnică, bolnavă). Dacă organele vizate sunt foarte pline de
toxine, e posibil să fie necesară combinarea mai multor tehnici de drenaj pentru reușita
deblocării.

Detoxifierea sistemului limfatic - cel mai important sistem de colectare şi eliminare a

reziduurilor acide din celulele corpului omenesc. Limfa este stagnantă în timpul nopţii,
neexistând pompă la nivelul circulaţiei limfatice; de aceea dimineaţa există secreţii la nivelul
ochilor, limba este încărcată cu un depozit albicios şi ne simţim mai amorţiţi. De aceea, pentru a
repune limfa în mişcare, vom curăţa ochii şi limba, vom face exerciţiile fizice de dimineaţă,
mişcări respiratorii profunde, cu geamul deschis şi vom lua un mic dejun din fructe sau suc de
fructe. Alternarea perioadelor de mişcare fizică cu repausul reprezintă măsura cea mai
importantă de detoxifiere limfatică, deoarece limfa circulă doar sub contracție musculară, statul
mult ducând la stază limfatică și imposibilitatea eliminării toxinelor). Mersul pe jos reprezintă
exerciţiul principal de mişcare a circulaţiei limfatice, zilnic fiind necesară minim o oră de mers
pe jos. Toate celelalte forme de mişcare sunt bune pentru dinamizarea limfei dacă nu sunt
realizate excesiv, în caz contrar producându-se acumulare de acid lactic la nivelul muşchilor,
încărcând limfa cu reziduuri acide. Dansul, gimnastica, înotul, yoga, tai chi, sunt tot atâtea forme
de mişcare fizică, utile pentru realizarea drenajului limfatic.
Nu se face niciodată detoxifierea sistemului limfatic fără să se asigure căile de eliminare
ale toxinelor dislocate prin drenaj. Dacă se administrează alimente şi plante care realizează
detoxifierea şi nu căile de eliminare, corpul se îneacă în propriile-i toxine şi poate fi perturbat
mai sever de procesul de detoxifiere decât de boala în sine. De asemenea, nu se va face niciodată
detoxifiere limfatică rapidă, peste noapte, în câteva zile, deoarece se vor elimina cantități masive
de toxine. Procesul de detoxifiere limfatică este unul lent (toxinele s-au acumulat zi de zi, în ani
de zile), adaptat capacităţii organismului de a se curăţa şi de a elimina, până când redevine
capabil să filtreze corect sângele. Detoxifierea limfatică se face alternând perioade intense de
detoxifiere cu perioade de pauză (6 zile detoxifiere -1 zi pauză, sau 5 zile detoxifiere - 2 zile
pauză).Pe parcursul detoxifierii limfatice, se pot observa: materiile fecale evacuate sunt mai
abundente, urina este mai abundentă și mai închisă la culoare (încărcată cu deșeuri), transpirația
este mai abundentă și mai urât mirositoare, secreția de mucus din căile respiratorii poate să
crească.
1. Cura cu citrice – se consumă sare amară dimineaţa pe stomacul gol (1 lingură la un
pahar cu apă), apoi suc din 900 ml suc de portocale, 900 ml suc de grapefruit, 200 ml suc de
lămâie, la care se adaugă 2 l apă plată şi se consumă câte jumătate de pahar la fiecare 30 minute,
fără a bea sau manca nimic altceva, timp de 3 zile. Se elimină din organism 12 l limfă acidă
bolnavă. Se pot manca portocale sau grapefruit.
 2. Echinaceea - motorul limfei - ceai, tinctură sau capsule, 3×60 picături, în puţină apă,
cu 30 minute înainte de masă.
3. Cura cu ulei de floarea soarelui - dimineaţa, pe stomacul gol, se ia o lingură de ulei
în gură, pe care îl plimbăm 10-15 minute, cu calm, împingem înainte şi înapoi printre dinţi fără a
înghiţi nici o picătură. La un moment dat se va face alb ca laptele şi apos. Din acest moment se
continuă încă 1-2 minute, după care se aruncă (conţine toate toxinele cavităţii bucale), se spală
gura cu apă.
Rezultate:
- optimizarea fluxului sanguin coronarian
- albirea dinţilor
- înviorarea organismului
- efect tonic
Atenţie!!!! Iniţial, poate exista senzaţia că boala se accentuează, dar după 2-3 zile această
senzaţie dispare.
4. Dieta cu fructe – cura cu pepeni; fructele în formă de bobiţe (struguri, cireşe, vişine,
fructe de pădure - coacăze, afine, mure, zmeură) au o afinitate deosebită pentru ganglionii
limfatici, cât şi pentru glandele suprarenale. Se consumă sucuri proaspăt stoarse din fructe. Sucul
din rădăcinoase nu realizează detoxifierea sistemului limfatic şi nu declanşează procesul de
refacere şi regenerare. Legumele realizează doar o buna funcţionare a întregului organism şi în
special a tractului digestiv.
Post de 1zi/săptămână cu consum de 300 g fructe (aduce glucoză + fibre)
300 ml suc de morcov + 200 ml suc de spanac (emolient pentru colon)
150 ml suc de morcov + 150 ml suc varză de Bruxelles + 150 ml suc fasole verde
dimineața pe stomacul gol (suc fără fibră); sucul de sfeclă mai ales se face întotdeauna fără pulpă
(tot acidul oxalic rămâne în pulpă)
5. Dieta cu suc de lămâie - în prima zi se mănâncă o lămâie sau se bea sucul de la o
lămâie, simplu sau cu miere cu o jumătate de oră înainte de masă.
A doua zi – 2 lămâi,
A treia zi – 3 lămâi, ...
A şaptea zi – 7 lămâi, apoi se scade:
A opta zi – 6 lămâi,
A noua zi – 5 lămâi,
A zecea zi – 4 lămâi, ...
A treisprezecea zi – 1 lămâie
Se mai continuă încă 3 zile cu câte o lămâie pe zi
6. Produse fitoterapeutice - carmâz (rădăcină proaspăta, fructe şi frunze), schinduf
(seminţe), fruct de ardei Cayenne, scoarţă de stejar alb, pătlagină mare (rădăcină, frunze, flori,
seminţe), turiţă, trifoiul roşu (flori şi frunze), stânjenel (rizom), iasomie, flori de salcâm, flori de
soc, ulei esenţial de oregano, ulei esenţial de iasomie. În general, toate plantele de culoare galben
sau alb-gălbui au efect drenor limfatic important.
7. Gemoterapie - extract din muguri de scoruş, extract din muguri de castan comestibil /
sălbatic, extract din muguri de nuc, Extract din mlădiţe de lemn câinesc, extract din muguri de
frasin, extract din muguri de măslin, extract din sevă de mesteacăn.
8. Tratamente fizice pentru drenaj limfatic - hidroterapia, sauna, periajul uscat al
pielii, exerciţii de respiraţie profund, masaj de drenaj limfatic, masaj detoxifiant cu miere de
albine, kinetoterapie, osteopatie, etc. Deoarece limfa stagnează mai mult în partea inferioară a
coprului, neavând pompă să o împingă în sus, se recomandă ca seara să se stea în lumânare.

Detoxifierea tubului digestiv - atât alimentele, cât şi emoţiile, sunt procesate la nivelul
tubului digestiv. Pe unele le mestecăm, pe altele le înghiţim nemestecate, pe unele le digerăm, pe
altele nu, absorbim ce avem nevoie şi eliminăm ce nu mai avem nevoie sau, dimpotrivă, reţinem
şi depozităm. Retenţia de reziduuri în pereţii intestinali este importantă şi determină degradarea
în timp a organismului. Tubul digestiv necesită o detoxifiere importantă, în paralel cu
detoxifierea sistemului limfatic şi a rinichilor. Detoxifierea colonului şi a ficatului, eliminarea
limfei stagnante din pereţii intestinali sunt prioritare în cadrul detoxifierii digestive.
Alimentaţia bazată pe fructe şi legume crude constituie principalele instrumente de
detoxifiere, clismele cu ceai de muşeţel, hidrocolonoterapia, urmate de refacerea florei
intestinale, remediile cu plante, ajută la eliminarea depozitelor de toxine stagnante şi de prima
intenţie căci, dacă nu îndepărtăm materiile vechi şi în descompunere nu putem începe
reconstrucţia.
În pliurile colonului se adună deşeuri şi ouă de paraziţi, sub formă de mucus întărit
amestecat cu materii fecale, alcătuind placa mucoidă. Se formează cam 8 - 15 kg de placă pe
pereţii intestinali, diametrul colonului ajungând să fie foarte îngust. Materiile fecale ce stagnează
în intestinul gros apasă asupra organelor interne şi le mută de la locul lor, apasă asupra
diafragmei şi scade capacitatea pulmonară; venele devin suprasolicitate şi formează cheaguri de
sânge. Fiind extrem de acide, reziduurile penetrează peretele colonic iar toxinele se resorb în
sânge şi degradează toate funcţiile interne: rinichii, inima, limfa, încheieturile, creierul, pielea,
ficatul nu mai funcţionează eficient, etc. Acolo unde se depun toxine, circulaţia este deficitară,
lipsesc oxigenul şi elementele nutritive şi apare boala.
Test care arata că intestinul nu funcţionează bine: se beau 2-4 linguriţe suc proaspăt de
sfeclă roşie; dacă după 4 ore urina devine roşie, intestinul gros nu funcţionează cum trebuie.
Simptome ale intoxicării intestinale:
- constipaţie
- balonări (la o persoană sănătoasă, gazele sunt inexistente, prezența lor fiind semn de
fermentație sau putrefacție în tubul digestiv)
- eczeme ale pielii
- alergii
- miros neplăcut al gurii
- transpiraţie urat mirositoare
- depuneri pe limbă/gură cleioasă
- jenă în zona ficatului.
Ideal este să se elimine minim 2 scaune pe zi, dimineaţa şi seara. Toaletele turcești sunt
cele mai potrivite, din punct de vedere fiziologic, pentru o defecație naturală. Poziția ghemuit pe
toaletă sau cu picioarele pe un taburet refac poziția ideală.
Detoxifierea digestivă este un proces de ani de zile, cu dietă corespunzătoare.
Prin clismă asigurăm funcţionarea din aproape în aproape a tuturor organelor interne, în
ordine inversă, încheind cu plămânii şi inima. Clisma nu creează obişnuinţă şi nu are reacţii
adverse. Prin clismă creşte rezistenţa organismului la boli, deoarece 80% din imunitate este dată
de flora intestinală. Clisma curăță colonul sigmoid și descendent, în timp ce hidrocolonoterapia
curăță colonul în întregime dar este de preferat să nu se facă pe colon murdar deoarece efectul va
fi foarte redus, ci pe colon deja curățat prin metode externe; desprinde placa de mucoid de pe
pereții intestinali prin presiunea exercitată de cantitatea mare de apă, dar elimină și flora
intestinală, fiind recomandate alimente de refacerea florei: lactobacili din lactate fermentate
(iaurt, kefir), murături, varză murată, castraveți murați, adaos de suplimente cu acidophillus,
legume și fructe verzi care aduc prebiotice, consumate împreună cu probioticele.
O microclismă la temperatura corpului, de 250 ml, este folositoare pentru reeducarea
intestinelor şi revenirea la buna eliminare. De preferat să se repete zilnic, la aceiaşi oră pentru a
stabili o regularitate funcţională, preferabil seara. În prima săptămână se face câte o clismă pe zi;
a doua şi a treia săptămână – o dată la 2 zile; a patra săptămână o dată la 3 zile, apoi în funcţie de
mirosul şi aspectul scaunelor, fiecare va şti cât de des să facă, dar minim o clismă pe săptămână
tot restul vieţii. Atenție că prin intestin se absorb foarte repede substanțele, așadar dacă se
optează pentru clismă cu cafea, la un nebăutor de cafea va fi foarte energizantă, de preferat să nu
se facă.
Se va consuma un pahar de apă caldă înainte de micul dejun, ceea ce poate declanşa
defecaţia. Pentru persoanele care suferă de constipaţie, se recomandă 1-2 linguri de sare
dizolvate în apă caldă, dimineaţa pe stomacul gol, 7-8 zile. Prunele au acţiune laxativă, dar şi
merele, smochinele, lemnul dulce, spanacul, căpşunele, portocalele. Merele, prin pectinele
conţinute, atrag bacteriile şi reziduurile din peretele intestinal.
Se recomandă minim 7 zile (ideal 2-3 săptămâni) cura cu sucuri. În detoxifiere, sucurile
se beau, nu se mestecă, realizând astfel un proces foarte intens de detoxifiere; sucurile sunt
aliment predigerat, nu forțează digestia și nici refacerea, conțin minerale în suspensie care se
asimilează ușor, trecând repede și cu un consum energetic minim. Consumul de apă este esențial,
mărindu-se cantitatea la 3 l, pentru a oferi organismului materialul de spălare. Dacă este prea
dificil regimul cu sucuri, se recomandă măcar creșterea aportului de legume coapte, fructe coapte
sau fierte (crește cantitatea de celuloză, în timp ce fructele și legumele crude pot irita intestinele
sensibile), salate, dintre care cele mai importante ar fi: vinete, sfecla roșie, morcovi, varză,
dovleac, spanac, saaltă, păpădie, praz, nap, caise, migdale, cireșe, smochine, căpșuni, fragi,
coacăz, pepene, mure, măsline, portocale, piersici, prune; ele pot fi utilizate și în cure în sezonul
lor (o masă întreagă de cireșe sau cură monofruct 1-2 zile). La diabetici nu se recomandă
detoxifierea cu suc de fructe deoarece este foarte concentrat în fructoză; se vor alege sucurile de
legume.

Formula de reconstrucţie şi revigorarea tractului intestinal:

 scoarţă de cruşin, scoarţă de ulm, scoarţă de stejar alb, frunze de pătlagină, frunze de
nalbă, rădăcină de lemn dulce, rădăcină de dracilă, rădăcină de genţiană, rădăcină de
ghimbir, ulei de ricin (acționează încă de la nivelul intestinului subțire).
 produsele gemoderivate care ajută la echilibrarea florei intestinale şi detoxifierea tubului
digestiv: extract din muguri de smochin, extract din mlădiţe de merişor, extract din
mlădiţe de afine, extract din muguri de nuc, extract din muguri de stejar.
 fructe pentru curăţarea colonului - 400 gr prune uscate sau curmale + 200 gr caise uscate
+ 200 gr smochine + 200 gr miere, se amestecă bine, se păstrează într-un bol de sticlă 12
ore şi se consumă câte o lingură dimineața pe stomacul gol sau seara înainte de culcare,
împreună cu lichidul în care au stat.
 prune uscate: 10 prune se pun într-un pahar cu apă de seara până dimineaţa. Pe stomacul
gol se consumă prunele şi se bea tot conţinutul; ziua se înmoaie alte 10 prune şi se
procedează la fel seara înainte de culcare; se repetă timp de 14 zile şi ori de câte ori este
nevoie.
  Tărâțe de grâu/psyllium – bogate în celuloză (maxim 2 săptămâni), 1 lingură în apă sau
iaurt, consumate imediat – au efect laxativ dar celuloza lor este dură și aspră, de aceea
poate irita mucoasa intestinală, motiv pentru care nu se dau la persoane cu colon sensibil.
Se bea multă apă deoarece celuloza conținută se umflă în mediu lapos din intestin,
absoarbe toxinele și ușurează tranzitul
 Laxative – acționează cu blândețe, fără a irita, înmoaie scaunul și îl face mai lichid; poate
fi folosit o perioadă îndelungată, evacuarea colonului, chiar și cu ajutorul unui laxativ,
fiind mai de preferat față de stagnarea reziduurilor în intestin. Doza prea mare de laxativ
îl transformă în purgativ, cu evacuarea rapidă și completă a scaunului, dar iritant pentru
mucoasă și dezechilibrant asupra florei intestinale
 Semințele de in, înmuiate câteva ore, stimulează peristaltismul intestinal ia rprin uleiurile
conținute lubrifiază intestinul și ajută la eliminarea facilă a fecalelor
 Pulbere de agar-agar – alge care, amestecate cu apă sau iaurt, se umflă și dau o gelatină
laxativă; este recomandată în cazul scaunelor dure și uscate, având o acțiune blândă.
 folosirea chefirului, sucului de mere şi a salatelor de legume, timp de 3 zile: în prima zi
se beau 2 litri de chefir câte 500 ml la o masă pe distanţa a 4 mese; a doua zi se bea doar
suc de mere câte 500 ml pe distanţa a 4 mese; a treia zi se mănâncă doar salate de legume
timp de 4 mese.

Vamana (vărsătura provocată) – permit eliberarea rapidă a stomacului de conținutul său, fără
să mai intre în tot sistemul digestiv, mai ales în cazul unei indigestii; purifică şi întăreşte
organismul, mai ales partea abdominală superioară. Este utilizată într-o gamă largă de afecţiuni,
de la astm la diabet, de la obezitate la hiperaciditate, şi în aproape toate cazurile de boli de piele.
Se pot trata prin acest procedeu de purificare şi anumite tulburări neurologice sau psihice precum
epilepsia, anumite stări psihotice etc. În textele de referinţă se afirmă că efectul cel mai important
al acestei proceduri constă în sporirea inteligenţei şi stimularea organelor de simţ. Toate
persoanele care realizează această procedură de purificare arată apoi foarte bine, căpătând un
aspect frumos. Se consumă apă caldă cu sare, minim 8 pahare, timp în care se efectuează o serie
de exerciții de la nivelul abdomenului pentru ca apa să se amestece bine cu conținutul
stomacului. Voma apare fie spontan, fie prin stimularea epiglotei.

Curăţirea ficatului se face după golirea intestinului, altfel apare pericolul reintoxicării
sângelui din cauza absorbirii reziduurilor stagnante în intestin în timpul curăţării ficatului.
Substanțele nutritive dar și deșeurile, ambele provenind din intestin, pătrund în ficat prin vena
portă, iar ficatul evacuează secrețiile biliare în intestin. Toate tulburările de la nivelul ficatului și
al vezicii biliare au repercursiuni asupra funcționării intestinului și viceversa. Bila este secretată
de către ficat și depozitată în vezica biliară în perioadele interdigestive, de unde se varsă în
duoden prin canalul coledoc, orificiul de vărsare în duoden fiind înconjurat de sficterul Oddi care
blochează refluxul bilei în vezică și evacuarea ei atunci când alimentele ajung în duoden. Dacă
vezica și-a pierdut tonicitatea, sfincterul Oddi este prea spastic sau activitatea ficatului este
încetinită, apar concentrări de colesterol și toxine ce cad în vezica biliară, bila stagnantă de multă
vreme se îngroașă și, împreună cu deșeurile deja existente formează nisip sau calculi (litiaza
biliară). Îndepărtarea chirurgicală a vezicii biliare eliminarea bilei continuă dar, nemaiexistând
depozit, nu va mai exista surplus de bilă pentru mese copioase, motiv pentru care se impune
readaptarea alimentației.
Ficatul gras este un ficat plin de toxine.
 Semne că ficatul este încărcat:
- dureri în partea dreaptă
- tulburări digestive în general
- gaze şi balonări (toxine acumulate în ficat)
- colesterol mărit (toxine acumulate în ficat)
- greață, migrene, vertij
- pete, aluniţe, negi
- pete maronii în jurul rădăcinii părului.
Pentru curăţirea ficatului se începe cu o dietă vegetariană timp de o săptămână, cu clisme
repetate în acest timp. Cele mai recomandate fructe: ananas, coacăz negru, cireșe, căpșuni,
agrișe, afine, portocală, grapefruit, măr, prune, struguri, avocado, iar dintre legume: praz, vânătă,
morcov, țelină, cicoare, varză, lăptuci, cartof.
Plante coleretice – cresc secreția de bilă din celulele hepatice, în special anghinarea –
stimulează digestia și scade colesterolul; se consumă sub formă de suc (2 lingurițe de 3 ori/zi, cu
apă), comprimate (1-2 x 3/zi), infuzie (10 grame frunze la 1 l apă, infuzate 10 minute, băut
înainte de mese) sau tinctură (1 linguriță de 3 ori/zi).
Plante colagoge – cresc contractilitatea vezicii și cantitatea de bilă deversată în tubul
digestiv: păpădia, ulei de măsline extravirgin (1 linguriță dimineața pe stomacul gol; dacă se
adaugă și suc de lămâie, uleiul devine mai ușor de digerat), rozmarinul (coleretic și colagog),
țintaură, cicoare, curcuma, trifoi de baltă, sânziana de grădină.
Alte metode: termoforul - ficatul lucrează eficient la 36-40 grade. Frigul îi blochează
activitatea, încetinind circulația sanguină în interiorul capilarelor hepatice, ceea ce duce la
diminuarea filtrării sângelui și a eliminării bilei. Încălzirea ficatului cu o sticlă cu apă caldă se
accelerează toate procesele metabolice din ficat.

Curăţarea cu suc de mere - 3 zile doar suc de mere, 2 l repartizaţi în 6-7 porţii de la 8
dimineaţa la ora 20 seara.
Cura cu sare amară - se recomandă o pregătire prealabilă, în care timp de o săptămână se
consumă suc de mere, înainte de mese sau la 2 ore după mese, până la 1 l/zi. Acidul malic din
sucul de mere înmoaie pietrele și dilată căile biliare, excluzând riscul de blocaj pe căile de
eliminare. Se evită orice mâncare sau băutură rece, iar alimentația va fi strict vegetariană. În a
şasea zi, se începe cura propriu-zisă:
- 60 g sare amară (sulfat de magneziu), se dizolvă în 750 ml apă fiartă şi răcită şi se
amestecă spre dreapta cu o lingură de lemn. Obţineţi soluţia nr. 1, laxativă, pe care o împărţiţi în
3 căni de câte 250 ml fiecare.
- 100 ml ulei de măsline presat la rece + 50 ml ulei de sâmburi de struguri + zeama de la
3 lămâi / grapefruit, rezultând soluţia nr. 2. Se agită bine.
Ultima masă din ziua curei va fi la ora 14.00, o masă uşoară, de legume.
ora 18.00 - Luaţi prima cană (250 ml.) din soluţia nr. 1
ora 20.00 - Luaţi a doua cană (250 ml.) din soluţia nr. 1, apoi se poate bea apă plată
ora 22.00 - Se bea soluţia nr. 2, în picioare, toată o dată deoarece imediat cum ajunge în
stomac prima înghițitură începe eliminarea pietrelor, apoi, obligatoriu se stă culcat pe partea
dreaptă 1/2 oră, cu căldură (sticlă cu apă sau mămăligă fierbinte învelită într-un prosop).
ora 6.00 - Luaţi ultima cană (250 ml.) din soluţia nr. 1
 ora 7.00 se mănâncă 2 mere roşii curăţate de coajă şi date prin răzătoare de sticlă sau se
bea suc de fructe.
Pe parcursul curei se poate bea apă plată, în afară de-o oră înainte şi o oră după ce luaţi
soluţia nr. 2.
Trei zile după cură este de preferat a se consuma salate, orez, supe, banane, iar o
săptămână se vor administra probiotice de refacerea florei intestinale (care se elimină cu
reziduurile).
Cura se repetă după 4 săptămâni, până la 12 curățări (una pe lună, preferabil la lună nouă
– favorizează eliminările), până se obțin 2 eliminări, după care se poate face cura de întreţinere, o
dată pe an; se recomandă mâncare vegetariană.

După curăţare - anghinare - tinctură sau capsule, 3×30 picături/zi, diluate în puţină apă,
după mese sau 3 capsule/zi, (ajută la eliminarea de colesterol), tinctură de sunătoare 3×20
picaturi /zi, sau se pot amesteca: tinctura de sunătoare, tinctură de rostopască, tinctură de
păpădie, tinctură de anghinare, cate 50 ml din fiecare, şi se iau 3×20 picături/zi, după mese;
propolis (scade bilirubina plasmatică), lemn dulce - inhibă reproducerea virală în hepatita
cronică, armurariu (conţine silimarina, cu rol de protecţie hepatică), ceai Favibil 3 căni/zi,
conţine 9 plante amare cu rol de creşterea secreţiei biliare, legume crucifere (varză, conopidă,
brocolli, gulie, nap, ridichi, varză de Bruxelles), leguminoase (mazăre, fasole, linte, soia), ceapă,
usturoi, brusture - una dintre cele mai importante plante pentru detoxifierea ficatului, stimulează
digestia, ameliorează flatulenţa, are acţiune uşor laxativă.

Dovleac, verdețuri, morcovi, hrana verde conțin cantități mari de carotenoizi organici,
esențiali pentru detoxifierea și repararea ficatului. Sucul de sfeclă roșie, armurariul și păpdia
contribuie la purificarea și refacerea țesutului hepatic.

Păpădia, indiferent sub ce formă, este mare drenoare, stimulează secreţia de bilă, are
proprietăţi antiinflamatorii. Sub formă de tinctură se iau 40 picaturi de 3 ori pe zi, diluate în apă,
între mese. Ca şi planta, 14 zile se consumă câte 10 frunze proaspete de păpădie de 2-3 ori pe zi,
cu minim 10 minute înainte de mesele principale; recoltarea frunzelor se face în aceeaşi zi sau cu
maxim 2 zile înainte, de la plante care n-au înflorit încă; se pot folosi şi tijele de păpădie în locul
frunzelor, 10-15 tije pe zi, ca salată.
Efecte:
- puternic regenerator şi stimulent hepatic
- stimulează secreţia şi evacuarea bilei
- eliminarea toxinelor
- stimulează peristaltismul întregului intestin
- creşte fermitatea pielii
- elimină grăsimile în exces
- purifică limfa
- stimulează intelectul, amplifică inteligenţa şi memoria
De asemenea, se recomandă ca pentru o perioadă de timp, să se consume dimineaţa pe
stomacul gol 2 linguri ulei de măsline cu 2 linguri suc de lămâie.

Deoarece ficatul filtrează sângele, dacă ficatul este încărcat cu toxine și sângele va fi la
fel, așa că trebuie purificate împreună. Strugurii negri facilitează atât curățarea ficatului cât și a
sângelui, mai ales dacă, împreună cu pulpa lor, se vor mesteca foarte bine și pielițele și
semințele. Ceaiul de crizantemă detoxifică și calmează ficatul și sângele.

Cura cu usturoi: 3 căţei de usturoi tăiaţi feliuţe fine se amestecă cu sare grunjoasă). Se
pune sub limbă, se ţine 7-10 minute. Gura se va umple cu salivă. Se scuipă, se clăteşte. Se face o
dată pe săptămână, în aceeaşi zi a săptămânii. Nu se face mai des, pentru că afectează glandele
salivare.
!!!!!!! Nu se face în prezenţa inflamaţiei căilor respiratorii.

Pentru tonifierea splinei - tinctura de ghimbir, 3×30 picături/zi, diluata în puţină apă sau
ceai, cuişoarele, meiul.

Detoxifierea aparatului urinar - rinichii sunt de maximă importanţă în eliminarea

reziduurilor acide; primește toxinele de la ficat și trebuie să le elimine, în 3 minute filtrează tot
sângele din organism; elimină apa în exces, de aceea îi trebuie apă de calitate să ajungă în celulă
și să scoată mizeriile.
Rinichii şi suprarenalele controlează giganticul sistem limfatic iar când aceştia nu mai
funcţionează cum trebuie, întregul sistem suferă. Când doare zona lombară, este un semn clar de
încărcare importantă funcţională a rinichilor, care nu mai fac faţă să elimine reziduurile acide.
Proasta funcţionare a rinichilor începe din copilărie odată cu învăţatul la oliţă, cu folosirea
excesivă a scutecelor de unică folosinţă, şi cu alimentaţia bogată în proteine, care efectiv
blochează rinichii.
Rinichii sunt în legătură directă cu plămânii, atunci când apar transpiraţii intense la
nivelul spatelui, cefei şi capului, este un indicator al faptului că organismul nu poate elimina
acizii pe cale naturală, renală, şi foloseşte căile accesorii - pielea şi sistemul respirator. Rinichii
sunt în directă legătură şi cu inima, multe din tulburările rinichilor şi a glandelor suprarenale
manifestându-se prin tulburări cardiace: palpitaţii, tahicardie, extrasistole, hipertensiune arterială,
depuneri calcice în pereţii vaselor de sânge. Alte semne ale afectării renale: cearcăne, pleoape
umflate, tumefiate, roşii, umflarea labelor picioarelor.
Se recomandă:
1. Băi de şezut, temperatura apei crescându-se treptat
2. Băi cu sare la picioare
3. Cura cu suc de mere, 3 zile, o dată pe an, primăvara sau toamna
4. Cura cu apă caldă și alcalină, 3 zile, însoţită de o clismă în fiecare seară; în detoxifierea
rinichilor este mai bine să se consume mai multă apă și alimente mai fluide și mai puțin cele
solide.
5. Dieta cu fructe, în special fructe astringente (suc de lămâie, suc de portocale, suc de struguri),
măr, piersici, prune. Cura monofruct minim 1-3 zile: cireşe/vişine/pepeni/struguri. Pepenele
verde, bine mestecat, crează un aflux constant de elemente purificatoare ce trec prin rinichi și
vezica urinară, detoxiifind țesuturile și diminându-le inflamația.
6. Legume: anghinare, sparanghel, vânătă, dovleac, fasole, gulie, țelină, păstârnac. Sparanghelul
are efecte purificatoare intense asupra rinichilor și vezicii urinare, eliminând foarte rapid
reziduurile acide, încât urina capătă miros de amoniac la scurt timp după consum.
7. Produse fitoterapice: rădăcină de pir, mătase de porumb, iarbă neagră, tulpini de urzică,
seminţe de coriandru, frunze de păpădie, pătrunjel, seminţe de ţelină, coada calului, tinctură de
brusture, tinctură de urzică, osul iepurelui, mesteacăn, strugurii ursului, coacăz negru, frasin.
Pătrunjelul curăță și protejează țesuturile rinichilor.

Dizolvarea şi eliminarea pietrelor şi nisipului

1. Tămâia sau răşina de brad - se iau 2 boabe de tămâie şi se administrează de 3 ori pe zi, o zi da,
una nu, pana la dizolvarea pietrelor. Nu se mănâncă carne şi nu se bea apă bogată în săruri
minerale.
2. Ridiche neagră - 50 ml suc se bea în fiecare dimineaţă cu 2 ore înainte de dejun.
3. Ceai Favisan Nutrisan L - 2 ceaiuri pe zi, în cure îndelungate, dizolvă orice calcul. Restabilirea
funcţiei renale: tinctură de cimbrişor + tinctură de sunătoare + tinctură de busuioc + tinctură de
coada calului, se iau 3×30 picături/zi, în puţină apă sau ceai, între mese.
4. Se bea un suc/zi, cu 30 minute înainte de prânz din: 1 sfeclă roşie, 2 mere, jumătate varză albă,
7 zile; se repetă de 4 ori/an.
5. Gemoterapice - extract din sevă de mesteacăn (primul produs care se poate folosi pentru
realizarea drenajului rinichilor, sistemului limfatic şi pielii în acelaşi timp), extract din mlădiţe de
ienupăr, extract din muguri de frasin, extract din mlădiţe de afin, extract din mlădiţe de merişor,
extract din mlădiţe de iarbă neagră. Formule complexe: Polygemma rinichi (nr. 12), Polygemma
căi urinare (nr. 7), Polygemma piele detoxifiere (nr. 13), Polygemma articulaţii detoxifiere (nr.
14) este o schemă bună pentru susţinerea funcţiei rinichilor.
6. Consum de apă alcalină, sucuri de fructe alcaline - este o condiţie importantă a menţinerii
stării de funcţionare a rinichilor.

Curăţarea vezicii urinare

1. Hidratare corespunzătoare, minim 2 l/zi; se poate adăuga bicarbonat de sodiu dacă nu avem o
apă alcalină, apă călduţă cu miere şi lămâie.
2. Merişor - gemoderivat sau ceai.
3. Coada calului, coada şoricelului, urzică, teci de fasole, în amestec sau separate.
4. Nutrisan R1 - capsule sau ceai, atenuează simptomele infecţiilor urinare, creşte diureza.
5. Propolisul întăreşte musculatura vezicii urinare, 3×40 picături/zi
6. Băi de şezut cu plante - coada calului, coada şoricelului, sunătoare, creţişoară.
7. Decoct de pătrunjel - se fierb 250 g rădăcină de pătrunjel curăţită şi tocată într-un litru de apă,
până apa scade la jumătate, se strecoară şi conţinutul se bea în 3 reprize, pe stomacul gol;
preferabil ca în ziua respectivă să nu se mănânce nimic, se beau doar ceaiuri.
8. Caşete cu albastru de metil, una la 8 ore, timp de o săptămână este un urodezinfectant de
excepţie.
9. Masaj pe meridianul vezicii urinare.

Detoxifierea sistemului endocrin

Este un sistem esenţial pentru armonizarea corpului omenesc, pentru adaptarea sa la
mediul exterior şi pentru buna funcţionare a mediului interior.
De la o generaţie la alta, avem suprarenalele din ce în ce mai slăbite, adunând stresul
generaţiilor precedente - războiul (bunicii, lupta pentru supravieţuire), comunismul (părinţii,
torturi emoţionale şi mentale), revoluţia (noi, adaptarea la schimbări sociale majore şi bruşte),
prezentul (stimulare excesivă prin internet şi telefonie mobilă). Suprarenalele secretă adrenalină
şi noradrenalină, hormoni responsabili de adaptare la stres, condiţii în care toate resursele
organismului sunt dirijate pentru a se apăra, încetinind toate celelalte funcţii fiziologice: nu
mâncam, nu eliminăm, nu ne reproducem, nu gândim, situaţie de maximă funcţionare a
sistemului nervos simpatic, când neocortexul - creierul raţional este închis, activându-se creierul
primitiv. După ce situaţia stresantă se încheie, sistemul nervos parasimpatic începe să
funcţioneze şi se redeschid, încetul cu încetul, toate funcţiile descrise mai sus. Persoanele cu
suprarenalele slăbite căută sa compenseze prin adjuvanţi: cafea, ciocolată, dulciuri, băuturi
energizante, alcool, tutun, carne, peşte, iar dacă întrerupi consumul acestora, persoana va fi atât
de slăbită şi obosită că nu se va putea ţine pe picioare. În cazul copiilor cu suprarenalele slăbite,
aceştia sunt încercănaţi, agitaţi, au somnul agitat, sunt dificil de stăpânit.
O altă funcţie importantă a suprarenalelor este echilibrarea glicemiei, prin hormonii
glucocorticoizi, hipoglicemia fiind primul semn al epuizării suprarenalelor. În timp, hipoglicemia
devine hiperglicemie şi aşa apare diabetul.
Hipotensiunea este o altă stare ce reflectă o slăbiciune a suprarenalelor. Toţi cei care au
suprarenalele slăbite răcesc uşor şi fac tot felul de infecţii sau alergii, datorită alterării secreţiei
de cortizol.
Suprarenalele joacă un rol esenţial şi în buna folosire a mineralelor în corp, slăbiciunea
lor ducând la semne de lipsă de calciu, de fier, magneziu, seleniu, zinc, situaţii ameliorate
temporar de administrarea de suplimente şi care revin imediat după întreruperea administrării.
Un semn indirect important al suprarenalelor slăbite este ţâuitul persistent în urechi şi vertijul,
precum şi răul de mişcare.
Pentru echilibrarea suprarenalelor:
1. Tincturi: rădăcină de astragalus, rădăcină de lemn dulce, rădăcină şi frunzele de pătrunjel,
coajă de rădăcină de dafin, fructul de ienupar, frunzele de lucernă, rădăcină de ginseng siberian.
2. Gemoterapie: extract din muguri de coacăz negru, extract din muguri de stejar, extract din
mlădiţe de sequoia, extract din muguri de arin negru, extract din muguri de porumbar, extract din
mlădiţe de lemn câinesc, extract din mlădiţe de ienupăr, extract din muguri de măslin, extract din
mlădiţe de viţă de vie.
3. Plante: ginseng siberian, fructul de noni, rodiola, schizandra; extracte liofilizate din glanda
suprarenală din sursă bovină sau ovină - Adrenal vitality.
4. Glandele suprarenale se pot reface numai în condiţii de odihnă şi repaus, de relaxare şi izolare
de prea mulţi stimuli. O vacanţă prelungită sau o izolare autoimpusă sunt singurele soluţii pentru
vindecarea unui sindrom de oboseală cronică, declanşat de o epuizare a glandelor suprarenale.

Pentru glanda tiroida:

1. Frunză de lumânărica, coajă de rădăcină de dafin, coajă de nuc negru, Spirulină, Chlorella,
fructul de ardei iute Cayenne.
2. Gemoterapie pentru hipertiroidie: Extract din mlădiţe de călin de munte, extract din mlădiţe de
sânger, extract din mlădiţe de păducel, extract din muguri de tei.
3. Pentru guşa eutiroidiană simplă: Extract din mlădiţe de măceş, extract din mlădiţe de sânger.
4. Hipotiroidie: extract din amenti de mesteacăn pufos, extract din muguri de nuc - reglează
tiroida, realizează drenaj limfatic şi detoxifiere intestinală.

Gemoderivate cu acţiune generală asupra întregului ax endocrin:

Extract din mlădiţe de zmeur - mai ales la femei, echilibrează axul hipotalamo-hipofizo-tiroido-
ovarian, extract din muguri de porumbar; extract din muguri de stejar - în special la bărbaţi,
echilibrează axul hipofizo-tiroido-suprarenalo-genital.

Curăţarea plămânilor
Plămânul inhalează fumul de țigară dar și poluanții din fumurile coșurilor industriale,
instalații de încălzire, gaze de eșapament, care se atașează mucusului din căile respiratorii, resturi
metabolice ce trebuie eliminate prin respirație; expectorantele ajută la eliminarea excesului de
mucus și a toxinelor: ceapă, usturoi, cimbru, hrean, ienupăr, brad, pătlagină – emolientă.

1. Aplicaţii de cataplasme cu muştar pe cutia toracică - 200-300 g faină de muştar obţinută prin
măcinarea boabelor se amestecă cu apă până se obţine o pastă, care se pune într-un săculeţ de
pânză şi se aplică pe piept. Peste săculeţ se pune un cearşaf iar apoi o folie de plastic. Se lasă
până când apare senzaţia de arsură.
2. Intern:
a) tinctura de propolis
b) ridiche neagră - suc proaspăt cu o lingură de miere, se bea înainte de culcare. Pulpa
rămasă se pune pe un tifon şi se aplică pe piept (mai puţin zona inimii), se acoperă cu un prosop
şi se ţine până la apariţia senzaţiei de arsură; se repetă 3 seri la rând; plămânii vor începe
dimineaţă să elimine flegma.
3. Pentru fortifiere:
a) 500 g miere + 5 căpăţâni de usturoi pisate + 5 lămâi tocate mărunt curăţate de coajă, se
lasă la macerat 7 zile, se consumă seara înainte de culcare, 3 linguriţe, înghiţindu-le foarte încet.
b) Aromaterapie cu ulei de brad sau mentă.

Curăţarea pielii - al treilea rinichi şi al treilea plămân, esențială pentru eliminarea

toxinelor, pielea uscată, gri, încărcată de coșuri, eczemele, alergiile fiind semne de intoxicare.
Pielea este un organ semipermeabil, absorbind și distribuind în organism substanțele chimice din
cosmetice, creme, vopsele de păr, deodorante, etc.
1. Băi calde cu apă cu sare - o ceaşcă (ajută la eliminarea toxinelor) şi bicarbonat de sodiu - o
ceaşcă (neutralizează acizii găsiţi în substanţele toxice); după baie, îmbrăcat în halat gros, fără a
te şterge, te aşezi în pat şi te acoperi cu pături, bei încet un ceai sudorific de tei sau soc cât se
poate de cald şi stai să transpiri cel puţin 30 minute, după care fricţionezi tot corpul cu soluţie
diluată de oţet ca să deschidă mai bine porii, te acoperi bine şi dormi.
2. Sauna curăţă corpul de toxinele liposolubile.
3. Exfolierea cu zaț de cafea, mălai, sare (curăță energetic) sau periajul uscat cu un burete aspru.
4. Metode de forţare a transpiraţiei pentru eliminarea toxinelor- se înmoaie o cămaşă de corp în
apa călduţă şi oţet (cantităţi egale), se stoarce bine şi se îmbracă, deasupra se ia un capot gros, te
înveleşti cu o pătură de lână şi peste cu o plapumă; se stă 1- 2 ore sau chiar toată noaptea. Se
repetă de 2 ori pe săptămână. La copii se înmoaie doar în apă. După aplicare cămaşa se spală, iar
apa de spălat devine tulbure, plină de toxinele extrase din corp.
5. revitalizarea corpului prin masaj, mai ales cu uleiuri esențiale, electrostimulare

Curăţirea vaselor de sânge

1. Tinctură de sunătoare + tinctură de muşeţel + tinctură de mesteacăn, câte 10 picaturi din
fiecare în jumătate de pahar cu apă de 2 ori pe zi, dimineaţa şi seara.
2. Tinctură de mărar + tinctură de valeriană, câte 15 picături din fiecare, în jumătate de pahar de
apă, de 2 ori pe zi, dimineaţa şi seara.

Curăţirea sângelui:
1. Leurda – salată, zilnic, cel puţin 3 săptămâni
2. Cura cu leurdă - o mână de frunze se taie fin, se pun într-un vas de sticlă şi se toarnă apă la
temperatura camerei. Se macerează 4-5 ore, apoi se consumă pe stomacul gol, imediat după
preparare, o dată/zi; se face 12 zile preventiv şi minim 30 zile pentru cardiacii cronici
Efecte:
- excepţional pentru anihilarea radicalilor liberi
- împiedică formarea trombilor
- menţine elasticitatea vaselor sanguine
- reglează tensiunea arterială şi ritmul cardiac
- tonic cardiac
Recomandări:
- flebită şi tromboflebită
- hipertensiune arterială
- ateroscleroză
- ischemie cardiacă
- hipercolesterolemie
- aritmie cardiacă, tahicardie
Precauţii:
- persoane cu stomac/colon iritabil, crampe
- femeile care alăptează (trece în laptele matern).
3. Cura cu urzici 10-14 zile, preferabil sucul de urzică: într-un mixer electric se pune o mână
frunze de urzică şi ¾ pahar cu apă. Se mixează 2-3 minute, se lasă aproximativ ¼ oră şi se
filtrează.
- sucul, de culoare verde-intens, se bea într-o singură doză, dimineaţa pe stomacul gol.
Efecte:
- excelent purificator sanguin
- anihilează radicalii liberi (antioxidant)
- stimulează hematopoieza şi producerea elementelor figurate sanguine
Tinctura de urzică, 40 de picaturi de 3 ori pe zi în puţină apă cu 30 minute înainte de masă.
4. Vitamina C hrăneşte vasele de sânge, ateroscleroza fiind datorată deficitului de vitamina C.
5. Remediu pentru o inimă tânără (elixirul tinereţii): 0,5 kg usturoi măcinat + sucul de la 24
lămâi, se pune 24 zile la macerat, amestecându-se periodic, se consumă 1 lingură la o jumătate
de pahar cu apă, seara înainte de culcare.
6. Tinctură din coajă de salcie (aspirină naturală) , 20-30 picături de 3 ori pe zi diluate în
jumătate de pahar cu apă între mese – protejează de formarea trombilor, are efect antiinflamator
asupra pereţilor arteriali, scade vâscozitatea sângelui, fluidizează sângele.
7. Păducelul tinctură, 20 picături de 3 ori pe zi, în jumătate de pahar de apă, între mese, în cure
de 30 de zile, cu pauze de 30 de zile.
8. Hrean ras cu miere - 1 lingură de miere +1 lingură hrean ras, se amestecă şi se ia timp de 30
zile cu linguriţa în timpul zilei. Se poate repeta la fiecare 2 luni. Este benefică în insuficienţa
coronariană care poate determina crizele de angină pectorală şi infarctul miocardic.
Pentru hipertensiune:
1. Tinctura de talpa gâştei + păducel + usturoi, câte 10 picături din fiecare, diluate în puţină apă,
de 3 ori pe zi, cu 30 de minute înainte de mese. Cura durează 3-4 luni. Tincturile se pot lua si
separat, câte 30 de picături de 3 ori pe zi, alternativ, din fiecare.
2. Capsule – talpa gâştei + păducel + vâsc, câte 1 capsulă de 3 ori pe zi.
3. Magneziul – mineralul inimii.
4. Seleniul – al doilea nutrient important pentru inimă
5. Vitamina E – ajută muşchiul cardiac să folosească oxigenul.
6. Cătina – esenţială în metabolismul energetic, menţine sănătatea vaselor de sânge, întinereşte
organismul.
7. Coenzima Q10 – o capsulă de 3 ori pe zi, în timpul meselor, este speranţa de viaţă a
cardiacilor; asigură energie pentru activarea muşchiului cardiac şi este utilă în hiperlipemie.
8. Administrarea de acizi graşi esenţiali Omega 3 - Omega 6 din cânepă/ulei de cânepă în care
raportul este de 1:3, spre deosebire de uleiul de floarea soarelui în care acest raport este de 1:126,
având efect proinflamator din cauza acizilor graşi Omega 6. Se mai poate administra ulei de
in/seminţe de in.

Pentru sănătatea oaselor:

1. Coada calului 3×2 capsule/zi
2. Măceş/cătină: 3×2 capsule/zi
3. Macerat din coji de ouă: 20 de coji de ouă bine spălate, se ţin la uscat 1-2 zile, se mărunţesc
bine pisându-se în piuă, se macină cu râşnita de cafea până devin un praf fin; într-un borcan de
sticlă se combină 2 părţi praf de ouă, 3 părţi miere şi o parte suc de lămâie; consistenţa dorită se
reglează cu suc de lămâie; amestecul se omogenizează bine şi se închide ermetic după care se
lasă la macerat 7 zile la loc întunecos, agitându-se zilnic de 2-3 ori; se păstrează apoi la frigider,
se tine 6 săptămâni maxim; se administrează la copii şi bătrâni: 1 linguriţă × 3/zi, cu 30 minute
înainte de mesele principale; la adulţi 1 lingură × 3/zi. Durata tratamentului - 1 lună, 2 săptămână
pauză şi se reia.
4. Pastă de susan: un borcan pastă de susan + cantitate egală de miere + zeama de la 1-2 lămâi, se
omogenizează, se tine în borcan la frigider, se consumă 1 lingură de 3 ori pe zi, înainte de mesele
principale cu 30 de minute.
5. Prezenta unei pisici în casă.
6. Cura cu argilă timp de 3 luni.
Argila:
- substanţă foarte bogată în principii vindecătoare
- are multe minerale
- antiseptic foarte bun, natural
- în combinaţie cu propolisul poate fi considerat un panaceu
- foarte bun purificator (când avem îndoieli asupra apei consumate, se ia apa de la robinet
şi se pune o lingură de argilă pe fundul unui bidon. În 10-12 ore, apa este purificată şi
bună de consum)
- nu are contraindicaţii.
1. Apa de argilă – seara se pune 1 linguriţă argilă pulbere într-o cană de 250 ml apă (chiar
şi mai multă apă). Se lasă 10 – 12 ore, dimineaţa se decantează apa de argila depusă şi se
bea pe stomacul gol (apa e purificată, datorită schimburilor ionice). Argila se poate folosi
şi a doua oară. Se poate bea apă de argilă pe parcursul întregii zile, timp de 21 zile, apoi
se trece la
 2. Laptele de argilă – 1 linguriţă argilă seara la o cană cu apă, dar dimineaţa se agită
amestecul şi se bea. Încă 21 zile. Oprirea nu se face brusc, şi încă 7 zile se consumă apă
de argilă.
Atenţie!!! Persoanele care suferă de constipaţie vor bea doar apa de argilă. De asemenea,
şi persoanele care sunt foarte bolnave.

Program antiparazitar:
1. Giardonifit, seminţe de dovleac, tinctura de propolis
2. 10 zile se administrează 2 linguriţe tinctură de nucă de 3 ori pe zi, înaintea celor 3 mese, 2
capsule de pelin de 3 ori pe zi înaintea celor 3 mese, 3 capsule de cuişoare de 3 ori pe zi, după
cele 3 mese. Pastilele se iau una câte una.
Pentru a preveni reinfestarea, alegem o zi a săptămână în care luăm, toate deodată: 2
linguriţe tinctură de nucă, 7 capsule de pelin şi 7 capsule de cuişoare.

Alte remedii pentru detoxifiere

1. Regimul Oshawa - medic japonez ce a fost diagnosticat cu cancer pulmonar, retrăgându-se
într-un templu s-a vindecat în 9 luni - s-a rugat (a regenerat câmpul), efort fizic intens (conversia
unei stări de energie în altă - fenomen kervin), aliment unic (orez integral). Ulterior a pus la
punct 7 regimuri, ultimul fiind cel mai drastic, cu 4 cereale: grâu, orez, hrişcă şi mei (se vor
consuma respectând indicaţiile grupei sanguine). Este un regim Yang - solar, emisiv, activ în
curăţarea toxinelor (orice boală e generată de nivelul de toxine din corp; o toxină poate fi şi un
gând negativ).
Majoritatea bolilor se produc prin exces de Yin: cancere, afecţiuni degenerative, afecţiuni
autoimune, dureri surde, difuze.
Dieta Oshawa vindecă:
- ulcer
- ovare polichistice
- cancere
- tulburări respiratorii
- afecţiuni ale ficatului
Calităţi:
- afirmarea personalităţii
- curaj, voinţa
- înlătură toxinele din organism
- dinamizează focul digestiv
- echilibrează corpul
- efect reîntineritor
- emană energii interioare
- combat insomnia/ somnolenţa
- creşte încrederea în sine
- autocontrol
Regimul durează 10 zile, apoi pauză de 3 zile, putând fi reluat (până la 10 reprize, mai
ales în bolile grave).
Se mănâncă în absolut orice cantitate, chiar mult
Cerealele (grâu, orez, mei şi hrişcă) pot fi amestecate sau gătite simple, cu sare grunjoasă.
1. Grâul – integral, nedecorticat
 - se poate - fierbe
- prăji
- se dă prin maşina de râşnit, se obţine făina de grâu integrală şi se face
ca un fel de terci sau turtiţe, batoane (se amestecă grâul cu apă şi se dă la cuptor)
2. Orez – fiert
1+2 îngraşă, se vor folosi mai ales de către persoanele slabe
3. Hrişca – se pune în apă câteva ore, se umflă şi devine comestibil de la sine. Se poate
amesteca cu orez
4. Mei – fiert, ca o mămăligă. Nu e foarte săţios, trebuie amestecat
3+4 slăbesc
Se bea apă la discreţie (apă minerală sau de izvor) sau ceai de busuioc (are caracter Yang)
Dieta trebuie făcută măcar de 4 ori pe an, la solstiţii şi echinocţii:
- la echinocţii – ziua e egală cu noaptea (echilibru perfect Yin-Yang)
- la solstiţii – vara – ziua cea mai lungă, maxim Yang
- iarna – noaptea cea mai lungă, maxim Yin
Se mai poate realiza înainte de Naşterea Domnului
- aspect de curăţare a minţii
- recompensarea unor acţiuni negative din trecut (persoane care au fumat mult, au
consumat carne de porc, au ţinut mânie, supărare, tristeţe)
- înlătură idei fixiste, nefaste, un obicei.
Orice cură de purificare se ţine:
- pentru cei ce vor să asimileze – în cele 2 săptămâni între lună nouă şi lună plină
- pentru eliminare - în cele 2 săptămâni între lună plină şi lună nouă (luna în scădere)
Grupa O - poate folosi Oshawa cu suc de mere/pastă de mere roşii - 2,5 - 3 kg/zi, curăţate de
coajă, se dau la storcător fără cotor. Se face suc din 8 mere, se beau 2 sucuri, se mănâncă 2 paste,
etc. se normalizează totul în corp.

Cura de fructe sau legume - vizează curăţarea sistemului intestinal, eliminarea toxinelor
din organism, accelerarea metabolismului, a digestiei şi întărirea proceselor de regenerare.
Fructele reprezintă alimentele ideale pentru fiinţa umană. Fructele şi legumele conţin o cantitate
mare de enzime necesare proceselor metabolice şi substanţe bioactive care întăresc sistemul
imunitar. Fibrele din fructe joacă un rol important în curăţarea sistemului digestiv, deoarece
"mătură" mucoasa intestinelor, contribuind la ameliorarea metabolismului şi la eliminarea
toxinelor. În zilele premergătoare începerii curei este indicată consumarea de alimente uşoare,
fără carne. Se vor consuma lichide din belşug (2,5 - 3 litri) - apă, ceaiuri (urzică, muşeţel, măceş,
etc.), se recomandă sauna sau alte metode de transpiraţie, exerciţii fizice uşoare, înot, masaj,
yoga, qi gong, relaxare. Se vor consuma fructe şi legume cel puţin 1,5 - 2 kg pe zi - mere, lămâie,
grapefruit, ananas, portocale, pepene, pere, strugure, sfeclă roşie, morcovi, ţelină, castraveţi,
spanac, sub formă de suc sau consumate ca atare. Revenirea la alimentaţia obişnuită se va face
treptat.
Pepenii sunt cele mai alcaline alimente.
Alte fructe alcaline: struguri, pere dulci, mere dulci, banane, cireşe, caise, nectarine,
smochine, curmale, avocado.
Fructe semiacide - fructele dulci-acrişoare: mere ionatane şi cele acrişoare, piersici,
prune, vişine, corcoduşe, gutui, mango, ananas, portocale dulci, pomelo, zmeură, mure,
 Fructe acide: citricele (portocale, grapefruit, lămâi), fructe de pădure (coacăze, cătină,
afine), căpşuni, fragi. Oricât de acide ar fi fructele, ele sunt formatoare de mediu alcalin şi sunt
mai recomandate decât alte alimente acide. Prelucrarea termică a fructelor le transformă în
creatoare de aciditate. Fructele sunt singurele alimente care realizează drenaj limfatic. Cu cât
sunt mai astringente, cu atât drenajul limfatic este mai intens. Aşa-zisele alergii la căpşuni şi
fructe de pădure nu sunt decât mobilizări puternice şi bruşte ale sistemului limfatic, cu
descărcarea toxinelor la nivelul pielii şi mucoasei respiratorii. Fructele se mănâncă în special în
prima parte a zilei, la micul dejun.
Legumele reprezintă, alături de fructe, o altă sursă importantă de nutrienţi pentru
organism.
Legumele nu realizează detoxifiere, ele doar asista şi ajută la refacerea masei musculare.
Seminţele reprezintă posibile adaosuri în hrana zilnică, fiind foarte bogate în proteine şi
grăsimi. Migdalele sunt cele mai alcaline dintre toate seminţele. Înainte de folosire, toate
seminţele au nevoie să fie înmuiate câteva ore. Seminţele conţin un factor inhibitor al creşterii şi
multiplicării, adică o enzimă "anti-viaţă" necesară pentru a permite supravieţuirea lor în mediu
ostil, perioade cât mai lungi de timp. În contact cu apa, acest factor este inactivat şi ele redevin
vii. Procesul de mestecare a seminţelor uscate nu este suficient pentru a permite inactivarea
factorului inhibitor, iar cantităţi mari din acesta sunt agresive pentru intestin.

Alimentaţia crudă - se bazează pe principiul că, prin încălzire, se pierde o mare parte
din vitamine, iar substanţele nutritive conţinute, enzimele şi proteinele lor vor fi deformate şi
astfel, lipsite de viaţă pentru organism. Se recomandă pentru întărirea sistemului imunitar şi
pentru ameliorarea rezistenţei organismului bolnav.
Cea mai cunoscută este dieta Gerson, care se bazează pe consumarea fructelor şi
legumelor crude, a sucului lor proaspăt stors, salate verzi, plante medicinale, supe preparate fără
fierbere. Nu se consumă carne, mezeluri, produse lactate, ouă, pâine, paste făinoase, zahăr,
alimente sărate, conservate, congelate, afumate, cu oţet, sulf, alimente cu conţinut mare de sodiu,
dar sunt recomandate cele cu conţinut bogat în potasiu. Revenirea la alimentaţia obişnuită se va
face, de asemenea, treptat.

Detoxifierea cu pătrunjel – salată. Se toacă o legătura de pătrunjel, se adaugă o lingură

ulei de măsline, zeama de la o lămâie, câţiva caţei de usturoi tocaţi mărunt. Se amestecă totul
bine şi se consumă la masa de prânz, timp de 3 săptămână.
- suc de pătrunjel – se pune în mixer o legătură de pătrunjel cu tot cu rădăcină, se adaugă
un pahar de apă şi se mixează până se obţine un suc mai gros, ca o pastă, care se mai
poate dilua după preferinţa. Se bea câte un pahar înainte de fiecare masă. Are efect
depurativ al sângelui, tubului digestiv şi a căilor genito-urinare.
- Pătrunjelul este de 4 ori mai bogat în vitamina C decât portocala. Nu se face cura cu
pătrunjel în sarcină sau alăptare – conţine o substanţă care induce contracţii uterine şi
reduce lactaţia.
După detoxifiere, urmează regenerarea sau reîncărcarea - prin care organismul este hrănit
corespunzător prin alimentaţie şi gândire. Alimentele de reîncărcare trebuie, pe de o parte să
continue drenarea reziduurilor, iar pe de altă parte să ofere organismului cantitatea de principii
biologic active printr-o hrană predominant alcalină.
 Postul - în plus faţă de dezintoxicare, de curăţarea corpului, înseamnă şi curăţare
sufletească şi în gânduri. Postul are efecte de vindecare, curăţare şi de păstrare a sănătăţii.

Greşeli în post:
- monotonie în alimentaţie
- căută produse să le înlocuiască (nu sunt sănătoase)
- mănâncă foarte mult, au senzaţia că nu se satură, fac exces de pâine, cartofi, făinoase
- li se pare că mâncarea nu are gust şi fac exces de sare. Se va înlocui sarea cu condimente -
verdeţuri, măghiran, busuioc, chimen, piper
- consum de sucuri din comerţ
- gândire necorespunzatoare (gândul este cel mai toxic).

Postul total: 1zi/săptămână, minim 7 săptămâni la rând, este o modalitate excelentă de a

scoate toxinele din organism. La început se ţine post până la amiază şi treptat se creşte intervalul
de timp.
Luni: Planeta predominantă este Luna, care ne face mai receptivi, creşte intuiţia, conferă
popularitate, comunicativitate, prosperitate, reglează regimul fluidelor din corp (afecţiuni renale,
calculi), amplifică feminitatea, reglează ciclul menstrual, reglează metabolismul, conferă
mulţumire, împlinire sufletească. Influenţele lunii pasivizează, persoana devine excesiv de
blândă, calmă, ascultătoare. Indicat postul de luni în:
- afecţiuni renale
- afecţiuni psihice
- afecţiuni circulatorii
- edeme
- persoane slabe (creşte ţesuturile)

Marţi: Influenţat de Marte. Conferă forţă, combatitivitate, metabolizează fierul,

mineralele, conferă discernământ mental, putere de acţiune. Recomandat postul de marţi:
- persoanelor ce sesizează că au frecvent accidente
- persoanelor cu o fire foarte agresivă
- celor cu tulburări la nivelul fazei gastrice a digestiei ulcer, gastrite)
- persoanelor ce vor să pună masă musculară
- tulburări şi impurităţi sanguine
- purficarea ficatului, vezicii biliare
- tulburări de identitate (la bărbaţi)

Miercuri: Planeta Mercur purifică mintea, îndepărtează impurităţile psihice, purifică

sistemul nervos, înlătură insomniile, stresul. Recomandat pentru:
- gândire mai clară, mai precisă
- învăţare mai uşoară
- creşterea controlului emoţiilor

Joi: Planeta Jupiter (Marele Benefic), aduce bogăţie, recunoaştere socială. Guvernează
ficatul şi vezica biliară. Recomandat:
- persoane cu tulburări metabolice (obezitate, celulită)
- persoane cu probleme sociale
 Vineri: Planeta Venus, aduce energia iubirii, a frumuseţii. Recomandări:
- perturbări de ciclu menstrual (amenoree, dismenoree, perturbări hormonale feminine)
- tulburări de identitate (la femei)

Sâmbătă: Planeta Saturn. Recomandat:

- probleme articulare, persoane care fac uşor fracturi
- structură mentală rigidă
- probleme cu dinţii, unghiile, părul
- persoane ce au ingerat otrăvuri sau au mâncat stricat, alterat

Duminică: Planeta Soare, ce ţine de sfera inimii şi sistem circulator. Recomandări:

- creşte solaritatea persoanei (charisma)
- conferă curaj, capacitate de autoafirmare, perseverenţă, încredere în sine
- aptitudini de conducător
- amplifică conştiinţa, înţelepciunea, facultăţile mentale profunde
Pe perioada postului, se consumă suficient de multă apă sau ceai de busuioc sau mentă.

ALIMENTE BENEFICE SĂNĂTĂŢII

Cruciferele (varza creată, broccoli, conopida, varza de Bruxelles, napii şi ridichile) au

proprietăţi anticanceroase, dar conţin şi substanţe numite goitrogene care pot inhibă producţia de
hormoni tiroidieni, în cazul unei carenţe de iod în alimentaţie.
Varza creaţă crudă conţine vitamina U care are efect relaxant asupra sistemului
gastrointestinal şi vindecă ulcerul gastric. Se va consuma 500 ml suc pe toată durata zilei, timp
de 6-8 săptămână.
Brocolli are şi proprietatea de a inhiba cancerul mamar prin conţinutul de indol-3-
carbinol, care ajută organismul să elimine o formă de estrogen asociată cu cancerul mamar.
Aceasta substanţă are acelaşi efect protector şi în cazul cancerului de prostată.
Avocado este foarte bogat în grăsimi mononesaturate benefice, comparabile cu cele din
uleiul de măsline. Are proprietatea de a reduce LDL - colesterolul, are proprietăţi antioxidante,
datorate cantităţii mari de gluten, care asigură o protecţie cardiovasculară suplimentară. Conţine
şi o cantitate mare de vitamina E şi o cantitate dublă de potasiu faţă de banană.
Pătrunjelul conţine acid folic, vitamina C, calciu si fier. Are efect diuretic şi este benefic
pentru toată zona urogenitală, contribuie la reglarea ciclului menstrual şi previne formarea
gazelor intestinale, având efect relaxant asupra sistemului digestiv. Prin conţinutul de clorofilă
este neutralizant al respiraţiei neplăcute provocate de usturoi.
Coriandrul are efect stimulant şi tonic asupra digestiei, prevenind flatulenţa. Este şi
diuretic şi stimulator al funcţiei renale, are proprietăţi afrodisiace.
Mărarul este un excelent remediu în flatulenţa şi spasme intestinale, inclusiv la bebeluşi.
Busuiocul face parte din familia mentei. Are efect antispasmodic asupra sistemului
digestive şi sedative asupra sistemului nervos. Este un bun dezinfectant şi calmant al migrenelor.
Menta este un calmant al gazelor intestinale, al aerofagiei, al spasmelor însoţite de durere
şi al greţurilor. Stimulează secreţia biliară, jucând un rol important în digerarea grăsimilor. Are şi
proprietăţi antivirale, putând fi folosită în caz de febră, gripă şi răceală. Are efect tonic asupra
sistemului nervos, eliminând tensiunea şi anxietatea.
 Salvia are un efect de stimulant general asupra organismului şi este recomandată în caz
de surmenaj şi în convalescenţă. Are efecte pozitive asupra creierului, îmbunătăţeşte memoria şi
capacitatea de concentrare. Întăreşte gingiile, acţionează eficient împotriva aftelor, combate
infecţiile, mai ales cele ale căilor urinare. Reglează menstruaţiile abundente, creşte fertilitatea,
atenuează simptomele menopauzei. Femeile însărcinate şi cele care alăptează este bine să o evite
deoarece are efect stimulant asupra uterului şi poate stopa lactaţia. La sfârşitul perioadei de
sarcină, contribuie la uşurarea naşterii.
Dafinul are efect calmant asupra unui stomac agitat şi tonifică un stomac prea leneş prin
stimularea apetitului şi a sucurilor gastrice. O infuzie după masă asigură o digestie corectă şi
combate fermentaţia.
Nucile conţin acizi graşi Omega 3, proteine, minerale (calciu, magneziu, zinc, cupru,
seleniu) şi fibre. Au capacitatea de a reduce toxicitatea din organism. Datorită conţinutului în
acid linolenic, râncezesc repede, de aceea se păstrează cu coajă şi se sparg numai înainte de a le
consuma.
Uleiul de nuci – încălzind uşor miezul de nucă fără a depăşi 50 grade, vitamina E şi
anumiţi acizi graşi nu numai că nu sunt distruşi, dar au un efect şi mai mare.
Chimenul acţionează mai cu seamă la nivelul sistemului digestiv, favorizând eliminarea
gazelor, micşorează balonările şi spasmele; stimulează lactaţia, tratează insomnia şi guturaiul.
Pentru infuzie, se pune o linguriţă de seminţe de chimen în 250 ml apă fierbinte şi se lasă 10
minute la infuzat.
Feniculul reglează digestia, elimină gazele, stimulează lactaţia.
Quinoa era considerate de incaşi un aliment sacru. O vreme, quinoa a fost interzisă din
cauza puterilor supranaturale care i se atribuiau. Conţine cel puţin 16% proteine şi o mare
cantitate de lizină, metionină şi cistină, aminoacizi care nu există în celelalte cereale, este bogată
în acizi graşi uşor digerabili, în fosfor, calciu şi fier.
Sfecla ar trebui consumată cu regularitate, crudă, gătită sau sub formă de suc.
Regenerează sângele, prin conţinutul de fier într-o formă uşor asimilabilă. Creşte peristaltismul
intestinal, prevenind constipaţia. Frunzele sunt şi mai bogate în substanţe nutritive decât
rădăcină. Se pot folosi în sucuri, salate sau sarmale.
Carotenoidele din morcovi au rol de protecţie împotriva cancerului. S-a descoperit că
morcovii fierţi favorizează o mai bună absorbţie a beta-carotenului decât cei cruzi, iar acesta nu
este distrus prin fierbere. Aşadar, morcovii se pot consuma cruzi, sub forma de suc, dar şi fierţi,
în cantitate cât mai mare.
Spanacul conţine de două ori mai multe carotenoide decât morcovii. Este şi o sursă de
clorofilă, un pigment din plantele verzi cu puternice proprietăţi anticanceroase şi care contribuie
la detoxifierea organismului. Se preferă crud, sub formă de salate.
Ceapa – cercetările demonstrează că o lingură de ceapă pe zi reduce colesterolul sanguin,
precum şi tendinţa de coagulare a sângelui. Este bogată în quercitină, o flavonoidă cu proprietăţi
antialergice şi antiinflamatorii. Fierberea nu distruge quercitina. Quercitina (prezentă și în
conopidă, struguri roșii) – poate distruge celulele canceroase înainte ca ele să se înmulțească și să
formeze tumori.

Usturoiul este unul dintre alimentele cele mai spectaculoase din lume. Are acţiune
antimicrobiană pe toate tipurile de microorganisme: bacterii, virusuri, ciuperci, paraziţi, prin
conținutul de alicină (prezentă și în ceapă, ridichi, praz). Este benefic pentru sistemul
cardiovascular: scade tensiunea arterială, reduce colesterolul şi previne coagularea sângelui.
Merele – un măr pe zi alungă doctorul din casă – scade tensiunea arterială prin efectul
diuretic, scade LDL-Colesterolul şi creşte HDL-Colesterolul; reglează tranzitul intestinal – în caz
de constipaţie se mănâncă două mere crude pe zi, în caz de diaree se mănâncă mere coapte.
Pectina din măr este un excelent agent detoxifiant, mai ales dacă o zi sau două pe săptămână se
consumă exclusiv mere.
Ghimbirul este denumit în India “medicamentul minune”. Este folosit pentru
ameliorarea digestiei, stimularea apetitului, eliminarea gazelor intestinale, a greţurilor,
vărsaturilor (matinale la femeile însărcinate dar şi în cazul răului de mişcare) şi spasmelor. Este
stimulent sexual, util în cazuri de răceli, analgezic în cazul durerilor de cap, reumatismelor,
durerilor articulare şi a durerilor de dinţi. Scade colesterolul, previne apariţia ulcerului, previne
coagularea sângelui şi favorizează circulaţia sanguină mai ales în periferie. Este folosit atât ca
aliment cât şi ca medicament, ca şi condiment, desert sau ceai, sub formă de infuzie.
Scorţişoara previne guturaiul şi atenuează simptomele acestuia. Se prepară o băutură
din apă caldă cu ¼ până la ½ linguriţă de scorţişoară măcinată şi de ghimbir, se adaugă zeama de
la o jumătate de lămâie şi o linguriţa de miere. Se bea cu înghiţituri mici. Asigură şi o bună
digestie, înlătura stările de greaţă, vărsaturile, are efect sedativ şi antispasmodic.
Ceaiul verde – protejează sistemul cardiovascular prin reducerea colesterolului şi a
tensiunii arteriale, este un puternic agent anticancerigen, antioxidant prin conţinutul în polifenoli
şi măreşte numărul de enzime antioxidante deja prezente în corp. Nu este oxidat, spre deosebire
de ceaiul negru care este oxidat, proces ce distruge polifenolii benefici. Pentru a profita de
efectele benefice ale ceaiului verde, se recomandă consumul a minim 3 căni pe zi (750 ml).
Ţelina – este o excelentă sursă de potasiu, sodiu şi cloruri, asigurând o bună contracţie
musculară, transmiterea impulsului nervos şi menţinerea echilibrului apei în organism. Este
diuretică, tonică a sistemului nervos, stimulează pofta de mâncare, uşurează digestia, are efect
tonifiant în stări de slăbiciune, este utilă în artrită şi boli de piele. Scade tensiunea arterială,
conţine compuşi anticancerigeni.
Lămâia – este originară din India. În sucul de legume şi fructe se poate adăugă şi o
bucată de lămâie, atât pentru valorile sale nutritive cât şi pentru efectul antioxidant asupra
sucului. În organism, sucul de lămâie nu produce aciditate, ba din contră are un efect alcalin. Are
efect detoxifiant şi purificator pentru organism. În perioada de debut al unui guturai este bine să
se bea sucul de la o lămâie cu apă caldă, de mai multe ori pe zi. Lămâia întăreşte pereţii vaselor
de sânge, fiind utilă în varice, hemoroizi, tendinţa la învineţire foarte facilă. Se recomandă să se
folosească şi pieliţa albă de sub coajă, datorită bioflavonoidelor conţinute. Sucul de lămâie
stimulează apetitul, elimină gazele intestinale, ajută la buna funcţionare a ficatului şi a vezicii
biliare; sucul proaspăt poate fi utilizat de două ori pe săptămână ca loţiune împotriva apariţiei
ridurilor sau pe coşuri.