UNIVERSITATEA DE STAT DE

MEDICINA SI FARMACIE
,,NICOLAE TESTEMITANU

FACULTATEA FARMACIE

CATEDRA FARMACOGNOZIE
PLANTE TOXICE
 MARUL LUPULUI
Aristolochia clematitis
En: Birthwort
Familie:Aristolochiacea
e
Gen:Aristolochia

Anul V,Gr 12.11

 DESCRIERE BOTANICA
Aristolochia clematitis , (Mrul lupului), este o
specie deplanterbacee, peren, glabr i cu miros
neplcut, care crete n locuri cultivate i n tufiuri.
Rdcinaeste sub form derizomrepent, ramificat.
Tulpina aerian este simpl, erect, neramificat.
Frunzelesunt de forma ovat-triunghiular, cordate la
baz i dispuse altern.
Florilesunt zigomorfe, cu un periant cilindric, n
form de tub lrgit n partea superioar, ca o plnie.
Apar n mai-iunie, cte 3-5, la subsuoara frunzelor i
au culoarea galben-deschis.
Fructelesunt capsule piriforme, cu multe semine.
 RASPANDIRE GEOGRAFICA
Este frecvent ca
buruian n vii i livezi,
n cmpurile cultivate i
pe marginea drumurilor,
(mai ales n judeele:
Arad, Bistria-Nsud,
Cara-Severin, Cluj,
Mure, Sibiu, Timi,
Mehedini, Dolj, Gorj,
Vlcea, Ialomia, Ilfov,
Prahova, Bacu, Galai,
Iai, Neam, Vaslui).
 ORGANELE OTRAVITOARE
toate prile plantei,
n special fructele i
seminele
acidul aristolochic,
principiul activ
imunostimulator
secretat de ea, este
foarte toxic pentru
ficat, putnd favoriza
chiar formarea
tumorilor hepatice.
 COMPOZITIA CHIMICA
contine acid aristolochic,
magnoflorina,
C17H11NO7
trimetilamina, ulei
volatil, flavonoide, tanin,
dioxifenalamina, saruri
minerale, protide,
fitosteroli, sitosterol,
colina, derivati ai
acidului hidroxicinamic,
alantoina, rezine,
compusi flavonici,
substante amare,
(3,4-metilendioxi-8-metoxi- 10-nitro-
celuloza, zaharuri. fenantren-1-carboxilic)
 MECANISMUL ACTIUNII TOXICE
In doze mari si cu utilizare indelungata,marul
lupului are actiune negativa nu numai prin
faptul ca acidul aristolochic in exces
activeaza celulele canceroase din
organism,dar are si actiuni nefaste la nivelul
rinichilor,vezicii urinare si tubului digestiv.
Un studiu efectuat pe 151 de pacieni din
Taiwan afectai de cancer al sistemului urinar,
dintre care 60% prezentau mutaii ale ADN-
ului specific legate de ingerarea de acid
aristolochic.
 MOTIVELE OTRAVIRILOR
Intoxicaia cu mrul-lupului
Apare la aduli atunci cnd se
depete doza de 6 grame pe zi i
se manifest prin urmtoarele
simptome: grea, vrsturi, scaune
numeroase (uneori sangvinolente),
urinri dese, inflamaii severe ale
rinichilor, tulburri circulatorii.
Utilizat extern, nu prezint nici un fel
de inconveniente, cu condiia s fim
ateni ca manipularea i depozitarea
s fie corect.
 SIMPTOMELE OTRAVIRII

n doze mai mari de 8 grame la aduli i 2 grame

la copii, administrat intern, remful produce
intoxicaii. Iat simptomele:
grea i vrsturi, nsoite de scaune numeroase
n timp scaunele devin sangvinolente (cu snge)
i apar urinri dese
n final, supradozajul, produce inflamaii severe
ale rinichilor cu alterarea funcionalitii acestora,
precum i tulburri circulatorii.
 PRIMUL AJUTOR MEDICAL
Toate tratamentele interne vor fi fcute
sub directa ndrumare i supraveghere a
unui medic. n caz de intoxicaie, de la
primele simptome adresai-v medicului
curant. Tratamentul const n vom
terapeutic (splturi gastrice),
administrarea de crbune medicinal,
producerea unei purgaii puternice.
Tanin 2%, diuretice i lichide multe.
Opiacee.
 ETIMOLOGIA DENUMIRII
PLANTEI
Dupa cum ii spune si numele ,,aristolochia (inseamna
,,nastere usoara) planta este folosita inca din cele mai
vechi timpuri pentru proprietatile sale analgezice la
ameliorarea durerilor care apar la nasteri.
Mrul lupului, denumit i cucurbeic (n sudul Moldovei),
cucurbeea, dalac, fasolea cioarei, lingura-frumoaselor,
omag, psulic, remf sau buruian
de remf (pe malul
Dunrii), lpdtoare
,clocotici,
fasolea calului,
fasolea cioarei,
 INTREBUINTAREA IN MEDICINA
Pentru uz medicinal se folosete partea
aerian, mai exact spus frunzele i
vrfurile tinere. Uneori se ntrebuineaz
i rdcina, sau chiar seminele. Se
prepar infuzie, decoct, tinctur,
unguent.
- Contra hemoroizilor - se foloseste unguentul al
carui mod de preparare a fost descris anterior, cu
care se fac aplicatii locale de doua-trei ori pe zi.
Foarte utile sunt si baile de sezut cu marul-lupului,
care vor fi facute o data la doua-trei zile.
- Ranile (inclusiv de la interventii chirurgicale) care
nu se inchid - se trateaza cu comprese cu tinctura de
marul-lupului. Un tifon bine imbibat cu tinctura se
pune pe locul afectat vreme de 30 de minute, dupa
care se indeparteaza compresa si se lasa pielea sa se
zvante vreme de macar o jumatate de ora.
 INTREBUINTARI IN MEDICINA
Marul-lupului are efecte fantastice in orice afectiuni ale
rectului si colonului (de la fisuri anale si hemoroizi pana
la cancer de rect si colon), in orice fel de problema
genitala (inclusiv cancer cu localizari genitale), in
hepatite (inclusiv hepatita cu virus C) si in alte afectiuni
hepatice, gastroenterologice (de exemplu, ulcerul), in
boli dermatologice (chiar si psoriazis), in orice tip de
cancer de piele, tumori bucale si esofagiene, tumori
craniene, cancer mamar.
Marul-lupului are puterea sa colecteze infectiile, sa le
elimine si sa inchida in timp foarte scurt ranile, fiind
foarte util in vindecarea leziunilor vechi, cronicizate.
De asemenea, este foarte util daca se foloseste ca
tratament impotriva caderii parului.
 INTREBUINTAREA IN
HOMEOPATIE
Astazi planta este folosita in homeopatie de persoanele
care sufera de depresie, stari de nervi, dureri de cap,
congestie nazala, dureri menstruale, nevralgii.
Prin acidul aristolochic bine dozat, marul lupului
stimuleaza imunitatea in faza de fagocitoza, ceea ce face
ca sistemul imunitar sa lichideze celulele canceroase, sa le
elimine. In al doilea rind, principiile active din marul
lupului destructureaza, smulg celula cu celula din tumora
si o elimina .
Pentru o cicatrizare estetica a ranilor sau a taieturilor in
urma unor interventii chirurgicale se pune pe locul afectat
o cataplasma cu tataneasa si marul-lupului o data pe zi,
tinandu-se vreme de o ora. Viteza de vindecare va creste
simtitor, iar cicatricele vor deveni cu timpul abia vizibile
 INTREBUINTAREA IN
HOMEOPATIE
-Rani purulente, greu vindecabile la degetele de la maini si
de la picioare - se umple pe jumatate un paharel ingust cu
tinctura de marul-lupului, dupa care se inmoaie in el degetul
afectat vreme de 20-30 de minute. In cateva zile infectia se
va retrage si apoi va disparea. Sunt multe cazuri de pacienti
carora trebuia sa le fie amputat degetul si l-au salvat ca prin
minune doar cu acest tratament simplu
- Cancerul de piele - se face o data la doua zile o clisma cu
marul-lupului si in plus se aplica zilnic o cataplasma cu
tataneasa si marul-lupului. Aplicarea cataplasmelor se repeta
pana la disparitia totala a leziunii
Preparate din Mrul-lupului
. Decoctul (numai pentru uz extern)
Tinctura
Unguent cu Mrul-lupului
 INTREBUINTAREA IN MEDICINA
POPULARA
Se recolteaz partea aerian - Aristolochiae herba la
nflorit
Frunzele crude se puneau pe rani.
Cu decoctul tulpinilor florifere se spalau ranile, pecinginea,
abcesele si se faceau scaldaturi si oblojeli bolnavilor de
branca.
Cu radacina fiarta, pisata, amestecata cu faina de
porumb, se faceau legaturi contra galcilor, ungandu-se pe
deasupra cu grasime de porc ori cu undelemn.
In Banat, planta cu radacina cu tot se fierbea in otet ori in
vin rosu batran, apoi se facea un stropitor din teava de soc
si cu acesta se spalau, de mai multe ori pe zi ranile rele.
Se mai folosea contra frigurilor. Frunzele verzi si florile se
puneau in bai contra reumatismului, indeosebi la picioare.
 LEGENDE,MITURI
Marul lupuluieste una dintre cele mai utilizate plante inca din
cele mai vechi timpuri. Primele consemnari despre folosirea ei
in scopuri medicinale dateaza de acum... 5000 de ani, din
Egiptul antic, unde ea era numita "iarba cobrei", intrucat era
singurul remediu eficient contra veninului temutei reptile.
Tot in Egipt era administrata pentru tratamentul infectiilor pielii,
pentru vindecarea rapida a muscaturilor de animale si insecte,
precum si pentru a apara oamenii de epidemii.
Vechii gali foloseau marul-lupului pentru tratarea tumorilor si a
oricaror excrescente aparute pe corp.

In Evul Mediu, in Spania, planta era remediul de taina al

cavalerilor care o foloseau pentru a-si tamadui rapid ranile
primite in lupta si pentru a preveni infectiile, care in vremurile
acelea erau fatale.
MULTUMESC PENTRU ATENTIE !