Cine va alege sa isi achizitioneze o pereche de zebre australiene va intelege de ce ele

sunt preferatele multor iubitori de pasari. Nicicand nu sunt mai interesante de privit
decat atunci cand intra in perioada de imperechere. Dansul cuceritor si cantecul indarjit
al masculului atrage pe oricine. In mediul natural zebrele australiene se inmultesc usor,
chiar si in conditii vitrege. In captivitate insa, trebuie respectate anumite norme de
spatiu si ingrijire pentru a va asigura ca perechea dumneavoastra de zebrute o sa va
ofere urmasi multi si sanatosi.

Perechea

Asigurati-va ca in pereche se afla un mascul si o femela. La zebrute dimorfismul sexual

este bine evidentiat. Masculul prezinta 2 pete portocalii in obraji, femela in schimb
prezinta doua linii negre care pleaca de sub ochi, asemenea lacrimilor. Pieptul lui este
strabatut de o banda (linie) neagra, orizontala, la femela lipseste, pieptul este alb
simplu sau deschis la culoare. Lateralele abdomenului sunt de culoare portocaliu-maro
inchis la mascul, iar la femela sunt albe sau gri. Ciocul la mascul este rosu, iar la femela
portocaliu deschis.

Dieta

Si in perioada de imperechere pasarile sunt tinute pe o dieta de baza, special formulata

pentru zebre australiene. La aceste seminte se mai pot adauga o multime de fructe
proaspete (mere, portocale, pepene, struguri etc) sau seminte germinate, ce au rolul de
a aduce un aport suplimentar de minerale si vitamine. Galbenusul de ou fiert tare si
maruntit reprezinta un elan energetic important. Depunerea oualor necesita un consum
mare de calciu pentru femela, de aceea osul de sepie trebuie sa fie mereu prezent in
colivie. Suplimentele de vitamine sunt bine venite acum. Cand au eclozat deja puii
cresteti cantitatea de hrana, parintii vor avea alte cateva guri suplimentare de hranit, si
au nevoie de mai multa hrana de calitate decat inainte. Apa proaspata sa fie mereu
prezenta.

Colivia

Cand vine vorba de colivie, in acest caz, cu cat mai spatioasa cu atat mai bine. Luati in
considerare faptul ca incinta se va suprapopula cand puii vor parasi cuibul, iar in unele
serii pot fi pana la 8 urmasi. Un minim necesar al colivie trebuie sa fie de 40cm X 40cm X
50cm. Intr-o astfel de colivie poate fi tinut un singur cuplu. Mai multe pasari intr-un
spatiu restrans se vor lupta si nu se vor mai concentra asupra inmultirii. Daca insa
dispuneti de o voliera spatioasa, atunci puteti gazdui acolo mai multe perechi de
zebrute, conflictele din cauza spatiului fiind mai usor de evitat. Colivie se plaseaza intro incapere mai putin expusa traficului familiei sau altor animale. Intr-o parte luminoasa
a camerei, unde sa ajung suficienta lumina solara, dar nu direct pe pasari.

Cuibul

Zebrutele prefera sa isi aleaga cuibul singure. Daca aveti o pereche pe care o inmultiti
pentru prima oara atunci amplasati in colivir cel putin 2 tipuri de cuburi. Ca regula
generala cuibul trebuie sa fie acoperit, cu o singura intrare. Cuiburile din bambus
impletit sunt cel mai des folosite, deoarece sunt acceptate de pasari si au si un pret
accesibil. Se gasesc in doua dimensiuni (standard si mare). Dimensiunea mare (large)
este utila in cazul seriilor cu multi pui, oferind suficient spatiu tuturor. Exista si cuiburi
din lemn, sub forma de casuta, care sunt foarte practice. Acestea pot fi amplasate
atat in interior cat si in exterior. Avantajul plasarii in exterior este acela ca nu ocupa din
incinta coliviei si poate fi mai usor inspectat de catre crescator. In general au acoperisul
detasabila, permitand observarea libera a oualor/ puilor. Ca materiale pentru cuib pot fi
folosit aproape orice zebruta poate ridica in cioc, nu sunt deloc pretentioase. Iarba
uscata, fibra de bumbac sau de cocos, penele si puful din colivie toate pot fi utile
masculului pentru constructia cuibului. Evitati sforile lungi care se pot incolaci in jurul
picioarelor sau a gatului. Daca sunt scurte pot fi folosite. Cuibul se pozitioneaza cat mai
sus in colivie, zebrutele se simt in siguranta la inaltime.

Curtarea

Daca perechea este multumita de conditiile oferite, va fi dispusa sa inceapa

imperecherea. Sezonul incepe primavara, cand ziua se mareste si exista cel putin 12 ore
de lumina naturala (Martie- Aprilie). Masculul va incepe sa danseze, topaind de pe
stinghie pe alta, si dand din cap in sus si in jos. Totul pe ritmul trilurilor voioase. Daca
femela se lasa impresionata, imperecherea efectiva are loc rapida si se repeta pe durata
a 3-4 zile. Masculul va porni constructia cuibului, adunand orice material gaseste prin
colivie.

Depunerea oualor

Dupa ce masculul a terminat de aranjat cuibul femela va depune ouale. Cate un ou in

fiecare zi. Intr-o serie o zebruta poate depuna de la doua pana la opt oua, media fiind de
patru sau cinci. Clocirea oualor va incepe atunci cand si ultimul oua a fost depus. Ambii
parintii vor sta asezati pe oua, pe rand, masculul inlocuind femela atunci cand aceasta
se hraneste sau isi relaxeaza corpul. Dupa 14 zile de la debutul clocitului, primul pui va
iesi din oua. Daca dupa 20 de zile nu apare nici un pui inseamna ca ouale nu sunt fertile
si le puteti indeparta din cuib pentru a permite parintilor sa inceapa o alta serie. Evitati
sa atingeti ouale, intrucat grasimea de pe maini poate astupa porii respiratori.

Puii

Ies din oua golasi, rozulii, cu cateva pene albe pufoase si nu masoara mai mult de 3 cm.
Dupa 3 zile scot sunete. Puii sunt hraniti de parinti cu hrana regurgitata. La 3 saptamani
deja sunt impanati si pot parasi cuibul. La 4 saptamani deja sunt intarcati de parinti, pot
sa se hraneasca singuri. La 5-6 saptamani coloritul de adult apare. Acesta este
momentul in care ii puteti transfera in alta colivie, iar parintii pot incepe o alta serie de
pui. La 12 saptamani zebrele pot manifesta deja instincte sexuale. Se recomanda ca
varsta la care sa fie efectiv imperecheate zebrele sa fie mai mare de 6 luni. Un cuplu se
poate imperechea tot sezonul cald daca este lasat. Totusi mai mult de 3 serii de pui pe
an, poate fi daunatoare pentru sanatatea femelei.

Datorita ingrijirii relativ usoare, a rezistentei si a altor calitati, zebra australiana este considerata
atat de crescatori, cat si de iubitori, o pasare ideala. Este o pasare foarte activa, jucausa si care
canta mult pe tot parcursul vietii sale.
Zebra australiana, Taeniopygia guttata, originara din tinuturile exotice ale Africii, Madagascarului,
Noii Guinee, sud-estul Asiei, Australiei si insulelor din Pacific. Denumirea sa provine de la coloritul
penajului. Datorita ingrijirii relativ usoare, a rezistentei si a altor calitati, zebra australiana este
considerata atat de crescatori, cat si de iubitori, o pasare ideala. Este o pasare foarte activa,
jucausa si care canta mult pe tot parcursul vietii sale. Datorita vivacitatii sale, zebra australiana
ajunge sa fie indragita de iubitorii de pasari de toate varstele.

Achizitionarea
Inainte de achizitionarea unei pasari exotice este indicat ca viitorul detinator sa se informeze cu
privire la biologia, patologia, modul de viata si intretinere a speciei dorite. Inainte de cumparare,
pasarea trebuie atent observata in ceea ce priveste aspectul exterior si comportamentul,
renuntandu-se la achizitionare in cazul in care exteriorizeaza unele aspecte dubioase. Dupa
achizitionare solicitati referiri detailate cu privire la sortimentele folosite in hrana, modul de
pregatire al acesteia, fructe si verdeturi care pot fi sau nu administrate. Ca si in cazul altor
animalute de companie, asigurati-va ca achizitionati un exemplar tanar intrucat acesta se va
adapta cu un mai mare usurinta. Se vor prefera exemplarele vivace, sperioase, aceste atitudini fiind
atribute ale varstei tinere. Obisnuirea cu nou proprietar si noul mediu de viata se va realiza treptat,
prin acoperirea in primele zile, timp de cateva ore, a coliviei sau volierei cu un tifon. Acest lucru ii
ofera pasarii siguranta si posibilitatea de cunoastere si adaptare in noul mediu de viata. In libertate,
zebrele australiene traiesc in stoluri. Daca va hotarati sa achizitionati o zebra australiana, este de
preferat sa cumparati cel putin doua exemplare, pentru ca daca duc o viata solitara, sufera, iar
durata de supravietuire este mult scurtata.

Aspectul exterior si dimensiunile

Zebrele australiene frapeaza atat prin coloritul viu al penajului, cat si prin trilurile emise. Pasare de
talie mica (circa 9-12 cm lungime), cu o greutate de 10-12 grame, zebra australiana prezinta un
colorit de la rosu pana la gri si ciocolatiu, cu alb. Coloritul nu difera foarte mult intre mascul si
femela, dar diferentierea sexelor se poate face pe baza culorii ciocului. Femelele prezinta ciocul de
culoare portocalie, iar masculul, de culoare rosie.

Adapostirea
Zebrele australiene necesita un spatiu de locuit destul de extins, cu atat mai mult cu cat de obicei
sunt crescute intr-o colivie sau voliera minim doua pasari (un cuplu). Zebrele australiene sunt pasari
foarte sociabile, astfel ca intotdeauna este bine sa achizitionati un cuplu de la inceput, pentru ca
asa se vor adapta si mai usor. Probabil ca va veti pune intrebarea de ce niste pasari atat de mici
necesita un spatiu atat de mare. Raspunsul este simplu. In colivie sau voliera se introduc multiple
accesorii absolut necesare unei vieti echilibrate si armonioase, iar in afara de asta, zebrele
australiene necesita un spatiu suficient pentru miscare. Colivia sau voliera poate fi amplasata atat
in apartament, cat si pe balcon, dar trebuie respectate cateva conditii esentiale: - evitati expunerea
coliviei in soare puternic, in locuri cu curenti de aer sau cu umiditate crescuta; - evitati schimbarile
bruste de temperatura, deoarece si ca si in cazul altor pasari exotice necesita o perioada de
aclimatizare; - evitati zgomotele puternice; - temperatura minima tolerata este de 10-150C si cea
maxima de 38-400C; - temperatura optima este cuprinsa intre 20-300C. Iata o lista de accesorii

care trebuiesc obligatoriu introduse in colivie: - recipient pentru hrana (chiar doua pentru tipuri
diferite de alimente); - un vas pentru apa, mai mult larg decat adanc; - un bol mai larg cu apa
proaspata pentru scaldat; - un cuib care intotdeauna va fi plasat in partea superioara a coliviei.
Cuibul, in general, din placaj su carton mai gros, de forma cubica, de dimensiune mica (12x12x12
cm), trebuie sa prezinte intrarea in partea superioara a uneia dintre fete. Cuibul va fi umplut in
proportie de 30% cu iarba uscata. De asemenea, pe podeaua coliviei se va pune o cantitate redusa
de fan pentru ca zebrelor australiene le place sa-si construiasca singure cuibul; - leagane; - bare
pentru odihna; - in jurul cuibului se pot pune plante ornamentale; - fata de alte pasari de colivie
(papagal, perus), zebrele australiene nu sunt innebunite dupa jucarioase. Este suficienta
amplasarea unei oglinjoare pe una dintre laturile coliviei; aceasta le va tine ocupate o luga perioada
din zi; - pe podeaua coliviei se va pun un prosop de hartie pentru a se putea mai usor igieniza; recipientele de apa si hrana se vor curata zilnic; - accesoriile din colivie si colivia se vor igieniza cel
putin o data pe saptamana; - nu lasati resturile alimentare de pe o zi pe alta intrucat multe dintre
ele pot fermenta usor provocand in urma consumului afectiuni grave pasarii; - curatatea se va
efectua cu apa fiarta si cu o perie dura, fara a face uz de detergenti sau dezinfectati care pot fi
fatali pasarii.

Hranirea
Hrana administrata trebuie sa fie diversa. Zebrelor australiene li se pot administra seminte pentru
pasarile de talie mica. De asemenea, sunt mari consumatoare de mei, care nu ar trebui sa le
lipseasca. Atentie insa, ca meiul din piete este nevitaminizat si poate induce hipo- sau avitaminoza
B. li se mai pot administra: galbenus de ou fiert, coji de oua bine sfaramate, verdeturi (frunze de
salata, de papadie) bine spalate, morcov ras, viermi de faina, branza dulce, etc. Apa de baut
proaspata ar fi de preferat sa fie schimbata de doua ori pe zi si cel putin o data pe zi. Nu le place
apa statuta.

Boli si afectiuni curente

Ca si in cazul altor pasari de colivie, Zebrele australiene nu sunt scutite de boli parazitare,
infectioare sau de alimentatie (nutritionale). Stresul si conditiile inadecvate de crestere, in afara
agentilor patogeni specifici, sunt unele dintre cauzele care favorizeaza sau determina aparitia
imbolnavirilor. Multe dintre afectiunile semnalate la pasarile de colivie se agraveaza sever in
decursul a 24 de ore. In prima instanta veti constata anumite modificari de comportament, cum ar
fi indispozitia sau oboseala care in unele cazuri pot sa nu fie de lunga durata, dar daca situatia
persista este clar ca sunt semne ale unei stari de boala. Iata cateva indicii care va vor orienta in
depistarea starii de boala la pasarile de colivie: - Aspectul penajului. La pasarea sanatoasa, penajul
este lucios si stralucitor, compact si bine atasat de corp. La pasarea bolnava, penajul este zburlit,
cu aspect neingrijit, prafuit, iar in regiunea cloacei poate fi murdarit cu materii fecale. - Modificarile
fecalelor. Fecalele lichide pot apare in urma consumului de fructe, verdeturi si a altor nutreturi
suculente, a variatiilor de temperatura, dar revenirea la normal a consistentei materiilor fecale se
produce rapid (in cateva ore). Fecalele cu sange, spuma, colorate anormal sunt semne clare de
boala. - Pasarea slabeste, evidentiindu-se osul sternului si se constata atrofia musuclaturii
adiacente. - Ochii inflamati si prezenta de mucus la nivelul narilor pot fi semnele unei corize. Respiratia dificila indicata de miscarile in ritm rapid ale pieptului sau ale intregului corp se constata
in afectiuni respiratorii ca aspergiloza, psitacoza, acarioza. Procentul cel mai mare de mortalitate la
pasarile de apartament este determinat de afectiunile digestive, bolile infecto-contagioase si
traumatisme.

Dintre bolile si afectiunile mai frecvent intalnite enumeram:

Parazitii externi (paduchi, raia) pot determina in urma evolutiei, leziuni din ce in ce mai severe la
nivelul pielii, eritem, cruste, smulgerea penelor, prurit si consecutiv, inapetenta, apatie si pierderi in
greutate.
Giardia si Cryptosporidium sunt doi paraziti des intalniti la pasari care determina afectiuni ale
tubului digestiv din ce in ce mai severe, manifestate prin sindrom diareic cu fecale moi, apoi lichide,
inapetenta, apatie, deshidratare severa si in curand la moartea pasarii.

Hipovitamonoza B reprezinta o deficienta in stocarea si utilizarea vitaminelor complexului B,

datorata in prima instanta consumului de mei nevitaminizat care contine o antivitamina B si care
accentueaza deficitul vitaminelor B din organismul pasarii. Pasarea este apatica, sta zburlita,
prezinta stare de somnolenta si tulburari de echilibru.
Psitacoza este o boala infecto-contagioasa a pasarilor manifestata in special, prin simptome
respiratorii (secretii la nivel ocular si naza) si/sau diaree. Pasarea slabeste drastic, nu se mai
alimenteaza corespunzator si in final, moare.
In afara acestor boli, Zebra australiana este predispusa diferitelor fracturi ale aripilor si picioarelor,
proceselor tumorale, intoxicatiilor cu diferite toxice, constipatiei diferitelor boli infecto-contagioase
ale pasarilor in general, retentiei de oua, etc.
Speranta medie de viata a zebrelor australiene este de 8-10 ani, in captivitate, si un pic mai mare
(12-15 ani), in libertate.

Intretinerea zebrelor australiene

Zebra australiana, Taeniopygia guttata, originara din tinuturile exotice ale Africii, Madagascarului, Noii
Guinee, sud-estul Asiei, Australiei si insulelor din Pacific. Denumirea sa provine de la coloritul
penajului. Datorita ingrijirii relativ usoare, a rezistentei si a altor calitati, zebra australiana este
considerata atat de crescatori, cat si de iubitori, o pasare ideala. Este o pasare foarte activa, jucausa
si care canta mult pe tot parcursul vietii sale. Datorita vivacitatii sale, zebra australiana ajunge sa fie
indragita de iubitorii de pasari de toate varstele.
Achizitionarea

Inainte de achizitionarea unei pasari exotice este indicat ca viitorul detinator sa se informeze cu privire
la biologia, patologia, modul de viata si intretinere a speciei dorite. Inainte de cumparare, pasarea
trebuie atent observata in ceea ce priveste aspectul exterior si comportamentul, renuntandu-se la
achizitionare in cazul in care exteriorizeaza unele aspecte dubioase. Dupa achizitionare solicitati
referiri detailate cu privire la sortimentele folosite in hrana, modul de pregatire al acesteia, fructe si
verdeturi care pot fi sau nu administrate. Ca si in cazul altor animalute de companie, asigurati-va ca
achizitionati un exemplar tanar intrucat acesta se va adapta cu un mai mare usurinta. Se vor prefera
exemplarele vivace, sperioase, aceste atitudini fiind atribute ale varstei tinere. Obisnuirea cu nou
proprietar si noul mediu de viata se va realiza treptat, prin acoperirea in primele zile, timp de cateva
ore, a coliviei sau volierei cu un tifon. Acest lucru ii ofera pasarii siguranta si posibilitatea de
cunoastere si adaptare in noul mediu de viata. In libertate, zebrele australiene traiesc in stoluri. Daca
va hotarati sa achizitionati o zebra australiana, este de preferat sa cumparati cel putin doua
exemplare, pentru ca daca duc o viata solitara, sufera, iar durata de supravietuire este mult scurtata.
Aspectul exterior si dimensiunile
Zebrele australiene frapeaza atat prin coloritul viu al penajului, cat si prin trilurile emise. Pasare de
talie mica (circa 9-12 cm lungime), cu o greutate de 10-12 grame, zebra australiana prezinta un colorit
de la rosu pana la gri si ciocolatiu, cu alb. Coloritul nu difera foarte mult intre mascul si femela, dar
diferentierea sexelor se poate face pe baza culorii ciocului. Femelele prezinta ciocul de culoare
portocalie, iar masculul, de culoare rosie.
Adapostirea
Zebrele australiene necesita un spatiu de locuit destul de extins, cu atat mai mult cu cat de obicei sunt
crescute intr-o colivie sau voliera minim doua pasari (un cuplu). Zebrele australiene sunt pasari foarte
sociabile, astfel ca intotdeauna este bine sa achizitionati un cuplu de la inceput, pentru ca asa se vor
adapta si mai usor. Probabil ca va veti pune intrebarea de ce niste pasari atat de mici necesita un
spatiu atat de mare. Raspunsul este simplu. In colivie sau voliera se introduc multiple accesorii absolut
necesare unei vieti echilibrate si armonioase, iar in afara de asta, zebrele australiene necesita un
spatiu suficient pentru miscare. Colivia sau voliera poate fi amplasata atat in apartament, cat si pe
balcon, dar trebuie respectate cateva conditii esentiale: - evitati expunerea coliviei in soare puternic, in
locuri cu curenti de aer sau cu umiditate crescuta; - evitati schimbarile bruste de temperatura,
deoarece si ca si in cazul altor pasari exotice necesita o perioada de aclimatizare; - evitati zgomotele
puternice; - temperatura minima tolerata este de 10-150C si cea maxima de 38-400C; - temperatura
optima este cuprinsa intre 20-300C. Iata o lista de accesorii care trebuiesc obligatoriu introduse in
colivie: - recipient pentru hrana (chiar doua pentru tipuri diferite de alimente); - un vas pentru apa, mai
mult larg decat adanc; - un bol mai larg cu apa proaspata pentru scaldat; - un cuib care intotdeauna va
fi plasat in partea superioara a coliviei. Cuibul, in general, din placaj su carton mai gros, de forma
cubica, de dimensiune mica (12x12x12 cm), trebuie sa prezinte intrarea in partea superioara a uneia
dintre fete. Cuibul va fi umplut in proportie de 30% cu iarba uscata. De asemenea, pe podeaua coliviei
se va pune o cantitate redusa de fan pentru ca zebrelor australiene le place sa-si construiasca singure
cuibul; - leagane; - bare pentru odihna; - in jurul cuibului se pot pune plante ornamentale; - fata de alte
pasari de colivie (papagal, perus), zebrele australiene nu sunt innebunite dupa jucarioase. Este
suficienta amplasarea unei oglinjoare pe una dintre laturile coliviei; aceasta le va tine ocupate o luga
perioada din zi; - pe podeaua coliviei se va pun un prosop de hartie pentru a se putea mai usor
igieniza; - recipientele de apa si hrana se vor curata zilnic; - accesoriile din colivie si colivia se vor
igieniza cel putin o data pe saptamana; - nu lasati resturile alimentare de pe o zi pe alta intrucat multe
dintre ele pot fermenta usor provocand in urma consumului afectiuni grave pasarii; - curatatea se va
efectua cu apa fiarta si cu o perie dura, fara a face uz de detergenti sau dezinfectati care pot fi fatali
pasarii.
Hranirea
Hrana administrata trebuie sa fie diversa. Zebrelor australiene li se pot administra seminte pentru
pasarile de talie mica. De asemenea, sunt mari consumatoare de mei, care nu ar trebui sa le

lipseasca. Atentie insa, ca meiul din piete este nevitaminizat si poate induce hipo- sau avitaminoza B.
li se mai pot administra: galbenus de ou fiert, coji de oua bine sfaramate, verdeturi (frunze de salata,
de papadie) bine spalate, morcov ras, viermi de faina, branza dulce, etc. Apa de baut proaspata ar fi
de preferat sa fie schimbata de doua ori pe zi si cel putin o data pe zi. Nu le place apa statuta.
Boli si afectiuni curente
Ca si in cazul altor pasari de colivie, Zebrele australiene nu sunt scutite de boli parazitare, infectioare
sau de alimentatie (nutritionale). Stresul si conditiile inadecvate de crestere, in afara agentilor patogeni
specifici, sunt unele dintre cauzele care favorizeaza sau determina aparitia imbolnavirilor. Multe dintre
afectiunile semnalate la pasarile de colivie se agraveaza sever in decursul a 24 de ore. In prima
instanta veti constata anumite modificari de comportament, cum ar fi indispozitia sau oboseala care in
unele cazuri pot sa nu fie de lunga durata, dar daca situatia persista este clar ca sunt semne ale unei
stari de boala. Iata cateva indicii care va vor orienta in depistarea starii de boala la pasarile de colivie:
- Aspectul penajului. La pasarea sanatoasa, penajul este lucios si stralucitor, compact si bine atasat de
corp. La pasarea bolnava, penajul este zburlit, cu aspect neingrijit, prafuit, iar in regiunea cloacei
poate fi murdarit cu materii fecale. - Modificarile fecalelor. Fecalele lichide pot apare in urma
consumului de fructe, verdeturi si a altor nutreturi suculente, a variatiilor de temperatura, dar revenirea
la normal a consistentei materiilor fecale se produce rapid (in cateva ore). Fecalele cu sange, spuma,
colorate anormal sunt semne clare de boala. - Pasarea slabeste, evidentiindu-se osul sternului si se
constata atrofia musuclaturii adiacente. - Ochii inflamati si prezenta de mucus la nivelul narilor pot fi
semnele unei corize. - Respiratia dificila indicata de miscarile in ritm rapid ale pieptului sau ale
intregului corp se constata in afectiuni respiratorii ca aspergiloza, psitacoza, acarioza. Procentul cel
mai mare de mortalitate la pasarile de apartament este determinat de afectiunile digestive, bolile
infecto-contagioase si traumatisme.
Dintre bolile si afectiunile mai frecvent intalnite enumeram:
Parazitii externi (paduchi, raia) pot determina in urma evolutiei, leziuni din ce in ce mai severe la
nivelul pielii, eritem, cruste, smulgerea penelor, prurit si consecutiv, inapetenta, apatie si pierderi in
greutate.
Giardia si Cryptosporidium sunt doi paraziti des intalniti la pasari care determina afectiuni ale tubului
digestiv din ce in ce mai severe, manifestate prin sindrom diareic cu fecale moi, apoi lichide,
inapetenta, apatie, deshidratare severa si in curand la moartea pasarii.
Hipovitamonoza B reprezinta o deficienta in stocarea si utilizarea vitaminelor complexului B, datorata
in prima instanta consumului de mei nevitaminizat care contine o antivitamina B si care accentueaza
deficitul vitaminelor B din organismul pasarii. Pasarea este apatica, sta zburlita, prezinta stare de
somnolenta si tulburari de echilibru.
Psitacoza este o boala infecto-contagioasa a pasarilor manifestata in special, prin simptome
respiratorii (secretii la nivel ocular si naza) si/sau diaree. Pasarea slabeste drastic, nu se mai
alimenteaza corespunzator si in final, moare.
In afara acestor boli, Zebra australiana este predispusa diferitelor fracturi ale aripilor si picioarelor,
proceselor tumorale, intoxicatiilor cu diferite toxice, constipatiei diferitelor boli infecto-contagioase ale
pasarilor in general, retentiei de oua, etc.
Speranta medie de viata a zebrelor australiene este de 8-10 ani, in captivitate, si un pic mai mare (1215 ani), in libertate.

Zebrele Australiene si ingrijirea lor

Zebra australiana este o pasare mica, masurand aproximativ 11 cm si cantarind in jur de 12 gr, si isi

datoreaza numele dungilor fine alb cu negru de pe pipt si dungilor late, alb cu negru, de pe coada.
Masculul Zebrei australiene prezinta obrajori de culoare portocalie, in timp ce flancurile corpului ii sunt
marcate de suprafete rosu-brun, cu picatele albe.
Daca femela Zebra australiana are ciocul de o culoare portocalie-deschis, masculul are ciocul rosu. El
isi canta frumoasele cantece de iubire in tot timpul anului. Zebra australiana apartine familiei
Estrildidae, care este impartita in 130 de specii si 49 de genuri si traieste de-a lungul Africii si
Madadascarului, Asiei de Sud si de Sud-Est si Noua Guinee, Australiei si in multe insule din Oceania.
Trasaturile Zebrei australiene apreciate de iubitorii de pasari de companie sunt penajul frumos colorat
si cantecul placut.
Hrana
Datorita modului lor de viata in libertate, zebrele australiene si-au dezvoltat un mod de a bea apa
diferit de al majoritatii pasarilor. Ele nu-si scufunda ciocul in apa si apoi isi ridicia capul pe spate,
pentru a permite apei sa curga pe gat, ci sug apa direct din vas. In salbaticie asta le permite sa nu
cada usor prada prodatorilor in timp ce se adapa. Desi Zebrele australiene rezista timp indelungat fara
apa nu le testati capacitatea de supravietuire si aveti grija ca apa proaspata sa nu le lipseasca
niciodata.
Mancarea preferata a Zebrei australiene sunt semintele de iarba, pe care le ciuguleste de pe pamant
sau din lanurile de iarba. In timpul sezonului de imperechere ii place sa isi adaoge la meniu si insecte
pe care le prinde in zbor, in aer, sau pe care le ciuguleste de pe pamant. Aveti in vedere asadar sa
cumparati din pet-shopul din apropiere hrana speciala pentru Zebra australiana.
Colivia
In timpul cautarii hranei zebra australiana face multa miscare si isi consuma energia. Inchisa intr-o
colivie ea va avea nevoie de mult spatiu, in care sa-si poata exersa zborul. Cu cat aveti un numar mai
mare de pasari cu atat trebuie sa alegeti o colivie mai mare. Nu uitati ca este foarte important confortul
pasarii, deci incercati sa o lasati sa zboare si libera in camera, macar o data la 2 zile, dar fiti sigur ca
ati inchis toate geamurile si usile care ar permite pasarii sa evadeze.
Nu asezati sub nici o forma colivia Zebrei australiene in bucatarie sau in baie, deoarece aburii sau
vaporii degajati de vasele de teflon ii pot face mult rau. Nu puneti nici jos colivia, pentru ca Zebra
australiana sa nu fie stresata de circulatie sau de curentii de aer. Incercati sa asezati colivia intr-o
zona mai linistita a casei, dar nu undeva unde va fi complet izolata. Aveti grija sa curatati cel putin o
data pe saptamana cusca, sa curatati vasele pentru hrana si pentru apa. Murdaria in colivie poate
duce la imbolnavirea pasarilor.
In habitatul lor natural Zebrele australiene traiesc in colonii, formate din mai multe grupuri, formate la
randul lor din cateva perechi de pasari. Contactul fizic este important pentru Zebrele australiene,
singurii care se evita reciproc fiind masculii. Alegeti asadar sa pastrati mai multe pasari, pentru a le
face fericite. Puteti tine mai multe femele, sau o femela si un mascul. Oricum ar fi, nu cresteti o
singura Zebra australiana. Ea va suferi de singuratate.
Imperecherea
In timpul ritualului de imperechere masculul efectueaza un dans insotit de triluri, in care topaie, se
aseza in diferite posturi si se rasuceste. Femela il invita sa o calce vibrand penele cozii in sus si in jos.
Trebuie sa stim ca zebrele australiene isi aleg partenerii pe viata si numai moartea partenerului poate
duce la formarea unei alte perechi. In libertate, zebrele australiene isi construiesc un cuib din paie,
iarba moale si flori, captusit cu pene. Specifica este intrarea in cuib, care se face prin lateral, zona
protejata de un tub scurt. Ouale depuse sunt in numar de 5, iar clocitul se face de catre ambii parinti
timp de 13-16 zile. Zebrele australiene isi hranesc impreuna puii si vor continua uneori sa ii hraneasca
si dupa ce acestia au crescut si si-au obtinut independenta.

Zebrele australiene sunt niste pasari mici cu o lungime de 11-12 cm si o greautate de 12 grame.
Ele provin din:Africa, Madagascar, Noua Guinee si din Australia.
Aceste pasari traiesc in salbaticie in stoluri mari. Daca doresti sa acizitianezi astfel de pasari este
bines a o faci in pereche, deoarece nu traiasc mult daca sunt singure. In salbaticie traiesc pana la 1215 ani si in captivitate 8 ani.
Desi sunt niste pasari mici le trebuie un spatiu mare pentru a putea sa-si exereze zborul.
Mananca seminte pentru pasari cu talie mica. Pe langa mancarea de baza mai manca galbenus de
ou, salata,frunze de papadie. Acestea trebuie bine curatate inainte de a le da zebrelor.Apa pe care o
primesc nu trebuie sa fie foarte statuta.
Imperecherea zebrelor australiene comportamentul in perioada de reproducere
Zebrele australiene, atat femela cat si masculul au un comportament de curtare specific, care poate fi
recunoscut de catre un stapan ce isi observa cu atentie pasarile. In cele ce urmeaza va vom descrie
comportamentul tipic al unei perechi de zebre compatibile, ajutandu-va sa le intelegeti si in acelasi
timp sa va dati seama in ce masura imperecherea are sanse de succes.
In cazul in care perechea este compatibila, veti observa ca partenerii stau unul langa altul pe stinghiile
din colivie, mananca impreuna, se ciugulesc, se curata unul pe altul cu ciocul si, finalmente, se
imperecheaza.
Comportamentul femelei
Femela zebra australiana care este pregatita pentru imperechere se va legana pe stinghie dintr-o
parte in alta si isi va desface coada in evantai.
Comportamentul masculului
Masculul zebra se va umfla in pene, ii va ciripi femelei si va dansa in fata ei pe stinghiile din colivie,
incercand sa-i atraga atentia.
El este cel care se va procupa de amenajrea cuibului. El va aduna orice materiale pe care le
considera potrivite si, dupa ce le va arata femelei, va captusi frumos cu ele cuibul.
O pereche de zebre cmpatibile se vor imperechea imediat.
Imperecherea zebrelor australiene asigurarea conditiilor optime
Daca aveti o pereche viabila de zebre australiene si v-ati hotarat sa le imperecheati va trebui sa le
asigurati conditiile optime necesare reproducerii. Cu cat imperecherea este organizata mai atent si
mai responsabil cu atat vor creste sansele de succes.
Lumina
Balanta hormonala a zebrelor este influentata de cantitatea de lumina care patrunde prin ochii lor.
Astfel, sezonul lor de imperechere incepe in primavara, atunci cand ziua se mareste. Pentru
stimularea reproducerii va trebui sa oferiti zebrelor multa lumina puternica timp de 12-14 ore zilnic.
Ideala este lumina naturala, dar in casele noastre lumina care patrunde prin geamuri nu este
suficienta si va trebui sa folositi o sursa de lumina artificiala. Alegeti o lampa fluorescenta cu spectru
total (UVA+UVB) care sa fie dotata cu timer. Cresterea numarului de ore de lumina trebuie facuta
treptat pentru a nu stresa zebrele. In prima saptamana cresteti cu 30 de minute, in a doua saptamana
cu alte 30 de minute si asa mai departe. Cand numarul de ore de lumina ajunge la 11 puteti introduce
pasarile in colivia de reproducere. Atentie! La 15 ore de lumina pe zi zebrele vor incepe procesul de
naparlire, deci nu lasati lumina mai mult de 15 ore!
Mancarea si apa
Dieta unei zebre este foarte importanta si ea trebuie sa fie cat mai sanatoasa si echilibrata in orice
moment al vietii pasarii, nu numai atunci cand o pregatim pentru reproducere. Totusi, in vederea unei
reproduceri reusite va trebui sa aveti mai multa grija de alimentatia zebrei. Ideal este ca, cu 2-3 luni
inainte de a reproduce pasarea, sa-i oferiti o hrana diversificata, cu continut ridicat de vitamine,
proteine si calciu:
- fructe si legume: morcov, laptuca, papadie, spanac, castravete, mar, banana etc.
- ou fiert tare (timp de 15-20 minute) si eventual pasat impreuna cu coaja pisata (ideala ca sursa de
calciu);
- mixuri de seminte de calitate si in special mei;
- seminte germinate si seminte inmuiate in apa;

- suplimente de calciu si minerale (foarte importante pentru sanatatea femelei): os de sepie.

Puteti chiar adauga in apa de baut suplimente de vitamine. Mancarea si apa de baut proaspete trebuie
sa fie din abundenta la dispozitia zebrelor.
Baile si temperatura
Pentru a stimula reproducerea zebrelor mentineti temperatura ambientala la 19-24C. Baile sunt de
asemenea importante si vor stimula zebrele se se imperecheze. Atat masculul cat si femela vor avea
nevoie de ele. Ideal este sa le oferiti o cadita cu apa de cateva ori pe saptamana. Baile trebuie sa
continue si in perioada de depunere si clocire a oualor, intrucat acestea au nevoie de diferite grade de
umiditate.
Colivia
Colivia ideala este mare (minim 60X40X40cm), dar cu cat este mai mare cu atat este mai bine pentru
pasari. Latimea si adancimea coliviei sunt mai importante decat inaltimea. Amplasati colivia intr-un loc
ferit de curenti de aer si de agitatie sau galagie.
Cuibul
Cuiburile pot fi cumparate din magazinele de specialitate, vor trebui sa aiba un diametru de circa
10cm, o adancime de 5-8cm (suficient de incapatoare pentru 3-6 puisori) si sa fie confectionate din
plastic, bambus sau chiar metal. Puteti folosi si cuiburi in forma de cub cu deschiderea pe o latura, cu
dimensiunea de minim 20X20X20cm. Cuibul trebuie plasat in jumatatea superioara a coliviei, pentru
ca pasarile sa se simta in siguranta. Pentru o pereche de zebre este nevoie de 2 cuiburi pentru ca, de
obicei, cuplul va procrea din nou imediat dupa ce isi vor intarca puii. Va trebui sa asigurati zebrelor si
materiale speciale cu care ea sa-si captuseasca cuibul: bucatele de servetele de hartie
(neparfumate), bucatele de material textil, bucatele de sfoara de bumbac, iarba uscata etc.
Stinghiile
Stinghiile din cuib sunt foarte importante deoarece pe ele se petrece actul de imperechere propriu-zis.
Astfel, procurati minim 2 stinghii solide, pe care femela sa poata sta confortabil si in echilibru atunci
cand masculul se va aseza peste ea. De asemenea, aveti grija sa asezati stinghiile in asa fel incat
zebrele sa aiba suficient loc de manevra. Daca, de exemplu, sunt asezate prea aproape de acoperisul
coliviei masculul nu va avea loc sa stea peste femela. Actul imperecherii presupune miscari de balans
efectuate de mascul, deci nu asezati jucarii sau alte accesorii in imediata apropiere a stinghiilor. Ideale
sunt stinghiile confectionate din crengi naturale.
Imperecherea zebrelor australiene depunerea oualor, clocitul si eclozarea puilor
Femela zebra australiana va putea incepe sa depuna oua la 2-5 zile de la prima imperechere. In
perioada premergatoare depunerii, ca si in perioada incubatiei este foarte important sa oferiti femelei
posibilitatea de a se imbaia, umiditatea este extrem de importanta atat in prepararea oualor cat si in
procesul de incubatie (cand ouale din cuib trebuie sa aiba diferite niveluri de umiditate pentru a se
dezvolta normal). Dieta femelei este foarte importanta, oferiti-i neaparat suplimente de calciu si
minerale (os de sepie, blocuri de minerale), ou fiert tare, fructe si legume proaspete precum: mar,
banana, morcov etc, seminte germinate si/sau seminte inmuiate in apa (48 de ore).
In general, femela zebra va depune in medie circa 2-5 oua mici si albe (desi este posibil sa fie depuse
chiar si 8 oua). Ouale sunt depuse in general dimineata devreme, de obicei cate unul pe zi. Procesul
de incubatie poate incepe cu primul - al treilea ou sau chiar abia dupa depunerea ultimului ou. Ouale
fertile raman viabile cateva zile la temperatura camerei daca procesul de incubare nu a inceput, asa
ca nu aveti motive de ingrijorare. De aceea, este foarte util sa va notati intr-o agenda datele exacte ale
depunerii si ale inceperii incubatiei pentru a putea tine un calendar corect al reproducerii.
Nu neaparat toate ouale depuse sunt fertile, se estimeaza ca doar circa 80-90% din ele vor dezvolta
pui. Daca dupa o saptamana de clocit ouale se inchid usor la culoare, inseamna ca sunt fertile. Daca
nu va puteti da seama, ouale pot fi verificate pentru a evalua fertilitatea lor si dezvoltarea embrionului
dinauntru. Pentru aceasta va trebui sa folositi o mini lanterna (sau sa adaptati o lanterna mai mare) al
carei fascicul de lumina sa nu fie foarte puternic (expunerea la caldura puternica omoara embrionul).
Spalati-va intotdeauna pe maini inainte sa manipulati ouale, coaja lor este poroasa si bacteriile de pe
maini pot omori embrionii! Luati oul si, intr-o camera unde este intuneric, expuneti fundul acestuia
(capatul mai lat) la fascicolul de lumina provenit de la lanterna. Daca oul este fertil va trebui sa vedeti

imediat sub coaja o retea fina de capilare distincte si rosii, iar embrionul apare ca o pata inchisa la
culoare in mijlocul acestei retele.
Veti vedea de asemenea si o bula de aer in interiorul cojii. Daca embrionul este mort va aparea ca o
pata de culoare inchisa, uscata in interiorul cojii. Daca oul este infertil sau nu este incubat va permite
trecerea luminii prin el. Incercati sa limitati pe cat posibil atat durata procedurii de verificare a fertilitatii
oualor, cat si durata expunerii oului la fascicolul de lumina pentru a nu afecta embrionii. Manipulati
ouale cu mare grija intrucat sunt foarte fragile! Nu zgaltaiti ouale, nu le intoarceti de pe o parte pe alta
pentru ca omorati embrionii! Ouale infertile sau cu embrioni morti trebuiesc indepartate din cuib.
Incubarea oualor este facuta atat de femela cat si de mascul. In timpul incubatiei, atat ziua cat si
noaptea, ei intorc ouale de pe o parte pe alta in cuib, pentru a preveni aderarea embrionilor de coaja
oului. Intreruperea procesului de incubatie se soldeaza intotdeauna cu moartea embrionilor.
Este bine sa verificati cuibul zebrelor din cand in cand (dar nu mai mult de o data pe saptamana)
pentru a vedea starea oualor. Pentru a inspecta cuibul alegeti intotdeauna momentele in care parintii
zebre nu sunt asezati pe oua. Manipulati cuibul si ouale cu mare grija, sunt foarte fragile!
Eclozarea oualor va avea loc la circa 12-14 zile masurate de la inceputul procesului de incubatie. In
zilele premergatoare eclozarii oferiti mai multe alimente moi parintilor pentru a-i obisnui bine cu acest
tip de mancare pe care-l vor oferi si puilor. Nu va grabiti sa inlaturati ouale daca nu au eclozat dupa
trecerea celor 14 de zile, mai asteptati pana se implinesc 20 de zile. Uneori procesul de incubatie
incepe mai tarziu decat crede stapanul datorita faptului ca unele conditii necesare nu au fost
indeplinite decat mai tarziu. Eclozarea puilor este de obicei asincrona (nu toti puii eclozeaza in aceeasi
zi). Puiul reuseste sa sparga coaja oului cu ajutorul unui dinte si acest proces de eclozare poate dura
chiar cateva ore, in functie de forta si vigoarea puiului, dar si de grosimea cojii. Dupa aceasta munca
obositoare puii se odihnesc de obicei sezand in pozitie embrionica, cu burtile in sus, nefiind suficient
de puternici ca sa stea pe picioruse. Nu va alarmati, aceasta pozitie este perfect normala.
Imperecherea zebrelor australiene dezvoltarea puilor
Puii abia eclozati sunt foarte fragili, au ochii inchisi, sunt aproape goi si nu-si pot sustine singuri
capetele. Ei nu vor fi hraniti de parinti decat dupa trecerea a 12 ore si dupa ce vor fi complet uscati. Nu
va faceti griji, ei au rezerve nutritionale provenind din sacul galbenusului pe care l-au absorbit inainte
de eclozare. Nu incercati sa hraniti puii in acest interval. In conditii normale, daca nu este hranit, un
pui va supravietui circa 24 de ore dupa eclozare. Daca dupa trecerea a 20 de ore observati ca puii nu
au fost hraniti, va trebui sa ii incredintati unei alte familii de zebre cu pui sau sa ii hraniti
dumneavoastra cu mana pana cand parintii isi vor prelua corespunzator indatoririle. Pentru a
determina daca puii sunt hraniti examinati interiorul ciocului atunci cand puiul tipa dupa mancare.
Daca puiul este bine hranit interiorul ciocului este rosiatic si umed, daca nu este hranit atunci gura sa
are un aspect palid si uscat. Incepand cu a doua a treia zi de la eclozare puii ar trebui sa fie vioi si
sa incerce sa-si mentina capsoarele, piuind dupa mancare. Este foarte important ca puii sa
beneficieze de 12 ore de lumina pe zi.
Amandoi parintii se vor ocupa de hranirea puilor si pentru aceasta au nevoie de hrana de calitate si
din belsug, precum si de apa proaspata. Oferiti-le hrana moale, legume si fructe proaspete (morcov,
mar, banana etc.), galbenus de ou fiert tare, seminte inmuiate in apa sau seminte germinate, un mix
de seminte de calitate, blocuri de calciu si minerale. Ideal este sa nu interveniti prea mult in cresterea
puilor, e foarte posibil sa nici nu fie nevoie, zebrele australiene sunt de regula parinti excelenti. La
inceput numai masculul va hrani puii, femela ocupandu-se de curatenia cuibului, mancand
excrementele puilor.
De obicei exista cate un pui mai mare (cel care a eclozat primul), care va capata cea mai parte parte
din atentie si cea mai mare cantitate de mancare si cate un pui mai firav. Verificati din cand in cand
starea puilor (dar nu foarte des), daca observati ca vreunul arata slab si/sau neingrijit, scoateti-l din
cuib si hraniti-l din mana. Un pui sanatos trebuie sa fie vioi si capabil sa-ti tina capul sus pentru a fi
hranit. Manipulati cu foarte mare atentie puii! Igiena este extrem de importanta! Spalati-va pe maini
inainte de a atinge puii si manipulati-i cu grija, sunt foarte fragili! Retineti faptul ca puii nu-si pot regla
singuri temperatura corpului si trebuie tinuti la caldura! In jurul varstei de 8-10 zile, daca doriti, puteti
inela pasarile. La varsta de circa 16 zile puii vor fi deja acoperiti complet de pene.

In jurul varstei de 18-20 zile puii sunt gata sa iasa din cuib si sa-si incerce timid aripile pentru prima
oara. Ei sunt inca dependenti de hrana oferita de parinti, dar vor iesi afara din cuib si vor explora
colivia. In vederea acestei etape de dezvoltare, va trebui sa faceti cateva pregatiri: plasati cateva
stinghii la inaltime joasa, aproape de fundul coliviei, indepartati gratarul de pe fundul coliviei (daca
exista) pentru a preveni ranirea puilor, plasati un bol de apa si unul de mancare la inaltime joasa,
aproape de fundul coliviei, captusiti fundul coliviei cu servetele albe. Aveti grija si la spatiul dintre
barele coliviei pentru a preveni orice fel de accidentare (capete sau picioruse prinse intre bare). Aveti
grija sa preveniti orice fel de accidentare! La circa 4 saptamani puii vor fi intarcati. Parintii ii vor invata
sa manance mancare solida si vor renunta treptat sa-i hraneasca. Oferiti-le hrana pe care o oferiti si
adultilor. Taiati hrana in bucatele mici si cojiti toate legumele si fructele. Puii vor fi capabil sa sparga
semintele abia dupa circa 5-6 saptamani. Daca puii refuza sa manance legumele proaspete incercati
sa le fierbeti usor pentru a fi mai moi. Nu incercati sa grabiti in nici un fel procesul de trecere la
mancarea solida. Daca un pui nu mananca si plange inseamna ca ii este foame. Hraniti-l
dumneavoastra si lasati-l sa decida singur cand este pregatit sa treaca la mancarea specifica adultilor.
Un pui este considerat complet intarcat daca mananca singur vreme de cateva zile. Nu grabiti
procesul!
In general, puii de zebre sunt complet independenti de parinti la varsta de 5-6 saptamani. Acesta este
si momentul ideal la care puii pot fi separati de parinti, pentru a putea preveni agresiunile. La varsta de
20-24 saptamani puii vor incepe sa naparleasca pentru prima oara, procesul durand circa alte 6
saptamani.
Daca exista un al doilea cuib in colivie, dupa ce puii parasesc cuibul, femela va incepe o noua serie,
iar masculul va hrani primii puii. Este foarte important sa opriti femela de a face oua dupa a doua-treia
serie de pui, deoarece o va epuiza foarte mult!

ZEBRA AUSTRALIANA

Standard rasa
Nume

Zebra australiana

Culoare

Alb, cafeniu, pestritat, negru,

albastru, argintiu, crem si scortisoara

Speranta de viata

6-7 ani

Nivel zgomot

Scazut, doar ciripeste incetisor.

Origine si istoric
Cinteza australiana face parte din familia de pasari cunoscuta drept Estrildidae.
Aceasta pasare este mica si a capatat popularitate ca animal de companie. Dintre
toate cintezele australiene, zebra australiana (poephila guttata) este cea
mai populara, fiind crescuta in toata lumea.
Culoarea distinctiva a penajului, comportamentul incantator si cantecul placut au
facut din zebra australiana un animal de companie foarte apreciat din cele mai
vechi timpuri. Se considera ca zebra australiana (poephila guttata) a fost tinuta

in captivitate inca de la inceputul sosorii ei pe taramul australian, iar in anii 1800

au avut loc primele exporturi de zebra australiana in Europa si Anglia.

Descriere fizica
Zebra australiana (poephila guttata) traieste pe majoritatea campiilor din
Australia, mai putin in regiunile reci din sudul Australiei. Aceasta poate fi gasita in
zece culori de baza combinate cu diverse pete si modele, rezultand peste 100 de
varietati de zebra australiana. Cele mai comune varietati sunt: alb, cafeniu,
pestritat, negru, albastru, argintiu, crem si scortisoara. Cu toate acestea, noi
variante de culoare sunt in permanenta dezvoltate.

Comportament si personalitate
Zebra australiana (poephila guttata) este o pasare coloniala si prefera
compania altor pasari. Poate fi foarte timida si in general nu este dispusa la
interactiunile cu oamenii. Zebra australiana face putin zgomot, doar ciripeste
incetisor.

Ingrijire si hrana
Este important ca zebra australiana sa aiba apa proaspata zilnic si seminte
curate, uscate. Iarba semanata este un deliciu pentru aceasta pasare de companie.
Ii plac la nebunie micile recompense ca fructele, varza si legume, insa acestea nu
trebuie sa ia locul dietei bazate pe seminte.
Hrana zebrei australiene se poate achizitiona de la pet-shopuri. Apa de baut si
cea pentru scaldat trebuie sa stea separat. Iubeste sa se scalde si niciodata nu va
bea apa din acel vas.

Pe langa aceste lucruri, este important ca zebra australiana sa beneficieze de

pietris pentru ca hrana sa fie digerata mai usor. Acesta se poate cumpara de la
magazinele specializate, impreuna cu suplimentele de minerale si calciu.

Sanatate si puncte vulnerabile

Majoritatea zebrelor australiene traiesc 6-7 ani. Pentru ca mananca seminte de
iarba, isi petrec majoritatea timpului pe pamant, hranindu-se. Este important sa te
asiguri ca nu exista paraziti in interiorul coliviei. Excrementele si urina de soarece
sunt fatale pentru aceasta mica pasare. Un program de deparazitare regulata este
vitala pentru zebra australiana. Este important sa nu supraaglomerezi colivia cu
pasari pentru ca se pot imbolnavi.
Este important sa fii atent la ghearele zebrei australiene pentru a nu creste
prea mult. Daca s-a intamplat acest lucru, e necesar sa mergi la medicul veterinar
pentru a i le scurta.
tii sa recunosti o zebra australiana bolnava?
Daca sta intr-un colt, arata ciufulita sau pur si simplu nu arata bine, inseamna
ca zebra australianapoate fi bolnava. In acest caz, asigura-te ca are acces la
mancare punand hrana si apa pe podeaua coliviei. Ii va fi mai usor sa ajunga la
acestea. Incearca sa incalzesti zebra australiana bolnava prin mutarea coliviei
intr-un loc mai cald, dar nu sub soare. Din nefericire, din cauza marimii mici, o
boala poate rapune micuta pasare.

Conditii de viata
Este important sa pozitionezi colivia in care vor sta zebrele australiene intr-un
loc ferit de curent, care sa aiba lumina, dar sa nu bata direct soarele si in acel loc
familia sa-si petreaca majoritatea timpului. Daca te-ai gandit la bucatarie, este

neindicat deoarece zebra australiana face mizerie ce poate ajunge chiar in

farfuria ta!
De asemenea, este important sa nu reprezinte o tentatie pentru alte animale de
companie, respectivpisica.

Reproducere
Este o placere sa privesti zebra australiana pregatindu-se pentru a se
inmulti. Zebra australiana mascul danseaza si canta pentru a atrage femela.
Inmultirea zebrelor australiene se realizeaza destul de usor, chiar si in conditii
neprielnice. Cu toate acestea este important sa-i oferi un spatiu propice
reproducerii si acesta sa fie ferit de traficul intens de oameni sau animale de
companie.
Desi zebra australiana este pregatita pentru inmultire la varsta de 11-12
saptamani, este bine ca acest lucru sa se intample la 6-9 luni de viata.
Este importanta marimea coliviei si cu cat este mai mare, cu atat mai bine. In
primul rand zebra australiana este o pasare careia ii place sa zboare, iar dupa ce
puii ies din ou, pot ajunge sa existe 10 pasari in aceeasi colivie, deci spatiul este
important.
Iata care este programul:

Perioada de incubatie la zebra australiana dureaza 14 zile.

In ziua a 8-a este important sa legi o banda pentru a diferentia pasarile.
La 21 de zile, puii vor iesi din cuib.
La 4 saptamani, puii de zebra australiana vor incepe sa manance singuri.
La 5-6 saptamani penajul va incepe sa se dezvolte, iar ciocul va deveni portocaliu.
La varsta de 5-6 saptamani va trebui sa muti puii de zebra australiana in alta
colivie.

Zebra australina este o pasare micuta, vioaie, care canta cat este ziua de lunga.
Trilurile acesteia iti vor incanta auzurile in fiecare dimineata. Zebra austrliana este
o pasare usor de ingrijit, insa pentru a avea o pasare fericita trebuie sa tii cont
doar de cateva lucruri importante.

1 Achizitionarea coliviei potrivite

Primul lucru pe care trebuie sa-l faci atunci cand te-ai hotarat sa achizitionezi o zebra
australiana este achizitionarea unei colivii potrivite. Zebrele australiene sunt pasari de
dimensiuni mici, asadar opteaza pentru o colivie care sa masoare minim 40x30x40cm.
Desigur, daca spatiul iti permite poti achizitiona o colivie mai mare. Astfel pasarea va
avea mai mult spatiu pentru a se misca si pentru a-si exersa aripile in voie.
Cand alegi colivia asigura-te ca aceasta dispune de o tavita detasabila pe care sa o poti
curata cu usurinta.
Colivia trebuie sa fie dotata cu minim doua bete pe care pasarea sa stea. In cazul in care
ai o colivie de dimensiuni mai mari poti pune mai multe bete, insa ai grija sa nu
aglomerezi cusca pentru a-i lasa pasarii spatiu de miscare.
Colivia mai trebuie sa fie dotata cu doua recipiente pentru hrana si unul pentru apa.
Deoarece zebrelor australiene le place sa-si petreaca noaptea intr-un cuib, poti
achizitiona unul. Acesta nu este insa neaparat necesar. De asemenea, in cazul in care ai
optat pentru o pereche de zebre australiene este important sa stii ca prezenta cuibului va
stimula pasarile sa se imperecheze si sa faca pui.

2 Amplasarea coliviei

Cand alegi locul in care pui colivia trebuie sa iei in considerare mai multe lucruri
importante. Opteaza pentru a amplasa colivia intr-o incapere in care iti petreci cea mai
mare parte din timp. De asemenea, in cazul in care ai copii mici, evita sa pozitionezi
colivia in camera acestora. Cand sunt mici, copiii au obiceiul de a fi foarte agitati si de a
vorbi tare, lucruri sunt stresante pentru pasari.

Totodata, ia in considerare faptul ca zebrele australiene sunt pasari care fac multa
mizerie. Semintele si cojile de seminte pot ajunge cu usurinta pe podea. Asadar, pune
colivia intr-un loc al casei usor de curatat.
Ai grija sa pui colivia intr-un loc in care pasarea sa aiba parte de multa lumina naturala.
Aceasta poate sta si in bataia directa a razelor solare, insa in perioada de vara, cand
soarele este foarte puternic, este indicat sa feresti pasarea de razele solare.

3 Ingrijirea coliviei

Pentru a-ti fi mai usor sa faci curatenie in colivia pasarii este indicat sa acoperi podeaua
cu o coala de hartie. Aceasta poate fi inlocuita cu usurinta ori de cate ori este necesar.
Este indicat insa sa o inlocuiesti o data la doua zile.
Intreaga colivie este indicat sa fie curatata o data la o luna. Aceasta se va spala cu apa
curata, fara a folosi substante chimice pentru curatare, deoarece acestea ii pot face rau
pasarii.
Spala vasele pentru apa si manacare zilnic, sau de fiecare data cand doresti sa-i schimbi
mancarea.

4 Alimentatia pasarii

Hrana de baza a zebrei australiene este constituita din seminte de mei. Desigur, pe
langa mei, zebra australiana mananca si alte seminte de dimensiuni mici precum orz,
ovaz etc. Astfel poti opta pentru un mix special pentru pasarile mici ( perusi sau canari).
Acestea sunt disponibile in orice Pet-Shop.
Zebra australiana are nevoie de nisip pentru a usura digestia. Cumpara nisip special
pentru pasari de la Pet Shop. Daca ai posibilitatea, opteaza pentru un nisip cu adaos de
minerale.
Pe langa seminte ii mai poti da pasarii si vegetale precum spanac, salata, castraveti etc
sau fructe precum mere, banane etc. Din cand in cand ii mai poti da ou fiert tare, paine si
biscuiti speciali pentru pasari.

Coaja de ou este o sursa buna de calciu. Pastreaza coaja de la jumatate de ou, spal-o
cu atentie pentru a indeparta urmele de albus si pune-o in cuptorul cu microunde timp de
4-5 minute pentru a omori virusii si bacteriile existente pe aceasta. In cazul in care nu ai
aceasta posibilitate, pune coaja in cuptorul incins timp de aproximativ 10 minute. Pune
apoi coaja in colivia pasarii. De asemenea, mai poti opta pentru a pune in colivia pasarii
un os de sepia.
Zebra australiana are in permanenta nevoie de apa proaspata. Schimba-i apa zilnic, iar
in perioadele caniculare schimba-i apa de 2-3 ori pe zi.

5 Acorda o atentie deosebita starii de sanatate

Pentru a trata din timp eventualele probleme de sanatate aceastea trebuie descoperite la
timp. Din aceasta cauza este indicat sa-i acorzi in permanenta atentie pasarii pentru a
depista eventuale simptome si sa contactezi de urgenta medicul veterinar.
In cazul in care observi ca pasarea sta intr-un colt al custii, isi tine penele infoiate si nu
are un aspect general placut, este posibil ca aceasta sa fie bolnava. Contacteaza de
urgenta medicul veterinar, deoarece bolile avanseaza foarte repede la pasari, existand
pericolul sa moara rapid.

Oricine a vazut o zebra australiana intelece de ce ele sunt preferatele crescatorilor de pasari.
Rezistenta sa si modul usor de ingrijire face din zebra australiana o pasare ideala pentru incepatori,
iar comportamentul sau vioi este o incantare atat pentru crescatorii amatori cat si pentru cei
profesionisti. Zebra australiana este o pasare foarte vioaie, care canta mult si asta nu numai in
prima parte a vietii ci pe tot parcursul vietii sale, avand in vedere ca media de varsta este de 7
10 ani, alegand sa cresteti o astfel de pasare veti avea o casa vesela pentru mult timp.
Un concurent acerb al trilurilor incantatoare este coloritul vioi si stralucitor al zebrei australiene.
Paleta de culori existenta in penele sale este destul de larga de la rosu aprins, nuante de alb, pana
la argintiu si ciocolatiu. Femelele si masculii se pot asemana foarte bine intre ei din punct de
vedere al coloritului dar intotdeauna masculul are ciocul rosu iar femela portocaliu.
O zebra australiana sanatoasa va fi intotdeauna foarte activa, va trebalui toata ziua la
curatarea cuibului si la consolidarea lui, va canta mare parte din zi si va fi foarte atenta si alerta la
tot ce se intampla in jur.
Daca va hotarati sa-i luati pasarii un companion de joaca, indiferent ca este de acelasi sex sau nu,
cateodata s-ar putea sa nu-l accepte si ii va smulge penele; in momentul in care isi accepta
partenerul veti observa ca obiceiul de a-si smulge reciproc penele nu dispare dar modul in care
acest proces se produce este diferit; daca atunci cand o pasare nu-si place partenerul ii va smulge
penele cu violenta, cand il accepta va fi foarte gentila in actiunile sale. Penele cazute nu reprezinta
un motiv de ingrijorare deoarece nu sunt un semn de boala si ele cresc la loc, este normal pentru
zebrele australiene sa-si schimbe penele.
Daca cele doua pasari nu se apropie deloc una de cealalta este de asemenea un semn ca
nu sunt compatibile, de aceea cand doriti sa luati o astfel de pasare este indicat de la bun
inceput sa o luati impreuna cu perechea ei.
Dupa ce v-ati hotarat sa achizitionati o pereche de zebre australiene este momentul sa va hotarati
asupra custii, cusca trebuie sa fie spatioasa, cu cat mai mare cu atat mai bine! Cusca aleasa
trebuie sa confere libertatea de a zbura. Exercitiile sunt absolut obligatorii, pe langa spatiu pentru
zbor mai are nevoie de un spatiu pentru baie, leagane si bucati de lemn de care sa se poata agata
si sa-si poata toci ghearele.
In interiorul custii nu este obligatoriu sa fie si un cuib, dar ele prefera sa doarma noaptea intr-un
cuib, sau chiar separate in doua cuiburi, daca nu este disponibil nici un fel de cuib isi vor amenaja
singure unul din resturile de mancare. Daca cuibul este in interiorul custii puneti-l undeva cat mai
sus, ii confera pasarii senzatia de siguranta; de asemenea in jurul cuibului se pot pune plante
ornamentale, aceasta tot pentru a-i da senzatia de siguranta.
O pereche compatibila de zebre se va imperechea in aproape orice conditii. Zebrele
australiene sunt parinti buni si grijulii, rareori necesita supraveghere in a-si creste puii. Masculul
este responsabil cu tot ceea ce tine de confortul cuibului, el este cel care are grija ca fiecare
bucatica din cuib sa ofere confort atat perechii lui cat si puilor. Imeidat dupa ce femela incepe sa
depuna oua, eliminati din cuib materialele cu care masculul ar putea sa acopere ouale in
entuziasmul sau de a amenaja cuibul. Femela depune in medie cam 4-5 oua pe care le va cloci in
jur de 12 18 zile din ziua in care ultimul ou este depus.
Cei doi parinti isi impart responsabilitatile cresterii puilor. Pe tot parcursul perioadei in care puii se
afla langa parinti trebuie sa le dati acestora din urma hrana bogata in proteine si calciu. Dupa
aproximativ 18 zile de la nastere puii incep sa iasa din cuib iar dupa o luna de zile se vor hrani
singuri si atunci pot fi separati de parinti.

In unele cazuri parintii pot deveni agresivi cu puii, agresivitate care se manifesta, asa cum am mai
precizat, prin smulgerea penelor. Acest comportament apare pe fondul zgomotului prea puternic
facut de pui, este o modalitate prin care parintii isi incurajeaza puii sa se deplaseze afara din cuib si
sa se descurce singuri.
Hrana ideala pentru zebrele australiene este compusa dintr-o mixtura de seminte, cat mai
multe feluri de seminte sunt recomandate. De asemenea vegetalele trebuie adaugate in dieta
indiferent ca e vorba de vegetale proaspete sau uscate.
Spre deosebire de papagali si perusi care prefera tot felul de jucarii, zebrele australiene nu sunt
incantate decat de jucarii micute si in culori stralucitoare, se pot agata de zabrelele custii oglinzi
micute, astfel pasarile vor fi ocupate toata ziua.

ZEBRA AUSTRALIANA - (Taenopygia

guttata)
Zebra Australiana (Taenopygia guttata).
Zebrele australiene frapeaza atat prin coloritul viu al penajului, cat si prin trilurile emise. Pasare de
talie mica (circa 9-12 cm lungime), cu o greutate de 10-12 grame, zebra australiana prezinta un colorit
de la rosu pana la gri si ciocolatiu, cu alb. Coloritul nu difera foarte mult intre mascul si femela, dar
diferentierea sexelor se poate face pe baza culorii ciocului. Femelele prezinta ciocul de culoare
portocalie, iar masculul, de culoare rosie.

ADAPOSTIREA
Zebrele australiene necesita un spatiu de locuit destul de extins, cu atat mai mult cu cat de obicei sunt
crescute intr-o colivie sau voliera minim doua pasari (un cuplu). Zebrele australiene sunt pasari foarte
sociabile, astfel ca intotdeauna este bine sa achizitionati un cuplu de la inceput, pentru ca asa se vor
adapta si mai usor. Probabil ca va veti pune intrebarea de ce niste pasari atat de mici necesita un
spatiu atat de mare. Raspunsul este simplu. In colivie sau voliera se introduc multiple accesorii absolut
necesare unei vieti echilibrate si armonioase, iar in afara de asta, zebrele australiene necesita un
spatiu suficient pentru miscare. Colivia sau voliera poate fi amplasata atat in apartament, cat si pe
balcon, dar trebuie respectate cateva conditii esentiale: - evitati expunerea coliviei in soare puternic, in
locuri cu curenti de aer sau cu umiditate crescuta; - evitati schimbarile bruste de temperatura,
deoarece si ca si in cazul altor pasari exotice necesita o perioada de aclimatizare; - evitati zgomotele
puternice; - temperatura minima tolerata este de 10-150C si cea maxima de 38-400C; - temperatura
optima este cuprinsa intre 20-300C. Iata o lista de accesorii care trebuiesc obligatoriu introduse in
colivie: - recipient pentru hrana (chiar doua pentru tipuri diferite de alimente); - un vas pentru apa, mai
mult larg decat adanc; - un bol mai larg cu apa proaspata pentru scaldat; - un cuib care intotdeauna va
fi plasat in partea superioara a coliviei. Cuibul, in general, din placaj su carton mai gros, de forma
cubica, de dimensiune mica (12x12x12 cm), trebuie sa prezinte intrarea in partea superioara a uneia
dintre fete. Cuibul va fi umplut in proportie de 30% cu iarba uscata. De asemenea, pe podeaua coliviei
se va pune o cantitate redusa de fan pentru ca zebrelor australiene le place sa-si construiasca singure
cuibul; - leagane; - bare pentru odihna; - in jurul cuibului se pot pune plante ornamentale; - fata de alte
pasari de colivie (papagal, perus), zebrele australiene nu sunt innebunite dupa jucarioase. Este
suficienta amplasarea unei oglinjoare pe una dintre laturile coliviei; aceasta le va tine ocupate o luga
perioada din zi; - pe podeaua coliviei se va pun un prosop de hartie pentru a se putea mai usor
igieniza; - recipientele de apa si hrana se vor curata zilnic; - accesoriile din colivie si colivia se vor
igieniza cel putin o data pe saptamana; - nu lasati resturile alimentare de pe o zi pe alta intrucat multe
dintre ele pot fermenta usor provocand in urma consumului afectiuni grave pasarii; - curatatea se va
efectua cu apa fiarta si cu o perie dura, fara a face uz de detergenti sau dezinfectati care pot fi fatali
pasarii.

HRANIREA
Hrana administrata trebuie sa fie diversa. Zebrelor australiene li se pot administra seminte pentru
pasarile de talie mica. De asemenea, sunt mari consumatoare de mei, care nu ar trebui sa le
lipseasca. Atentie insa, ca meiul din piete este nevitaminizat si poate induce hipo- sau avitaminoza B.
li se mai pot administra: galbenus de ou fiert, coji de oua bine sfaramate, verdeturi (frunze de salata,
de papadie) bine spalate, morcov ras, viermi de faina, branza dulce, etc. Apa de baut proaspata ar fi
de preferat sa fie schimbata de doua ori pe zi si cel putin o data pe zi. Nu le place apa statuta.

BOLI SI AFECTIUNI
Ca si in cazul altor pasari de colivie, Zebrele australiene nu sunt scutite de boli parazitare, infectioare
sau de alimentatie (nutritionale). Stresul si conditiile inadecvate de crestere, in afara agentilor patogeni
specifici, sunt unele dintre cauzele care favorizeaza sau determina aparitia imbolnavirilor. Multe dintre
afectiunile semnalate la pasarile de colivie se agraveaza sever in decursul a 24 de ore. In prima
instanta veti constata anumite modificari de comportament, cum ar fi indispozitia sau oboseala care in
unele cazuri pot sa nu fie de lunga durata, dar daca situatia persista este clar ca sunt semne ale unei
stari de boala. Iata cateva indicii care va vor orienta in depistarea starii de boala la pasarile de colivie:
- Aspectul penajului. La pasarea sanatoasa, penajul este lucios si stralucitor, compact si bine atasat de
corp. La pasarea bolnava, penajul este zburlit, cu aspect neingrijit, prafuit, iar in regiunea cloacei
poate fi murdarit cu materii fecale. - Modificarile fecalelor. Fecalele lichide pot apare in urma
consumului de fructe, verdeturi si a altor nutreturi suculente, a variatiilor de temperatura, dar revenirea
la normal a consistentei materiilor fecale se produce rapid (in cateva ore). Fecalele cu sange, spuma,
colorate anormal sunt semne clare de boala. - Pasarea slabeste, evidentiindu-se osul sternului si se
constata atrofia musuclaturii adiacente. - Ochii inflamati si prezenta de mucus la nivelul narilor pot fi
semnele unei corize. - Respiratia dificila indicata de miscarile in ritm rapid ale pieptului sau ale
intregului corp se constata in afectiuni respiratorii ca aspergiloza, psitacoza, acarioza. Procentul cel
mai mare de mortalitate la pasarile de apartament este determinat de afectiunile digestive, bolile
infecto-contagioase si traumatisme.
Dintre bolile si afectiunile mai frecvent intalnite enumeram:
Parazitii externi (paduchi, raia) pot determina in urma evolutiei, leziuni din ce in ce mai severe la
nivelul pielii, eritem, cruste, smulgerea penelor, prurit si consecutiv, inapetenta, apatie si pierderi in
greutate.
Giardia si Cryptosporidium sunt doi paraziti des intalniti la pasari care determina afectiuni ale tubului
digestiv din ce in ce mai severe, manifestate prin sindrom diareic cu fecale moi, apoi lichide,
inapetenta, apatie, deshidratare severa si in curand la moartea pasarii.
Hipovitamonoza B reprezinta o deficienta in stocarea si utilizarea vitaminelor complexului B, datorata
in prima instanta consumului de mei nevitaminizat care contine o antivitamina B si care accentueaza
deficitul vitaminelor B din organismul pasarii. Pasarea este apatica, sta zburlita, prezinta stare de
somnolenta si tulburari de echilibru.
Psitacoza este o boala infecto-contagioasa a pasarilor manifestata in special, prin simptome
respiratorii (secretii la nivel ocular si naza) si/sau diaree. Pasarea slabeste drastic, nu se mai
alimenteaza corespunzator si in final, moare.

In afara acestor boli, Zebra australiana este predispusa diferitelor fracturi ale aripilor si picioarelor,
proceselor tumorale, intoxicatiilor cu diferite toxice, constipatiei diferitelor boli infecto-contagioase ale
pasarilor in general, retentiei de oua, etc.
Speranta medie de viata a zebrelor australiene este de 8-10 ani, in captivitate, si un pic mai mare (1215 ani), in libertate.

INMULTIREA IN CAPTIVITATE
Se poate spune cu certitudine despre zebrute ca sunt cele mai simplu de inmultit in captivitate pasari
de colivie. le trebuie doar un cuib, materiale de constructie, mancare adecvata si de restul se ocupa
ele.
ALEGEREA PERECHILOR
Daca cumparati o pereche mascul si femela de zebrute, aveti in vedere ca, pentru a le putea inmulti in
viitor fara riscuri, ele nu trebuie sa fie inrudite. Astfel, se pot cumpara pasarile de la magazine sau
crescatori diferiti, deoarece vanzatorul de la pet-shop nu va sti care pasari sunt inrudite cu care.
Imperecherea dintre pasari inrudite poate avea niste rezultate ingrozitoare, cum ar fi pui cu
handicapuri severe (lipsa de membre, moarte prematura, tulburari de comportament, vulnerabilitate
ridicata la boli si lista poate continua.) Iar aceste rezultate se pot obtine la orice imperechere cu orice
fel de rude de sange. Avand o pereche sanatoasa, neinrudita, putem continua.

Pentru a se reproduce, cei doi trebuie sa se placa reciproc. Daca se iau la bataie, se ciupesc sau se
observa chiar fatalitate (desi sper sa nu fie cazul), cei doi trebuiesc separati, si se poate incerca cu
alta pereche. in aceasta cauza, cei doi trebuie sa fie sanatosi. O pasare bolnava poate fi tinta
agresiunii celorlalti. Nu e cruzime, e doar instinct. La fel se intampla pe vremuri si cu bolnavii de lepraerau izgoniti pentru a preveni imbolnavirea comunitatii. Daca cei doi isi aranjeaza penele reciproc,
dorm unul langa celalalt, se joaca, mananca impreuna (99% din cazuri), inseamna ca se plac. Membrii
unui cuplu, odata ce trece un timp, vor fi foarte devotati unul celuilalt (exemplu clar ca nu numai la
oameni exista dragoste) si nu isi vor schimba perechea decat in caz de separare indelungata sau
moarte a partenerului. Sa mergem mai departe...
MATURITATEA SEXUALA
Zebrutele isi ating maturitatea sexuala la 3 luni de la iesirea din ou. Da, foarte precoce, insa data fiind
durata lor de viata medie de 5-6 ani, e destul de bine sa poti produce progenituri cat poti de devreme.
Insa desi pot face pui la aceasta varsta, nu este recomandat. Cel mai bine este ca pasarile sa fie
lasate sa se maturizeze pana la 10-12 luni pana a fi lasate sa se reproduca. Aceasta pentru a evita cat
de cat eventuale probleme cum ar fi ingrijirea proasta a puilor sau oualor (care are ca rezultat de cele
mai multe ori moartea progeniturilor), sau intepenirea oualor in canalul dintre ovar si cloaca al femelei,
lucru deseori fatal.

Ok... Pentru a se reproduce, zebrutelor le sunt necesare hrana abundenta si variata (inclusiv hrana
bogata in proteine, adica ou fiert tare), calciu sub forma de os de sepie, fructe moi (pepene, portocala,
mar) din cand in cand, si, bineinteles, un cuibusor de nebunii... Si sa nu uitam, o colivie spatioasa, cel
putin ca cea de marime minima din sectiunea Pe scurt..., in care puii isi pot incerca talentele de zbor,
ajutati bineinteles de parinti. O pereche care se va reproduce va trebui sa fie singura in colivie,
deoarece zebrutele pot deveni agresive si teritoriale cand vine vorba de pui, sau unele pot fura cuibul
altora si asa mai departe.
CUIBUL
Cuibul este esential in cazul in care se doreste inmultirea cintezelor. De tinut minte ca femela va
depune oua toata viata ei, la fel ca si gainile, insa acestea vor fi infertile, numai prezenta unui cuib sau
unui loc de cuibarit declansand instinctul de reproducere. ATENTIE: desi e foarte amuzant sa vezi
doua sau mai multe zebrute dormind una langa alta intr-un cuib, acesta are rolul principal de a
favoriza reproducerea. In cazul in care nu doriti sa aveti cu 3-4 ciocuri mai mult in colivie sau in cazul
in care pasarile sunt prea tinere, NU INTRODUCETI CUIBURI IN COLIVIE!!! Zebrutele dorm la fel de
bine cocotate pe o bara ca si in cuib. Pentru cuibarit, in comert se gasesc urmatoarele tipuri de cuiburi:
Cuibul impletit din bambus, de tip cos - cuib folosit de majoritatea crescatorilor deoarece este ieftin,
poate fi folosit repetate randuri pana se strica din cauza umezelii si este foarte accesibil (Se gasesc la
pet-shopuri in doua marimi, normala si mare. Un cuib mai mare este recomandat perechilor care tind
sa scoata un numar mai mare de pui intr-un rand, insa este recomandat tuturor perechilor, fiind mai
spatios. Necesita insa mai multa munca pentru amenajare). Se ataseaza in interiorul coliviei. Pret
estimativ - 150 000 lei.
Cuibul impletit din ierburi - are forma cuibului din bambus, insa e realizat din ierburi si ramurele uscate.
Este mai scump decat acesta, se strica mai repede, insa este bun deoarece ofera o izolare termica si

fonica mai buna, si este bun pentru perechile care nu prea se pricep la construit. De asemenea, se
ataseaza in interiorul coliviei. Pret estimativ - 200 000 lei.
Cuibul de tip cutie-din lemn sau din plastic - preferat deoarece este spatios, iar cel din plastic poate fi
curatat usor si refolositde nenumarate ori din cauza ca nu absoarbe umezeala si nu mucegaieste daca
e spalat dupa fiecare rand de pui. Pret estimativ - 22,00 lei.
Cuibul nu este gata sa primeasca ouale dindata ce a fost cumparat din magazin, ci reprezinta doar un
loc ideal in care pasarile isi pot amenaja cuibul propriu-zis. In vederea acestei amenajari, ele trebuie
sa aiba la dispozitie tot timpul materiale de constructie:
Materiale recomandate: pene moi (puf din perna), fibra de cocos (disponibila la pet-shop), servetele
taiate franjuri (NU COLORATE SAU PARFUMATE, ci simple!!! Parfumul este toxic pentru pasari, la fel
ca si pigmentul), ierburi uscate (a se preleva dintr-un loc ferit de poluare, reziduuri biologice sau
chimicale spre ex de pe camp. A se usca obligatoriu inainte, deoarece ierburile verzi pot mucegai
usor).
Materiale nerecomandate: rumegusul prea fin - praful emanat poate fi inhalat de pasari (pui sau
parinti), vata de bumbac (se poate incalci in jurul picioarelor sau puilor), orice tip de material sintetic,
parul altor animale de casa, ramurelele rigide.
Cuibul, inainte de a fi introdus in cuib, poate fi pregatit astfel: in treimea inferioara, pana la 5 cm de
intrare se poate pune talas pentru hamsteri (sa fie natural, alcatuit din bucati mari, si in special fara
miros, deoarece exista talas cu miros de lamaie, etc, care poate fi toxic) batatorit deoarece acesta
absoarbe umezeala din excremente impreuna cu mirosurile si prelungeste viata cuibului. Peste acesta
se aseaza un strat de cca 1 cm de ierburi uscate usor compactate, apoi putin puf din perna, care tine
si de cald. Ar trebui sa mai ramana in jur de 4 cm pana la intrare, spatiu pe care pasarile si-l vor aranja
dupa placul lor, carand materialele disponibile (ATENTIE: adica tot ce nu e comestibil si pot ridica si
incape) in cuib. Si, in caz ca nu sunt constructori prea priceputi, in acest cuib pot sa-si depuna ouale si
sa-si creasca puii. Dupa ce cuibul a fost bine fixat de colivie, trebuie puse la dispozitia pasarilor
materiale de constructie din cele recomandate mai sus. Acestea trebuie sa fie la indemana pana cand
se observa ca pasarile au introdus in cuib materiale pana aproape de intrare (zebrutelor le place sa
poata privi afara din cuib). In acest moment, trebuie luate materialele pentru a lasa acea mica bordura
de la intrare, care va preveni rostogolirea ccidentala a oualor sau a puilor din cuib. Daca se observa
oua in cuib, materialele trebuie scoase din colivie, deoarece zebrutele pot acoperi accidental ouale cu
materiale, fapt ce va duce la racirea, deci moartea lor. Din cand in cand vor mai aseza un strat subtire
de pene deasupra oualor, insa este normal.
OUALE
Dupa o perioada de curtare mai lunga sau mai scurta (se poate ajunge la curtare lunga de luni intregi),
in care masculul canta aproape tot timpul si din cand in cand adopta o postura foarte tantosa si
construieste cuibul, are loc imperecherea, care poate dura mai mult sau mai putin. Daca observati ca
masculul sta deasupra femelei si scoate sunete, indepartati-va si lasati-i sa-si continue treaba,
deoarece asta inseamna ca se "pregateste" un rand de oua fertile. De asemenea, acesta este punctul
din care ar trebui sa nu mai deranjati perechea decat pentru a schimba apa, a pune mancare sau a
schimba hartia de pe fundul coliviei. Cuibul nu se va atinge si se va evita sperierea sau orice supunere
la stress a perechii. De altfel, va trebui asigurata o sursa constanta de calciu (os de sepie si grit), insa
grit-ul va trebui indepartat imediat dupa ce au fost depuse ouale. In aceasta perioada trebuie asigurata
si lumina naturala foarte multa (sa nu uitam ca trebuie asigurat si un loc umbros in colivie), lumina atat
de necesara pentru producerea vitaminei D3 in organismul femelei, vitamina ce ajuta la asimilarea
calciului ingerat si la fixarea sa in coaja oualor care se formeaza. Daca sunt indeplinite aceste conditii,
dupa o perioada de gestatie de cca 8 zile, timp in care ouale ajung la maturitate in interiorul femelei.
(perioada in care trebuie sa aiba tot timpul la indemana osul de sepie, si hrana adecvata, reamintesc),
femela va depune cate un ou pe zi, lung de cca 1,5 cm, in jur de 5-6 oua in total, iar ouale vor avea o
coaja sanatoasa, care va proteja viata ce se dezvolta in interiorul lor ATENTIE: Ouale nu trebuiesc
atinse in perioada de incubatie de 13 zile deloc, deoarece porii de pe suprafata cojii, prin care respira
puii dinauntru, pot fi astupati de grasimi sau mizerie, sau parintii pot respunge oul. Se vor scoate din
cuib orice oua care nu au eclozat imediat dupa ce puii au inceput sa manance singuri. Puii vor ecloza
in aceeasi oridine. Cateodata nu vor ecloza toate ouale, unele fiind infertile sau racite accidental.
Clocirea incepe de obicei dupa ce a fost depus al treilea ou, insa (rar) poate incepe si mai tarziu, dupa
ce a fost depus tot randul. Odata ce au fost depuse ouale, masculul si femela vor cloci impreuna,

iesind pe rand sau amandoi din cuib pentru foarte scurte perioade de timp, pentru a se hrani. Din
momentul inceperii depunerii pana in momentul in care puii sunt independenti si apti de zbor, peste
cca doua luni, se recomanda contactul minim cu pasarile. Se va schimba apa, mancarea si substratul
de hartie, eventual se va muta colivia foarte rar, si atat! Nu urmariti prea mult pasarile sau activitatea
din cuib, deoarece parintii stresati pot abandona cuibul si lasa ouale sa se raceasca. Odata ce au fost
depuse ouale, trebuie scos din colivie Grit-ul (pietrisul-nisip fin), si pusa la dispozitie hrana bogata in
proteine pe langa semintele speciale (ou fiert tare si macinat sau mancare speciala de la pet-shop pe
baza de ou). Aceasta va fi schimbata des, deoarece oul se strica in cateva ore in conditii normale.
Odata ce vor ecloza puii, proteinele din ou si semintele dintr-un meniu complet pentru cinteze le vor
asigura o dezvoltare armonioasa si le vor intari organismul.
PUII
Cand puii eclozeaza (ies din ou), la 13 zile dupa ce oul a fost depus, sunt mici, orbi si lipsiti de pene.
Ei mai raman cu o urma din materialul nutritiv din ou, care le va ajunge pentru cca 3 zile. Daca parintii
nu ii hranesc in acest timp, ei vor muri. Imediat ce au iesit din ou, se va aude un sunet aproape
imperceptibil, un fff fff, iar parintii vor incepe sa iasa pe rand din cuib pentru a aduce mancare. Puii
cresc repede si au nevoie de cantitati din ce in ce mai mari de mancare. O mancare speciala pe baza
de ou poate fi cumparata de la pet-shop pentru aceasta perioada, cum ea contine si vitamine si
oligominerale atat de benefice pentru pui, insa se poate da si ou fiert macinat. Trebuie tinut minte ca
acum, pe langa cele doua ciocuri care trebuiau hranite inainte, mai sunt inca 4 sau mai multi pui
infometati mereu. Acel fff fff va evolua spre un piuit ascutit si puternic. Dupa cca 5 zile, puii isi deschid
ochii. Oricat de draguti vi s-ar parea acesti micuti, rezistati tentatiei de a-i lua in mana sau atinge,
deoarece pot fi parasiti de parinti. Va incepe sa le apara un penaj gri-deschis pufos si la varsta de cca
18 zile vor incepe sa se aventureze afara din cuib. Ei vor mai fi hraniti timp de 14-21 zile de catre
parinti, timp in care vor fi invatat sa se hraneasca si sa bea singuri, dupa care vor fi alungati din cuib
(intarcati) In acest moment se recomanda separarea puilor de parinti si scoaterea cuibului din colivie,
deoarece este mai bine ca parintii sa fie lasati sa se odihneasca in jur de 3 luni pana vor fi lasati sa
aiba pui din nou. Odata ce zebrutele au inceput sa se inmulteasca, nu se vor mai opri decat daca le
este indepartat cuibul. Data fiind durata lor de viata scurta, instinctul de reproducere este foarte
puternic. Mai multe randuri de pui scoase unul dupa altul vor slabi parintii si ii vor face mai vulnerabili
la boli, asa ca lasati-i sa se odihneasca. O merita.

Dupa ce puii au fost separati de parinti (imediat ce acestia au inceput sa-i alunge din apropierea
cuibului), ei vor trebui sexati (pe baza penajului sau al culorii ciocului). Odata ce au fost sexati, aveti
mai multe optiuni. Ori ii puteti da sau vinde la un pet-shop (din prudenta si pentru binele speciei, ca sa
evitati incrucisarea rudelor, nu duceti pasari de ambele sexe inrudite la acelasi pet-shop), ori ii puteti
tine (dar, prin separarea masculilor de femele, evitati formarea de perechi inrudite), ori, cel mai bine,
aveti personal grija sa pice in mainile cuiva care sa-i iubeasca si sa aiba grija de ei (la fel, nu dati
perechi). Zebrutele nu vor supravietui in libertate, asa ca pentru Dumnezeu, nu le dati drumul pe
geam!!! Si inca o data, nu lasati sa se imperecheze rude! Rezultatele pot fi de cosmar.
PARINTII
Dupa intarcare, cu siguranta zebrutele parinti vor incepe lucrul la un nou rand de pui. De tinut minte
este ca la zebrute mai greu este sa le opresti sa se inmulteasca odata ce au inceput decat sa le

pornesti, iar singura metoda prin care puteti impiedica inmultirea lor este indepartarea unui loc de
cuibarit. Este mult mai bine sa lasati acele pauze de 3 luni intre oportunitatile de a avea pui decat sa le
lasati sa scoata doua sau mai multe randuri, deoarece daca fac asa s-ar putea sa devina disperate
sau foarte frustrate odata ce le-a fost luat cuibul si pot avea loc batai sau pot chiar incerca sa
cuibareasca intr-o hranitoare!!! Ca sa nu mai mentionam ca ingrijirea puilor e o activitate foarte
obositoare. Veti observa ca, daca au avut timp sa se refaca, parintii vor fi mai vigurosi si mai apti de a
avea grija de un nou rand de pui. Femela va continua insa sa depuna oua, acesta fiind un lucru
normal. Nu va depune randuri intregi de oua, ci cate unul nefertil la intervale mari de timp.
Aici ve-ti gasi varietatile de culoare (mutatiile) pentru Zebra Australiana (Taenopygia guttata).