ASOCIAŢIA INTERNAŢIONALĂ

MASTERCLASS

ABORDAREA AUTISMULUI DIN PERSPECTIVA

ALIMENTAŢIEI

COORDONATOR:

Prof. Dr. Veronica Mitescu

Prof. Dr. Emanuel Tatomir

ABSOLVENT:

Covrig Anna Valentina

BUCUREŞTI

2021
 CUPRINS

ARGUMENT .............................................................................................................pag.2

CAPITOLUL I - Noţiuni generale despre nutriţia sănătoasă în autism.......................pag.5

CAPITOLUL II – Noţiuni legate de patologia şi alimentaţia corectă a persoanei din studiul de

caz ..................................................................................................................................pag.8

CAPITOLUL III – Studiu de caz .................................................................................pag.

CONCLUZII .................................................................................................................pag.

BIBLIOGRFIE .............................................................................................................pag.

1
 ARGUMENT

Am ales această temă, autismul, pentru că face parte din viaţa mea de aproximativ opt ani, iar
cea care a primit diagnosticul este fiica mea.

Atunci când a venit în viaţa noastră a fost momentul cel mai fericit din existenţa noastră de
până atunci, mai ales pentru că venea după o perioadă lungă de încercări eşuate de a rămâne
însărcinată. Eram pe punctul de ne resemna, când s-a întamplat miracolul şi a venit ea, fiica
noastră.

Este o vorbă care spune, să te bucuri de liniştea dinaintea furtunii, cam aşa aş putea descrie că a
fost sarcina pentru mine, acea linişte şi relaxare în aşteptarea acelui moment minunat când îţi ţii
prima dată copilul în braţe.

Acel moment a sosit, a fost exact aşa cum am visat. A urmat o perioadă de adaptare, atât a mea
cu rolul de mamă cât şi a puiului cu lumea în care a venit; cea mai frumoasă perioadă a noastră
aş putea spune. Apoi a venit, aşa dintr-o dată furtuna care ne-a întors lumea peste cap. Pentru tot
ceea ce a urmat nimeni nu ne-ar fi putut pregati îndeajuns.

Îngeraşul acela micuţ şi blând, peste noapte s-a transformat într-un copil vizibil tulburat,
neliniştit; parcă nimic nu o mai liniştea. Chiar dacă atunci încă nu ştiam ce înseamnă tot acest
comportament, instinctul de mamă îmi spunea că acest copil suferă şi nu ştiam ce să fac.

A urmat o perioadă în care am început să mă lupt cu morile de vânt. Lunile treceau iar fetiţa
mea rămânea în urmă din punct de vedere comportamental, emoţional, cognitiv. Eram din ce în
ce mai obosită, mai speriată şi nedumerită în acelaşi timp. Mă simţeam oarecum singură pentru
că nu primeam din jurul meu răspunsurile pe care le aşteptam. Când încercam să îmi exprim
fricile şi bănuielile legate de evoluţia ei, de comportamentul ei, primeam frecvent aceleaş
răspunsuri; din partea altor mame auzeam doar că aşa sunt copiii, unii mai cuminţi, alţii mai
năzdrăvani, mi se spunea des să am răbdare că va trece şi perioada asta.

Pediatrul ei îmi spunea cam acelaşi lucru doar că folosea termeni medicali, dar practic îmi
spunea acelaşi lucru, să aşteptăm.

Până la vârsta de un an am încercat să accept tot ce mi se spunea, am încercat să am răbdare,

deşi acest cuvând începea să devină extrem de enervant, când eu de fapt eram epuizată atât fizic
cât şi psihic. La un an, fetiţa mea nu dădea semne că ar face primii paşi singură, nu reuşea să
emită cuvinte, plângea foarte mult sau mai degrabă aş folosi cuvăntul „mâţâit”, era tot timpul
agitată, nu arăta interes pentru jucării sau pentru persoanele din jurul ei, avea anumite stereotipii
şi îşi încleşta muşchii corpului, în special atunci când trebuia să îşi manifeste emoţiile, îi lipsea
simţul de saţietate, cerea mâncare în permanenţă şi nu reuşea să se oprească până nu se umplea
stomacul complet iar apoi avea episoade când voma foarte mult. Singurul lucru care o liniştea era

2
muzica clasică şi atunci când o ţineam în braţe, astfel toate activităţile le făceam cu ea în braţe.
Cu toate acestea mi se spunea să am răbdare.

Când a venit momentul să mă întorc la muncă, ea avea în jur de 18 luni. Am înscris-o la creşă
şi în prima zi când a trebuit să o las acolo, a fost pe cât de comfortant, pentru că însemna să am
puţin timp pentru mine, pe atât de greu. Nu era acelaşi sentiment care se vedea în ochii altor
părinţi care îşi lăsau copii pentru prima dată; era un sentiment de frică pentru ceea ce avea să
urmeze, parcă aveam o presimţire. A fost momentul acela când cineva în afară de mine mi-a
confirmat că ceva nu era în regulă. Nu era zi în care să nu ma aştepte una sau două persoane la
creşă cu un set de reclamaţii: a tras copiii de păr, mănâncă tot ce prinde în mână, este hiperactivă
şi lista poate continua la nesfârşit. Când auzeam toate acestea am realizat că deja nu mai era
vorba doar de vocea mea interioară, e vorba de alte persoane care îmi confirmă bănuielile şi fără
să îmi dau seama am intrat în negare. Nu puteam să concep că puiul meu perfect, frumos ca un
îngeraş, atât de mult aşteptat, în ochii societăţii nu este „perfect”, este “defect”.

Aici începe lupta interioară în fiecare părinte, în special în mamă: „eu sunt de vină, am greşit
cu ceva, nu sunt capabilă să cresc un copil”. În aceea perioadă am auzit pentru prima oară
termenul de “autism“. Chiar şi aşa în negare, într-o zi după ce am lăsat-o la creşă am căutat pe
internet ce înseamnă. Am căzut într-o prăpastie şi mai mare pentru că pe lângă altele, reieşea
adesea faptul că lipsa afecţiunii faţă de copil, răceala mamelor ar declanşa autismul la copii.
Aceasta era teoria mamei frigiderului. Tot ceea ce am citit despre autism nu reuşea să ajungă la
mine, deoarece eu eram blocată la gândul că “eu sunt de vină”, din cauza mea copilul meu este
“bolnav”.

A urmat o perioadă grea, în care am cerut părerea mai multor medici pediatrii, psihologi şi nu
numai iar pe la vârsta de doi ani jumate a primit diagnosticul de elemente din spectrul autist care
la vârsta de patru ani s-a definitivat cu diagnosticul de autism.

Am început orele de terape ABA, terapie ocupaţională cu internări chinuitoare la

neuropsihiatrie infantilă, peste toate acestea aş fi putut trece cu mai multă uşurinţă dacă aş fi
văzut îmbunătăţiri, din păcate era chiar invers, îmi pierdeam puiul tot mai mult, avea nevoie de
ajutor şi nimeni nu avea soluţia.

Din disperare de cauză am acceptat chiar şi tratamentul recomandat de la neuropshiatrie care

conţinea o serie de medicamente neuroleptice. A fost cea mai grea decizie pe care a trebuit să o
iau, mai ales după o scurtă cercetare legată de ceea ce însemna această medicamentaţie. Cel mai
grav era că nu primeam raspuns la întrebarea „De ce?”, Ce înseamnă Autismul? Ce pot să fac
altceva decât să îmi amorţesc copilul prin medicamentaţie, fără să întrezăresc o licărire de
speranţă în comportamentul ei. Răspunsul era mereu acelaşi: Nu ai ce face, autismul nu are o
cauză, nu are vindecare, acceptă şi încearcă să iţi trăieşti viaţa.

Mi se rupea sufletul să îmi văd fetiţa condamnată la o viaţă care se rezuma la internări la
neuropsihiatrie, terapii care practic însemnau un dresaj, retragerea din viaţa socială pentru că nu

3
era acceptată nici în instituţiile de învăţământ, nici de către copiii din jur, dar mai grav, nici
măcar parinţii copiilor nu găseau calea de a accepta ca, copiii lor să înveţe alături de un copil cu
autism. Îşi dorea să meargă în parc să vadă copiii, să se joace cu ei însă în stângăcia ei, prin
manifestarea sa reuşea să îi indepărteze pe toţi, terminându-se cu o criză de nervi datorată
frustrării.

Sătulă de întrebări fără răspuns, obosită şi fără speranţă începeam şi eu să mă pierd. Eram pe
punctul de a mă resemna, coincidenţa sau nu a făcut să ajungă la mine informaţia că se va ţine o
conferinţă pe tema abordării biomedicale a autismului, la noi în ţară.

A fost acel moment care a schimbat viaţa întregii familii, nu doar pe cea a fiicei mele.
Întrebările mele şi-au primit răspunsul. Am aflat că autismul are o cauză, există o soluţie care
poate duce la vindecare, axându-ne pe tratarea cauzei şi nu doar înlaturarea simptomelor.

4
 CAPITOLUL I

Noţiuni generale despre nutriţia sănătoasă în autism

Atunci când am înţeles că autismul înseamnă un cumul de reacţii ale unui organism, un creier
puternic inflamat din cauza metalelor grele, intoleranţelor alimentare, a disbiozei intestinale, a
fost momentul când am luat una dintre cele mai înţelepte hotărâri de până atunci; ne-am
schimbat în primul rând stilul de viaţă, am introdus Dieta Carbohidraţilor Specifici, am eliminat
toate produsele de curăţenie, de igienă personală care conţineau parabeni, aluminiu, pasta de
dinţi cu fluor, am început un proces de eliminare a metalelor grele din creier şi din corp, cu
ajutorul dietei am curăţat intestinul.

Rezultatele au fost miraculoase, atât de miraculoase încât medicii la care mergeam înainte au
preferat să ia în considerare faptul că au greşit diagnosticul decât să recunoască metodat
biomedicală pe care am implementat-o ca fiind o metodă benefică.

Astfel introdusă Dieta Carbohidraţilor Specifici fără lactate eliminând toate polizaharidele,
adică toate grânele, toate lactatele şi zahărul de masă. A fost extrem de greu pentru că asta a
însemnat să eliminăm tot ceea ce iubea ea să mănânce.

Dieta Carbohidraţilor Specifici fără lactate se bazează pe studiile doctorului Haas care trata
boala celiacă şi alte boli ale tractului intestinal în anii 1950 în Statele Unite ale Americii. Apoi
Elaine Gottschall şi-a petrecut tot restul vieţii studiind legătura dintre intestine această dietă.
Dieta a fost implementată cu succes şi în tratamentul a mii de copii diagnosticaţi cu autism fiind
adaptată fără lactate deoarece aceşti copii nu tolerează cazeina sau lactoza.

Dieta se concentrează pe îmbunătăţirea digestiei adresându-se problemelor de diaree,

constipaţie, disbioză intestinală, intestine permeabile şi mielelor scăzute de mieronutrienţi.

Pentru a vindeca tractul intestinal e nevoie de echilibru în flora intestinală. Această dietă face
exact acest lucru – echilibrează flora intestinală prin privarea microbilor intestinali de sursa lor
de energie, numărul lor scăzând treptat, împreună cu produsele pe care le produc.

Odată cu bacteriile nocive, proteinele care nu sunt descompuse în aminoacizi pot intra în sânge
şi provoca de asemenea inflamaţie. Pentru a se proteja de aceste proteine sistemul imunitar
încearcă să le neutralizeze prin crearea de anticorpi. Cele mai cunoscute astfel de proteine sunt
gluten si cazeina.

Comparaţi cu alţi copii sănătoşi copiii cu autism au nivele mult mai ridicate de anticorpi pentru
gluten şi cazeină.

Dieta fără gluten şi fără cazeină nu este suficientă deoarce carbohidraţii complecşi nu sunt
digeraţi şi în continuare bacteriile nocive alimentând un cerc vicios. S-a observat că înlocuind
5
pâinea şi lactatele cu produse ca orezu, cartoful sau alte tipuri de amidon sau chiar cumpărând
produse fără cazeină şi gluten din magazine, cu aditivi sau extra zaharuri adăugate a apărut un
declin în evoluţia copiilor.

Alimentele interzise în Dieta Carbohidraţilor Specifici fără lactate sunt:

• Toate grânele: cerealele, orezul, porumbul, bulgur, hrişcă, mei, amaranth, quinoa - chiar
dacă nu este considerată grână are conţinut ridicat de amidon.
• Cartoful, cartoful dulce, nătul, soia, fasolea black eyed, ...., garbanzo sau pinto, rădăcini
cu amidon de tipul cassava, igmame sau legume care conţin aditivi artificiali.
• Laptele şi derivatele din lapte cu excepţia untului clarificat ghee.
• Dulciurile procesate, zahărul de masă, siropul de porumb, melasa.
• Toate mâncărurile procesate, inclusiv produse fără gluten care au aditivi artificiali,
conservanţi, coloranţi, produsele în conserve de orice fel, mezelurile, condimente
amestecate cu alte ingrediente cum ar fi tot felul de lianţi, conservanţi, uleiurile de gătit
cu aditivi, cum ar fi spray-urile de gătit, uleiul de soia, uleiul de canola, de porumb şi
uleiul de struguri, condimente de tipul muştar, ketchup, maioneză etc. care conţin deja
gluten, zahăr şi alţi aditivi
• Să se evite ştevia, agave, ciocolata, roşcovele, cacaoa.

Alimentele permise sunt:

• Carnea: de peşte (proaspătă sau congelată, dar nu afumată decât în mod natural), de pui, de
curcan, de vită, de porc, de miel, etc.
• Majoritatea legumelor, cu excepţiile enumerate mai sus.
• Toate fructele cu menţiunea că bananele trebuie consumate când sunt foarte coapte, cu
puncte negre pe ele (amidonul din ele se transformă în monozaharide în urma procesului
de coacere).
• Leguminoasele gen fasolea albă, lintea şi fasolea lima sau cea roşie, cu specificaţia că
trebuie ţinute la înmuiat minim 12 ore iar apa schimbată în repetate rânduri pentru că ele
conţin în coajă carbohidtraţi complecşi care se elimină odată cu procesul de înmuiere.
• Toate nucile şi seminţele sau diverse unturi de nuci şi seminţe fără conservanţi.
• Laptele de nuci sau laptele de cocos.
• Ulei de măsline, de cocos, de avocado, de nuci, ocazional se pot folosi ulei de floarea
soarelui si ulei de susan, procesate la rece. Uleiul de in este permis în cantităţi limitate .
• Ca îndulcitor se poate folosi mierea, atâta timp cât copilul are peste 12 luni

6
• Se pot folosi toate mirodeniile şi condimentele, dar să nu fie contaminate sau să nu aibă şi
alte ingrediente sau conservanţi în compoziţie.
• Se recomandă consumul de apă şi numai în cantităţi limitate sucurile de fructe, doar cele
100% naturale, fără zahăr adăugat, preferabil făcute proaspăt, diluate pe jumătate cu apă.
Pentru a putea pune în practică această nevoie a trebuit să schimbăm stilul de viaţă,
complet din toate punctele de vedere. Primul pas a fost să înlocuiesc vechea listă de
cumpărături cu una nouă, ceea ce a fost destul de greu de făcut. În acelaşi timp a fost un
punct de trezire pentru mine, pentru că am realizat cât de puţină mâncare, produse
sănătoase se află în oferta magazinelor obişnuite.
Dieta Carbohidraţilor Specifici fără Lactate (DCS - FL) încetineşte sau opreşte complet
procesul de fermentaţie prin evitarea mâncărurilor care nu pot fi digerate complet şi
totodată scoţând din alimentaţie alte zaharuri sau aditivi artificiali.
În condiţiile în care există o floră intestinală dezechilibrată, intestine permeabile şi un
sistemt digestiv stresat care nu mai poate digera decât parţial sau deloc cei mai complecşi
carbohidraţi, dieta DCS – FL ajută organismul să se repare singur şi să ducă mai departe
funcţiile normale.

7
 CAPITOLUL II

Noţiuni legate de patologia şi alimentaţia corectă a persoanei din studiul de caz

Dacă până în anul 1979 era rar întâlnit (1 la 10.000 de copii), statisticile internaţionale
realizate începând cu anii 1990 relevă o incidenţă alarmantă a tulburărilor din spectrul
autismului: 1 la 166 de copii sau chiar 1 la 88 de copii conform US Federal Centers for
Disease Control în martie 2012, fiind o afecţiune mai des întalnită decât cancerul,
diabetul, SIDA, sindromul Down ş.a.
Doctorul Bernard Rimuland, psiholog şi tatăl unui copil cu autism a fost cel care a
demonstrat prin cercetările sale că autismul nu este o boală declanşată de “parinţii reci”,
cum se credea până atunci ci este de fapt o tulburare biologică. Autismul a fost
recunoscut până recent ca o boală mentală dar ultimele cercetări atestă că este de fapt o
condiţie biomedicală, cu multiple cauze biologice care pot fi tratate.
Toţi copiii cu TSA manifestă deficienţe de socializare, de comunicare verbală sau
nonverbală şi comportamente repetitive şi stereotipe. Fiecare dintre aceste simptome se
manifestă în grade şi prin comportamente diferite la fiecare copil\persoană cu autism.
Noul mod de a privi autismul este să căutăm cauza acestor simptome în afara creierului,
să înţelegem de unde au apărut. Acest mod provine din faptul că s-au observat schimbări
majore în diminuarea sau chiar dispariţia acestor simptome în momentul în care s-a
intervenit cu schimbări în dietă: prin implementarea unei diete sărace sau chiar lipsite de
polizaharidele şi introducerea probioticelor şi a mâncărurilor fermentate.
Aceste schimbări majore coincid cu momentul în care se îmbunătăţeşte funcţia tractului
intestinal – odată cu vindecarea intestinală se diminuează sau chiar dispar anxietatea,
mişcările repetate, stereotipiile, întârzierile în limbaj, funcţiile cognitive, condiţiile de
inflamaţie a pielii, infecţiile cronice, eczemele.
Tractul intestinal este un ecosistem foarte complex cu trilioane de microorganisme
alcătuite din mii de specii care interacţionează unele cu altele în echipă. Acestea
formează microbiomul intestinal. Aceste microorganisme: bacterii, viruşi, fungi,
protozoare împreună cu toate genele lor (aproximativ 5 milioane de gene) sunt în număr

8
de 10 – 1 faţă de celulele umane. Putem spune că suntem mai mult microbi decât suntem
umani. Cercetătorii au numit microbiomul „organul nostru uitat”.
Sunt mai mulţi microbi în intestine decât toate celulele umane la un loc şi ei au un rol
esenţial în homeostatie. Un dezechilibru în acest ecosistem microscopic poate aduce
urmări grave sănătăţii organismului uman.
Bacteriile din sistemul digestiv pot influenţa aspecte importante ale biologiei, nu doar
afectând creierul prin nervul vag dar şi prin moduri prin care bacteriile comunică cu
sistemul imunitar dar şi cu emoţiile. Emoţiile sunt în strânsă legătură u funcţiile digestive.
Dezechilibrele în microflora intestinală cauzează probleme mari nu doar în cazul
autismului ci şi în cazul bolilor autoimune, diabetului, reumatismului etc.
Universitatea de Medicină Virginia a demonstrat în iunie 2015 că sistemul limfatic
conectează diect creierul cu intestinele prin vase limfatice care pornesc din intestine şi
ajung direct la creier.
Într-un studiu medical din 2013 s-a observat că bacteria probiotică trasnmite semnale
creierului şi schimbă practic conectivitatea creierului permiţând persoanei un răspuns mai
pozitiv la stres. Dacă bacteria sănătoasă din intestine determină o stare pozitivă a
creierului, atunci e foarte posibil ca bacteria nesănătoasă care produce fermentaţie
anormală să determine un impact negativ asupra creierului.
Tot bacterille din intestine apără organismul împotriva infecţiilor, au rol în dezvoltare
sistemului imunitar, în depozitarea de grăsimi, în reglarea angiogenezei şi dezvoltarea
comportamentului, ajută procesul de detoxifiere.
Totodată, bacteriile intestinale au un rol fundamental în procesul de digestie, în
digerarea polizaharidelor, în abosbţia de nutrienţi şi nu doar atât. Ele chiar produc
vitamine esenţiale existenţei şi bunei funcţionări a organismului. Este cunoscut faptul că
există bacterii care produc vitaminele B1, B6, B12, vitamina K, acidul folic.
În diferitele condiţii, intestinele care nu funcţionează sută la sută pot fi uşor copleşite de
ingestia de carbohidraţi complecşi are necesită multiple procese digestive. S-a observat că
aceşti carbohidraţi nedigeraţi şi practic neabsorbiţi nu trec pur si simplu prin intestine, ci
rămân în tractul intestinal şi sunt folosiţi de către diferiţi patogeni din flora intestinală
care depind de aceşti carbohidraţi pentru a se înmulţi, rezultatul fiind un dezechilibru al
microbiomului intestinal, o înmulţire prea mare a diferitelor bacterii şi drojdii care supra

9
solicită tractul intestinal cu compuşii pe care îi elimină, concurează pentru nutrienţi,
stresează sistemul imunitar şi declanşează inflamaţia prin intestine permeabile.
Înainte se credea că nu este posibil ca mucoasa intestinală să devină permeabilă şi să
permită anumitor elemene să ajungă în sânge, dar acum s-a demonstrat că de fapt, acest
lucru este posibil – toxinele, bacteriile şi viruşii, pot determina apariţia unor mici găuri şi
a intestinelor permeabile.
Totodată drojdia şi bacteriile schimbă aceşti carbohidraţi în moduri care rănesc
intestinele prin fermentarea excesivă sau eliberarea de compuşi nocivi pentru organism,
intestinele răspunzând cu exces de mucus.
Şi astfel se intră în cercul vicios pe care urmează să îl prezint în paginile următoare,
rezultatul fiind un mediu care încurajează înmulţirea excesivă şi continuă a bacteriilor
digestive nocive şi a drojdiei, iniţiind astfel un lanţ de evenimente iniţiind astfel un lanţ
de evenimente care să întreţină perpetuarea lor.

10
 Se instalează astfel disbioza intestinală, adică un dezechilibru între speciile bacteriene
protectoare şi speciile bacteriene considerate a fi patogene, interferând cu activitatea
intestinală fiziologică.
Gazda umană va pofti carbohidraţi complecşi, în special pâine, dulciuri rafinate, lactate,
lucru deja cunoscut de către părinţii copiilor cu autism, una dintre marile problemele cele
mai mari fiind dieta extrem de limitată a copiilor lor.
Majoritatea copiilor cu autism suferă de probleme gastrointestinale cum ar fi diaree,
constipaţie cronică, reflux gastroesofagian, balonare, crampe, gaze excesive, au un
discomfort abdominal major, mai ales cei mai mici sau non verbali, nu pot să comunice
suferinţa şi devin foarte agitaţi, cu strigăte, mişcări repetate, sau alte simptome relatate în
2010 într-un raport al Academiei Americane de Pediatrie: ticuri nervoase, înghiţiri
frecvente, ţipete, plânsete fără motiv aparent, oftări repetate, gemete, grimase, scrâşnit
din dinţi, mâncatul constant, mestecatul de haine, aplicare de presiune pe abdomen,
sprijinitul abdomenului pe mobilă sau alte diferite obiecte, atingerea cu degetul a gâtului,
orice ţinută ciudată a corpului, arcuirea spatelui, agitaţie, sărituri în sus şi în jos,
stereotipii, comportamente de auto-rănire, agresivitate asupra sinelui sau celorlalţi.
Din numeroasele studii efectuate s-a observat că în comparaţie cu copiii sănătoşi , copii
cu autism au nivele scăzute de vitamina B12, iar simptomele asociate cu acest fapt pot fi
următoarele: meteorism, diaree, constipaţie, anorexie, la copiii încă în dezvoltare – tonus
muscular slab, ataxie, macrocitoză, incapacitatea de a se dezvolta în parametrii normali,
schimbări cognitive, comportamentale, halucinaţii, psihoză, paranoia, depresie,
comportament violent etc.
S-a observat totodată că unele specii gen Clostridia, sunt cu mult mai ridicate decât la
copiii sănătoşi. Clostridia produce acid propionic, toxic pentru creier, determină apariţia
intestinelor permeabile prin slăbirea joncţiunii strânse a mucoasei intestinale, trece apoi
în sânge, determină inflamaţia afectează semnalizarea de la celulă la celulă, duce la
compromiterea funcţionării mitocondriilor, deci practic modifică capacitatea creierului de
a folosi energie, creşte stresul oxidativ, epuizează creierul de diferite molecule, cum ar fi
antioxidanţi, neurotransmiţătorii, omega 3. Totodată declanşează simptomele cunoscute
autismului.

11
 S-a mai observat un surplus de bacterii din speciile Streptococcus, Enterococcus şi
Preootella, care consumă sulful din organism , împiedicând astfel procesele de
detoxifiere, o funcţionare eficientă a sistemului nervos şi încurajând procesul de intestine
permeabile.
Science Direct a publicat în 2015, un studiu care atestă clar că microbiomul se schimbă
în funcţie de mulţi factori externi. Până la naştere, copilul nu deţine nici o floră intestinală
– el o preia în timpul naşterii, din flora existentă pe canalul de naştere şi o dezvoltă şi o
variază în funcţie de ceea ce urmează ulterior în viaţa sa: alimentaţie, tratamente cu
medicamente şi\sau antibiotice, boli, terapii, călătorii. Ceea ce este important de reţinut
este faptul că bacteria urmează dieta şi nu invers!
“TOATE BOLILE ÎNCEP ÎN INTESTIN”
Hipocrate
Înmulţirea excesivă a bacteriilor din intestine distruge enzimele de pe suprafaţa
celulelor intestinale, prevenind digestia carbohidtraţilor şi absorbţia lor şi îi păstrează
disponibili pentru fermentaţia ulterioară. În acest punct, tractul intestinal încearcă să se
protejeze de leziunile mecanice şi chimice determinate de toxinele microbilor, acizi şi de
prezenţa acestor carbohidraţi nedigeraţi şi neabsorbiţi astfel se creează un strat excesiv de
mucus.
Fermentaţia anormală prelungită cauzează probleme grave intestinului mic. Bacteriile
nocive produc şi mai multe bacterii nocive devenind majoritare astfel producând anumiţi
acizi şi gaze. Acizii distrug mucoasa intestinală iar gazele provoacă balonări şi durere –
procesul de fermentare anormală. Spre exemplu, lactoza din 30 ml de lapte dacă nu este
digerată şi absorbită produce aproximativ 50 ml de gaze în intestinele unei persoane
sănătoase şi până la peste 100 ml în intestinele deja bolnave.
Procesul de fermantaţie anormală duce la scăderea nivelului de vitamine şi minerale
vitale pentru funcţionarea organismului. Bacteriile nocive blochează absorbţia sau
folosesc ele însele aceste vitamine şi minerale si astfel apare malabsorbţia.
Dieta Carbohidraţilor Specifici fără Lactoză distruge acest cerc vicios prin faptul că
elimină sursele de energie pentru bacteria nocivă, aceasta nu mai are hrană şi moare
treptat. Pe măsură ce intestinul permeabil se vindecă, bacteriile nocive şi toxinele nu mai

12
ajung în sânge. Flora intestinală se repară şi corpul primeşte nutrienţii necesari, stresul
oxidativ încetează.
Adresându-se acestor probleme dieta îmbunătăţeşte nutriţia, aduce mai multă energie
celulelor şi întăreşte sistemul imunitar cu îmbunătăţiri cognitive, în socializare,
comunicare, conştientizare şi stabilitate emoţională.
Prin urmare odată vindecate problemele digestive, se îmbunătăţeşte comportamentul.
Procesul de inflamţie din creier dispare, acest fapt permite corpului să se vindece
indiferent de vârstă.
Scopul dietei este să reducă nivelul de radicali liberi din organism prin reducerea
expunerii la poluare, să păstreze doar hrana digerabilă care oferă cantitatea maximă de
nutrienţi pentru gazda umană şi minimă pentru microbii nocivi intestinali şi prin
asigurarea că nutrienţii cheie sunt absorbiţi în organism. Astfel se merge pe principiul că
doar carbohidraţii care nu necesită un proces complex de digestie se pot ingera, adică
monozaharidele, zaharurile simple ca mierea, fructele şi legumele care sunt digerate
complet chiar dacă tractul intestinal este distrus sau bolnav.
În procesul unei digestii normale corpul descompune hrana în bucăţele tot mai mici
până când aceasta este absorbită în intestinul mic. Spre exemplu polizaharidele cum ar fi
amidon din pâine, cartofi, porumb, soia sau orez ar trebui descompuse dintr-un
carbohidtrat complex în zaharuri duble şi în final în zaharuri simple care sunt absorbite de
către intestinul subţire în sânge.
Dizaharidele sunt zaharuri alcătuite din două molecule care rămân combinate cum ar fi
zaharurile din lapte sau zahărul de masă - practic mucoasa intestinală nu poate să le
desfacă pentru digestie şi ajung să hrănească bacteriile nocive în special din colon şi
acestea ajung să se înmulţească peste măsură.
Ca să se înţeleagă mai bine procesul de digestie al carbohidtraţilor trebuie să analizăm
mucoasa intestinală şi la rolul pe care îl au microvilii în ultima parte a acestui proces.
Aici intervine rolul important al enzimelor (maltoza, isomaltoza, sucraza şi lactoza),
enzime localizate în microvili, care desfac şi practic digeră dizaharidele, adică acele
zaharuri cu două molecule cum ar fi lactoza, sucroza, maltoza şi izomaltoza, provenite
din lapte, zahăr, amidon, grâne. Practic aceste dizaharide sunt desfăcute în monozaharide,
într-o singură moleculă şi doar astfel pot fi complet digerate şi transmise în sânge.

13
 Simpla localizare a acestor enzime digestive în microvili le face foarte vulnerabile, ele
putând fi uşor deteriorate din diferite cauze: deficienţa de acid folic sau de vitamina B12,
substanţe toxice produse de drojdii, bacterii, paraziţi, gastroenterită, diaree cronică,
intoleranţe la proteina din lapte, la proteina din soia, boala Chron etc.
Pe lângă acestea, dacă se creează un strat excesiv de mucus în intestine, acesta nu mai
permite contactul între enzimele din microvili şi dizaharide.
Practic întreaga structură a suprafeţei intestinale se schimbă şi ultima etapă din procesul
de digestie al carbohidraţilor nu mai poate avea loc, făcând imposibilă asimilarea lor în
organism.
Rămaşi astfel în intestin ei furnizează energie pentru procesul de fermentaţie şi
înmulţire excesivă a microbilor nocivi. Aceştia din urmă elimină o mulţime de toxine
care continuă să irite mucoasa intestinală, determinând o producţie de mucus în exces.
Nutrienţii necesari nu mai sunt absorbiţi prin peretele intestinal iar vitaminele şi
mineralele nu sunt absorbite cum trebuie – apare procesul de malabsorbţie.
Într-un târziu, celulele goblet producătoare de mucus se epuizează şi apar ulceraţii ale
suprafeţei intestinale prin care pot trece tot felul de proteine, microbi, toxine etc.

14
 Prin implementarea Dietei Carbohidraţilor Specifici fără Lactate se elimină
dizaharidele şi polizaharidele, privând populaţia excesivă de microbi din intestine de
propria sursă de hrană.
Pe măsură ce rămân fără energie microbii mor, flora intestinală începe să se echilibreze,
produsele toxice se reduc considerabil iar stresul asupra mucoasei intestinale scade.
Celulele goblet nu mai sunt nevoite să producă mucus în exces că activitatea aşa că
activitatea lor scade.
Ulceraţiile suprafeţei intestinale se vindecă, legăturile intercelulare ale celulelor
mucoasei intestinale se repară permeabilitatea intestinală este reversată iar disbioza
dispare.

Procesul de malabsorbţie încetează, nutriţia se îmbunătăţeşte, celulele primesc mai

multă energie iar condiţia sistemului imunitar se îmbunătăţeşte.
Corpul primeşte nutrienţii necesari, inflamaţia dispare şi organismul se vindecă.
Prin urmare, odată vindecate problemele digestive, se îmbunătăţeşte şi comportamentul.

15
 CONCLUZIE

Definiţia Autismului din puncutul de vedere al DEX – ului este o tulburare psihică prin
ruperea contactului cu realitatea exterioară şi prin trăirea excesivă a unei vieţi interioare,
unul din simptomele fundamentate ale schizofreniei. Tratamentul oficial aplicat copiilor
cu autism este asemănător celui folosit în schizofrenie, unde adăugăm terapiile ABA, iar
dacă ar fi să citez, sfatul pe care l-am primit noi de la Neuropsihiatrie infantilă ar fi
acesta: „Obişnuiţi-vă cu ideea că ea nu va fi niciodată “normală”, autismul nu are cauză
iar astfel nici vindecare , noi îi vom administra un tratament care o va ţine liniştită ca voi
să vă trăiţi viaţa normal.”
Aceste cuvinte îmi răsună şi azi în minte şi îmi trezesc aceeaşi oroare pe care mi-au
produs-o prima dată când le-am auzit.
Din fericire mi-am ascultat instinctul şi am urmat calea pe care Dumnezeu sau Sursa
sau Universul , indiferent de denumire mi-a arătat-o şi anume Prima Conferinţă de
Abordare Biomedicală a Autismului de la noi din ţară, găzduită şi iniţiată de un înger de
om care a trecut prin aceleaşi orori ca şi mine şi ca toţi părinţii ai căror copii primesc
eticheta de AUTIST.
La această Conferinţă am primit confirmarea că autismul se „vindecă”, am putut pentru
prima dată să dau deoparte acea frică vină care mă urmărea de când am citit acele cuvinte
care apăreau atât de des atunci când căutam informaţii despre Autism: „teoria mamei de
frigider”, cum alte cuvinte insinuarea că mamele ar fi vinovate pentru autismul copilului
lor.
Am învăţat că prin mâncare poţi face minuni! Prin combinarea unei diete adecvate cu
suplimentarea unor vitamine, minerale, neurotransmiţători şi la fel de important prin
eliminarea metalelor grele, copiii şi în unele cazuri chiar şi adulţii cu autism pot primi o
şansă mai bună pentru a duce o viaţă frumoasă şi cât mai aproape de „normal”, deşi
parcursul experienţei noastre am ajuns la o concluzie neaşteptată: Normalul nostru în care
vrem să îi aducem pe aceşti copii speciali, nu e deloc „normal” şi sănătos. Poate ar trebui
să învăţăm şi noi câte ceva din „normalul” lor, ca şi umanitate am avea foaarte multe de
câştigat. Am putea experimenta sinceritatea în forma ei cea mai pură, iubirea

16
necondiţionată, creativitatea, abilitatea de a ne conecta la tot ceea ce este dincolo de viaţa
frenetică în care suntem blocaţi.
Chiar dacă în perecepţia marii majorităţi a oamenilor, alimentaţia este legată strict de
satisfacerea nevoii de saţietate, indiferent de calitatea alimentelor ingerate, realitatea este
total diferită, noi suntem ceea ce mâncăm.
Efectele implementării Dietei Carbohidraţilor Specifici fără Lactate, în cazul fiicei mele
s-a văzut deja din prima săptămână. Cu ajutorul dietei amm reuşit am reuşit să diminuăm
semnificativ hiperactivitatea, a reuşit să lege cuvinte într-o propoziţie şi mai apoi în fraze,
dar şi mai important erau cuvinte cu sens fără ecolalie. Un alt efect, la fel de important a
fost faptul că a reuşit pentru prima dată să pedaleze bicicleta, având în vedere că am
încercat anterior în toate modurile posibile şi cu toate tipurile de biciclete, fără nici un
rezultat.
Am înţeles astfel că dieta este un instrument deosebit în ameliorarea simptomelor
specifice spectrului autismului. Bineînţeles, este doar unul dintre paşii pe care i-am
implementat dar cu o valoare inestimabilă.
Dieta a fost de asemenea un instrument important în lupta cu eliminarea metalelor din
corp. Pentru a putea detoxifia corpul e nevoie de un intestin curat, populat cu bacterii
benefice. Cu această dietă, disbioza intestinală poate fi tratată tocmai prin restabilirea
echilibrului dintre bacteriile benefice şi cele mai puţin benefice.
Anthony William, un renumit Mediu Medical, susţine că ADHD şi autismul produc noi
generaţii de copii care vor fi mai bine echipaţi pentru a rezolva probleme ale umanităţii şi
pentru a-i imprima acesteia un curs mai bun. Prin anii 1970 a fost creată o expresie pentru
a-i desemna pe aceşti copii: copiii indigo. Este vorba de copii cu înzestrări cu totul
speciale, geniul şi intuiţia de excepţie, iar în unele cazuri chiar cu anumite capacităţi
paranormale cum ar fi telepatia.
Tot el afirmă că autismul apare din cauza mercurului şi aluminiului care ajung în
canalul cerebral median ce divide între cele emisfere.
Canalul median al creierului este localizat chiar înre cele două emisfere. Acest canal
formează o conexiune energetică metafizică între cele două emisfere cerebrale, permiţând
schimbul de informaţii între acestea.

17
 Copiii au un canal median liber, care le permite să comunice simultan cu alte fiinţe şi
cu lumile spirituale, inclusiv să vadă lucruri pe care adulţii nu le mai pot vedea, cum ar fi
îngerii şi prietenii imaginari.
Atunci când metalele grele toxice pătrund în canalul cerebral median, care ar trebui să
fie deschis şi liber, ele blochează transmisiile electrice şi metafizice dintre cele două
emisfere. Acest lucru forţează creierul să găsească modalităţi alternative de a permite
acest schimb. El se adaptează la situaţie, iar copilul începe să acceseze inconştient zone
ale creierului său pe care cei mai mulţi dintre oameni nu le folosesc niciodată.
Energia electrică şi metafizică are dificultăţi în a-şi gasi calea pe acest teritoriu
nemarcat. Impulsurile electrice ale nervilor încep să activeze neuroni şi
neurotransmiţători pe căi neuronale care nu ar trebui activate înainte de 18 ani.
Copiii cu autism îşi dezvoltă neuroni cerebrali speciali, în deosebi la nivelul lobului
frontal. Aceştia facilitează comunicarea cu ceilalţi oameni şi capacităţi intuitive de
„citire” a oamenilor. Acest lucru poate părea surprinzător, întrucât copii care suferă de
autism pot manifesta calităţi antisociale care îi fac să pară închişi în sine. În realitate,
focalizarea lor asupra intereselor lor personale reprezintă o modalitate de a evita să se
simtă copleşiţi de abundenţa de informaţii pe care le percep de la cei din jur. Această
focalizare ascunde puternica dezvoltare intuitivă a acestor copii.
Lor li se formează neuroni noi nu doar în lobul frontal, ci şi în alte părţi ale creierului,
cum ar fi sistemul limbic care procesează comportamentele, emoţiile şi dorinţele. Noii
neuroni formaţi sunt uşor de excitat, fapt care explică agitaţia şi celelalte probleme
asociate cu ADHD. Acest lucru este încă şi mai adevarat în cazul copiilor autişti, care îşi
formează foarte mulţi astfel de neuroni evoluaţi şi adaptabili.
Ca şi mamă a unui copil cu autism am am avut şi am în continuare ocazia să descopăr,
să pătrund în zonele cele mai întunecate despre care se scrie şi se vorbeşte mai puţin.
Fiecare zi este o experienţă în sine atunci când autismul, e un membru al familiei. Viaţa
noastră s-a schimbat radical din momentul când acest „Maestru”, cum îmi place mie să o
numesc pe fiica noastră, a apărut în familie. Deşi poate părea ciudat pentru unii, dar
pentru noi a fost o binecuvântare. Ea este cea care ne-a călăuzit spre un stil de viaţă
sănătos, mi-a deschis calea spre spiritualitate, mi-a deschis orizonturile vieţii şi nu în
ultimul rând m-a făcut să descopăr că răbdarea are nenumărate nivele.

18
 Prin prisma experienţei noastre, pot afirma cu toată încrederea că alimentaţia este un
factor important care face diferenţa dintre o viaţă sănătoasă, frumoasă, armonioasă şi una
debilitantă, nesănătoasă.

19