PLANTE CU EFECT ANTIINFLAMATOR

 PĂTRUNJELUL (PETROSELINUM CRISPUM)

Pătrunjelul este o plantă erbacee medicinală, aliment şi condiment, cultivat în

majoritatea zonelor de relief în ţara noastră, care provine din pătrunjelul sălbatic de pe
ţărmul Mării Mediterane.
Planta are rădăcina pivotantă, conică sau alungită, de culoare alb-cenuşie, cu gust
dulce şi miros plăcut aromat.
Tulpina floriferă a pătrunjelului este înaltă până la 130 cm, are forma cilindrică, este
uşor striată şi ramificată chiar de la bază. Frunzele sunt lucioase pe partea superioară şi au un
miros caracteristic extrem de plăcut.
În scop fitoterapeutic se utilizează rădăcina, frunzele şi fructele (seminţele).

Pătrunjelul - Compoziţie

Pătrunjelul conţine mai multă vitamina C decât lămâia, portocala sau varza, la care se
adaugă vitaminele A, B1,B2, B3, B5, B6, B9, K şi E.
De asemenea, este o sursă importantă de glucide, proteine, minerale (potasiu, calciu,
fosfor, magneziu, fier, sodiu), ulei volatil, lipide şi flavonoizi.

Pătrunjelul - Acţiune

Conţinutul bogat de vitamina A şi C are un puternic efect antioxidant, detoxifiant,

antialergic, antitumoral, tonifică ficatul, stimulează activitatea vezicii biliare, fluidifica
secreţiile, antispastic,relaxează fibrele musculare netede intestinale, gastrice, bronşice,
întăreşte sistemul imunitar,are efect vasodilatator, regenerează peretele vascular, menţine
elasticitatea vaselor, are efecte afrodisiace şi asigură o bună funcţionare a aparatului genital.
De asemenea, pătrunjelul limitează procesele inflamatorii, are efect antirahitic,
antiscorbutic, vermifug, diuretic, neutralizează efectele intoxicaţiei cu tutun, alcool,
alimentaţie excesivă cu carne sau prelucrată industria şi conţine uleiuri volatile cu efect
antitumoral.

Pătrunjelul - Indicaţii terapeutice

Consumat crud sau sub formă de infuzie, decoct, pătrunjelul este eficient în tratarea
edemelor, infecţiilor, asteniei, tulburărilor de circulaţie sanguină, hipertensiunii, bolilor
reumatice, anorexiei,meteorismului şi colicilor abdominale, astmului bronşic, amenoreei şi
elimină halena (respiraţia urât mirositoare).
Sub formă de gargară, băi sau spălături locale, pătrunjelul ajută la vindecarea plăgilor,
înţepăturilor deinsecte, a conjunctivite, ameliorează contuziile şi pigmentaţiile pielii şi
înlătură durerile dentare.
Pătrunjelul conţine mai mult fier decât spanacul şi mai mult fluor decât orice alt
aliment, contribuind astfel la menţinerea unei danturi şi a unei osaturi puternice. De
asemenea, o legatură de pătrunjel furnizează mai multe proteine decât 2 ouă, devenind un aliat
de nădejde  în curele de slăbire, deoarece conferă senzaţia de saţietate.
Frunzele şi tulpinile de pătrunjel neutralizează şi ajută la eliminarea toxinelor din
organism şi sunt eficiente în toate afecţiunile ficatului, inclusiv la ciroze sau hepatite,
distrugând germenii patogeni şi chiar diferite virusuri.
În plus, datorită calităţii sale de excelent antioxidant, pătrunjelul consumat zilnic de 3
ori pe zi, câte 20 ml de suc împreună cu alte sucuri naturale ajută foarte mult la vindecarea
cancerului. Sucul proaspăt se poate consuma în timpul tratamentului cu citostatice, ajutând la
diminuarea efectelor negative ale medicamentelor şi la distrugerea celulelor canceroase.

Pătrunjelul - Precauţii şi contraindicaţii

Consumul de pătrunjel  este contraindicat femeilor gravide şi celor care alăptează

deoarece planta conţine apiol (estrogen natural) care stimulează contracţia uterină şi 
diminuează secreţia lactată.

Pătrunjelul - În cosmetică

Pătrunjelul este un ingredient natural care nu trebuie să lipsească din trusa de îngrijire
a pielii. Din sucul de pătrunjel se poate face o mască care se aplică pe faţă şi care are rolul de
a regenera, de a împrospăta şi de a conferi strălucire tenului.
De asemenea, masca poate ajuta la eliminarea pistruilor şi a petelor cauzate de
înaintarea în vârstă.

 TURMERIC (CURCUMA LONGA)

Turmericul este o plantă erbacee de origine asiatică, înrudit cu ghimbirul şi cultivat în

India, sudul Chinei, Taiwan, Japonia, Indonezia, Africa. Este folosit  în bucătăria indiană
drept condiment, având un gust iute amărui, aromatic.
În scop terapeutic se foloseşte rădăcina.

Turmeric - Compoziţie

Rădăcina de turmeric conţine: uleiuri volatile, sescviterpene (alfa şi beta turmerone,

alfa-curcumen, zinziberen), monoterpene, un colorant de culoare galbenă, numit curcumină,
săruri minerale, peptide solubile în apă (turmeriu peptidă) şi polizaharide.

Turmeric - Acţiune

Turrmericul are acţiune colagogă, coleretică, stimulează eliberarea bilei, creşte

capacitatea ficatului de a elimina toxinele, acţiune antimutagenică, anticancerigenă, inhibă
dezvoltarea tumorilor canceroase şi a metastazelor (cancer de sân, de stomac, de colon, de
plămâni, de piele), acţiune antiinflamatorie, hepato-protectoare, antioxidantă, are proprietăţi
antibiotice, antibacteriene, antivirale, îmbunătăţeşte circulaţia, antiaterosclerotic, antiagregant
plachetar, previne formarea trombilor vasculari, previne infarctul, purifică sângele, reduce
nivelul colesterolului, previne boala Alzheimer şi efectele ei prin dizolvarea microplăcilor
care se formează între neuronii din creier, creşte mobilitsatea articulaţiilor, tendoanelor,
reduce tumefacţia, febrifug, calmează tusea, durerea în gât, înmoaie secreţiile bronşice,
acţiune hemostatică, cicatrizantă.

Turmeric - Indicaţii terapeutice

Preparatele fitoterapeutice pe bază de turmeric sau consumul condimentului propriu-

zis sunt indicate în caz de  tulburări circulatorii, hematoame, luxaţii, contuzii, febră
musculară, boli hepato-biliare, flatulenţă, icter, hemoragii, colită ulcero-hemoragică, boala
Crohn, artrită reumatoidă, infecţii respiratorii, cancer, afecţiuni reumatismale.

Administrare:

Pudra se poate administra câte o jumătate de linguriţă de trei ori pe zi în amestec cu suc de
fructe (morcov, măr, portocale, struguri) sau legume.
Infuzie din rădăcină -  se prepara din o linguriţă de rădăcină la o cană cu apă, se pot
consuma 2 căni pe zi.
Tinctura - se administrează 15-20 de picături pe zi.

Turmeric - Precauţii şi contraindicaţii

Folosită în cantităţi mari, rădăcina de turmeric poate produce iritaţie gastrică iar în
zonele în care se foloseşte în mod tradiţional la condimentarea alimentelor incidenţa ulcerului
gatric este mult mai frecventă.
Persoanele care urmează un tratament cu anticoagulante trebuie să folosească cu
precauţie (şi sub indicaţia medicului) astfel de reparate fitoterapeutice cu turmeric.

 CUIŞOARE (EUGENIA CARYOPHYLLATA)

Originară din Insulele Mirodeniilor, această plantă înaltă şi subţire, veşnic verde, poate
atinge înălţimi de 20 m. Florile ei cresc în buchete şi, când înfloresc, se deschid ca nişte
clopoţei coloraţi în roşu cu alb. Totuşi, arborii maturi înfloresc rareori, pentru că mugurii
florilor se culeg pentru a fi folosiţi drept cuişoare. Arborele produce aceste cuişoare abia la
vârsta de 20 de ani şi rămâne fertil încă 50 de ani.
În scop terapeutic se utilizează mugurii de floare, care se distilează şi astfel se obţine
ulei esenţial de cuişoare, cu efecte benefice notabile asupra stării de sănătate.

Cuişoare - Compoziţie

Uleiul de cuişoare este compus în principal din eugenol, o substanţă anestezică şi

antiseptică. Cuişoarele mai conţin tanini şi flavonoide - antioxidanţi anticancerigeni, care
ajută şi la fortificarea peretelui venelor.
Cuişoare - Acţiune

Cuişoarele sunt antiseptice, antiparazitare, antibacteriene, antifungice, antivirale,

anestezice, analgezice(calmeaza durerea), antiinflamatorii, tonice, stomahice(favorizeaza
digestia), carminative(antibalonare), antiulceroase, antitrombotice, antioxidante si
anticancerigene.

Cuişoare- Indicaţii terapeutice

Cuişoarele sunt indicate în caz de:  viermi intestinali, dureri de dinţi, balonare, gastrită,
dispepsii, dureri reumatice, infecţii ale nasului, urechii, gâtului şi infecţii genito-urinare,
tromboză etc.

Administrare: 

 Pentru combaterea disfuncţiilor biliare se pun în salatele de fructe 1-2 vârfuri

de cuţit de cuişoare pisate. Aceste salate se consumă înainte de mese, iar cura
durează o săptămână.
 Împotriva balonării se ia un vârf de cuţit de pulbere de cuişoare înainte şi după
masă.
 Pentru prevenirea răcelilor şi remedierea rapidă a respiraţiei urât mirositoare se
mestecă 1-2 cuişoare.
 Durerile de dinti sau gingivale pot fi ameliorate cu aplicaţii locale de ulei de
cuişoare .
 În faringite şi dureri de gât este indicat să se mestece cuişoare prăjite.

Cuişoare - Precauţii şi contraindicaţii

Consultaţi un specialist înainte de a vă administra uleiul esenţial: eugenolul pe care îl

conţine poate avea efect cororziv asupra mucoaselor.
Capsulele cu ulei de cuişoare trebuie sâ fie filmate, protejate gastric, adică să nu poată
fi erodate de sucul gastric.
Diluaţi uleiul esenţial în ulei vegetal înainte de a-l aplica direct pe piele, deoarece
poate provoca arsuri.
Administrarea cuisoarelor este contraindicata persoanelor care au probleme cu
coagularea sangelui si femeilor insarcinate. De asemenea, supradozarea irita sistemul nervos
central.