Probiotice si Prebiotice

 Acum o sută de ani, Ilya Mechnikov (om de știință rus, laureat al Premiului Nobel
șiprofesor la Institutul Pasteur din Paris) a prezentat teoria conform căreia
bacteriile lactice contribuie la o mai bună sănătate și longevitate. El a sugerat că
„Autointoxicația intestinală” și substanțele nocive pot fi ridicate prin
modificarea bacteriilor intestinale și înlocuirea precum Clostridium care produc
substanțe toxice (inclusiv fenoli,indoli și amoniac după digestia proteinelor), în
microorganisme benefice.
 În 1917, chiar înainte ca Alexander Fleming să descopere penicilina,Profesorul
german Alfred Nissle a izolat o tulpină nepatogenă a E.Coli din fecalele unui
soldat din Primul Război Mondial care nu a provocat dezvoltarea enterocolitei în
timpul unei epidemii severe de shigeloză.
 Termenul „probiotice” a fost introdus pentru prima dată în 1965 de către Lilly și
Stillwell; spre deosebire de antibiotice, probioticele au fost descrise ca factori
microbieni,care stimuliaza creșterea altor microorganisme.
 Probioticele sunt microorganisme vii care pot fi inclusediverse tipuri de alimente,
inclusiv medicamente și alimente aditivi.
 Cele mai frecvent utilizate ca probiotice sunt tulpinile de lactobacili și bifidobacterii.
Criteriile pentru ca microorganismele să
fie incluse în grupul probiotice sunt:

supraviețuirea la trecerea prin tractul gastrointestinal la pH scăzut și la
contactul cu bila;
 aderenta la celulele epiteliale intestinale;
 stabilizarea microflorei intestinale;
 non-patogenitate;
 supravieţuire în alimente şi posibilitate de producere a preparatelor
liofilizate de farmacopee;
 multiplicare rapidă, cu colonizare fie permanentă, fie temporară a
tractului gastrointestinal; și
 specificitatea generică a probioticelor.
 Prebioticele sunt nutrienți (compuși în principal din non-
amidon polizaharide și oligozaharide, rezistenti la
enzimele umane),care hrănesc un grup specific de
microorganisme intestinale.
 Cele mai cunoscute prebiotice:
 • Oligofructoza
 • Inulină
 • Galacto-oligozaharide
 • Lactuloză
 • Oligozaharide din laptele matern
 Efecte fiziologice a prebioticilor
• Creșterea numărului de bifidobacterii
• Absorbție crescută a calciului
• Creșterea volumului fecalelor
• Reducerea timpului de tranzit prin tractul gastro-intestinaltract
• Posibil scăderea lipidelor din sânge
• producerea de acizi grași cu lanț scurt,
• metabolismul grăsimilor,absorbția ionilor (Ca, Fe, Mg)
• Creșterea imunității gazdei (producția de IgA,modularea citokinelor
etc.)

Sibioticele sunt o combinație adecvată de pre- și probiotice.

Efectul simbiotic combină efectele ambelor
Mecanisme de interacțiune probiotic/gazdă

 Simbioza dintre microfloră și gazdă poate fi optimizata farmacologic sau intervenții alimentare în flora intestinală folosind pro sau
prebiotice.
 PROBIOTICE Efecte imunologice
 ─ Activarea macrofagelor locale ptcrește prezentarea antigenelor Blimfocite și creșterea producției imunoglobulina A secretorie (IgA)
local și systemic
 ─ Modularea profilurilor de cytokine
 ─ Provocați un hiperrăspuns la alergenii alimentary
Efecte non-imunologice
─ Fermentarea alimentelor și competiția pentru nutrienți cu agenți patogeni
─Modificarea pH-ul local pentru a crea mediu local dezavantajos pentru dezvoltarea florei patogenilor
─ Producția de bacteriocine pentru suprimarea genți patogeni
─ Eliminarea radicalilor superoxidici
─ Stimularea producției epiteliale de mucină
─ Întărirea funcției de barieră intestinală
─ Concurență cu agenți patogeni pentru aderență
─ Modificarea toxinelor patogene
- Probioticele sintetizează vitaminele din grupa B și K, precum și acizii grași cu lanț scurt și poliaminele citoprotectoare (putrescină, sper-
mine și spermidină) (Buts et al 1994). Bacteriile lactice cresc nivelul de vitamine din grupul B, iar bacteriile din iaurt cresc nivelul de acid
folic, niacină și riboflavină de până la 20 de ori (Shahani și Chandan 1979; Deeth și Tomine 1981). Microflora intestinală joacă un rol cheie în
estrogenul circulant la femei, mobilizând estrogenul legat, echivalent cu reducerea excesivă a hormonilor sexuali (Goldin et al 1982;
Gorbach 1984)
Indicatii
Unele tulpini de E. coli, precum și Salmonella
spp., Shigella spp., Campylobacter spp. iar
virusurile precum Rotavirus, Norovirus etc sunt
printre cele mai frecvente cauze ale
gastroenteritei care duc la inflamarea
intestinului.
Tulpinile de Lactobacillus sunt principalii
jucători ai probioticelor disponibile comercial.
Tulpinile de Lactobacillus s-au dovedit a fi
eficiente împotriva agenților patogeni E. coli și
C. difficile (43).Mai exact, Lactobacillus F19 și L.
reuteri au un impact pozitiv asupra microbiotei
gastrointestinale prin creșterea stării
imunologice (44, 45). În mod similar,
Lactobacillus casei (tulpina 431) stimulează
răspunsul imun și contribuie la convalescența
mai rapidă a bolii diareice la copii (45, 46).
Streptococcus thermophilus și Bifidobacterium
bifidum (tulpina TH-4+ BB12) reduc riscul de
diaree și colici cu rotavirus la copii (46, 47).
Lactobacillus acidophilus (tulpina NCFM) +
Bifidobacterium lactis (tulpina Bi-07) au un efect
benefic asupra ecosistemului gastrointestinal
prin reducerea flotarii abdominale
 Stresul fizic și psihologic poate interfera în controlul microflorei intestinale și vaginale. Un număr
mai mare de bacterii putrefactive Clostridium se găsesc in. Studiile raportează că ingestia de
Lactobacillus rhamnosus a reglat transcrierea receptorilor acidului γ-aminobutiric (GABA) și, prin
urmare, comportamentul emoțional (154). Microbiota intestinală afectează GABA care transmite
semnale către creier prin nervii enterici
 Există o comunicare reciprocă între sistemul nervos central și ficat, așa-numita „axa microbiotă-intestine-
ficat”. Astfel, există o interacțiune reciprocă între receptorii hepatici (receptorii Toll-like) și
lipopolizaharidele bacteriene. Când apare un dezechilibru intestinal care determină alterarea
permeabilității intestinale, se produc răspunsuri imune și inflamatorii care pot duce la tulburări hepatice.
Mai mult, nutrienții absorbiți de intestin ajung la ficat.
 Pilonul de bază al tratamentului encefalopatiei hepatice este lactuloza și lactitol, agenți laxative care pot
fi considerați prebiotice deoarece scad concentrația de amoniac din sânge, eventual prin favorizarea
colonizării cu bacterii rezistente la acid, neproducătoare de ureaze. Mai mult, ele acționează și prin
modificarea pH-ului colonului, îmbunătățirea tranzitului gastrointestinal și creșterea excreției de azot fecal
 mecanismul de acțiune al Lactobacillus
rămâne neclar. În timp ce unii oameni de
știință susțin că producția de acid lactic
inhibă formarea agenților patogeni prin
crearea unui mediu acid, studiile in vitro au
afirmat că producția de H2O2 sau
bacteriocine de către anumiți Lactobacillus
protejează împotriva agenților patogeni
implicați în vaginoza bacteriană . Astfel,
aderența Gardnerella vaginalis la epiteliul
vaginal este inhibată de tulpinile de
Lactobacillus
 Studiile au arătat că unele specii de Lactobacillus și Bifidobacterium ar putea preveni sau
reduce severitatea diabetului de tip 2
 O meta-analiză a 12 studii randomizate controlate a arătat că probioticele au îmbunătățit
considerabil glicemia a jeun (FPG) și hemoglobina glicozilată (HbA1c) în diabetul de tip 2. În
mod similar, rolul suplimentelor cu probiotice la persoanele care dezvoltă diabet zaharat de
tip 2 (T2DM) în îmbunătățirea controlului glicemic a arătat un efect general benefic
 Mai mult, în liniile celulare s-a
observat că Bifidobacterium
adolescentis SPM0212 a inhibat
proliferarea a trei linii celulare de
cancer de colon uman, inclusiv HT-
29, SW 480 și Caco-2 (200) (Tabelul
8).Efectele anti-proliferative și pro-
apoptotice ale tulpinii Lactobacillus
paracasei IMPC2.1 și L. rhamnosus
GG au fost observate atât în ​
celulele canceroase gastrice
umane, cât și în celulele
canceroase de colon
 Lactobacillus casei 431 a fost folosit
pentru stimularea răspunsului imunitar
și tulpina Lactobacillus fermentum VRI
003 (PCC) ca adjuvant la vaccinul
antigripal și rezistența atletică
a fost efectuat un studiu randomizat
controlat (PROSPECT Investigators și
Canadian Critical Care Trials Group)
pentru utilizarea probioticelor la pacienții
grav bolnavi din unitățile de terapie
intensivă (ICU) cu pneumonie asociată
ventilatorului (VAP) care arată benefic și
benefic. efectele probioticelor la acesti
pacienți grav bolnavi

axa intestin-plămân în infecțiile

bacteriene și virale este considerabil
discutată. Se pare că microbiota
intestinală amplifică funcția macrofagelor
alveolare și, ca urmare, microbiota
intestinală acționează ca un mediator
protector în timpul pneumoniei
 PREBIOTICEEfecte metabolice: producerea de acizi grași cu lanț scurt,
metabolismul grăsimilor,absorbția ionilor (Ca, Fe, Mg)Creșterea imunității
gazdei (producția de IgA,modularea citokinelor etc.)

 Probioticele sintetizează vitaminele din grupa B și K, precum și acizii grași cu

lanț scurt și poliaminele citoprotectoare (putrescină, sper-mine și spermidină)
(Buts et al 1994). Bacteriile lactice cresc nivelul de vitamine din grupul B, iar
bacteriile din iaurt cresc nivelul de acid folic, niacină și riboflavină de până la
20 de ori (Shahani și Chandan 1979; Deeth și Tomine 1981). Microflora
intestinală joacă un rol cheie în estrogenul circulant la femei, mobilizând
estrogenul legat, echivalent cu reducerea excesivă a hormonilor sexuali
(Goldin et al 1982; Gorbach 1984)

Efecte adverse ale probioticelor, sunt dureri abdominale, scaune
moale, balonare, flatulență.
 Deoarece probioticele sunt „organisme vii”, utilizarea lor nu este
recomandată la pacienții imunocompromiși, cum ar fi cei care primesc
terapie cu corticosteroizi și alte tratamente imunosupresoare, pacienții
transplantați și oncologici, în special cei supuși chimioterapiei. În plus,
tratamentul cu probiotice nu este recomandat la pacienții cu valve protetice,
deoarece au existat raportări de endocardită infecțioasă cauzată de
probiotice.

 multe tulpini bacteriene intestinale au enzime CYP (P450), ridică întrebarea că, dacă
probioticele vii exprimă activitatea P450, ar putea influența metabolismul
medicamentelor și biodisponibilitatea acestora?