Sunteți pe pagina 1din 2

Comportamentul perusilor in captivitate

Perusul este, fara indoliala, cel mai comun papagal de companie originar din emisfera sudica, mai exact din
Australia, fiind rapandit pe tot teritoriul acestui continent. Exista peste 5 milioane de exemplare de perusi
raspandite in toata lumea. In unele zone ale Australiai, populatiile de perusi sunt atat de numeroase incat
afecteaza grav cultuile de cereale, avand un efect distructiv asupra acestora.

Coloniile de perusi pot ajunge pana la cateva sute, chiar mii, de indivizi. Desi culoarea originara a perusului
este verde, in urma domesticirii si a selectiei indelungate, s-au obtinut cele mai variate culori, incepand cu
diferite nuante de verde cu sau fara capul galbem, apoi exemplare turcoaz, verzi-galbui, galbene, albastru
deschis, albiciosi pana la alb pur, cu ochii rosii. Denumirea stiintifica a perusului este Melopsittacus onulatus
(papagalul ondulat comun).

Perusul pe care il intalnim astazi in coliviile iubitorilor de pasari a fost creat de ornitologii din marea Britanie.
Masculii au narile colorate in albastru, iar femelele le au de culoare pielii. Sunt pasari care se preteaza
foarte bine la viata in captivitate, fiind foarte iubite de oameni, datorita coloritului incantator si a
temperamentului vesel si afectuos.

Perusii nu sunt recunoscuti pentru abilitatile lor de vorbire si doar o mica parte a lor pot vorbi. Trebuie retinut
ca doar masculii pot sa isi dezvolte aceasta capacitate, dar este destul de greu de inteles ce spun. Cu mare
rabdare si partea omului, micul perus poate reusi sa imite cateva cuvinte sau cantecul altor apsari cu care
convietuieste. Cuvantul cheie pentru acest lucru este repetitia.

Perusii sunt pasari mici si curate, foarte usor de intretinut, care au nevoie de multa afectiune din partea
stapanului.

Fiind pasari foarte vioaie si active, perusii au nevoie de o colivie cat mai spatioasa. In colivie, trebuie sa
existe cat mai mult suporturi, pe care sa se poata catara si odihni. Colivia trebuie sa aiba minimum 35 cm pe
lungime, 20 cm latime si cel putin 40 cm inaltime. Orice dimensiune mai mica va fi in defavoarea locatarului.

Fiind mai amatori de bai, este bine sa sa introduca in colivia perusilor o tavita de 4-5 cm adancime, plina cu
apa proaspata, dar nu prea rece. In felul acesta, pasarile isi satisfac periodic nevoia de imbiare si isi pot
ciuguli si arana penajul care se mai murdareste, chiar daca sta intr-o colivie. Colivia trebuie curatata periodic
de macarea care cade pe podea, aceasta putand adaposti foarte multe bacterii. Din acest motiv, este bine
ca podeaua coliviei sa fie acoperita de un grilaj metalica, pentru ca perusul sa nu aiba acces la resturile de
hrana alterate, care i-ar putea afecta sanatatea. Daca este posibil, spalati podeaua coliviei la 2-3 zile (sau
chiar mai des), iar o data pe luna trebuie sa dezinfectati intreaga colivie cu un agent de inalbire baza pe clor
(nu uitati insa sa clatiti extrem de bine inainte de a pune pasarea la loc).

Un perus are nevoie, in medie, de 10-12 ore de somn, devenind agitat daca nu doarme suficient. Pentru a o
ajuta sa doarma, este bine sa ii acoperiti colivia, astfel incat sa fie intuneric atat noaptea cat si dimineta,
deoarce chiar si cea mai mica raza de lumina o poate trezi. Unii perusi au "frica" de nopate, si se manifesta
zburad haotic prin colivie si tipand atunci cand este intuneric. Daca pasarea dumneavoastra sufera de
aceasta "frica", dezveliti colivia, aprindeti o lumina si vorbiti cu ea pana cand se linisteste.

Hranirea perusilor
In salbaticie, perusii se hranesc cu semnite si parti verzi ale diferitelr plante, dar si cu o cantitate insemnata
de proteine animale, provenind din nevertrebate. In captivitate, regimul trebuie sa fie unul bazat tot pe
seminte, in special de mei si ovaz, iar ca harna verde sunt recomandate: foile de salata, lucerna, iarba
proaspata sau muguri. Sunt, de asemenea, indicate si legumele rase, amestecate cu putine tarate de grau
si drojdie de bere. Lipsa verdeturilor poate fi suplinita cu succes cu seminte de mei, orz si ovaz.

Sanatatea perusului
Daca perusul dumneavoastra da semne ca ar fi bolnav, este bine sa mergeti de urgenta cu el la medicul
veterinar. Fiind o pasare de statura mica, chiar si cea mai usoara boala o poate omori daca este identificata
prea tarziu. Cateva dintre semnalele cele mai evidente pe care le emite o pasare bolnava sunt:
- absenta poftei de macare;
- este letargica;
- nu zboara;
- voma;
- scaderea rapida in greutate;
- se scarpina foarte mult;
- are diaree;
- devine brusc foarte tacuta, sau invers, daca este tacuta in general, devine brusc foarte galagioasa;

Reproducerea perusilor
Reproducerea perusilor nu este una grea, insa necesita o experienta acumulata in timp. Majoritatea
perusilor tinuti in casa nu se pot reproduce, din cauza mediului ambient si chiar a lipsei de spatiu. In
general, femela depune 5-6 oua, dar exista si cazuri cand sunt mai multe sau mai putine.

Crescatorii profesionisti stiu care sunt conditiile in care perusii se pot reproduce cel mai usor. Ei au
nevoie de o cusca incapatoare, un cuib si multa liniste. Cuibul trebuie sa aiba o gaura rotunda in partea
din fara, cu diamatruld e aproximativ cinci centimetri, iar capacul trebuie sa fie detasabil, pentru ca
proprietarul sa poata curata usor interiorul coliviei. La 14 zile de la copulatie, femela depune primul ou,
iar urmatoarele la 2 zile unul dupa altul. Femela cloceste ouale aproximativ 18-20 de zile.

Pentru a determina sexul unui perus, cel mai bine este sa apelati la medicul veterinar, acesta fiind un
proces destul de dificil. Exista insa cateva indicii care va pot spune, cu aproximatie, ce sex are perusul
dumneavoastra. Cel mai importanta si cel mai sigur dintre indicatori este zona carnoasa de deasupra
ciocului (fosele nazale) care este colorata in albastru intens la masculul adult si in bej-maroniu la
femela. In perioada de imperechere, culorile devin mai intense. Atentie insa, caci la femelele foarte
tinere, aceasta zona este colorata in albastru deschis, alburiu, putandu-ve induce in eroare. La pui,
narile (aflata in aceeasi zona carnoasa de deasupra ciocului) sunt colorate in roz la mascul si alb la
femela.

S-ar putea să vă placă și