Salamandra

 Este un nume comun pentru aproximativ 550 specii de amfibieni. Acestea se

caracterizează prin aspect exterior asemănător cu al șopârlelor, cu corp delicat, bot scurt și
coadă bine dezvoltată. Majoritatea salamandrelor au patru degete la membrele anterioare și cinci
la cele posterioare. Pielea lor umedă le face să prefere mediile acvatice. Unele specii de
salamandre sunt totalmente acvatice întreaga viață, altele se află în apă periodic, iar o a treia
categorie sunt totalmente terestre, la maturitate. Unice printre vertebrate, salamandrele au
capacitatea să regenereze membrele pierdute sau alte părți ale corpului.
Aria de răspândire este în centrul şi sudul Europei, în nordul Africii şi în Orientul Mijlociu.
În România se găseşte Munţii Carpaţi în pădurile de foioase (fag, stejar), pe malurile pârâurilor şi
lângă izvoare. Este în primul rând nocturnă şi iubitoare de umiditate.
Salamandrele mature au corpul tetrapod cu trunchi cilindric și coadă lungă. Unele specii
au membrele posterioare reduse sau absente, ceea ce le conferă aspect de țipar. Pielea e lipsită
de solzi, este umedă și netedă, cu excepția tritonilor, care pot avea pielea catifelată și uscată la
atingere. Pielea poate fi cenușie sau viu colorată, cu diferite forme, dungi sau pete. Tritonii
masculi devin aprins colorați în perioada de împerechere. Speciilor de peșteră, care trăiesc în
întuneric, le lipsește pigmentarea și au un aspect roz semitransparent sau perlat.
Respirația diferă în rândul salamandrelor. Speciile care nu dispun de plămâni respiră prin
branhii. Unele salamandre terestre au plămâni, care sunt utilizați în respirație, deși aceștia sunt
simpli, sub formă de sac, spre deosebire de plămânii complecși ai mamiferelor. Multe specii de
salamandre, cum ar fi proteul, au și plămâni, și branhii la maturitate. Unor specii le lipsesc atât
plămânii, cât și branhiile. Schimbul de gaze este realizat prin piele.
Pielea salamandrelor secretă mucus, care ajută la menținerea umidității pe uscat și la
echilibrul nivelului de săruri, în apă. De asemenea, servește ca lubrifiant la înot. Salamandrele
mai secretă substanțe toxice, iar, în cazul unor specii, și feromoni prin glandele din pielea lor.
Relația dintre ființa umană și natură este una fundamentală, determinantă, deoarece se
axează pe interdependență și influență reciprocă. Cu trecerea timpului, omul a început să
construiască din ce în ce mai mult, defrișând suprafețe mari de păduri, poluând aerul și apele,
contaminând solul, degradând flora și fauna. Populatia de salamandre a scazut dramatic,
probabil din cauza fungilor care au inceput sa creasca in apa. Inca nu se stie daca acesta este
adevaratul motiv pentru scaderea populatiei de salamandre, insa si poluarea joaca un rol
important.  
Salamandrele sunt importante pentru că fac parte din lanţul trofic iar dispariţia lor va
afecta existenţa altor specii, se hrănesc cu ţânţari, căpuşe şi alte insecte purtătoare de boli
periculoase pentru specia umană. Este o specie indicatoare pentru nivelul de poluare. Au rol
important in transferul energetic de la nivelul faunei din sol catre verigile trofice superioare.
Reprezinta o veriga importanta in reteaua trofica, fiind consumate de o gama larga de pradatori,
consumand la randul lor o gama larga de inscte si animale de dimensiuni mai mici.