Fecioara între stânci 

(1483–1486)

Prima versiune a Fecioarei între stânci (1483–1486) surprinde cel mai

pur stil de pictură al artistului şi înfăţişează întâlnirea în sălbăticie
dintre tânărul Ioan Botezătorul şi Iisus întorcându-se acasă din Egipt,
episod apocrif. Pentru a crea efectul dorit, Leonardo s-a folosit de
toate mijloacele pe care le avea la îndemână ca scena să pară ireală:
culori în tonuri blânde (prin sfumato), grota întunecată din care
personajele ies scăldate în lumină, atitudinea lor tăcută, gestul plin de
înţeles al îngerului (singurul întors cu faţa către privitor) prin care Ioan
este desemnat mijlocitor între Fiul lui Dumnezeu şi omenire, toate
acestea se împletesc pentru a crea – deşi în chip formal şi bazat pe
şabloane – o operă artistică de înaltă expresivitate.