descriind un tablou din natura cu ajutorul imaginilor artistice si figuri de stil. În primul rând, poezia „Mezul iernei” de V. Alecsandri este un pastel al iernii. în care este înfăţişat tablou de natură nocturn , intr-un limbaj artistic . Elementele cosmice „stelele”; „cerul”; „luna”. se imbina cu cele terestre „munţii”; „codrii”; „păduri” creand un tablou complet. O alta trasatura specifica pastelului este prezenta grupului substantiv-adjectiv „ger amar, cumplit", ”cerul otelit”, ”fumul alb” si „templu maiestos". Adjectivele au rolul de a înfăţişa trăsăturile caracteristice peisajul descris In al doilea rand textul citat este un pastel, deoarece eul liric, aflat intr-o ipostaza contemplativă isi exprimă in mod direct sentimentele de admiratie fata de peisajul descris.Pentru exprimarea directă a sentimentelor eului liric şi realizarea tabloului de natură sunt utilizate figurile de stil: In prima strofa epitetele „amar”, „cumplit”, „îngheţate” şi „oţelit” transmit sentimente de nelinişte şi teama în faţa frigului. Comparaţia „zăpada... pare-un lan de diamanturi” şi epitetele „cristalină” şi „strălucitoare” sugerează frumuseţea şi strălucirea zăpezii. In a doua si a treia strofa comparaţia „fumuri...se ridică ca înaltele coloane”, metaforele „altare”, „organe sonoare” şi epitetele „albe”, „scânteios”, „maiestuos”, „măreţ”, „nemărginitul”, transmite un sentiment de admiraţie . Toate aceste figuri de stil realizeaza o serie de imagini vizual-auditivă a naturii acoperite de zăpadă si de ger In al trilea rand prezenta eului liric este sugerat în text prin mărci lexico-gramaticale prin verbul la persoana I , „văd”. şi stilistice specifice interjectii ”O!”, propozitii exclamative „E un ger amar, cumplit” „O! Tablou măreţ, fantastic!” si interogative „Dar ce vad?”