Documente eminesciene din Arhiva Direcției Arhivelor Naționale Istorice Centrale

- chestiunea ineditelor

Făcând un efort de parcurgere a cuprinsului Catalogului Mihai Eminescu în

documente de Arhivă, tipărit la București în anul 2001, avem satisfacția de a descoperi o
imagine surprinzătoare a uriașului tezaur de documente privind biografia și opera lui
Eminescu, deschizând eminescologiei un câmp de cercetare nesperat.
Datele Catalogului evocat mai sus sunt utile însă dintr-o altă perspectivă:
corectarea avântului așa - ziselor dezvăluiri bombă ! Prezente în arhivele românești de
multe decenii, constituind un important lot de documente localizate la Viena1, Berlin,
Leipzig, Heidelberg, Florența, Odesa, Balta - Liman, Cernăuți, Brașov, Sibiu ș.a.m.d.,
analizate de cercetători cu carte de recunoscută, asemenea mărturii cu indiscutabilă
valoare documentară sunt evocate în zilele noastre drept exclusivități publicistice,
conținând detalii necunoscute, raportate la ultimii ani de viață ai Luceafărului.
Fiind evocate în public (conferințe, comunicări) sau în studii, articole și cărți, cu
tam-tamul de rigoare, amintitele trufandale jurnalistice atrag cu siguranță atenția
auditoriului, autorii unor asemenea descoperiri sugerând voalat că ne aflăm în prezența
unor inedite eminesciene. Spre exemplu, presa din ultimii ani se întrece în publicarea
unor facsimile ale unor documente aparținând autorităților austro-ungare, referitoare la
urmărirea informativă a lui Eminescu, deși conținutul acestora era deja analizat în studii
de specialitate cu decenii în urmă. Ceea ce nu ar fi rău, dacă acest demers ar suplini o
anumită ignoranță a unora în materie de Eminescu. Considerăm însă inadmisibil, din
punctul de vedere al corectitudinii științifice, supraevaluata semnificație ce li se
atribuie, interpretarea fantezistă, făcută uneori chiar cu rea intenție.2

1
Este cazul documentelor austriece (rapoartele informative), aduse în țara noastră sub formă de fotocopii în
urmă cu 4 decenii, cunoscute de cercetători și citate în numeroase studii din epocă. În contextul problematicii
eminesciene, de un mare interes sunt cele aproximativ 100 de rapoarte, datate 1880-1881, privitoarea la
activitatea informativă a lui Friedrich Lachmann aflate la Arh. Naţ. Rom., xerografii, pach. XLI, XLIII, în lotul
Informationsbüro, 1881, Lachmann, K. 77, 78, 115, 133. Au fost discutate de Elena Moisuc: Noi achiziţii de
xerografii după documente din arhivele vieneze în Revista Arhivelor, 12, 1969, nr. 1, p. 190-192; Teodor Pavel:
Daco-România în viziunea generaţiei independenţei în Muzeul Naţional, 4, 1978, p. 147-148. De asemenea, au
fost publicate în 1918 la Români, I, p. 107-108, 111-150 (doc., 13/25 aug. 1880; sept. 1881). Tematica
rapoartelor semnate de Lachmann nu privește exclusiv urmărirea activității lui Eminescu ci o paletă largă de
obiective: informaţii despre opinia publică din România, extrase din presă, serbările încoronării şi ecourile lor în
Transilvania, difuzarea hărţii României întregite a colonelului Gorjan, mişcarea antimonarhică, începuturile
mişcării socialiste din România, răscumpărarea căilor ferate, înarmarea naţională, pătrunderea capitalului străin
în economia românească ș.a. Amintim celor care prezintă asemenea documente în ultimii ani ca fiind inedite
faptul că lista actelor (originale sau copii) aflate în depozitele Arhivelor Naționale a fost deja publicată în
lucrarea Mihai Eminescu în documente de arhivă – Catalog - Editura Ministerului de Interne, București, 2001,
altele sunt descrise în Inventarul Fondului Personal Mihai Eminescu, 1844-1943, întocmit de arhivist Ilie
Crisanta, din cadrul Direcției Generale a Arhivelor Statului, Direcția Arhivelor Centrale, Serviciul Acte
Administrative, Culturale și Feudale, întocmit în luna august 1989, în sfârșit că numeroase alte documente aflate
la Biblioteca Academiei Române, la Ipotești sau în colecții particulare au fost deja publicate G. Călinescu, I. E.
Torouțiu, A.Z.N. Pop și mulți alții.
2
Amintim aici, fără a intra în amănunte, un grup de articole, analizând un document semnat de I. A. Cantacuzino
(Zizine), adresat lui T. Maiorescu, datând din perioada când I. A. Cantacuzino conducea ziarul ”Timpul”, al
cărui text, deși este în limba franceză, este tradus dintr-o copie în limba germană, numele I. A. Cantacuzino fiind
lecturat greșit (litera I. fiind interpretată drept litera f.), de unde rezultă o confuzie privind identitatea și biografia
semnatarului, articolele culminând cu interpretarea fantezistă, conform căreia documentul ar demonstra nici mai
mult nici mai puțin faptul că Eminescu era urmărit de organele de informații țariste. Explicația corectă a
expresiei ”Persistă să facă din Timpul organul personal al antipatiilor sale”, contextul în care a apărut sunt
prezentate pe larg în excepționala documentare a acestui caz la domnul N. Georgescu.

1
 Fără a intra în polemică cu autorii respectivi 3, dar în acord cu spiritul de onestitate
jurnalistică și cu exigențele eticii profesionale, reiterăm necesitatea ca autorii acestor
articole să ofere cititorilor informații corecte asupra caracterului pseudo inedit al așa
ziselor revelații arhivistice, menționând faptul că documentele prezentate sunt deja
cunoscute și analizate în literatura de specialitate, precizând și punctul de vedere
exprimat în aceste studii, chiar dacă el nu coincide cu al autorilor4.

Versurile Veronicăi Micle în arhivele naționale

În Colecția de documente M. Eminescu, păstrate la Direcția Arhivelor Naționale Istorice

Centrale de la București, am descoperit scrisori, documente, fotografii, mărturii
biografice dar și versuri aparținând Veronicăi Micle. Cu aproximativ două decenii în
urmă, stihurile erau catalogate ca fiind inedite. Evident, poeziile pe care le vom prezenta
mai jos, și-au pierdut astăzi această calitate.
Astfel, acest catren al muzei lui Eminescu poate fi citit într-un document, datat 30
ianuarie 18835, scris la Iași, având forma unui epitaf:

În toată viața tainic și dulce

Prin lumi de visuri călătorim,
O dată însă lângă o cruce
Pentru vecie noi ne oprim.

Această strofă este scrisă pe un carton, introdus într-un plic, având următoarele
însemnări: pe avers mențiunea Veronica Micle. O pagină de album (autograf) iar pe
revers textul pe Albumul doctoresei Kernbach.
Cartonul cu acest catren are atașată pe verso o filă, pe care sunt scrise patru versuri
ale Wilhelminei Ch. , datate 20 dec, 1884.
În același plic se mai află 2 file, una având pe o parte poezia lui N. Pompiliu, intitulată
Un cântec, copiată de Veronica Micle, cu mențiunea Spre amintire, iar pe fața cealaltă se
află poezia Momentul ferice, semnată Olga, datată Iași, 1883 M.
A doua filă conține pe avers un catren, semnat Alexandru, datat Botoșani, 14 aprilie
1884 iar pe revers o dedicație în limba franceză, semnată Valeria Micle.
Un alt document, oferind detalii subtile cu privire la starea de spirit a Veronicăi
Micle, datat aprilie 1883, poate fi considerat o replică ad-hoc, urmare a tipăririi
capodoperei Luceafărul. Poezia poartă însemnarea: Răspunsul Veronicăi Micle la
Luceafărul. Poezie inedită:

Drag mi-ai fost, mi-ai fost odată

Dar ce-a fost n-o să mai fie
C-am văzut că fără tine
Lumea asta nu-i pustie.
Și Luceafărul din ceruri

3
”Cugetarea Europeană“, XIII, 3 (32)/2016.
4
Scrisoarea lui I. A. Cantacuzino (Zizine) este redată în M. Eminescu, Opere, X, Publicistică, București, 1989, p.
VII ( în limba franceză).
5
D.A.N.I.C. colecția M. Eminescu, II/23 (nr.2), original.

2
Place mult când se ivește
Dar apune și dispare
Soarele când răsărește.

Tu Luceafăr mi-ai fost mie

Ce în zori de ziuă luce.
Ai apus și-acum la soare
Eu privesc cu mult mai dulce.6

În același lot de acte aflat la Arhivele Statului de la București există încă un document
compus din 4 file, datate 1883-1884, conținând versuri din Albumul Veronicăi Micle,
semnate de Veronica, Virginia și Valeria Micle, Olga, Alexandru și Wilhelmina.

Manuscrise poetice eminesciene aflate în Arhivele Naționale

Recuperate în parte și tipărite sub titlul generic postume, poeziile reprezintă un

tablou al șantierului de lucru al poetului. Referindu-se la valoarea lor estetică, Garabet
Ibrăileanu7 consideră că "postumele" de după 1870, din perioada sa de strălucire, și care-s
așa de inferioare poeziilor publicate de el în aceeași vreme, sunt, evident, aruncări pe
hârtie, impresii și note, dacă voiți, bucăți la care nu a lucrat cu tot dinadinsul, în care el n-a
pus toată arta de care era capabil.
Poeziilor tipărite de diverși editori le putem adăuga pe cele aflate la Arhivele
Naționale, Sediul Central - București8. Acestea prezintă interes din punctul de vedere al
istoriei literare astfel încât, pentru aceia care își propun să stabilească anumite
neclarități în cronologia poeziilor lui Eminescu, următoarele manuscrise pot fi relevante.
De aceea, încercăm să le prezentăm, în cronologia stabilită de arhiviști, urmând ca
eminescologii să le certifice veridicitatea datării lor.
- La mijloc de codru des, mss original, 1870, 1 filă; Poezia este tipărită în Ediția
Princeps (1883) și, deși este evocată adesea ca fiind dovada deplinei maturități
poetice eminesciene, sugerându-se astfel ca fiind redactată în perioada de maximă
creativitate a poetului, manuscrisul este un argument dovedind preocupările
creatoare incipiente, din vremea studenției vieneze9 a lui Eminescu.
- Pe o culme de munte în codri-îmbrăcat (1870) partea a IV-a,101 filă, orig.
fragment mss.
- Mulți au râs de-a mele versuri11 (1871-1874).
- Mitologicale (1873)12 – variantă.

6
Cf. D.A.N.I.C., Colecția Scriitori și artiști români, Veronica Micle, nr. 2, copie.
7
Garabet Ibrăileanu, Postumele lui Eminescu (Scriitori și curente).
8
În cadrul D. J. A. N. – Iași, Col. Documente 555/41, se păstrează două poezii eminesciene, traduse în franceză
de către Alice Balais.
9
Poezia mai apare și în așa numitul Caiet Roșu, aflat la BCU Cluj-Napoca, aparținând lui Eminescu, și dăruit
Mitei Kremnitz, la începutul anului 1879, de ziua ei de naștere, poezia La mijloc de codru des fiind transcrisă de
mâna sărbătoritei. În Ediția Opere Eminescu, textul este inclus în vol. XIV, conținând poezii din perioada 1878-
1883.
10
D.A.N.I.C., Col. Eminescu, I/17, concept. Datat ante 1876, cf. G. Munteanu.
11
idem, Dos. II/1904, f. 3-4, orig. fără titlu (titlu pus după primul vers). Este databilă 1871-1874, respectiv
perioada primelor atacuri polemice la adresa lui Eminescu.

3
 - Făt –Frumos din teiu (1875).
- Tu cu fiii, cu a lor mâni găurite de Mercur. Poezie satirică, îndreptată împotriva lui
Berlicoco (C.A. Rosetti). Circa 1876. Perpessicius o atribuie perioadei ”motivelor
satirice ieșene”.13
- Povestea codrului14, datată ante 1 martie 1878.
- Versuri scrise de Eminescu cu ocazia Revelionului din casa Mitei Kremnitz (31
decembrie 1879)15.
- Pocăința Bețivului16, atribuită lui Eminescu, dar scrisă de o altă persoană
- Renunțare, datată 1880 -188217.
- Scrisoarea a II-a fragment (fotocopie). Circa 1880, versiune intermediară.18
- Nu mă-nțelegi (15 martie 1886)19.
- Eu te iubesc (ante 15 iunie 1889). Este considerată de Filimon Taniac printre
ultimele creații ale lui Eminescu.20
- Fragment21. Poezie.
Arhivele Naționale de la București dețin și alte manuscrise atribuite lui Eminescu,
conținând poezii nedatate: Soarele-și bagă capul prin nori, poem epic, fragment; Povestea
codrului, Grecia (poem), Făt Frumos din Tei.
În final, evocând în mod succint doar aceste câteva rarități de ordin documentar,
dorim să arătăm că studiul impresionantului patrimoniu arhivistic (1356 documente,
însumând mii și mii de pagini, interesând viața și opera Luceafărului), aflat la Arhivele
Naționale ale României, la sediul Central cât și la filialele județene, este benefic nu numai
pentru istorici cât și pentru eminescologi.
Cum, de câtva timp în urmă, ziua de 15 ianuarie a fiecărui an este rezervată
manifestărilor oficiale dedicate culturii naționale 22, sper ca iubitorii întru Eminescu vor
celebra astăzi, cu același fior de recunoștință, memoria celui ce s-a jertfit pe altarul sacru
al idealurilor perene ale nației sale, preamărind în sufletul fiecăruia dintre noi miracolul
nașterii profetului spiritualității române.

Dan Toma Dulciu

Viena
15.01.2019

12
idem, I/18, variantă.
13
idem, Col. Eminescu, II/104, f. 1-2, orig. Fără titlu, fără dată.
14
idem, I/19, fotocopie.
15
idem, II/7 orig. Versuri dedicate lui ” I. Negruzzi, Deputat, Iassi”, scrise la petrecerea de Revelion, la care au
mai participat I. Slavici, I. L. Caragiale, T. Maiorescu, s.a.
16
idem, II/103, copie.
17
D.A.N.I.C., Fond personal Gr. Periețeanu, nr.133, fotocopie după textul original și copie făcută de altă mână;
datată după M. Eminescu, Opere, IV, p.434, 458-459.
18
D.A.N.I.C., Colecția M. Eminescu, II/106, fotocopie
19
D.A.N.I.C., Fond personal Gr. Periețeanu, Dos.133, fotocopie depe text original.
20
idem, Fond A.C. Cuza, dos. 61/1913, f. 6, copie a prof. V. Grămadă după textul din ”Almanahul Literar” pe
1905, unde poezia a fost publicată de Filimon Taniac.
21
Idem, dos. 61/1913, f. 7, copie a prof. V. Grămadă după ”Almanahul Literar” pe 1905.
22
În anul 1925, Comitetul pentru ridicarea la București a monumentului lui Mihai Eminescu, din cadrul
Cercului Revistei ”Gândirea”, propunea Ministerului Instrucțiunii Publice diverse activități școlare pentru
strângerea de fonduri pentru ridicarea monumentului dedicat Luceafărului, precum și propunerea ca ziua de 8
noiembrie (Ziua Arhanghelilor Mihail și Gavril) să devină ziua patron a culturii românești ! cf. D.A.N.I.C.,
fond M.I.P. Dos.403/1925, f. 32-33, orig.