Poezia ,,Secerișul” de Vasile Alecsandri este un pastel, deoarece

poetul își exprimă în mod direct sentimentele de admirație în fața

anotimpului vara- anotimpul  luminii solare care cade toridă
încercuind oameni și locuri, este anotimpul secerișului, anotimpul
lanurilor de grâu,al fericirii,al energiei.În poezie sunt exprimate
impresiile poetului la vederea unui peisaj din natură, prin
intermediul limbajului artistic. 
    În primul rând, principalul mod de expunere este
descrierea. Poezia prezintă, prin intermediul imaginilor vizuale,
spațiul înalt ceresc de unde ,,pe o scară de lumină”,metaforă,o
punte pe care coboară raze din lumina solară,purtând aripile
legănate ale ciocârliei,pasăre măiastră,ce-și cântă setea de
zbor,bucuria vieții. Glasurile păsărilor se aud ca o simfonie a vieții.
Cântecul ciocîrliei înseamnă rugă răspicată şi veselă pentru
binele pământului,iar cântecul prepeliței se aude de undeva din
grâul pământului, al greierului ,,din mohor.” Tabloul nemișcat al
naturii caniculare este surprins în momentul începutului de zi cu
lumină,semn al vieţii, bunătăţii, cunoaşterii  adevărului şi
speranţei. Culoarea aurie exprimă entuziasmul,iar verbul
onomatopeic,,ciripie”aduce sunetele păsării măiestre venite din
înaltul divin.În lanul de grâu –simbol al hranei și al nemuririi-
secerătorii sunt fetele și flăcăii,tinerii ce,,înoată-n galbin râu”-loc al
fertilităţii şi al reînnoirii.Secera este emblema secerișului,a morții
grâului,cu forma de semilună,,crai-nou”.Imaginea vizuală este
asemenea unei mări aurii.Pentru grâu și vietățile ce s-au găsit
adăpost în lan,secera este Luna cu forma ei aducătoare de
moarte.Tabloul pictat este plin de culoarea aurie a bogăției
pământului ce-o arată cerului cu mulțumire.  Simțind apropierea
morții, prepelița ,,își ia puii”cu grija, spiritul de sacrificiu în  
 dispariția lanului transformat în,,snopi de aur” bogăția vieții,este
imaginea unui tezaur oferit oamenilor.
                  În al doilea rând, eul liric contemplativ își exprimă
bucuria de a vedea priveliștea cerului și a pământului
bogat.Natura capătă imaginea unui rai plin de bogăție și
strălucire. Eul liric îşi face simţită prezenţa prin formele
pronumelui personal,,mi”și verbele: ,, ciripie,fâlfâind,cântă,se
ridică”exprimă mișcarea vieții,bucuria verii arzătoare,oameni și
vietăți în deplină armonie. Caracterul liric al textului este dat de
limbajul artistic, care creează imaginile vizuale și auditive: cerul
plin de cântecele păsărilor,imaginea lanului de grâu asemenea
unei mări aurii- prin intermediul cărora poetul îşi exprimă emoţiile.
Epitetele „azător,galben,mândră”  transmit un sentiment de
bogăție și de bucurie.   Se remarcă prezența grupurilor
nominale:,,scară de lumină,spicuri înalte,holda mândră” specifice
pastelului. Versurile au rimă împerecheată,ritm iambic,măsura de
15- 16 silabe.
   În concluzie,poezia „Secerișul” este un pastel, deoarece, prin
vocea  unui eu liric, autorul comunică în mod direct emoţii şi
gânduri legate de un moment al verii-secerișul , folosind un limbaj
expresiv prin care impresionează.