Caracterizare geografică

Judeţul Maramureş este situat în partea de nord - vest a ţării, fiind învecinat cu judeţele Satu Mare,
Sălaj, Cluj, Bistriţa - Năsăud şi Suceava. La nord este delimitat de frontiera României cu Ucraina, râul
Tisa formând graniţa naturală pe o lungime de 62 km.
Distanţa dintre punctele extreme vest şi est ale judeţului este de 160 km, iar dintre cele de nord şi
sud este de 60 km, ceea ce conferă Maramureşului o formă alungită în direcţie longitudinală. În
limitele geografice judeţul Maramureş are o suprafaţă de 6304 km2 (2,6% din suprafaţa României).
Teritoriul judeţului Maramureş se caracterizează printr-o accentuată varietate a cadrului geografic,
determinat de diversitatea morfologică a reliefului.
Relieful judeţului Maramureş este variat:
-zona montană – 43 %;
-dealuri, podişuri şi piemonturi – 30 %;
-depresiuni cu lunci şi terase – 27 %.
Părţile joase ale depresiunilor coboară până la 135 m pe râul Someş la Seini şi 204 m pe râul Tisa.
Contrastele de altitudini sunt mari: vârful Pietrosul Rodnei (2303 m)domină Depresiunea
Maramureşului cu peste 1600 m, iar Ignişul (1307 m) se ridică peste Depresiunea Baia Mare cu
aproximativ 1000 m.
Altitudinea medie a principalelor localităţi este:
-Baia Mare – 226 m
-Baia Sprie – 358 m
-Sighetu Marmaţiei – 267 m
-Cavnic – 580 m
-Tg. Lăpuş – 331 m
-Vişeu de Sus – 491 m
-Borşa – 657 m
-Șomcuta Mare – 205 m
-Ulmeni – 171 m
-Dragomireşti – 439 m
-Săliştea de Sus – 441 m

Reţeaua de apă de suprafaţă se înscrie în două bazine hidrografice distincte – Tisa şi Someş –
separate de lanţul muntos vulcanic Gutâi – Țibles şi munţii Rodnei, care formează o axă ce străbate
judeţul pe direcţia NV-SE, respectiv V-E.
Tisa drenează toţi afluenţii care au izvoarele pe versanţii sud-vestici ai Munţilor Maramureş şi nordul
Munţilor Rodnei, precum şi numeroase pâraie care provin din munţii Gutâi – Țibleş. La ieşirea din
munţi, Tisa porneşte din stânga râul Vişeu. De la confluenţa acestor două râuri până dincolo de
Teceu Mic, pe o lungime de 62 km, Tisa formează graniţa naturală între România şi Ucraina.
Vişeul izvorăşte din apropierea Pasului Prislop (1416 m), având ca afluenţi mai importanţi: Negoiescu,
Repedea, Fâsla (Cisla), Izvorul Dragoş, Vaser, Ruscova, Frumuşaua şi Bistra.
Vaserul aduce Vişeului la vărsare aproximativ 27% din debitul mediu (9 m3/s) şi are ca afluenţi mai
importanţi Catarama, Făina, Ștevioara, Botizu, Novăţul şi Novicioru.
Iza izvorăşte de pe versantul vestic al Pietrosului Rodnei, de sub vârful Bătrâna. Are ca afluenţi văile
Ronişoara, Ieud, Slătioara. La Vadu Izei primeşte pe cel mai important afluent al său, râul Mara.
In aval de Iza, Tisa primeşte ca afluent mai important valea Săpânţa.

Someşul curge în judeţul Maramureş între Benesat şi Seini pe 50 km. Aici primeşte afluenţi mai
importanţi: râul Lăpuş unit cu râul Săsar, Sălaj, Bârsău şi Băiţa.
Râurile judeţului Maramureş, datorită diversităţii reliefului şi regimului precipitaţiilor, au un regim
hidrologic relativ variabil, viiturile puternice având ca efect primar degradarea albiilor şi malurilor.
În judeţul Maramureş sunt inventariate 14 lacuri naturale situate în zone montane şi depresionare,
prezentând interes turistic, precum şi 14 acumulări care, exceptând acumularea Strâmtori – Firiza,
sunt de interes local, de agrement şi piscicol.
Cele 14 lacuri naturale sunt:
(i) lacurile glaciare: Iezerul Pietrosului, Tăurile Buhăescu, Izvorul Bistriţei Aurii,
Gropilor,
(ii) lacurile naturale: Vinderel, Măgura, Morărenilor,
(iii) lacurile de dizolvare şi prăbuşire ale unor ocne cu exploatări străvechi de sare,
care se află la Ocna Șugătag şi Coştiui.
În aceste din urmă lacuri, apa este clorurată, sodică, cu concentraţii aproape de saturaţie (30 g/l) şi
are proprietăţi terapeutice.
Lacul Albastru, în apropiere de oraşul Baia Sprie, având un diametru de 60-70 m şi o adâncime mai
mare de 5 m, este unic prin originea sa (prăbuşirea într- o galerie de mină) şi chimismul apei.
Acumulările antropice au o suprafaţă de aproximativ 162,3 ha, lacul Strâmtori Firiza, cel mai
important (cca. 17 milioane m3 apa), asigurând alimentarea cu apă potabilă şi industrială în zona Baia
Mare şi Baia – Sprie, având ca roluri secundare atenuarea undelor de viitură şi producerea de energie
electrică. Se află în execuţie sistemul de amenajări hidroenergetice Runcu-Brazi-Firiza, cu acumularea
Runcu (cca 30 milioane m3 apă în final).

In ceea ce priveşte constituţia geologică, judeţul Maramureş se situează în zona de întrepătrundere a

patru mari unităţi structurale diferite, astfel:
1.Zona transcarpatică, rezultată în urma importantei activităţi magmatice neogene, situată în în nord-
vestul teritoriului;
2.Depresiunea intramontană a Transilvaniei, cu fundament cristalin, alcătuit din conglomerate, gresii,
marne şi argile, calcare de vârstă mezozoică şi neozoică, în sectorul sud-vestic al teritoriului;
3.Zona cristalino-mezozoică, în partea estică a teritoriului, este reprezentată prin şisturi cristaline
grupate în mai multe serii, peste care s-au depus formaţiuni sedimentare alcătuite din conglomerate
de gresii, şisturi argiloase, marne, calcare şi dolomite;
4.Zona flişului, în extrema nord-estică a teritoriului, reprezentând unităţile structurale cele mai
interne ale flişului Carpaţilor Orientali, alcătuit din conglomerate, gresii, şisturi argiloase, marne,
calcare. In această zonă apar şi roci magmatice.

1.1.2.Clima
Regimul climatic ce caracterizează judeţul Maramureş se încadrează în sectorul de climă continental-
moderată şi cel cu climă de munte, având ca specific un regim termic moderat, umezeală relativ mare
cu precipitaţii atmosferice bogate.
Temperaturile aerului înregistrează valori anuale cuprinse între -1,00C și +10,00C. Cantitatea anuală
de precipitaţii este cuprinsă între 700-1500 mm, mai mare în partea nordică şi nord-vestică a
judeţului.
Direcţia vânturilor se caracterizează printr-o circulaţie a aerului dinspre vest, cu o frecvenţă medie
anuală de circa 18-20% şi a celui din nord cu o frecvenţă aproximativă de 10-11% (Ocna
Sugătag).Vitezele medii anuale se menţin între 3 şi 3,8 m/s, iar în munţi ating valori mai mari de 50
m/s.
Conform datelor înregistrate în cele 5 staţii automate de monitorizare a aerului în aglomerarea Baia
Mare, temperaturile medii anuale în aceste staţii pentru anul 2012 au fost cuprinse în intervalul
10,60 – 12,500C.
In depresiunea Baia Mare, clima are nuanţe mediteraneene, cu o situaţie aparte datorată imobilităţii
maselor de aer, înregistrându-se situaţii frecvente de calm atmosferic cu implicaţii nefavorabile
asupra calităţii aerului prin defavorizarea dispersiei poluanţilor atmosferici.

1.1.3.Demografia

Numărul total al populaţiei la data de 20 octombrie 2011 a fost de 461290 locuitori (conform datelor
provizorii privind Recensământul populaţiei şi al locuinţelor din România din anul 2011 [2]).
Judeţul Maramureş ocupă locul 15 atât ca suprafaţă, cât şi ca populaţie, în ierarhia judeţelor ţării.
Judeţul nostru deţine o pondere de 2,6% din suprafaţă şi 2,4% din populaţia României.
Referitor la populaţie menţionăm următoarele date:
Densitate medie: 73,2 loc./kmp;
56,6% din populaţie trăieşte în mediul urban, iar 43,4% în mediul rural;
Structura etnică a populaţiei: români 83,96%, maghiari 7,39%, ucraineni 6,70%, romi 1,52%,
germani 0,22%.
1.1.4.Organizarea administrativ teritorial)
Structura administrativă a judeţului Maramureş cuprinde 13 oraşe (din care 2 municipii) şi 63 de
comune şi 226 sate.
1.1.5.Resurse naturale
Resurse minerale
Cu toate că judeţul Maramureş dispune de acumulări de minerale cu compoziţii diferite, constituite
în zăcăminte de substanţe minerale utile metalifere neferoase şi preţioase, închiderea în anul 2007 a
activităţilor miniere a stopat exploatarea şi valorificarea acestora.
Cele mai importante resurse minerale de pe teritoriul judeţului sunt reprezentate de:
minereurile polimetalice, de la Ilba, Nistru, Băita, Herja, Baia Sprie, Cavnic, Băiuţ, Poiana Botizii,
Țibleş, Baia Borşa (Gura Băii, Colbu, Burloaia, Dealu Bucăţii) şi Vişeu (Măcârlău, Novicior);
mineralizaţiile cuprifere de la Nistru, Poiana Botizii, Baia Borşa, Vişeu (Măcârlău şi Catarama);
mineralizaţiile auro – argentifere de la Săsar, Valea Roşie, Dealu Crucii,
Duior, Băiţa;
acumulările de minereu de fier şi mangan de la Răzoare;
depozitele de bentonită de la Răzoare şi Valea Chioarului;
acumulări de şisturi bituminoase în raza localităţilor Vişeu, Borşa, Săcel, Tg. Lăpuş;
roci utile: andezite, amfibolite, calcare, gresii, tufuri vulcanice, folosite ca piatră spartă în diverse
construcţii şi ca placaje decorative; roci silicoase pentru abrazivi;
pietriş şi nisipuri în albiile majore ale râurilor Someş, Lăpuş, Vişeu, Ruscova, Tisa, Iza.

Resursa de apă
Regimul precipitaţiilor determină, la nivelul judeţului Maramureş, o reţea hidrografică bogată şi
densă. In zona alpină debitele sunt mai scăzute urmare a perioadelor îndelungate de îngheţ (6-7 luni
pe an), prezenţei circurilor şi văilor glaciare datorită cărora pe suprafeţe întinse se dezvoltă numai
cursul principal al râului, cât şi efectului cumpenei de apă, unde se resimte lipsa unei reţele de râuri
cu scurgere permanentă.
În zonele mai joase, cu depozite de versanţi mai groase, ploile bogate contribuie la o fragmentare
mai intensă a reliefului. Aici există ape freatice din abundenţă, care asigură alimentarea cu apă a
râurilor mici.
În condiţiile unui relief predominant muntos cu valori altitudinale cuprinse între
200 – 2300 m, ale unui climat cu precipitaţii moderate, judeţul Maramureş este caracterizat printr-o
reţea hidrografică bogată cu o lungime de 3000 km şi cu o densitate cuprinsă între 0,5 şi 0,9 km/kmp.
Întrucât judeţul Maramureş, are un potenţial hidrologic important o atenţie deosebită s-a acordat
promovării şi implementării proiectelor de utilizare a forţei apei pentru producerea de energie.