PROIECT: ORIENTUL ANTIC

Liceul teoretic ,,Anghel Saligny”

Chenac Alexandra Daniela

Clasa a IX-a B.

Orientul Antic

Orientul Antic reprezintă un termen învechit acordat de către istorici și

arheologi pentru Asia de Vest, Asia de Sud, Asia de Est și Africa de Nord în
timpul epocii cuprului, bronzului și fierului. Orientul este împărțit în trei mari
regiuni geografice: Orientul Apropiat, Orientul Mijlociu și Orientul Îndepărtat.

Denumire este o denumire uzuală atribuită spațiului geografic de la răsărit

de Europa (îndeosebi Asia și Africa de Est). Denumirea de „orient” provine din
timpul romanilor, care defineau această parte a lumii drept plaga orientalis.

Orientul antic se împarte în : Orientul apropiat, Orientul Mijlociu, Orientul

îndepărtat.
Orientul apropiat cuprinde Armenia de azi,Asia Mică sau Turcia de azi care a
fost populată de Hitiți , precum și de coloniile grecești ; Levantul -Siria, Libanul,
Israelul, Palestina și Iordania de azi, populate în antichitate de populațiile
caananite, orașele-state feniciene și Regatul Israelului.Egiptul, cu toate că este
amplasat în Africa de Nord, este inclus metodologic că parte a istoriei
Orientului Apropiat, datorită contactelor și influențelor culturale cu celelalte
civilizații din spațiul orientului apropiat.
Orientul Mijlociu cuprinde Mesopotamia, peninsula arabă (Arabia Saudită și
Emiratele Arabe de azi) și teritoriul antic al Iranului de azi- Elam, Media,
Imperiul Persan, Partia și Imperiul Sasanid.
Orientul Îndepărtat cuprinde India , China, peninsula coreeană și arhipeleagul
japonez de azi.
Istorie
Istoria Orientului Antic începe cu apariția civilizației sumeriene în mileniul al
IV-lea Î.e.n. Orientul Mijlociu este considerat drept Leagănul civilizației și în
această regiune ar fi fost practicată agricultură , ceea ce a dus la apariția și
expansiunea așezărilor urbane și dezvoltarea instituțiilor și altor elemente
specifice civilizației, precum stratificarea socială, guvernarea centralizată,
religia organizată, armata, scrierea, codurile de legi, științele, sistemul monetar
și mijloacele de transport .
Cronologic, finalul istoriei Orientului Antic este amplasat în anul 622 d.Hr.
(după calendarul creștin) sau anul 1 (după calendarul islamic), când are loc
Hegira- fuga lui Mahomed de la Mecca la Medina și expansiunea religiei
islamice care a schimbat fundamental Orientul Apropiat și Mijlociu. O altă
variantă ar fi anul anul 330 î.Hr. când Alexandru cel Mare a cucerit
Egiptul,Levantul, Irakul, Iranul și Afghanistanul de azi, marcând începutul epocii
elenistice și răspândirea culturii grecești în rândurile populațiilor orientale.
Harta Orientului Antic
Orientul antic a cunoscut mai
multe perioade istorice : Epoca
cuprului, Epoca bronzului, Epoca
fierului.
CELE 7 MINUNI ALE
ORIENTULUI ANTIC
Orientul antic a avut atât de multe
atracții turistice încât s-a făcut o listă cu top 7 minuni ale Lumii Antice.
Cele șapte minuni ale lumii antice este o listă ce conține șapte edificii din
Antichitate. Lista era în principal un ghid turistic pentru călătorii din lumea
antică ce voiau să vadă cele mai cunoscute destinații din acea perioadă.
Cea mai veche versiune cunoscută a listei îi aparține lui Antipater din Sidon și a
fost elaborată în secolul al II-lea î.Hr.; se pare că se bazează pe ghidurile
populare printre călătorii eleni și cuprinde doar clădiri din jurul Mării
Mediterane, unde siguranța călătoriilor era oarecum asigurată. Cele șapte
minuni erau considerate minuni deoarece erau printre cele mai[formulare
evazivă] populare destinații; încă din 1600 î.Hr. turiștii au zgâriat inscripții pe
monumentele din Valea Regilor în Egipt (în acea perioadă Sfinxul avea deja o
mie de ani). Toate minunile erau construcții antropice; destinațiile naturale nu
erau incluse, nefiind populare.
Cele 7 minuni ale lumii cuprinde: Marea Piramidă din Gizeh,Grădinile
suspendate ale Semiramidei,Templul zeiței Artemis din Efes,Statuia lui Zeus din
Olympia,Mausoleul din Halicarnas,Colosul din Rhodos,Farul din Alexandria.
 MAREA PIRAMIDĂ DIN GIZEH(numită și piramida lui Keops) este
localizată pe Platoul Gizeh - orașul Gizeh, necropola anticului Memphis,
actualmente parte a capitalei Cairo. Aceasta este singura minune a lumii
care nu necesită descrieri ale istoricilor din antichitate sau ale poeților.
Este singura minune a lumii asupra căreia nu se fac speculații referitoare
la formă, mărime și prezentare. Este cea mai veche și totuși singura care
a supraviețuit timpului. Contrar părerii generale, numai Marea Piramidă
a lui Keops, nu toate cele trei Mari Piramide, se află pe lista celor șapte
minuni ale lumii antice.A fost cea mai înaltă construcție din lume mai
mult de 43 de secole, până în secolul al XIX-lea în 1889 când a fost
construit Turnul Eiffel. Avea, la început, 146 m (azi 138 m) înălțime,
latura de 227 m și cuprinde 2.521.000 m cubi de piatră. Fețele piramidei
erau placate cu plăci șlefuite din calcar. A fost construită de faraonul
Khufu din a IV-a Dinastie, în jurul anului 2560 î.Hr. pentru a servi drept
mormânt acestuia. Când au cucerit Egiptul, în anul 641 e.n., arabii au
găsit piramida intactă și după ce au deschis-o, căutând comoara lui
Keops, sarcofagul era gol.
 Grădinile suspendate din Babilon, au fost construite de regele
Nabucodonosor al II-lea (605-562 î.Hr.) pentru una din soțiile sale,
Amytis (Amuhea). Construcția grădinilor suspendate din Babilon trebuie
apreciată prin prisma încadrării lor în mediul înconjurător: clima caldă și
uscată, peisajul arid și obiceiurile vechilor locuitori ai Mesopotamiei. La
popoarele orientale din antichitate, noțiunea de grădină era legată de
ideea supremei fericiri omenești. Această mentalitate a făcut pe vechii
perși să numească grădinile lor "raiuri". Orașul avea mai multe ziduri de
incintă, dispuse concentric. Orașul propriu-zis era cuprins în interiorul
primei incinte, care avea latura de aprox. 1700 metri, și avea două
cartiere, unul care cuprindea palatul regal, iar celălalt templul zeului Enlil
(sau Bel, după denumirea semită), ambele pe malul stâng al Eufratului.
După informațiile istoricului Diodor din Sicilia, uriașele grădini ocupau o
suprafață de 15000 m² și se ridicau în patru terase până la 77 metri
înălțime. Pe terase erau plantați arbori din mai multe specii, unii dintre
ei fiind înalți de 24 metri. Erau udați de pompe cilindrice, al căror secret
nu se cunoaște încă. Sub terase, sprijinite pe mai multe coloane, se
găseau camere răcoroase pentru familia regală. După unele relatări, se
pare că vestitele grădini au fost dărâmate de perși, în timpul ocupării
Babilonului, tot atunci fiind dărâmat și Turnul Babel.
 Templul Artemisei din Efes , cunoscut și ca „Templul Dianei”, a fost un
edificiu antic grec construit pentru zeița Artemis. Templul a fost ridicat în
anul 550 î.Hr. în Efes, oraș aflat atunci pe teritoriul imperiului babilonian.
Templul zeiței Artemis din Efes se află la 50 km la sud de orașul Izmir,
Turcia. Din templul original, considerat una din cele șapte minuni ale
lumii nu au rămas decât puține relicve. Templul a fost construit timp de
120 ani, după planurile concepute de către Chersiphron și fiul său,
Metagenes. Clădirea a fost construită de 51m lățime și de 105 m
lungime. 127 de coloane de 18 m înălțime susțineau acoperișul. În
interiorul templului se afla statuia de 2 m a zeiței Artemis, acoperită cu
aur și argint. La 21 iulie 356 î.Hr., templul a ars într-un incendiu; se spune
că un om numit Herostratus a aprins focul și că și el a murit în foc.

Statuia lui Zeus este una dintre cele șapte

minuni ale lumii antice, sculptată în tehnica
criselefantină, în fildeș ornată cu aur și având o
structură internă din lemn. Statuia, cu o înălțime
estimată la aproximativ 13 m, a fost realizată de
către sculptorul Phidias în preajma anului 435
î.Hr. în orașul Olympia din Grecia. Pentru
adăpostirea statuii a fost construit un templu.Se
crede că în anul 394 d.Hr. statuia a fost
transportată la Constantinopol, unde avea să fie
distrusă de un incendiu în anul 475.
 Mausoleul din Halicarnas a fost opera arhitecților Pytheos și Satyros și a
sculptorilor Scopas și Timotheos. Mausoleul poartă numele
guvernatorului local Mausol, care a fost guvernatorul (satrapul sau
regele) provinciei elenistice Caria (377-353 î.Hr.) pentru care fusese
destinat, ca mormânt-templu. Acest monument arhitectural a fost
considerat una dintre cele șapte minuni ale lumii antice. Ei s-au deosebit
de ceilalți concurenți prin proiectul lor, pe cât de neobișnuit, pe atât de
 impunător: nu au conceput un monument scund, tradițional in Grecia, ci
o construcție foarte înaltă. Mausol nu a putut însă să vadă terminat
mausoleul său. Pe un soclu înalt, cu cinci trepte, cu dimensiunile de 39 m
lungime și 33 m lățime, se găsea un suport lung de 33 m, lat de 27 m și
înalt de 22 m. Pe acesta se înălța templul funerar propriu-zis, susținut de
39 de coloane, având 39 m fiecare (singura parte ce amintea arhitectura
greaca tradițională). Imediat deasupra acoperișului se mai inălța o
piramidă cu 24 de trepte, pe al cărei vârf trunchiat era așezată cvadriga.
Cu o înălțime totală de 49 m, mausoleul ar fi putut echivala în zilele
noastre cu o clădire cu 16 etaje

 Colosul din Rhodos a fost o statuie imensă construită în antichitate pe

insula Rhodos din Grecia, una din cele șapte minuni ale lumii antice.
Statuia îl înfățișa pe zeul grec al Soarelui, Helios, și măsura între 32 și 36
de m. Construcția s-ar fi realizat în 12 ani și ar fi fost finalizată în anul 282
î.Hr. După unii, străjuia intrarea în portul din insulă. Conform cercetărilor
mai noi, s-ar fi aflat aproximativ pe locul unde în prezent este intrarea în
Castelul Templierilor.
 Farul din Alexandria a fost construit în secolul al III-lea î.Hr. în Egipt pe
insula Pharos de lângă orașul antic Alexandria (de la această insulă
provine și cuvântul românesc „far”). La început farul a fost doar un
simbol al portului, apoi a devenit indicator pentru marinari.Farul avea o
înălțime între 115 și 135 de metri. A fost construit din blocuri uriașe de
marmură albă și avea trei nivele separate. Baza farului avea o formă
pătrată și era înaltă de 55.9 m. În mijloc secțiunea farului era de formă
octogonală, era gol pe dinăuntru și avea o înălțime de 30 de metri. Din
interior ieșeau flăcări care nu se stingeau niciodată, luminând atât
noaptea cât și ziua și făcând vizibil drumul spre port. Partea de sus avea
o formă de cerc și era înaltă de 7 metri. Se spunea că flacăra se vedea de
la 50-60 km depărtare.Deasupra farului era o statuie. Nu se știe sigur
dacă era statuia lui Poseidon sau a lui Zeus. În 956 un cutremur a zguduit
farul, dar nu a făcut mari stricăciuni. Apoi în 1303 și 1323 două mari
cutremure au distrus farul. În 1480 mamelucul Qaitbay a construit o
fortăreață pe locul farului, folosind structurile și pietrele rămase.În 1994
aproape de orașul Alexandria niște scafandri au găsit în mare ruinele
farului.
Surse Wikipedia - Wikipedia,ISTORII REGĂSITE | Probabil cel mai bun blog de istorie!,