Obcinile Bucovinei

Sintagma “Obcinele Bucovinei”

• Considerată drept expresie in registrul literar, “Obcinele Bucovinei” prefigurează
o unitate geografică cu specificul unor culmi prelungi, relativ paralele, de înălţime
mai joasă şi împădurite, separate de văi largi, cu pajişti întinse, al cărei grad de
umanizare este în chip logic, intens (câmplunguri)
• Obistina (sl.) > obcină (ro), obscina (bg), obcina (cz.) = proprietate comuna1ă
• Recent, termenul a căpătat o altă conotaţie- culme muntoasă prelungă, accesibilă
circulaţiei, mai cu seamă că el separă deseori moşii ale satelor localizate în văi
proxime.
• Proprietatea comună, “devălmăşia”, denumea în trecut conjunctura în care
păşunile de pe obcine erau folosite în comun de locuitorii satelor din câte două văi
despărţite de aceste culmi.
• Sensul restrâns la “culme muntoasă” este folosit, sporadic, şi pentru alte culmi
asemănătoare din Carpaţi, chiar extramontan.

Aşezare geografică
• Subunitatea fizico-geografică a Obcinelor Bucovinei apare bine individualizată în
nord-estul Carpaţilor Orientali, păstrând multe dintre trăsăturile generale ale
acestui lanţ muntos, cu precădere ale treptei de relief mai coborâte din marginea
estică, fără a exclude separarea lor ca unitate distinctă.
• Stabilirea limitelor Obcinelor Bucovinei comportă toate aspectele peisajului
geografic, întrucât criteriul geomorfologic nu edifică totdeauna şi naşte
controverse, anumite trăsături ale peisajului obcinelor extinzându-se şi în areale
învecinate, marcând discontinuităţi geografice.
• Geomorfologic, limita evidentă este cea estică, Obcinele Bucovinei venind în
contact direct cu Podişul Sucevei, pe linia localităţilor Straja (valea Sucevei),
Marginea (valea Suceviţei), Solca (pârâul Solca), Soloneţu Nou (pârâul Soloneţ),
Cacica (pârâul Cacica), Păltinoasa (valea Moldovei). Obcinele trec dincolo de
graniţa de nord, pînă în valea Ceremuşului, încât valea Sucevei nu constituie decât
o zonă de discontinuitate geografică.
• Cel mai greu de stabilit rămâne limita vestică. Prin peisajul geografic, s-a propus
o limitare a unităţii în valea Bistriţei Aurii; morfostructural, zonarea longitudinală
a unităţilor Carpaţilor Orientali a implicat limitarea Obcinelor în valea superioară
a Moldovei, excluzând Obcina Mestecănişului, care a rămas în grupul Munţilor
Bistriţei Aurii. Primul caz, cel acceptat pe scară largă, are la bază fizionomia de
ansamblu, morfometria, elementele fito-pedo-climatice, toponimia (obcină,
opcină, obcioară), componenta climatică, vegetală, hidrografică.
• Ambiguităţi apar şi în cazul limitei sudice. Chiar dacă se separă relativ facil de
grupul muntos Rarău-Giumalău, prin zonare altitudinală bio-pedo-climatică, la est
de Câmpulung ea devine discutabilă. Motivul îl reprezintă străpungerea
transversală a cutelor şi culmilor flişului pe Valea Moldovei, fară a se distinge
drept vale limită. Zona mai joasă pe linia Bârgău-Dorna-Mestecăniş-valea Putnei-
valea Moldovei2, sub criteriul discontinuităţii geografice şi al importanţei drept
 cale de acces Transilvania-Moldova. Îngustarea şi complicarea structurii flişului
la sud de valea Moldovei, paralelismul culmilor doar la nord de valea Moldovei şi
peisajul vegetal (alternanţă tipică păduri-pajişti în Obcine) limitează unitatea
morfologică în valea Moldovei.

Alcătuire geologică
• O rapidă comparaţie a unei hărţi hipsometrice a unităţii Obcinelor cu alcătuirea
lor geologică edifică asupra corespondenţei dintre cele două, în principal pentru
că aici, aceasta este cel mai bine evidenţiată.
• In alcătuirea lor intră 3 categorii de formaţiuni litologice: metamorfice sau şisturi
cristaline, magmatice şi sedimentare.
• Obcina Mestecănişului se suprapune zonei cristalino-mezozoice, fiind alcătuită
din formaţiuni metamorfice, sedimenatre şi magmatice.
• a) Formaţiunile metamorfice sunt reprezentate prin gnaise de Rarău, ce aparţin
grupului Bretila-Rarău şi apar in partea estică a Obcinei Mestecănişului, ca o fâşie
îngustă de la Pojorâta spre nord-vest, micaşisturi cu granaţi, şisturi muscovitice,
cuarţite-grupul de Rebra-Barnar, şisturi sericito-cloritoase, sericito-grafitoase,
cuarţite negre, metatufuri şi metatufite acide şi bazice-grupul de Tulgheş.
• b) Formaţiunile sedimentare apar in latura estică a Obcinei Mestecaniş, unde
alcătuiesc terminaţia nordicş a cuvetei Rarău. Ele se aşează transgresiv şi
discordant peste şisturile cristaline, fiind reprezentate prin roci carbonatate şi roci
silicioase. Toate se impun in relief prin forme specifice: dolomitele şi calcarele
triasice, care creează reliefuri cu abrupturi şi chei- Lucava, Tătarca, Breaza; pe
argilele cretacice, foarte expresiv in zona Pojorata şi pe pâraul Cailor.
• c) Formaţiunile magmatice apar sub forma unor Klippe (blocuri) pe o suprafaţa
mai mare, între Benea şi Sadova, fiind reprezentate prin bazalte şi peridotite şi
serpentine.
• Obcina Feredeului şi Obcina Mare sunt modelate pe depozite de fliş, roci
predominant detritice, sub forma de succesiuni ritmice, groase de sute şi mii de
metri.
• Obcina Feredeului se suprapune, in cea mai mare parte, pe pânza de Audia,
alcătuită din depozite cretacice şi paleocen-eocene. Aceasta din urmă, cât şi cele
cuarţoase, fiind roci dure, se inscriu pregnant în relief, conferind Obcinei
Feredeului particularităţile sale morfologice.
• Obcina Mare se grefează pe pânzele de Tarcău şi Vrancea, formate din roci
cretacice superioare şi, mai ales, paleogene şi miocene inferioare. Structural,
pânza de Tarcău este şariată puternic spre est, peste pânza Vrancea, pe care, la
Soloneţ şi pe valea Putnei, o acoperă complet. Datorită acestui fapt, pânza
Vrancea apare în marginea flişului Obcinelor ca trei semisfere: Putna-Suceava,
Suceviţa şi Humor.

Reţeaua hidrografică
• Primele artere hidrografice, de urmărit şi în reţeaua actuală, s-au organizat în
sarmaţianul inferior, cu orientare V-E, concordante cu panta generală dar
transversale gfaţă de structură, şi debuşau la ţărmul mării sarmaţiene, ce acoperea
Podişul Sucevei. Paleo-văi, precum Soloneţ, Solca, Clitul, Suceviţa, au fost
 decapitate prin dezvoltarea celei de a doua generaţii de văi, longitudinale, dintre
care Moldoviţa şi Humorul sunt cele mai importante. Numai Suceava şi Moldova
s-au menţinut până în actual, aproximativ pe traseul iniţial, justificându-şi
antecedenţa.
• Întreaga reţea hidrografică care drenează teritoriul Obcinelor Bucovinei este
tributară Siretului, prin principalii colectori: Moldova, Suceava şi Bistriţa.
• Moldova îşi are izvoarele pe pantele sudice ale Culmii Alunişului (1295m),
culme transversală, cumpănă de apre între izvoarele Moldovei şi Sucevei. De la
izvoare şi până la ieşirea din munţi, la Păltinoasa, Moldova are o lungime de 88
km (din 205 km), cu o suprafaţă a bazinului de 1883 km2 (30%)
• Moldoviţa, cel mai important afluent al Moldovei din zona montană, drenează
longitudinal depresiunea cu acelaşi nume, colectând apele de pe versantul estic al
Obcinei Feredeului, versantul sudic al Obcinelor Brodinei i cel vestic al Obcinei
Mari. Izvorăşte din muntele Vejul (Obcina Feredeului) şi confluează cu Moldova
la Vama.
• Suceava izvorăşte de pe versantul nordic al Culmii Alunişului şi după un curs
transversal de 60 km, părăseşte orogenul carpatic la Straja. Suprafaţa bazinului
montan al Sucevei este de aproximativ 860 km2, 465 km2 în sectorul Obcinelor.
• Cârlibaba-Bistriţa Aurie formează limita vestică a Obcinelor Bucovinei, pe o
lungime de 47 km, şi drenează flancul vestic al Obcinei Mestecănişului.
• Tributare Sucevei sunt şi bazinele de pe versantul estic al Obcinei Mari:
Remezeu, Voitinel, Horodnic, Suceviţa, Solca, Soloneţ, Bucovăţ.
• Alimentarea râurilor este predominant superficială (cca 60%), cea subterană fiind
moderată. Între sursele de alimentare superficială, ponderea cea mai mare o au
ploile (60-80%), zăpezile fiind mai puţin abundente (20-40%), dar mai persistente
decât în alte regiuni carpatice, consecinţă a temperaturilor negative de durată mai
lungă.

Aspecte climatice
• Sub aspect climatic, Obcinele Bucovinei sunt situate spre extremitatea nord-estică
a provinciei central-europene, cu un climat temperat-moderat-continental*, cu
influenţe ale climatului continental din est şi ale celui sub-baltic din nord. Prin
altitudinea pe care o are, unitatea Obcienelor este inclusă în etajul climatic al
munţilor. Evident, clima este determinată de bilanţul radiativ solar, de circulaţia
generală şi regională a atmosferei, de relief şi de particularităţile suprafeţei active.
• Obcinele Bucovinei sunt cuprinse între izotermele anuale de 60 în estul şi sud-
estul regiunii şi 20 pe culmile mai înalte din nord-vest. Izoterma de 6o marchează,
cu aproximaţie, contactul Obcinelor Bucovinei cu Podişul Sucevei, insinuându-se
pe văile principale destul de adânc ăn interiorul muntelui. Izoterma de 2o
formează enclave reduse, corespunzătoare vârfurilor mai înalte de 1400 m din
Obcina Feredeului şi Obcina Mestecănişului.
• Cantitatea medie de precipitaţii în Obcinele Bucovinei este în jur de 850 mm,
explicabil prin poziţia în umbră* a acestui sector montan, faţă de sectorul vestic al
Carpaţilor Orientali unde, la aceleaşi altitudini şi latitudini, precipitaţiile sunt cu
300-400 mm mai bogate. Spaţial, precipitaţiile medii variază de la sub 700 mm, la
contactul cu Podişul Sucevei, până la 1000 mm în NV regiunii; în altitudine,
 cantitatea de precipitaţii variază de la 700 şi sub 700 mm pe fundul văilor şi
depresiunilor din partea sudică şi sud-estică a Obcinelor, la circa 850 mm pe
Obcina Mare, 960 mm pe Obcina Feredeului şi 1000 mm pe Obcina
Mestecănişului.
• De observat că Obcinele Bucovinei sunt mai direct expuse maselor umede
atlantice şi baltice, cu direcţia NV-SE şi respectiv NNV-SSE, direcţii care
concordă cu
• Vânturile dominante şi cu cea mai mare frecvenţă în timpul anului sunt pe direcţia
NV-SE. Staţiunea de la Rădăuţi, situată în plin podiş extracarpatic, arată cea mai
mare frecvenţă (40,3%) şi viteză medie (4,9 m/sec) pentru vânturile de NV,
urmate de cele de SE cu 14,5% şi de NE cu 14,1%*
• Pe văile transversale, Moldova şi Suceava, circulaţia se face dominant pe direcţia
V-E, direcţii care concordă cu aceea a orografiei lor, decât maselor atlantice
dinspre V şi VNV, care ajung perpendicular sau sub un unghi faţă de axul montan
înalt (Munţii Maramureş-Rodna-Suhard-Bistriţei), de care sunt barate sau obligate
la escaladă*, pierzând o mare parte din umezeală.

Vegetatia
Termenul de ‘’obcine’’implică nu numai culmi muntoase prelungi, ci şi masiv împădurite
, iar cel de ‘’bucovină’’ indică o regiune cu păduri de fag (buk=fag), de unde şi
numeroasele fitonime întâlnite aici:bucov,bucovăţ, bucova, bucovineşti,fag, făget, făgeţel
etc.Populaţia de aici a imortalizat verdele pădurii în frescele exterioare ale Suceviţei ,
galbenul ca de sulf nativ al codrului de toamnă pe exteriorul ctitoriei lui Petru Vodă de la
Moldoviţa, cu ruginiul frunzelor de toamnă târzie în registrul color de la Humor, pentru
ca albastrul cerului să devină culoarea de fond a Voroneţului.
Pădurile ocupă 75%din suprafaţă-cele mai întinse domenii forestiere ale ţării.Molid-
70%,fag şi brad-peste 25%,celelalte esenţe-5%.

Obcinile Bucovinei sunt acoperite in cea mai mare parte, in special in zona centrala,cu
paduri de fag (Fagus sylvatica) mai ales in partea de est a Obcinei Mari, unde mai apar
si exemplare de brad (Abies alba). Mai intalnim specii de mesteacan (Betula verrucosa),
plop (Populus tremula), paltin (Acer pseudoplatanus) etc;
-paduri amestecate (molid, brad si fag) se intalnesc pe versantul vestic al Obcinei Mari,
Depresiunea Moldovita, versantul estic al Obcinei Feredeu si Obcinile Brodinei; -molidul
(Picea abies) are o larga dezvoltare in partea apuseana a Obcinilor;
Pe văile largi mai apar: gorunul( Quercus Petraea), carpenul (Carpinus Betulus), teiul
alb (Tilia tomentosa), arţarul( Acer platanoides).
-in ariile depresionare, pe suprafete intinse, se afla pajisti secundare dominate de paius
rosu (Festuca rubra), taposica (Nardus stricta), iarba vantului (Agrostis tenuis), paius
(Festuca pratensis), pir crestat (Cynosurus cristatus), tremuratoarea (Briza media) s.a;
-mai exista si unele plante rare precum tisa (Taxus baccata), floarea de colt
(Leonthopodium alpinum), papucul doamnei (Cypripedium calceolus), mesteacanul
pitic (Betula nana), strugurele ursului (Arctostaphyllos uva-ursi).*11
*11-Nicolae Barbu, Liviu Ionesi-Obcinele Bucovinei,pag.25
Fauna
 • Fauna Obcinelor Bucovinei este specifica muntilor carpatici de altitudine joasa si
medie.
• Cele mai bine reprezentate sunt mamiferele: ursul brun (Ursus arctos), rasul
(Lynx lynx), lupul (Canis lupus), vulpea (Canis vulpes), veverita (Sciurus
vulgaris), pisica salbatica (Felis silvestris), cerbul carpatin (Cervus elephus),
jderul (Martes martes),
• -pasarile sunt reprezentate de cocosul de mesteacan (Lyurus tetrix), cocosul de
munte (Tetrao urogallus), ierunca (Tetrastes bonasia);
• -păsări răpitoare, reduse ca număr, deci protejate de lege:uliul găinilor(Accipiter
gentilis ), uliul păsărar (Accipiter nisus),şorecarul (Buteo buteo),ciuful (Asio
otus)etc.
• -peştii se încadrează în zona păstrăvului, pe pâraie mici, şi în zona lipanului şi
mrenei, pe pâraiele mari (Moldova, Moldoviţa, Suceava, Bistriţa Aurie),fără ca
între cele două zone să fie o delimitare strictă.
• În schimb, păstrăvul şi-a redus mult numărul din cauza pescuitului neraţional, iar
lostriţa(Hucho hucho) se mai păstrează doar în câteva exemplare pe Bistriţa
Aurie.
• Fauna cinegetică-cerbul,căprioara, mistreţul, ursul, lupul, râsul, vulpea-şi
păsări:cocoşul de munte, cocoşul de mesteacăn. Unele specii au dispărut datorită
vânatului abuziv( bourul, zimbrul, marmota), altele sunt pe cale de
dispariţie(cocoşul de mesteacăn) iar altele s-au rărit (râsul, cerbul, ursul, cocoşul
de munte, ierunca, păsările răpitoare). Multe din animalele vânate aici au primit
medalii la concursuri internaţionale. *12
• *12-Nicolae Barbu, Liviu Ionesi-Obcinele Bucovinei,pag.30

Pedologie
• Solurile apartin celor doua clase de baza ale solurilor montane: cambisoluri si
spodosoluri.
• Cambisolurile au cea mai larga raspandire in Obcina Feredeului, Obcina
Brodinei, depresiunea Moldovitei si Obcina Mare si se caracterizeaza printr-o mai
mare grosime si un apreciabil volum fiziologic util pentru plante, o saturatie
moderata pana la ridicata in baze si elemente nutritive, o aciditate slaba pana la
accentuata.
• Spodosolurile sunt net dominante in Obcina Mestecanisului, unde sisturile
cristaline, altitudinea mai mare si climatul mai umed justifica larga lor dezvoltare.
Desi cu grosime mai redusa, aciditate mare si continut redus de baze si de
elemente de nutritie, ele sunt bine valorificate de molidisuri si de pajisti.Cea mai
mare extensie o au solurile brune podzolice(feri-iluviale).Doar la altitudini
reduse sau pe marnele şi gresiile din bazinul Lucinei, se insinuează şi
cambisoluri, după cum spodosolurile se întălnesc doar în Obcinele flişului de la
E,pe gresia de Kliwa din Obcina Mare.
• Soluri intrazonale –rendzine,pe calacarele şi dolomitele din Obcina Mestecăniş şi
pe cristalinul Mestecănişului de la V;litosoluri pe gresiile silicioase glauconitice
din Obcina Feredeului.
 • Solurile gleice turboase sau mlăştinoase ale complexului de tinoave din cuveta
Lucinei pstreză o floră relictă.*13-Nicolae Barbu, Liviu Ionesi-Obcinele
Bucovinei,pag.32

Resurse naturale
• Principalele resurse subsolice ale Obcinilor Bucovinei constau in minereurile de :
• mangan (Carlibaba, Broşteni,Mestecăniş) sub formă de lentile, în grupul de
Tulgheş-care trec în oxizi la exteriorul lentilei.Minereul provine din o activitatea
vulcanică submarină.
• de cupru (Fundu Moldovei, Mestecanis,Pojorâta), în şisturile cristaline ale seriei
de Tulgheş sub formă de piatră, calcopirită blendă,galenă,pirotină.
• de fier (Delnita),roci triasice impregnate cu siderit, hematit, goethit.În
formaţiunea de Audia apar roci sideritice cu FE între 10% şi 36% în cantităţi mari
dar raportul util steril e mare 9/90%, ceea ce face nerentabilă utilizarea lor.
• hidrocarburi (Frasin-Gura Humorului) şi roci utile pentru constructie (gresii de
Kliwa şi Muncel, calcare, conglomerate de Muncel) si sare gema (Cacica).În
carieră se păstrează o sală de dans, un mic lac sărat şi o capelă, toate săpate în
sare. Din 1953 sarea se extrage în soluţie, prin sonde.
• Pe lângă resursele forestiere importante, terenurile agricole relativ extinse,
economia regiunii se sprijină pe zăcămintele de neferoase din zona Leşu Ursului
şi Tarniţa, pe cele de substanţe radioactive de la Crucea, pe rezervele de sare
exploatate la Cacica.
• Recent, prospecţiunile geologice atestă prezenţa, în Podişul Sucevei, a unor
zăcăminte de gaze naturale.*14-Nicolae Barbu, Liviu Ionesi-Obcinele
Bucovinei,pag.34

Populaţia şi aşezările omeneşti

• Obcinele Bucovinei constituie una dintre cele mai populate regiuni montane ale
ţării cu o densitate de 45 loc./kmp (cu variaţii de 50-100 loc./kmp pe văile
principale şi 10-30loc./kmp în aria culmilor muntoase).În sec. XVI erau atestate
documentar Vatra Moldoviţei (1401), Vama (1409), Câmpulung (1411).Populaţia
s-a înmulţit prin ‘’roiri’’ de sate sau amenajări de locuinţe temporare(târle, sălaşe)
pe locul pădurilor defrişate pe văi, versanţi şi chiar pe spinările obcinelor.
• Creşterea numerică s-a realizat prin stabilirea unor români transilvăneni şi
maramureşeni oprimaţi de regalitatea maghiară+populaţia huţulă din N+ familii
de polonezi + colonişti germani (după anexarea Bucovinei de către Habsburgi,
pentru exploatări miniere şi forestiere.
• Cei aproape 100 000 locuitori sunt grupaţi în 69 de sate şi 3 oraşe( Câmpulung,
Gura Humorului şi Solca).Satele sunt situate în lungul căilor de comunicaţie, pe
văi şi au o structură predominant liniară( Cârlibaba, Breaza, Fundu Moldovei),în
micile depresiuni-tendinţă de adunare (Pojorâta, Vama, Straja, Putna)-sate cu
număr mare de locuitori.
• Pe văile , versanţii şi plaiurile din bazinele superioare ale râurilor, satele sunt în
general mai noi şi mai mici , de tip dispersat (Plai).*16-Nicolae Barbu, Liviu
Ionesi-Obcinele Bucovinei,pag.36
Economie
• Obcinele Bucovinei participă cu o pondere însemnată la dezvoltarea economică a
judeţului Suceava.
• Lemnul pădurilor se foloseşte la producerea cherestelei,
(Iacobeni,Pojorâta,Câmpulung), mobilei(Câmpulung, Gura Humorului), celulozei
şi hârtiei (Suceava). Se mai folosesc fructele de pădure, răşinile, taninurile.
• Animalele sunt valorificate în industria alimentară, pielărie, încălţăminte.
• Lâna, pieile, blănurile sunt prelucrate la Câmpulung, Suceava, Rădăuţi.
• Cultura plantelor este slab dezvoltată din cauza condiţiilor climaterice
necorespunzătoare.
• Resursele subsolului :sulfuri complexe (Fundul Moldovei), mangan (Iacobeni),
minereu de fier , sarea şi materiale de construcţii –gresii şi conglomerate , calcare,
dolomite, pietrişuri şi nisipuri.*17-Nicolae Barbu, Liviu Ionesi-Obcinele
Bucovinei,pag.42

POTENTIALUL TURISTIC

• Obcinele Bucovinei dispun de un potential turistic capabil sa satisfaca exigentele

tuturor catergoriilor de turisti. Fondul natural turistic este atat de variat incat
intreaga regiune se caracterizeaza printr-o gama larga de obiective turistice:
• obiective geologice- rezervatia "Klippa triasica"- se afla in Obcina Mestecanis;
rezervatia geologica "Formatiunea cu Aptychus" de la Pojorata, pe malul drept al
Moldovei; rezervatia geologica Piatra Pinului, situata pe malul drept al Moldovei.
• Obiectivele geomorfologice sunt numeroase si variate: cheile Lucavei, cheile
Tatarcei, cheile Brezei, cheile Botusului, cheile Paraul Cailor- toate pe Moldova si
afluentii sai, cheile Pojoratei, cheile Stramtura Rosie si cheile de pe valea Putnei.
• Un rol turisitc deosebit il au si pasurile: pasul Mestecanis, pasul Izvor, pasul
Carlibaba, pasul Pohonis, pasul Pascanu, pasul Plesca.
• Alte rezervatii interesante sunt rezervatiile Lucina (cea mai mare herghelie de cai
din ţar-800 cai) si Rachitisul Mare.
•   Fondul cultural-istoric este atat de bogat incat si singur ar putea sustine o
activitate turistica de proportii. La loc de frunte intre monumentele cu un mare
interes turistic se situeaza manastirile Humor, Voronet, Moldovita, Sucevita, ce
sunt apreciate a fi printre cele mai desavarsite intruchipari ale artei populare
europene si sunt incluse de UNESCO intre capodoperele universale. Fondul
etnografic si folcloric pune in evidenta o milenara cultura materiala, atat in
arhitectura populara unde se impune tipul de gospodarie din barne cu
ornamentatii, expresie a unei dezvoltate civilizatii a lemnului, cat si prin arta
tesaturilor si cusaturilor, a confectionarii pieilor, incondeierea oualelor, modelarea
obiectelor de ceramica si ajungandu-se la frumusetea greu egalabila a costumelor
populare toate au ajuns la o recunoastere nationala si internationala bine meritata.
•    Muzeele sunt un alt punct de interes, venit sa completeze curiozitatea turistilor
interesati: muzeul "Arta lemnului" din Campulung Moldovenesc, muzeul
etnografic din Gura Humorului, casa muzeu din Solca si casa Lucan din
Vama.*15-Nicolae Barbu, Liviu Ionesi-Obcinele Bucovinei,pag.45