Carolina ori Carol cum dorește a fi strigată, este o fată de doisprezece ani care este nevoită

să-și petreacă întreaga vacanță de vară la ferma bunicului, fermă aflată într-un ținut arid,
neprietenos, departe de civilizație. Familia ei este compusă din cinci membri, ea mai având o
soră – din prima căsătorie a mamei – și un frate, Luis, bebeluș. Relația dintre Carol și sora ei
mai mare, Alta, este una tensionată, cam așa cum se întâmplă cam peste tot unde sunt mai
mulți frați. Tensiunea dintre ele este sporită și de faptul că Alta are un tată care o răsfață,
cumpărându-i tot soiul de lucruri pe care noua familie a mamei nu și le permite. Deasemenea,
fetele sunt diferite la înfățișare, iar asta este perceput de Carol ca reprezentând un handicap.

a fermă locuiește bunicul ei, Serge, tatăl tatălui, cel pe care nu l-a cunoscut niciodată și care
suferă de demență. Părinții lui Carol au hotărât să-l ducă într-un azil, asta pentru că boala lui
nu-i va mai permite multă vreme să se întrețină singur, iar in perioada petrecută acolo ei să
pregătească ferma prin reparații pentru a fi vândută.
Odată ajunsă acolo, Carol descoperă un bătrân care doarme numai pe verandă, este dependent
de tubul de oxigen pe care-l târâie peste tot și este extrem de morocănos cu toată lumea, mai
puțin cu ea. Și spune povești ca nimeni altul.

După ce a făcut cunoștință cu bunicul ei, Carol își dă seama că poveștile pe care le aude de la
bunic sunt mult mai interesante decât toate „dramele” prin care trec prietenele ei, iar interesul
pentru detalii despre copacul magic, bunica Rosa și albinele care o însoțesc mai mereu o
acaparează încetul cu încetul.
Pe măsură ce vara se prelungește, Carol începe să dezvolte o iubire pentru pământul de care
tatăl ei a fugit cu mult timp în urmă, iar ea descoperă că Serge este mai mult decât un bătrân
ursuz care suferă de pierderi de memorie. Încetul cu încetul, legătura dintre nepoată și bunic
se adâncește Carol se schimbă și se maturizează în moduri pe care nu și le-a imaginat
niciodată.

La scurt timp după ce a ajuns la ferma lui Sergio, Carol nu a putut să nu observe albinele. Însă
bunicul ei insistă că nu mai există albine în această zonă și că, de fapt, au trecut veacuri de
când nu a mai plouat prin părțile locului. Ce înseamnă că albinele se întorc și ce înseamnă că
par atrase de Carol în același mod în care au fost atrase de bunica ei? Sergio împărtășește
povestea pământului și a satului care se găsea acolo, înconjurând un copac mare și maiestuos,
lângă un lac răcoritor. În timp ce un băiat Sergio se juca în copac cu cea mai bună prietenă a
lui Rosa, care era mai curajoasă decât oricine și tânjea să vadă marea lume mare.
Au crescut și s-au îndrăgostit, dar chiar și faptul că dragostea nu a putut să o țină pe Rosa
acasă plecând zile întregi, săptămâni, chiar ani la rând, călătorind pe glob, însă întorcându-se
mereu în sat și la Sergio. Credința ei în puterile de protecție a copacului a determinat satul să-l
distrugă și odată cu distrugerea copacului a venit distrugerea satului, a pământului și a
oamenilor până când a rămas doar Sergio. Acum, Carol își dă seama, dacă ferma este vândută,
familia ei își va pierde ultima legătură cu locul care i-a hrănit și i-a definit. Salvarea lui
Sergio, crede ea, înseamnă să-și salveze familia și să-i readucă pe tărâmul posibilității magice
și naturale.