Autorul descrie personajul principal Tudose-Hagiul ca un personaj zgârcit
care iarna tremura de frig, vara murea de cald , de Crăciun nu cumpăra nimic din produsele tradiţionale , iar de Paşti nu colora şi nu cumpăra miel asa cum face tot crestinul. De mic nu făcea altceva decât să strângă bani. Intr-o zi , jupânul la care lucra l-a întrebat de ce nu se însoară.Hagiul răspunse că femeia şi copiii cer mâncare , veşminte şi învăţătura , toate acestea costând bani. Casa Hagiului este o casă modestă cu pereţii cojiţi şi galbeni , grinzile tavanului sunt negre şi prăfuite , patul este din scânduri , iar pe jos este o pardoseala de cărămizi reci . Odaia lui este tristă şi întunecată . Când ajunse acasă Hagiul aprinse lumânarea de pe masă , apoi tresări şi o stinse , amintindu-şi că aceasta costa bani şi mai bine stă pe întuneric .Deşi era stăpân al unei prăvălii era foarte zgârcit cu ucenicii săi , nu făcea niciodată cadouri , nu ajuta niciodată pe nimeni , iar cutia bisericii îi era spaima.Aşa îşi petrecu hagiul viaţa : fără foc ,fără fiertură , neiubind pe nimeni.La prăvălie nu mai mergea , aşa că a vândut tot. Veni o iarna cruntă în care Tudose tremura zile la rând fără să cumpere lemne. Într-o zi, trezindu-se îngheţat , ceru nepoatei să meargă şi să cumpere nişte lemne şi un pui pentru supa .Când îşi mai revenise în fire o trimise pe nepota lui să ducă cenuşa şi rămăşiţele de la pui , poate mai primeşte nişte bani înapoi. Când aceasta se întoarse , îl găsi cu faţa pe masă , lângă o grămadă de bani , fără suflare. La înmormântare , toata lumea se minunase de cheltuielile imense şi spuneau că dacă hagiul ar fi văzut, ar fi murit din nou .