REVOLUŢIA FRANCEZĂ

a. REVOLUŢIA RADICALĂ.
b. CONVENŢIA THERMIDORIANĂ ŞI DIRECTORATUL.

Revoluţia radicală
 După executarea regelui (1793), Convenţia Naţională s-a confruntat cu o situaţie
dificilă:
 o puternică criză economică (inflaţie şi foamete);
 puternică revoltă ţărănească îndreptată împotriva noului regim;
 coaliţia europeană (Austria, Prusia, Anglia şi Spania) împotriva Franţei;
 În iunie 1793, iacobinii i-au îndepărtat pe girondini din Convenţie preluând întreaga
putere în stat.
 Puterea executivă a fost încredinţată unui Comitet al Salvării Publice, în care cea mai
mare influenţă o avea Robespierre.
 Pentru a-şi impune autoritatea şi pentru a zdrobi orice posibilă rezistenţă, iacobinii au
instituit o sângeroasă teroare, căreia i-au căzut victime zeci de mii de persoane.
Teroarea nu i-a ocolit nici pe apropiaţii lui Robespierre, Danton şi Hebert.
 Pe plan intern au fost adoptate o serie de măsuri:
 impunerea de preţuri maximale la produsele de strictă necesitate;
 creşterea salariilor a fost blocată;
 pământurile nobililor emigraţi au fost distribuite ţăranilor;
 a fost desfiinţată sclavia din colonii;
 s-a introdus un sistem nou de unităţi metrice;
 s-a introdus calendarul republican;
 religia creştină a fost înlocuită de cultul Fiinţei Supreme sau de cel al Raţiunii;
 a fost redactată o nouă constituţie, prin care se introducea votul universal şi se
garanta participarea poporului la luarea deciziilor prin intermediul plebiscitelor;
 Armata a fost reorganizată de Lazare Carnot, în fruntea ei fiind numiţi generali
tineri ataşaţi idealurilor revoluţionare: Hoche, Jourdan, Moreau şi Napoleon Bonaparte.
 Pe plan extern, ca urmare a mobilizării generale, trupele revoluţionare au eliberat teritoriul
naţional şi au ocupat Belgia. În urma victoriei de la Fleurus (1793), ameninţarea străină a fost
înlăturată.
 Acest fapt a determinat naşterea unei opoziţii împotriva lui Robespierre care dorea să
menţină teroare, deşi situaţia economică a Franţei continua să fie dificilă.
 La 27 iulie 1794, Robespierre şi grupul său au fost arestaţi în Convenţie, iar a doua zi (10
Thermidor/28 iulie 1794) au fost ghilotinaţi.

Convenţia thermidoriană şi Directoratul

 Puterea a fost preluată de Convenţia Thermidoriană, dominată de „noii îmbogăţiţi”.

Teroarea iacobină a fost ridicată, a fost închis clubul iacobinilor şi s-au abrogat măsurile
economice ale acestora.
 În anul 1795 a fost adoptată Constituţia anului III, potrivit căreia Franţa era condusă de un
Directorat format din 5 membri. Puterea legislativă era atribuită Consiliului celor Cinci Sute şi
Consiliului Bătrânilor. De asemenea, era menţinut principiul separării puterilor în stat, se garanta
libertatea cuvântului şi impunea votul cenzitar.
 Criza economică a dus la declanşarea unor ample mişcări sociale, cea mai importantă fiind
„Conjuraţia egalilor” condusă de Gracchus Babeuf (1796). Conspiraţia urmărea confiscarea
proprietăţii private şi împărţirea averilor în mod egal. Descoperit, Babeuf a fost condamnat la
moarte şi executat.
 Pe plan extern, Directoratul a obţinut succese în confruntarea cu ţările coalizate împotriva
ei, datorită victoriilor repurtate de tânărul general Napoleon Bonaparte.
 În anii 1796 şi 1797, acesta în fruntea unei armate organizate de el obţine mai multe victorii
împotriva austriecilor în campania din Nordul Italiei.
 Prin pacea de la Campo-Formio, Austria recunoştea stăpânirea Franţei asupra Belgiei şi
Lombardiei. În urma acestor succese Napoleon s-a bucurat de o mare popularitate în rândul
francezilor.
 În 1798, Napoleon conduce o expediţie în Egipt, pe care-l cucereşte, însă flota franceză
este distrusă de cea engleză.
 Deteriorarea situaţiei interne, scăderea autorităţii Directoratului şi formarea unei noi coaliţii
antifranceze, l-au determinat pe Napoleon să părăsească Egiptul şi să se întoarcă în Franţa.
 La 9-10 Brumar 1799, Napoleon dă o lovitură de stat prin care preia puterea în Franţa.