Napoleon Bonaparte

de Asaftei Alexandru Petru

 Bibliografie
✣ Napoleon Bonaparte (în franceză: Napoléon Bonaparte;
n. 15 august 1769, Ajaccio, Corsica - d. 5 mai 1821, în insula
Sfânta Elena), cunoscut mai târziu ca Napoleon I şi iniţial ca
Napoleone di Buonaparte, a fost un lider politic şi militar al
Franţei, ale cărui acţiuni au influenţat puternic politica
europeană de la începutul secolului al XIX-lea.
✣ Născut în Corsica şi specializat pe profilul de ofiţer de
artilerie în Franţa continentală, Bonaparte a devenit cunoscut în
timpul Primei Republici Franceze şi a condus campanii reuşite
împotriva Primei şi celei de-a Doua Coaliţii, care luptau
împotriva Franţei. În 1799 a organizat o lovitură de stat şi s-a
proclamat Prim Consul; cinci ani mai târziu s-a încoronat ca
Împărat al francezilor.
✣ În prima decadă a secolului al XIX-lea a opus armatele
Imperiului Francez împotriva fiecări puteri majore europene şi
a dominat Europa continentală printr-o serie de victorii
militare. A menţinut sfera de influenţă a Franţei prin
constituirea unor alianţe extensive şi prin numirea prietenilor
şi membrilor familiei în calitate de conducători ai altor ţări
europene sub forma unor state clientelare franceze.
✣ Conflictul cu restul Europei a condus la o perioadă de
război total de-a lungul continentului, iar campaniile sale sunt
studiate la academii miltare din întreaga lume. Deşi considerat
un tiran de către oponenţii săi, el a rămas în istorie şi datorită
creării codului napoleonian, care a pus fundaţiile legislaţiei
administrative şi judiciare în majoritatea ţărilor Europei de
Vest.
Ascensiunea de la fiu al revolutiei la imparat al tuturor
francezilor
✣ Revoluția Franceză a decimat clasa de ofițeri a republicii și persoanele favorizate au putut obține
promovarea rapidă, dar averile lui Napoleon au crescut și au căzut pe măsură ce un set de patroni au
venit și au plecat. Până în decembrie 1793, Napoleon a fost eroul din Toulon, un general și favorit al lui
Augustin Robespierre; la scurt timp după ce roata revoluției s-a întors și Napoleon a fost arestat pentru
trădare.
✣ Napoleon a devenit din nou erou în 1795, apărând guvernul de forțele contrarevoluțiale furioase;
Baras l-a răsplătit pe Napoleon promovându-l în funcții militare înalte, o poziție cu acces nelimitat la
politica Franței. Napoleon a devenit rapid una dintre cele mai respectate autorități militare ale țării,
✣ În 1796, Franța a atacat Austria. Napoleon a primit comanda Armatei Italiei, după care a sudat o
armată tânără,care a câștigat victorie după victorie împotriva oponenților austrieci teoretic mai
puternici.
✣ În mai 1798, Napoleon a plecat într-o
campanie în Egipt și Siria, determinat de dorința
sa de noi victorii, de nevoia francezilor de a
amenința imperiul Britanic.Campania egipteană a
fost un eșec militar și o schimbare de guvern în
Franța l-a făcut pe Bonaparte să abandoneze
armata și întoarcerea în august 1799.
✣ În februarie 1800, el a fost înființat ca
Primul Consul, o dictatură practică cu o
constituție înfășurat ferm în jurul lui
✣ În 1802, un amendament constituțional l-a
făcut pe Napoleon primul consul pe viață. Doi ani
mai târziu, în 1804, s-a încoronat împărat al
Franței într-o ceremonie fastuoasă la Catedrala
Notre Dame din Paris.
 Realizari in plan intern

✣ Perioada lui Napoleon a însemnat o epocă a reformelor, care au dus la modernizarea Franţei.
✣ Napoleon a reuşit să redereseze situaţia politico-economică a Franţei, grav afectată în urma Revoluţiei. Din punct de vedere
administrative, ţara a fost împărţită în departamente conduse de un prefect, care era responsabil în faţa lui Napoleon.
Departamentele erau divizate în arondismente, conduse de subprefecţi. Napoleon a impus un regim de conducere autoritar, poliţia
fiind aflată sub conducerea lui Fouche, care supraveghea întreaga societate. Pentru a recompensa serviciile aduse statului, în anul
1802 Napoleon a înfiinţat Legiunea de Onoare, cea mai înaltă decoraţie a statului.
✣ În anul 1801 s-a semnat concordatul (concordatul este un tratat specific, care regglementează relaţiile dintre Biserica Romano-
Catolică şi un alt stat) dintre papa Pius al VII-lea şi Napoleon. Prin intermediul acestui document papa a recunoscut înfăptuirile
Revoluţiei, inclusiv confiscarea bunurilor care aparţinuseră bisericii. Papa a acceptat controlul statului asupra bisericii franceze.
Episcopii urmau să fie numiţi de stat şi confirmaţi de papă, iar preoţii depindeau de organele statului, care îi salarizează. La rândul
său, statul francez restabilea Biserica Catolică, care a fost recunoscută ca fiind religia majorităţii francezilor.
7
✣ Una dintre cele mai importante înfăptuiri interne ale regimului napoleonian a fost reglementarea situaţiei financiare
a Franţei. Astfel, în anul 1800 Napoleon a pus bazele Băncii Franţei, care avea monopolul emiterii de monedă. În 1803 s-a
introdus un nou sistem monetar, bazat pe francul de argint, care a înlocuit banii emişi în timpul Revoluţiei. Ministerul de
Finanţe a fost reorganizat şi s-au creat Camerele de Comerţ şi Industrie, care aveau ca scop sprijinirea activităţii
economice.
✣ Regimul politic instaurat de Napoleon a realizat unificarea legislaţiei franceze. În anul1804 afost introdus Codul
Civil (supranumit Codul Napoleon), bazat pe dreptul roman, dar şi pe reglementările juridice din timpul Revoluţiei. Au
mai fost introduse Codul Penal, Codul Criminal şi Codul Comercial.
✣ Napoleon a acocordat o atenţie deosebită armatei, pe a reformat-o. Principiile de bază ale reorganizării armatei au
fost asigurarea unităţii de comandă şi flexibilitatea în acţiune. S-au creat unităţi de cavalerie infanterie şi corpuri de elită,
cum au fost Corpul Veteranilor sau Garda Consulară, devenită după 1804, Garda Imperială. Napoleon a introdus serviciul
militar obligatoriu pentru bărbaţii între 20-25 de ani. Astfel, s-a constituit Marea armată care a cuprins 600.000 de oameni.
În timpul lui Napoleon s-au remarcat o serie de mareşali dintre care cei mai importanţi au fost: Michel Ney, Joachim
Murat, Jean Lannes, Jean Antoche Junot şi Jean Baptiste Bernadotte.
Batalia de la waterloo

✣ Bătălia de la Waterloo a avut loc la 18 iunie

1815, în apropierea localității Waterloo din Belgia de
astăzi, la 18 kilometri sud de Bruxelles, opunând o
armată franceză condusă de Împăratul Napoleon
unei armate a celei de-a Șaptea Coaliții, aflate sub
comanda ducelui de Wellington și a feldmareșalului
von Blücher. Bătălia s-a încheiat cu victoria decisivă
anglo-aliaților și prusacilor, victorie ce pecetluiește
practic sfârșitul Imperiului napoleonian.
✣ După ce Împăratul Napoleon a preluat din nou puterea în martie
1815, o nouă Coaliție europeană a masat armate la granițele Franței, cu
scopul de a-l înlătura. Napoleon a decis însă să treacă primul la ofensivă,
atacând armata prusacă și pe cea anglo-aliată, ambele cantonate în
Belgia. Astfel, au loc o serie de confruntări minore în jurul localității
Charleroi și apoi bătăliile de la Ligny și Quatre Bras, ambele purtate pe
data de 16 iunie 1815. Deși cele două bătălii de pe 16 iunie s-au încheiat
cu victoria francezilor și au împiedicat joncțiunea anglo-aliaților și a
prusacilor, ele nu au fost decisive, astfel că, la 18 iunie, pe câmpul de
bătălie de la Waterloo, armata angloaliată și elemente semnificative din
armata prusacă au putut face joncțiunea pentru a pecetlui victoria
decisivă a Coaliției. În timpul bătăliei de pe 18 iunie, o treime din
armata franceză, detașată tocmai pentru a împiedica sau întârzia
semnificativ înaintarea prusacilor a mărșăluit într-o direcție greșită și
apoi a fost reținută de un Corp de armată prusac inferior numeric la
Wavre.
 Ca urmare a înfrângerii catastrofale de la Waterloo,
rămășițele armatei franceze, regrupate pe linia râului Sambre, sub
comanda mareșalului Soult, apoi Grouchy, s-au retras în Franța,
așteptând ofensiva Coaliției. Bătălia de la Waterloo a avut ca
rezultat căderea definitivă a lui Napoleon, care, întors la Paris
imediat după finalul bătăliei, a constatat că nu mai are susținerea
Forului legislativ și, ca atare, a abdicat pe 22 iunie. Armata
franceză a continuat să lupte o perioadă împotriva trupelor
Coaliției, până la încheierea unui armistițiu, semnat la inițiativa
ministrului de război francez, Mareșalul Davout. Odată
ostilitățile încheiate, în Franța a avut loc „A doua Restaurație”,
adică întoarcerea pe tron a Casei de Bourbon, prin pretendentul
la Tron al Casei Regale, Ludovic al XVIII-lea.
 Maxime si Cugetari celebre ale lui napoleon

✣ Arta de a fi cand foarte indraznet, cand foarte prudent este arta de a reusi.
✣ Cine stie sa linguseasca, stie si sa calomnieze.
✣ Zece oameni care-si exprima parerea in public sunt mai puternici decat alte sute de mii care tac.
✣ Orice obstacol are in el si bucuria omului care-l va depasi.
✣ Cel mai bun mijloc de a-ti tine cvantul este sa nu il dai niciodata.
✣ Gloria este trecatoare. Anonimatul este vesnic
✣ Modestia este calitatea celor care nu au calitati.
✣ Imposibil este un cuvant care se gaseste doar in dictionarul prostilor.
✣ Moartea nu inseamna nimic, insa a trai infrant si fara glorie inseamna a muri in fiecare zi.
✣ In politica, prostia nu e un handicap.
 surse
✣ https://cuvintecelebre.ro/citate/autori/napoleon-bonaparte/
✣ http://docshare02.docshare.tips/files/23679/236799634.pdf
✣ https://ro.wikipedia.org/wiki/Napoleon_I
✣ http://www.afaceriardelene.ro/altepagini/referat-realizarile-intern
e-ale-regimului-napolenian
✣ https://1cartepesaptamana.ro/citate-napoleon/