NAPOLEON BONAPARTE
(1769 - 1821)
A fost īmparatul Frantei, a consolidat si a initializat multe reforme ale Revolutiei
Franceze. Unul dintre cei mai buni conducatori militari ai tuturor timpurilor, a
cucerit o mare parte din teritoriul Europei si s-a ocupat de modernizarea natiunii pe
care o conducea.
S-a nascut pe 15 august 1769 la Ajaccio īn Corsica, primind numele de Napoleone
Buonaparte care īn franceza a devenit Napoleon Bonaparte. A fost al doilea din cei
opt copii ai lui Carlo (Charles) Buonaparte si al Letiziei Ramolino Buonaparte.
Nici un membru al familiei Buonaparte nu a fost niciodata soldat profesionist.
Tatal sau, Carlo, a fost un avocat care a luptat pentru independenta Corsicii, dar
dupa ce Franta a ocupat insula īn 1768, el a servit drept judecator si a intrat īn
aristocratia franceza.
Sub influenta familiei sale, Napoleon a fost educat pe cheltuiala regelui Louis al
XVI-lea la Brienne si la scoala Militara din Paris. A terminat scoala īn 1785, iar la
16 ani s-a alaturat artileriei ca locotenent II.
Dupa ce a īnceput revolutia franceza, a devenit locotenent colonel (1791) īn Garda
Nationala Corsicana. Īn 1793, Corsica īsi declara independenta si Bonaparte,
patriot francez si republican, se alatura Frantei īmpreuna cu familia sa. I s-a dat
gradul de capitan īntr-o armata care se lupta la Toulon unde o flota engleza, era īn
razboi cu Republica Franceza. Īnlocuind un general de artilerie ranit, el si-a asezat
tunurile īn asa fel īncāt flota engleza a fost īnvinsa si Toulonul a cazut. Ca rezultat,
Bonaparte a fost promovat general de brigada la vārsta de 24 de ani.
Īn 1795 el a salvat guvernul revolutionar prin īmprastierea insurgentilor din Paris.
Īn 1796 s-a īnsurat cu Josephine de Beauharnais, vaduva unui aristocrat ghilotinat
īn Revolutie si mama a doi copii.
Primele campanii
Īn 1796, Bonaparte a fost promovat comandant al armatei franceze din Italia. S-a
luptat cu patru generali austrieci succesiv, fiecare cu un numar superior de soldati
si a fortat Austria si aliatii sai sa faca pace.
Tratatul de la Campo Formio a stabilit ca Franta sa pastreze cele mai multe din
cuceririle sale. Īn nordul Italiei a fondat Republica Cisalpina (cunoscuta mai tārziu
ca Regatul Italiei) si si-a īntarit pozitia īn Franta, trimitānd prazi de razboi īn
valoare de milioane de franci, guvernului francez.
Īn 1798 pentru a riposta comertului britanic cu estul, a condus o expeditie īn Egipt,
pe care l-a si cucerit. Cu toate acestea flota lui a fost distrusa de amiralul englez
Horatio Nelson. Bonaparte a reformat guvernul si legile egiptene, abolind sclavia si
feudalismul si garantānd drepturile de baza.
Cercetatorii francezi pe care i-a adus cu el au īnceput studiul stiintific al istoriei
antice egiptene. Īn 1799 n-a reusit sa cucereasca Siria, dar a cāstigat o victorie
zdrobitoare asupra Turciei la Abu Qir.
Apare un nou pericol pentru Franta - o noua coalitie : Austria, Rusia si Anglia.
Guvernarea Napoleoniana īn Franta
Bonaparte, s-a decis sa-si paraseasca armata si sa se reīntoarca īn Franta. Īn Paris s-
a alaturat conspiratiei īmpotriva guvernului. Īn lovitura de stat din 9-10 noiembrie
1799, au preluat puterea si au stabilit un nou regim, Consulatul. Bonaparte, primul
consul, avea aproape puteri dictatoriale. Constitutia a fost refacuta īn 1802
Napoleon devenind consul pe viata, iar īn 1804 s-a numit īmparat sub numele de
Napoleon I. Īn 1800 si-a asigurat puterea traversānd Alpii si īnvingāndu-i pe
austrieci la Marenga. Dupa aceea a negociat o pace generala Europeana, pace ce a
stabilit rāul Rin ca granita de est a Frantei.
Īn Franta administratia a fost reorganizata, sistemul de justitie a fost simplificat si
toate scolile au fost puse sub control centralizat. Legea Franceza a fost
standardizata sub forma Codului Napoleonian sau codul civil si īnca alte sase
coduri. Acestea garantau drepturile de libertate cāstigate īn Revolutie, incluzānd
egalitatea īn fata legii si libertatea religiei.
Razboaiele de cucerire
Īn aprilie 1803 Anglia, provocata de purtarea lui Napoleon, a declarat razboi
Frantei, pe mare. Doi ani mai tārziu Rusia si Austria s-au alaturat Angliei īntr-o
noua coalitie. Napoleon a abandonat planurile de invadare a Angliei si a īntors
armele īmpotriva coalitiei Austro-Ruse, īnvingāndu-i īn batalia de la Austerlitz pe 2
decembrie 1805. Īn 1806 a preluat regatul Neapole si l-a facut pe fratele sau mai
mare Joseph rege, a transformat o parte din Republica Germana īntr-un regat al
Olandei pentru fratele sau Louis si din dintr-o parte a restului Germaniei a format
Confederatia Rinului sub directa sa conducere.
Napoleon a distrus armata Prusiei la Jena si Auerstadt (1806) si armata rusa la
Friedland. La Tilist (iulie 1807), Napoleon a facut o alianta cu tarul Alexandru I si
a redus marimea Prusiei. De asemenea el a adaugat noi state imperiului : regatul
Westphalia sub stapānirea fratelui sau Jerom, ducatul Warson si altele.
Īntre timp, a stabilit Sistemul Continental, o blocada impusa de Franta īmpotriva
marfurilor englezesti, cu scopul de a distruge ceea ce el numea natiunea
vānzatorilor .
Īn 1807 Napoleon a anexat Portugalia. Īn 1808 l-a facut pe fratele sau Joseph rege
al Spaniei si i-a facut cadou cumnatului sau Joachim Murat regatul Nepolelui.
Sosirea lui Joseph īn Spania a dat nastere unei rebeliuni cunoscuta sub numele de
Razboiul Peninsular, razboi ce a costat Franta 300.000 de victime si sume imense
de bani, si a contribuit la slabirea imperiului.
Īn 1809 Napoleon i-a īnvins pe austrieci din nou la Wagram, anexānd Provinciile
Illyriene (acum parti ale Sloveniei, Croatiei, Bosniei-Hertegovinei, Serbiei si
Muntenegrului), si a desfiintat Statele Papale.
A divortat de Josephine si īn 1810 s-a īnsurat cu arhiducesa de Habsburg, Marie
Luise, fata īmparatului austriac. Prin aceasta legatura īntre dinastia sa si cea mai
veche casa conducatoare din Europa a sperat ca fiul sau care s-a nascut īn 1811, va
fi mai usor acceptat.
Īn 1810 imperiul a atins cea mai mare expansiune.
Guvernarea Napoleoniana īn Europa
Īn toate noile regate create de īmparat, Codul Napoleonian a fost impus ca lege,
iobagia si feudalismul fiind abolite si impusa libertatea religiei (exceptie facānd
Spania ).
Fiecare stat a adoptat o constitutie care dadea dreptul la vot universal pentru
barbati, instituia un parlament si continea o lista de drepturi civile. Sistemul
administrativ si judiciar francez au fost deasemenea impuse. scolile au fost puse
sub administratie centrala si s-au creat si scoli publice gratuite. Īnvatamāntul
superior a fost deschis tuturor celor calificati fara a se face discriminari de clasa
sociala sau religie. Fiecare stat avea o academie sau o institutie pentru promovarea
artelor si stiintelor. Numai dupa caderea lui Napoleon, oamenii de rānd din Europa,
asupriti de guvernarea sa prin taxe de razboi si campanii militare au apreciat īn
īntregime beneficiile pe care le obtinusera.
Declinul lui Napoleon
Īn 1812 Napoleon a carui alianta cu Alexandru I se dezintegrase, a lansat invazia
Rusiei, care s-a sfārsit īntr-o retragere dezastruoasa din fata Moscovei. Dupa
aceasta, toata Europa s-a unit īmpotriva lui. Īn aprilie 1814 maresalii au refuzat sa
mai continue lupta. Dupa ce aliatii l-au respins īn favoarea fiului sau, Napoleon a
abdicat neconditionat si a fost exilat pe insula Elba din Marea Mediterana. Marie
Louis si fiul lor, au fost pusi sub custodia tatalui ei, īmparatul Austriei.
Īn 1815 a evadat de pe insula Elba, a ajuns īn Franta si s-a īndreptat catre Paris,
īnvingānd trupele care venisera sa-l captureze. Ajuns īn Paris a promulgat o noua
constitutie mai democratica si veteranii din vechiile campanii s-au reunit sub
conducerea lui. Napoleon a cerut pace aliatilor, dar ei l-au refuzat si el s-a decis sa
loveasca primul. Rezultatul a fost campania din Belgia care s-a sfārsit prin
īnfrāngerea īn batalia de la Waterloo, la 18 iunie 1815.
Īn Paris multimea l-a rugat sa continue lupta, dar politicienii i-au retras sprijinul.
Napoleon a fugit catre Rochefort, unde s-a predat capitanului navei engleze,
Bellerophon. El a fost apoi exilat pe insula Sf. Elena din Oceanul Atlantic unde a
ramas pāna la moartea sa, la 5 mai 1821.
Concluzii
Influenta Napoleoniana īn Franta mai este evidenta īnca si astazi. Pentru
comemorarea victoriilor sale, s-a construit Arcul de Triumf īn centrul Parisului.
Astazi impactul Codului Napoleonian este simtit īn legile tuturor tarilor Europei.
Napoleon a fost un om care ducea totul la bun sfārsit, foarte ambitios si niciodata
satisfacut.
Napoleon a fost un dictator si a crezut īn conducerea oamenilor prin ordine. Putini
sunt aceia care nu recunosc ca a fost un geniu militar. El a spus "Waterloo va sterge
memoriile victoriilor mele", dar bineīnteles ca se īnsela deoarece este recunoscut
ca unul din cei mai mari generali ai lumii.
Napoleon Bonaparte ii scrie o scrisoare Josephinei, cu putin timp inainte de
casatoria celor doi din 1796,o scrisoare de dragoste
Paris, decembrie 1795
“Ma trezesc si gandurile imi sunt pline de fiinta ta. Chipul tau si seara pe care am petrecut-o
ieri mi-au ravasit simturile. Dulce, neasemuita Josephine, ce efect ciudat ai asupra inimii mele !
Esti suparata ? Te vad uneori [Link] ingrijorata ? Sufletul meu lupta cu durerea si lipsa, si
nu exista odihna pentru cel indragostit. Dar ma asteapta chiar mai mult, atunci cand ma
desprind de tine si iau de pe buzele tale si din inima mea o iubirea care ma consuma ca o
flacara. Noaptea trecuta m-a facut sa inteleg cat de departe este imaginea ta de cea care esti cu
adevarat !
Pleci in preajma pranzului. Te voi vedea in trei ore.
Pana atunci, mio dolce amor, o mie de saruturi ; dar nu imi da nici macar unul la randul tau,
pentru ca imi prefac sangele in foc de nestins.”
Napoleon Bonaparte.
Cand te gandesti la iubiri celebre intiparite adanc in istoria umanitatii, doua nume iti vin imediat
in minte: Napoleon si Josefine. O dragoste intensa ce l-a subjugat pe cuceritorul francez vreme
de mai multi ani. Josefine a fost marea dragoste a unuia dintre cei mai puternici barbati, renumit
pentru escapadele sale romantice.
Inima lui insa apartinea Josefinei...
"Ma trezesc cu gandul la tine. Portretul tau si seara petrecuta impreuna mi-au lasat simturile
tulburate. Scumpa si incomparabila Josefine, ce efect straniu ai asupra inimii mele! Sufletul meu
doare de suparare, caci iubitul tau nu are liniste. Iau de pe buzele tale, din inima ta o dragoste ce
ma arde precum focul. Ne vom vedea curand. Pana atunci, mio dolce amor, o mie de saruturi, dar
nu-mi trimite nici unul in schimb, caci ma vor face sa ard de dorinta."
Aceste randuri au fost scrise de marele Napoleon Bonaparte, iubitei sale Josefine. O declaratie de
iubire, una dintre multele scrisori de amor trimise de temutul imparat francez alesei inimii lui.
Neinvins in arta razboiului, Napoleon era un simplu muritor in fata dragostei puternice pe care o
nutrea pentru exotica Josefine.
Napoleon, omul care spunea ca s-a nascut pentru a muncii, ca "imposibil" este un cuvant numai
in dictionarul naivilor, ca prietenia pentru el nu inseamna nimic, deoarece nu il intereseaza de
nimeni si nimic, imparatul care spunea ca el creeaza circumstantele si ca ar fi trebuit sa
cucereasca intreaga lume, acelasi Napoleon a fost fermecat de dragostea unei femei, Josefine.
Inceputurile unei dragoste aprinse
Napoleon si Josefine s-au cunoscut in anul 1795, cand a si inceput frumoasa lor poveste.
Josephine de Beauharnais mai fusese casatorita in trecut si avea doi copii. Era cu sase ani mai
mare decat viitorul ei sot, Napoleon.
Prima casatorie a Josefinei se terminase odata cu moartea sotului ei. Ca vaduva, fusese amanta
mai multor politicieni francezi. Napoleon, care era pe atunci general, i-a declarat imediat
dragostea mare ce i-o purta.
Cei doi s-au casatorit dupa numai cateva luni. Imediat dupa nunta, Napoleon a plecat sa conduca
armata franceza in Italia, dar ii scria foarte des proaspetei sotii. Ii trimitea scrisori "d'amour"
incarcate de pasiune, caci manuia extrem de bine arta cuvantului.
La inceputul relatiei, Josefine era mai putin indragostita de Napoleon. Simtind distanta dintre ei
si sentimentele de dragoste mai putin putin puternice ale Josefinei, Napoleon ii scria iubitei lui:
"iubeste-ma mai mult decat pe tine, mai mult ca pe gandurile tale, mai mult ca viata ta, mai mult
ca pe intreaga fiinta ta".
Se zvonea chiar ca Josefine ar fi avut o aventura cu un playboy din inalta societate, chiar in
primul an de casatorie, cand proaspatul ei sot era plecat departe la razboi.
Declinul dragostei
Dupa o perioada, zvonurile au ajuns si la urechile lui Napoleon, care, infuriat peste masura de
tradarea iubitei sale, si-a schimbat semnificativ sentimentele pentru ea.
Napoleon a inceput si el sa calce stramb, luandu-si ca amanta sotia unui tanar ofiter, care
devenise cunoscuta drept "Cleopatra lui Napoleon". Relatia lui Napoleon cu Josefine nu a mai
fost niciodata ca la inceput, in ciuda regretelor Josefinei.
Scrisorile lui Napoleon catre sotia sa nu mai erau la fel de frumoase si incarcate de pasiune. El
continuand sa aibe amante.
Cu putin timp inainte de incoronare, a existat un incident ce avea sa zdruncine casnicia lui
Napoleon cu Josefine. Generalul a fost gasit de catre nevasta sa in pat cu una dintre domnisoarele
din escorta ei.
Napoleon a amenintat-o atunci pe Josefine ca va divorta de ea in cazul in care nu ii daruieste un
mostenitor. Acest lucru era imposibil pentru Josefine care era infertila. Datorita eforturilor fiicei
lui Josefine, din casnicia anterioara, cei doi s-au impacat si au fost incoronati regi ai Frantei in
1804, la Catedrala Notre Dame.
Cand a devenit clar faptul ca Josefine nu putea avea copii, cei doi au divortat in 1810. Napoleon
s-a recasatorit trei luni mai tarziu cu Maria-Luiza, ducesa de Austria, care i-a daruit imediat un
fiu, pe Napoleon al II-lea.
Cu toate acestea, marea dragoste a imparatului francez a fost Josefine. Povestea lor arata ca
dragostea are puterea de a imblanzii sufletul si celui mai aprig om. Napoleon spunea ca "istoria
vietii lui este sa traiasca pentru Josefine". El recunostea ca datorita curajului lui era capabil de
cele mai oribile lucruri cand venea vorba de politica si razboi, dar curajul lui nu era suficient de
mare pentru a trai fara Josefine.
Aflat in exil pe insula Sf. Elena, Napoleon a marturisit unui prieten: "Am iubit-o cu adevarat pe
Josefine dar nu am respectat-o". Se pare ca ultimele cuvinte ale imparatului inainte sa moara au
fost: "Franta, armata, Josefine...".
Marie Walewska
Poloneză Contesa
(1789-1817)
Una dintre marile iubeşte a lui Napoleon Bonaparte viaţa ", Marie Walewska a fost o contesă
frumoasa, care sa întâlnit cu împăratul francez după ce forţele sa ocupat Varşovia în 1807.Văzută
de patrioţi polonezi ca o modalitate de îmbunătăţire a ţării lot ei cu împăratul, de afacerea
Walewska cu Bonaparte a crescut într-o, profundă prietenie lung.
Ei au avut un copil, Alexandre, în anul 1810, şi acest lucru sa dovedit a Bonaparte el ar
putea produce un moştenitor legitim la tronul Franţ[Link] toate lui tovarăşi de sex
feminin, Walewska a fost singurul care a parcurs pentru a vedea Bonaparte în timpul exilului
pe Elba.
Marie-Louise de Austria
Împărăteasă a Franţei
1791-1847
Un iubitor şi austriac plăcut printesa, Marie-Louise a fost de 19 atunci când ea sa căsătorit
cu Napoleon Bonaparte . Acesta trebuie să fi fost ciudat, la început, pentru Marie-Louise să
fie în Franţa. Tatal ei a fost Francisc I al Austriei şi mare mătuşa ei, Marie-Antoinette , a fost
executat în timpul Revoluţiei
Căsătorie, care a pornit ca o necesitate politică obligatoriu tatălui ei Austria şi Franţa mai
strâns, părea să fie una mulţumit atât pentru Bonaparte şi tineri miresei sale. Ei au avut un
fiu, Francois, regele de la Roma, care, după ce a abdicarea lui Bonaparte, a plecat la Viena
să locuiască cu mama [Link]ând în vedere terenuri italian de familia ei, acum Ducesă de
Parma căsătorit de două ori după moartea lui Bonaparte.
Desiree Clary
Regină a Suediei
1777-1860
Una dintre cele mai căutate după femeile din timpul ei, Desiree Clary a fost fiica unor parinti
bogati şi a devenit regină a Suediei. Iniţial, curtată de Joseph Bonaparte , ea a devenit
angajat să-l înainte de a deveni o relatie amoroasa cu fratele lui [Link] nou angajat,
ea a fost, de asemenea, abordat de alţi soldaţi francezi de lider în general Junot şi Marmont
General . În ciuda ofertelor a pus la ei sa casatorit cu General Bernadotte şi, când a fost
adoptată de către regele Suediei fără copii, a devenit drepturi de autor. Fiul ei a devenit
regele Oscar I al Suediei şi casa regală a ajutat începe astăzi domneşte.
Pauline Foures
O femeie inteligentă, cu un ochi dornici pentru şansa de principal, Pauline Foures însoţit
soţul ei în Egipt, unde ea a divortat de el după începerea o aventura cu Napoleon Bonaparte
. subtire, blonda si foarte atractiv, Foures a devenit cunoscut de către trupele franceze ca
Cleopatra şi timp de doi ani ea a fost amanta lui Bonaparte. Ofiţerii de reviste din timp
relevă faptul că toţi credeau cei doi au fost foarte mult în dragoste, cu toate acestea, atunci
când Bonaparte a decis să se întoarcă în Franţa, el a decis, de asemenea, ea ar fi o datorie
politică. Inutil să spun Foures a fost foarte surprins să fie lăsat în urmă.
Încearcă să-l urmeze pe un vas american a fost întors de către Royal Navy şi la întoarcerea
sa în Egipt a inceput o afacere cu General scurt Kleber, obţinerea în cele din urmă acasă în
1800. Foures divorţat de două soţul ei în 1816 şi a început a-exportatori de afaceri din lemn
din Brazilia. Sa întors la Paris în 1837
Mademoiselle Georges
Actriţă
1787-1867
Un aspect actrita uimitoare, Mademoiselle Georges (sau Marguerite-Josephine Weimer) a
fost Napoleon Bonaparte este amanta pentru o perioadă scurtă.Ea a fost renumit în teatre
Paris şi a făcut debutul în 1802.. Un an mai târziu actrita extrem de popular a început o
relaţie cu liderul francez. Unul dintre darurile Bonaparte a dat tinerilor amanta lui a fost o
săgeată-cluster brosa formă, făcut din diamante de culoare a crescut. Actrita Numele a fost
derulat pe ea în pietre preţ[Link] doamnă, de asemenea, a pretins că a avut Ducele de
Wellington ca iubitul ei.
Giuseppina Grassini
Opera Singer
1773 - 1850 "
Un cântăreţ de operă, Giuseppina Grassini este posibil să fi fost un iubitor atât de cea mai
mare generali de vârstă. Ea a fost unul dintre Napoleon Bonaparte amante s "şi efectuate la
La Scala.În 1814, ea a fost văzut în mod regulat în jurul Paris cu Ducele de Wellington şi, în
acelaşi timp că este nici o dovadă cu privire la o relaţie, marele comandant britanic a
efectuat un portret al ei.