II. Panteonul (117-128 d.H.

Panteonul ( sau „Templul tuturor zeilor”) (Fig. II. 1. )este este una dintre cele
mai vechi cladiri ramase din vechea Roma Antica, construita initial drept un templu
inchinat celor sapte zeitati guvernatoare, dedicate celor sapte planete din statul
religios. In ceea ce priveste numele atribuit cladirii, scriitorul antic, Cassius Dio a
speculat ca numele de „PANTHEON” provine, fie de la numarul mare de statui cu
zeitati aflate in jurul constructiei, fie de la forma semisferica a cupolei, deschisa
„catre ceruri si catre zei”. Este cea mai
bine conservata dintre cladirile
romane si cea mai importanta cladire
veche din lume, al carui acoperis
original s-a pastrat intact. Desi
identitatea arhitectului ramane incerta
pana in zilele noastre, multi dintre
istorici o atribuie lui Apolodor din
Damasc.

Fig.II.
1.Panteonul – propunere de restaurare

Constructia initiala a Panteonului a fost facuta de Marcus Agrippa in timpul

celui de-al 3-lea consulat al sau, in anul 27. d.H., in urma Bataliei de la Actium.
Panteonul a fost parte a unui program de constructii care a fost initiat de Cezar
Augustus. Constructia initiala a fost distrusa in urma incendiului din 80 d.H., care a
distrus mare parte din Roma. . In anul 110 d.H. s-a incercat reconstructia templului
de catre Imparatul Domitian, dar lucrarile au esuat in urma izbucnirii unui nou
incendiu. Insa in timpul domniei Imparatului Hadrian (76-138 d.H.), Panteonul a fost
reconstruit (117-128 d.H.) dupa principii compozitionale cu totul originale, fara a se
pastra vechiurile planuri ale constructiei. In timpul domniei sale, Hadrian
promoveaza in arhitectura noi conceptii spatiale corespunzatoare tehnicii
betonului; Panteonul este primul templu de mari dimensiuni al carui concept se
bazeaza pe noile posibilitati oferite de structurile de beton. Constructia Panteonului
aduce noutati si in raportul estetic dintre spatiul exterior si cel interior. Pentru
prima oara in istoria arhitecturii, accentul estetic se muta de pe spatiul exterior al
constructiei, asupra spatiului interior. Arhitectul a creat o delimitare spatiala clara a
exteriorului de interior, prin linia arhitecturii traditionala elenistica si italica
abordata in fatada, si originalitatea structurilor interioare solutionata cu ajutorul
boltilor si a cupolelor.
 Planul constructiei (Fig. II. 2.)a rezultat
prin combinarea unei rounde acoperite cu o
cupola, cu pronaos dreptunghiular de factura
trilitica.

Pronaosul (Fig.II.3.) trinavat este

sustinut de saisprezece coloane masive,
corintice, dispuse pe trei randuri - opt in fatada
si alte opt in adancime. Coloanele erau
confectionate din granit gri,adus din Egipt,
aveau o inaltime de 17.54 m, un diametru de
1.5 m si o greutate de 60 de tone fiecare.
Pronaosul, cu trei travei in adancime, aminteste
prin diviziunea sa tripartita de structura
vechilor temple italice. Acoperisul in doua ape
este sustinut de bolti suspendate pe Fig. II. 2. Planul constructiei ferme
masive de bronz, asezate pe cele trei randuri de coloane. Frontonul a fost decorat
cu sculpturi in relief, probabil din bronz aurit. Urmele lasate de clemele ce au fost
folosite la sculptura, i-au ajutat pe istorici sa sa intuiasca forma sugerata de
sculptura: un vultur aflat in centrul unei coroane de flori, si doua panglici ce
inconjoara coroana si se extind spre colturile frontonului. Usile originale ale
constructiei erau decorate cu reliefuri vegetale, din bronz au fost inlocuite in secolul
al XV-lea cu actualele usi, care sunt prea mici pentru cadrele masive originale. Nisele
care se gasesc in partea din spate a porticului se crede ca erau destinate unor seturi
de statui ale lui Iulius Cezar, Cezar Augustus si Agrippa, sau pentru alt set de zei.
Masivul de zidarie ce face legatura intre pronaos si rotunda ascunde scarile de acces
spre acoperis.

Zona „rotundei” se sprijina pe o

fundatie masiva de beton, structura
constructiva a zidului ce sustine cupola,
asemanandu-se cu cea a amfiteatrelor
grecesti. Greutatea domului este
concetrata pe un inel cu diametrul de
9.1 m ce formeaza Oculus-ul (Fig.II.4.),
iar greutatea cupolei este preluata de
opt piloni masivi, deasupra carora
intervin alte arce de descarcare. Zona
Oculusului este impartita in doua
registre: registrul inferior cu o inaltime Fig.II.3. Fatada-Porticul Panteonului
de 13m si cel superior de 8.5m. Registrul inferior este impartit in travee prin pilastrii
angajati si coloane libere, in timp ce in registrul superior, impartirea structurala se
face doar cu pilastrii. In continuarea registrului superior se gasesc o serie de arce de
caramida, vizibile doar la exteriorul
cladirii si incorporate in masa de zidarie,
la interior fiind mascate de marmura
folosita la decorarea spatiului interior.
La nivelul cupolei exista numeroase
sisteme de arce de sustinere incorporate
in masa de zidarie, ce nu sunt vizibile
datorita mascarii lor la interior cu
marmura, iar la exterior cu stuc sau
finisaje de piatra. Cupola se remarca
prin deschiderea din partea superioara,
cu un diametru de 9m. Aceasta
deschidere deservea constructiei la
iluminare, iar in plan spiritual era
considerata „poarta spre cer”, prin care
se putea comunica cu zeitatile ce
guvernau templul. Pentru a Fig.II.4.
Rotunda- vederea interioara

usura cupola, construita in intregime din beton, s-a utilizat un balast din ce in ce mai
usor, pe masura sale pe verticala: travertin, tuf, caramida sparta, puzzolana.
Intradosul cupolei este impartit in chesoane care, diminuand masa ei, ii reduc
sensibil greutatea si subliniaza forma sa sferica. Ianltimea Oculusului si si diametrul
cercului interior sunt egale, astfel incat, spatiul
interior creat s-ar putea incadra perfect intr-un
cub, sau in cadrul sau s-ar putea inscrie o sfera
cu diametrul de 43.3 m. Desi, de cele mai multe
ori este tratata si reprezentata ca o cladire
liberea, de sine statatoare, exista o alta cladire in
„ajutatoare” in spatele Panteonului (Fig.II.5.), ce
are rol de contrafort. Desi zidurile celor doua
sunt alipite, nu a fost creat niciun pasaj de
comunicare intre cele doua spatii.

Interiorul cupolei a fost destinat, cel mai

probabil, pentru a simboliza bolta arcuita a
cerului. Singurele surse de lumina ale
Panteonului sunt deschiderea din partea
Fig.II.5. Vederea posterioara
superioara a cupolei si usile imense din portic. Dealungul zile, lumina ce patrunde
prin deschiderea din Oculus se roteste in intreg spatiul interior, creand efecte de
lumina si umbra unice. Deasemenea,
deschiderea are si rol in racirea si ventilarea
spatiului. Inca din antichitate s-a creat o
adevarata problematica in jurul deschiderii
din cupola si al existentei acesteia in timpul
ploilor si al furtunilor. Desi multi au sustinut
ca apa nu patrunde in interiorul templului
prin deschiderea uriasa, s-a descoperit ca
datorita curentilor formati la interior
(datorita formei spatiului), apa patrunde in
cantitate mica in interiorul constructiei si
este evacuata cu usrinta prin sistemul de
drenaj bine mascat de pardoseala. Pe toata suprafata cupolei se formeaza o serie de
casete de forma patrata (Fig.II.6.), ce se aseamana cu forma unui cufar, construite
prin suprapunerea unei serii de 5 panouri, Fig.II.6. Plan cupola

de grosimi egale. Acest aspect a fost dificil de realizat si se presupune ca a avut o

semnificatie simbolica, numerica, geometrica sau lunara. Casetele aveau initial un
cadru de bronz aurit, iar in centru cate o rozeta.

Cercurile si patratele alcatuiesc forma edificatoare de design interior a

Panteonului. Modelul „tabla de sah” rehasit pe podea contrasteaza cu cercurile
concentrice formate in zona cupolei. Fiecare zona, de la podea la tava, are propriul
sistem dupa care este structurata, neexistand asemanari intre ele. Ca si rezultat, se
poate observa ca zonele decorative interioare, nu se pot alinia in linie verticala din
punct de vedere al stilurilor
structurale abordate.
Policromia existenta in
decortia interioara, apare
si in exterior: bazele si
capitelurile sunt executate
din marmura alba
greceasca, iar fusurile
monolite si necanelate ale
coloanelor sunt realizate
din granit rosu. Efectul
general urmarit de arhitect
Fig.II.7. Fatada pe care se afla inscriptia lui Hadrian
 inca de la prima serie de coloane, este orientarea vizuala imediata asupra axului
principal al cladirii, chiar daca spatiul interior cilindric acoprit de o cupola
semisferica este inerent ambigua. Aceasta discordanta nu a fost intotdeauna
apreciata, si drept urmare s-a actionat asupra ei in sec al XVIII-lea, cand s-au facut
modificari in interiorul constructiei.

Pentru o lunga perioada de timp, s-a crezut ca actuala constructie este

constructia initiala ridicata de Marcus Agrippa si ca imparatul Hadrian i-a adus
imbunatatiri in timpul domniei sale. S-a creat aceasta confuzie datorita inscriptiei
aflata in fatada actualei constructiii – „M.AGRIPPA.L.F.COS.TERTIUM.FECIT” –
„Marcus Agrippa, fiul lui Lucius, ce a fost consul de trei ori, construit-o”,(Fig.II.7.) pe
care Imparatul Hadrian a gravat-o pentru a-i cinsti memoria lui M. Agrippa. Acest
fapt a fost descoperit in urma mai multor cercetari arheologice facute in secolul la
XVIII-lea.

Fiind considerat cel mai bine conservat monument de arhitectura din

Antichitate, acesta a devenit
cea mai importanta sursa de
inspiratie in arhitectura
vestica, in perioada
renascentista, culminand prin
capodopera arhitectului
Brunelleschi – cupola de 42m,
finalizata in 1436, a Catedralei
Santa Maria del Fiore(Fig.II.8.),
din Florenta, Italia. Multi au
mers atat de departe incat au
ajuns sa descrie forma Fig.II.8. Catedrala „Santa Maria del Fiore”,Italia

Panteonului ca fiind „probabil cea mai influentabila...din intreaga Europa Vestica”, si

este organizata ca „simbol
arhitectural de cea mai inalta
excelenta”. Stilul arhitectural al
Panteonului poate fi regasit in
arhitectura multor cladiri din
secolele al XIX-lea si al XX-lea
(Fig.II.9.), universitati si
biblioteci publice ce au preluat
structura bazata pe portic si
dom.

Fig.II.9. Jefferson's Rotunda - University of Virginia