Teoria arhitecturii

Principii de compozitie

I. Notre Dame Du Haut, Ronchamp, Franta, 1950-55
Capela Notre Dame este una dintre cele mai cunoscute lucrari ale lui Le Corbusier. Desi este iesita din tiparul sau
rationalist, cldirea reflect unele principii ale arhitecturii moderne prin austeritatea ei, deschiderea fa de
comunitate i concepia ei ca un element de contrast n peisaj.
Capela isi datoreaz forma datorita peisajului. Fiecare dintre faade rspunde la diferite atitudini: bun venit,
celebrare, servicii, simbolism. Caracterul sculptural al acoperiului dramatizeaz puterea si maleabilitatea
betonului.
Geniul Le Corbusier const n furnizarea vizitatorului o percepie diferit a cldirii din orice unghi, reusind
menina n acelai timp armonia, dinamismul i coerena. Aceast caracteristic poate fi considerata o a patra
dimensiune a compoziiei arhitecturale: micarea.
Elementele primare ale capelei Ronchamp sunt elemente volumetrice, dispuse in echilibru si avand greutate
egala. Formele sunt regulate si neregulate si apare o dominant compoziional care determin o succesiune a
elementelor componente n raport cu rolul i importana lor.
Organizarea spatiala poate fi cea imbinata deoarece exista spatii commune intre piese, acest lucru fiind vizibil atat
in plan cat si in volumetrie.
Organizarea spatiala este o compozitie celulara deoarece formele capelei sunt neregulate dar toate au in continut
forme curbe si aparent maleabile ceea ce inseamna ca relationeaza si au trasaturi vizuale comune.









II. One-half house , John Hejduk, 1966.
John Quentin Hejduk ,arhitect american, artist i educator de origine ceh, a petrecut mare parte din via n
New York City, Statele Unite ale Americii. Hejduk a fost remarcat pentru interesul sau profund n problemele
fundamentale ale formei, organizarii si reprezentarii.
Casa One-half , este o compozitie alcatuita din forme geometrice/primare, triunghi, dreptunghi si semi-cerc.
Circulatia este liniara, fiecare forma reprezinta o camera si fiecare camera este traversata de cate un perete
despartitor.
Organizarea spatiala este adiacenta deoarece spatiile impart o frontiera comuna, in aceast exemplu fiind
reprezantata de holul dreptunghiular din interior.
Compozitia spatiala este de tip celular, toate elementele care alcatuiesc locuinta sunt in concordanta unul cu
celalalt , de la formele geometrice , peretii despartitori, calea de acces dar si dispunerea geamurilor.


III. Tolo House, Alvaro Siza, 2005

lvaro Joaquim de Melo Siza Vieira,arhitect portughez i educator architectural, este cunoscut pe plan
international ca lvaro Siza.
Proiectul Tolo const ntr-o cas de vacan cu trei dormitoare, o baie, o camer de zi, o sufragerie, o buctrie
mic, cmar i chiar o mic piscin n aer liber. Fragmetarea constructiei este datorata terenului abrupt, de aceea
casa este dispusa pe mai multe etaje, fiecare dintre el avand o anumita functie. Scrile exterioare creeaz o
legtur ntre terase iar scarile interioare au aceeai funcie, de a lega compartimentele concepute, fiind o
circulatie verticala.
Formele sunt primare fiind folosite prisme de diferite dimensiuni iar relatia din ele este de spatii intrepatrunse.
Organizarea spatiala este de tip liniara si chiar tip grid deoarece, Avaro Siza, reuseste sa creeze o continuitate a
formei, pe un singur ax, din asta rezultand o constructie riguroasa, modulata pentru a se adapta la forma naturala
a terenului .










IV. Muzeul Guggenheim, Bilbao, Frank Gehry, 1997.
Frank Gehry, de origine canadiana, este primul arhitect care a folosit tehnoligia digitala pentru fabricarea de
forme pana atunci irealizabile.
Cladirea este construita pentru a se intregra cu ambientul, inclusiv cu portul din apropiere, fiind asemanata cu o
barca sau un peste. Elementele primare ale muzeului sunt volumetrice, de tip regulate si neregulate.
O component important este circulaia de-a lungul rului. Folosindu-se de un iaz din faa muzeului, arhitectul
reflect malul mrii i folosind circulaia ntr-un mod teatral i dinamic d impresia c rul ajunge la marginea
cldirii.
Spatiile cladirii sunt intrepatrunse deoarece exista spatii comune intre piese si nici una din acestea nu joaca un rol
mai important decat cealalta.
Organizarea spatiala este de tip centrala , majoritatea pieselor suprapunandu-se in centrul compozitiei.











V. Catedrala Sf. Maria , Tokyo, Kenzo Tange, 1964.
Kenzo Tange, arhitect japonez, a fost unul dintre cei mai importanti arhitecti ai secolului 20, reusind sa combine
stilurile tradiionale japoneze cu modernismul.
Biserica a fost conceputa cu structura de beton, simpla in concept si complexa in forma. Suprafetele curbe sunt
considerate aripile unei pasari si fiind acoperite de metal se creeaza o atmosfera aparte datorata soarelui care se
reflecta.
In compozitia cladirii apare dominanta verticala, formele sunt curbe , primare , regulate dar si neregulate.
Organizarea spatiala este adiacenta, fiindu-i adaugate dominantei verticale, pe laterale niste spatii alaturate, care
impart o frontiera comuna.
Organizarea spatiala este de tip radial , deoarece toate elementele pleaca de la intersectia axelor de simetrie si sunt
dispuse relativ egale si in echilibru.








Munteanu Raluca an I. Gr, 101