Curentul De Stijl

1917-1931
I. Aparitie. Concepte. Exponenti
De Stijl (“Stilul” – in limba olandeza), cunoscut si ca neoplasticism,
reprezinta o miscare artistica aparuta in Olanda, in 1917, ca reactie la
profundele schimbari provocate de Primul Razboi Mondial, printr-o
“intoarcere la ordine”. Gruparea s-a dezvoltat in jurul publicatiei cu acelasi
nume, ce a circulat in Olanda pana in 1931.
Ca si alte miscari avangardiste, De Stijl a aparut ca o consecinta a haosului
provocat de Primul Razboi Mondial, din dorinta de a reconstrui societatea
pe baza unor noi principia, arta fiind vazuta ca un mijloc de renastere
sociala si spirituala.
Astfel, intr-un context marcat de conflicte politice, tensiuni sociale si esec
economic, exponentii De Stijl urmareau sa creeze un limbaj vizual
universal, care sa corespunda unei noi ordini mondiale. Neutralitatea
Olandei in razboi a determinat izolarea artistilor olandezi fata de Paris in
special, ceea ce a contribuit la nasterea unui nucleu de artisti cu o
viziunea comuna.
Theo Van Doesburg, artist dar mai ales teoretician al artei, l-a cunoscut in
1917 pe pictorul Piet Mondrian, intors din Paris, unde se mutase inainte
de izbucnirea razboiului. Impreuna cu arhitectul J.J.P Oud, pictorul Vilmos
Huszar si poetul Anthony Kok, au fondat publicatia De Stijl. Ulterior, li se
va alatura tanarul architect Gerrit Rietveld. Prima coperta a revistei De Stijl, 1917
In conditiile in care individualismul isi pierduse semnificatia, artistii erau in
cautarea legilor universale. Astfel, limbajul De Stijl era menit sa dezvaluie
aceste legi ce guvernau armonia universala. Credinta miscarii era ca
simplitatea si abstractiunea pura reprezinta expresia unei idei utopice de
armonie si ordine. In viziunea acestora, armonia este atinsa prin
reducerea elementelor la forme geometrice pure si culori primare.
Membrii De Stijl resping tendintele decorative de dinainte de Razboi si
imping cubismul la extrem. Acestia se considera mai mult decat artisti
vizuali, obiectivul fiind acela de a dezvolta o noua estetica, ce va fi
exprimata nu doar in pictura, ci si in arhitectura, tipografie, muzica si
poezie.

“Patratul reprezinta pentru noi ceea ce a reprezentat crucea pentru

crestini. Patratul va cuceri crucea” – Theo Van Doesburg

Viziunea artistica promovata de gruparea olandeza isi are originile in

cubism si in teoria matematica a “formelor geometrice ideale”, dezvoltata
de M.H Schoenmaekers, potrivit caruia realitatea e compusa din forte
opuse, principalele fiind polaritatea axelor orizontale si vertical, respective
juxtapunerea culorilor primare. Astfel, limbajul De Stijl inseamna
abstractiune completa si reducerea design-ului la componente
elementare: linii orizontale si vertical, culori primare ( rosu, albastru,
galben), alaturi de negru si alb.

Theo Van Doesburg (1883 -1931)

 Mondrian, Compositie 2

Mondrian, Compositie 1

“Vorbim nu de arta abstracta, ci de arta concreta,

deoarece nimic nu este mai concret, mai real
decat o linie, o culoare, o suprafata”

Theo van Doesburg

Mondrian este cel care a formulat principiile neoplasticismului in pictura. Conceptele sale teoretice sunt cuprinse in eseul
“Neoplasticismul in arta picturala”, publicat pe parcursul a 12 editii ale publicatiei De Stijl, in 1917-1918. Neoplasticismul a eliminat
elementele traditionale ale artei vizuale, precum perspectiva si reprezentarea. Sunt evitate simetriile, curbele. Liniile nu se
intersecteaza, fiecare element exista in mod independent. Prin fuziunea formei si functiei, De Stijl devenea, intr-adevar, stilul ultim,
esential. Principiile neoplasticismului urmau sa fie transferate spre toate formele de expresie artistica, pentru a produce
transformarea sociala.

“Ca reprezentare pura a mintii umane, arta se va exprima intr-o forma purificata estetic, prin urmare abstracta. Noua idee plastica nu
poate, prin urmare, sa ia forma unei reprezentari naturale sau concrete.” – Piet Mondrian

In 1925, van Doesburg a pus bazele elementarismului, o tentativa de modificare a naturii dogmatice a neoplasticismului, prin
introducerea diagonalei. Aceasta reprezenta, in viziunea sa, dinamismul, o stare de dezvoltare continua. Aceasta “erezie artistica” a
lui Doesburg, accentuata de influentele dadaiste, a determinat scindarea miscarii si separarea lui Mondrian. Mai mult, tocmai
realizarea faptului ca viziunea lor utopica nu putea fi obtinuta in lumea reala, a dus la destramarea miscarii, dupa moartea lui
Doesburg in 1931.

Influente De Stijl se regasesc in design-ul si arhitectura Bauhaus, unii dintre membrii miscarii numarandu-se printre artistii care au
predat la Bauhaus. In anii ‘20, o serie de cladiri inspirate de De Stijl au aparut in Tarile de Jos. Iar expresia viziunii artistice a miscarii
se regaseste in ceea ce va fi cunoscut drept “Stilul International”.

In prezent, Muzeul Gemeente din Haga detine cea mai ampla colectie Mondrian. Lucrari ale artistilor van Doesburg si Rietveld pot fi
admirate in Muzeul Stedelijk din Amesterdam. Muzeul Centraal din Utrecht detine cea mai ampla colectie Rietveld. Tot in Utrech se
afla si celebra Casa Rietveld-Schroder.

Sala de cabaret l’Aubette, Strasbourg – Theo Van Doesburg, 1926
Sala de cabaret a cladirii l’Aubette, din Strasbourg, a fost realizata
in 1926, conform viziunii lui van Doesburg. Construita in 1767, in
stil Baroc, Aubette urma sa fie renovata in 1911, insa proiectul a
fost interrupt de izbucnirea razboiului si reluat in anii ‘20. Astfel,
reimaginata in viziunea lui van Doesburg, sala de dans a cladirii
reflecta principiile elementarismului: patratele inclinate la 45 de
grade creeaza o tensiune vizuala, raportate la pozitionarea usilor si
a celorlalte elemente vizuale.
Desi primita cu scepticism de catre publicul francez in acel
moment si renovata abia incepand cu 1985, Sala de Dans l’Aubette
este astazi considerata o capodopera a curentului De Stijl.
 II. Gerrit Rietveld – Casa Schroder

Gerard Thomas Rietveld s-a nascut in Utrecht, in 1888 si a lucrat ca ucenic al tatalui sau,
inca de la varsta de 11 ani. In acelasi an in care si-a deschis propriul atelier de mobila
(1917), a creat celebrul Red and Blue Chair. S-a alaturat gruparii De Stijl in scurt timp si a
ramas fidel miscarii pana in 1928. Urmarea ca piesele sale de mobilier sa fie produse in
serie, de aceea s-a axat pe simplitate si a devenit interest de materiale noi, metode de
standardizare, prefabricare si mijloace accesibile de productie.

A realizat lucrari de prestigiu, precum Academiile de Arta din Amsterdam si Arnhem, sala
de presa a sediului UNESCO din Paris. In 1968, Academia de Arta din Amsterdam si-a
schimbat denumirea in Academia Gerrit Rietveld, in onoarea sa.

Capodopera sa ramane Casa Schroder, construita in 1924 pentru vaduva Schroder, care a
avut o contributie semnificativa asupra cladirii finale. Aceasta isi dorea o casa fara pereti,
in care spatiul interior si cel exterior sa fie conectate. Casa Schroder reprezinta singura
lucrare arhitecturala realizata integral conform principiilor De Stijl. Doamna Schroder a
locuit acolo pana la moartea sa in 1985. In prezent, functioneaza ca muzeu si a fost
inclusa in UNESCO World Heritage.

A fost descrisa ca “expresia arhitecturala a unui tablou semnat Mondrian” sau ca “o

uriasa piesa de mobilier, deghizata in casa”.
Casa este situata intr-o suburbie a orasului
Utrecht, la capatul unui sir de case tipice pentru
secolul XX. In momentul constructiei,
imprejurimile ramasesera nedezvoltate deoarece
acolo se aflau linii de aparare inca in uz. Casa
contrasteaza cu imprejurimile atat ca forma,
proportii, cat si ca materiale. Casele massive din
caramida scot in evidenta unicitatea si
transparenta casei realizate doar din beton, otel si
sticla. Volumul cubic al casei pare “spart” si
reasamblat in elementele primare, adica linii si
planuri. Balcoanele, terasele si coloanele de metal
accentueaza impresia de imaterialitate.

Nevoiti sa respecte reglementarile urbanistice in

vigoare, Rietveld si Schroder au pastrat parterul
relativ traditional, insa etajul a fost desemnat
oficial drept “pod”, pentru a dispune de libertate
totala. “Am luat aceasta bucata de pamant si am
transformat-o intr-un spatiu cu o realitate proprie.
Nu conta ce era, atat timp cat era ceva acolo, ceva
clar. Si asta a devenit. Acesta a fost dintotdeauna
telul meu principal: sa confer unui spatiu inca
nedefinit o anumita semnificatie” – spunea
Rietveld.
Cele doua nivele sunt conectate printr-o scara in spirala. Etajul este un imens
open space, insa doamna Schroder si-a dorit ca spatial sa poata fi delimitat in
functie de necesitati. Astfel, spatial poate fi compartimentat, iar camerele
extinse sau restranse, cu ajutorul unor panouri glisante, concept preluat din
arhitectura japoneza traditionala. Prin intermediul panourilor, intreaga zona
poate fi delimitata in diverse forme, in functie de necesitatile de intimitate,
lumina si spatiu. Atat in interior cat si la exterior, fiecare element exista in mod
individual, separate in conformitate cu functia sa. Culorile nu sunt alese
intamplator, ci ca o expresie a functiei, de exemplu zonele cele mai expuse
atingerii au fost vopsite in negru.
“Nu am evitat stilurile mai vechi pentru ca erau urate sau pentru ca nu am fi putut sa le
reproducem, ci pentru ca vremurile noastre presupuneau propria lor forma, altfel spus
propria lor manifestare”

Gerrit Rietveld

https://www.youtube.com/watch?v=kf8WdLNuTj0

https://www.youtube.com/watch?v=zyZZktZgamI
Influente De Stijl Contemporane
Sediul ING Bank, Etajul 6 – Corvin Cristian Studio

http://www.corvincristian.com/en/design-works/82-ing_bank
 Studioul recreat in 1914, in cadrul unei
expozitii commemorative organizate la
Galeria de Arta Tate din Liverpool, UK

Piet Mondrian in studioul sau din Paris