Art Nouveau – „Willow Tea Rooms”, de Charles Rennie

Mackintosh

Personaj important in istoria evolutiei Art Nouveau dar si a miscarii Arts

and Crafts ,arhitectul si designerul Charles Rennie Mackintosh (Iunie 7, 1868–
Decembrie 10, 1928) de origine scotiana , este reprezentat de operele sale dintre
anii 1896 si 1906,(case , cladiri comerciale, renovari de interioare si design de
mobilier) unde se observa un pronuntat contrast intre linii drepte puternice ce taie
curbe elegante de inspiratie florala.

Combinand o modernitate progresiva cu spiritul romantic, arhitectul scotian si

designe c.r.m (1868-1928) a creat multe din cele mai iubite si influente cladiri,
piese de mobilier si scheme decorative ale inceputului de secol 20.

Putini designeri pot pretinde ca au creat un stil unic si individual care poate fi
atat de usor de recunoscut. Faimos astazi ca un designer de scaune , c.r.m a fost
deopotriva atat un arhitect care a proiectat scoli, cladiri de birouri, biserici,
ceainarii si case cat si un designer de interior, un designer de mobilier, obiecte din
metal, textile si sticla decorativa.

Exceland in toate aceste domenii, Mackintosh a lasat sute de desene si un bogat

volum de schite si scheme ale lucrarilor sale. Stilul sau distinctiv a lucrat extrem de
bine cu elemente vernaculare tipic scotiene, cu traditia miscarii Arts and Crafts si
cu formele organice ale Art Nouveau-ului, din ele rezultand o directie extrem de
moderna in arhitectura. Cu cat s-a maturizat a adoptat mai degraba fome
geometrice decat decoratii organice.

A folosit cu finete lumina naturala si artificiala si a explorat noi concepte

spatiale, avand la baza elemente scotiene traditionale, adaptate la stilul de viata
modern. Cladirile sale sunt construite ca adevarate opere de arta, unde fiecare
detaliu este inclus in cadrul liniilor clar definite.Interioarele elegante sunt scoase
in evidenta de mobilierul din lemn, cu foarte putine decoratiuni, in general din
alama sau panouri din sticla glazurata, uneori imbogatite cu un motiv recurent
tipic, un trandafir stilizat, cunoscut sub numele  "trandafir Glasgow".
 Intreaga sa opera poate fi divizata in trei parti principale: cladiri publice,
locuinte private si ceainarii. Ceainariile de la Glasgow proiectate de el la inceputul
anilor 1900 sunt probabil cele mai de seama lucrari, opere unice in care arta,
arhitectura si designul de interior se completeaza unele pe altele formand o
frumoasa imagine a perfectiunii.

In ceea ce vizeaza ceainariile cea mai importanta se considera a fi Willow Tea

Rooms de la Glasglow. Povestea sa incepe devreme in cariera sa, in anul 1896
cand Mackintosh o intalneste pe Catherine Cranston, cunoscuta sub numele de
Kate Cranston sau pur si simplu Miss Cranston, o femeie de afaceri, fiica unui
negustor de ceai din Glasgow.

Miss Cranston a avut ideea de a concepe o serie de „tearooms”, locuri unde

oamenii sa se poata intalni, relaxa sii bucura de bauturi racoritoare non-alcoolice,
intr-o varietate de incaperi, in aceeasi cladire.

Acest lucru a facut posibila inceperea unei frumoase relatii de lucru intre Miss
Cranston si Charles R. Mackintosh. Intre 1896 si 1917 a proiectat multe astfel de
„camere pentru servit ceaiul”, de multe ori in colaborare cu sotia sa Margaret
McDonald.

In 1903 Miss Cranston l-a desemnat pe Mackintoh sa „restaureze” un fost

depozit din strada de sud a strazii Sauchiehall si pentru prima data el a primit
responsabilitatea nu numai de a face design de interior si mobilier ci si detalii
complete de structura interna si externa.

Cladirea rezultantă a ajuns să fie cunoscuta sub numele de Tearooms

Willow.Numele strazii este derivat din termii „saugh” (= lemn de salcie) si
„haugh”(pajiste). Acest lucru a fost punctul de plecare pentru tema a proiectare ale
lui Mackintosh si sotiei sale.

In structura existenta, Mackintosh a proiectat o serie de spatii cu diferite

functiuni si decor. La parter se afla o camera pentru doamne cu o zona de pranz in
spate si pe deasupra ei cu o galerie de ceaiuri. Etajul unu continea o zona mult mai
elitista „Room de Luxe”, tot pentru doamne, cu o vedere frumoasa spre strada iar
la urmatorul nivel era un spatiu invelit in lemn cu mese de biliard exclusiv pentru
barbati.

Ideea de organizare a vizat crearea unui spatiu de intalnire pentru femei si unui
loc de odihna bun pentru pauza de la munca pentru barbati – o adevarata oaza in
centrul orasului-.

Decorarea camerelor s-a realizat diferit in functie de tema, foarte deschis si

luminat pentru femei, intim si intunecat pentru barbati. Camera de jos, a doamnelor
a vizat coloristic albul, argintiul iar zona din spate a fost invelita in lambriu de
stejar si panza gri. Descrisă la timp ca" o fantezie pentru ceai după-amiază ", sala a
fost intim si bogat decorat, zidurile au fost vopsite în alb, cu o friză colorata, care
se reflectă in panouri de sticlă cu tetraetil de plumb pe trei laturi. Schema de
culoare de gri, violet si alb se potriveste bine cu covorul moale, de culoare gri,
mătase-dado si scaunele şi capitonate bogat în purpuriu şi mobilier pictat argintiu. 
Desenele celor lor colorate cu interiore la „Casa unui iubitor de arta” a culminat
în Room de Luxe ca o viziune comerciala a ideii europene de cameră ca o operă de
artă.

Ceainaria Willow a fost deschisa la 29 octombrie 1903, şi a fost apreciata în

ziarele locale.Ştirile de seara (Glasgow) au raportat ca orasul are o multime de
camere de ceai care sunt "în mod clar confortabile" sau "destul de graţioase sau
artistice," dar până la deschiderea celor ale Domnisoarei Cranston acest standard
de originalitate nu a mai fost atins .

Am ales sa vorbesc despre acest subiect intrucat il consider ceva demn de

apreciat, un pas important in designul de interior si un exemplu pentru noi toti,
studenti la facultatea de interior. Pasiunea lui Mackintosh pentru detaliu, pentru
gandirea a tot ce inseamna incapere, de la mobilier, la covor, la corpuri de iluminat
si decoratiuni ar trebui sa ne faca sa ne preocupam mai mult in creearea unui
ambient interior atat comfortabil cat si original si artistic.