Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Se porneşte de la dreptunghiul ABCD, pe a cărui diagonală AC, se ridică în C o perpendiculară care taie
prelungirea lui AB în H. Paralela dusă din B la CH determină pe DC punctul E. Dreptunghiurile BCEF şi ABCD
au laturile proporţionale (din asemănarea triunghiurilor COB şi DAC. Diagonala BE taie pe AC în O, şi acesta
este "locul unde se plasează unghiului drept". Putem repeta procedura pornind de la orice punc N situat pe AB.
Se remarcă acest lucru pe schiţele clădirilor proiectate de el.
Schiţa faţadei unei case de tip C1 de la Sttutgard.
De altfel, Le Corbusier, poate cel mai mare arhitect al veacurilora studiat matematica
despre care spunea că: "Mathematics is the majestic structure conceived by man to grant
comprehension of the Universe". Dar profesorul Mircea Ocheniciuc, de la Institul de Arhitectură
"Ion Mincu" din Bucureşti, spunea: "Le Corbusier nu trebuie considerat doar un arhitect; i-am
micşora dimensiunea reală. Aşa cum nu putem vorbi despre renaştere fără Leonardo, nici despre
modernism fără le Corbisier. El a impus poziţia arhitectului ca intelectual militant, coautor al
lumii noi (l'esprit nouveau)".
Pe drept cuvânt a fost considerat şi pictor, sculptor, decorator, urbanist, teoretician şi
scriitor, putând fi considerat chiar poet, după modul în care a înţeles armonia desenelor
geometrice.
Pentru a înţelege perfect proporţiile, armonia şi echilibrul care sunt stabilite între natură
şi om, în afară de unghiul drept, el i-a studiat în profunzime lucrările lui Vitruviu, ale lui
Leonardo da Vinci şi ale lui Alberti, şi îndeosebi secţíunea de aur, spirala logaritmică,
pentagonul. Interesant este că iniţial Le Corbusier era împotriva utilizării numărului de aur, dar
citind-ul pe Matila Ghycka, Esthétique des proportions dans la nature et dans les arts, el şi-a
schimbat opţiunea, devenind un înfocat susţinător al acestuia. (Matila Ghycka, 1881-1965,
romancier, matematician, istoric, filozof iar între 1910 şi 1940 diplomat român, stabilit după al
doilea război mondial, în SUA ca profesor de estetică. Prieten cu Paul Valéry şi Marcel Proust.)
Ca variantă a cubismului, Le Corbusier a întemeiat împreună cu prietenul său Amédée
Ozenfant, purismul, un curent care cheamă la raţiune şi ordine, indicând folosirea secţiunii de aur
în utilizarea explicită a formelor geometrice în pictură.
Este cel care a stabilit principiile pentru "o arhitectură modernă" şi nu "arhitectura
modernă" (importantă este articolul!), care are la bază cinci puncte: adoptarea unui sistem de
puncte de sprijin (piloni) pentru degajarea spaţiilor, acoperişuri tip terasă (pot fi folosite ca
grădini), ferestre "bandeau" (de preferat pe tot frontonul), faţade libere, lipsa zidurilor portante.
Astfel se lasă loc pentru compoziţia spaţiilor interioare. La congresul Internaţional al Arhitecturii
Moderne de la Atena din 1933 el a afirmat: "materialele urbanismului sunt lumina, lejeritatea
spaţiului, vegetaţia, oţelul şi betonul armat, în această ordine şi în această ierarhie". A fost un
teoretician al urbanismului modern; astfel el a creat un concept nou, unitate de locuit (unité
d'habitation), soluţie pentru crearea locuinţelor pentru rezidenţii oraşelor aglomerate.
De departe cel mai important concept lansat de Le Corbusier este noţiunea de modulor.
Sistemul proporţionalităţii cunoscut sub numele "Modulor" şi l-a prezentat în 1948 într-o
carte cu acelaşi titlu.
Se consideră pătratele cu laturile ED şi DC în prelungire şi egale. Fie triunghiul dreptunghic cu vârful
în D şi catetele - diagonale în cele două pătrate. Se ia pe ED punctul H care împarte latura pătratului în raportul
secţiunii de aur – 1,61. Analog punctul F situat pe CD. Paralelele prin F şi H la latura orizontală, taie catetele
triunghiului considerat în A0 şi A1. Putem repeta raţionamentul de oricâte ori vrem, este suficient doar să
construim drepte paralele, care vor determina pe dreapta A0A1 puncte ce formează segmente din şirul
Studiile sale l-au condus la ideea că secţiunea de aur (proporţia armonică sau proporţia
divină) se regăseşte în proporţiile siluetei umane şi astfel el a raportat între ele părţile succesive
ale corpului (desenul de pe coperta cărţii justifică exemplar acest lucru).
Porneşte de la faptul că, dacă un om cu braţul ridicat are 216cm, ombilicul se găseşte la
108 cm faţă de sol (şi raportul dintre înălţimea omului şi distanţa de la ombilic la tălpi este
1,61), distanţa dintre vîrful degetelor şi creştet este 41,5cm iar distanţa de la cap la ombilic este
66,5 cm. Raportul acestor două distanţe este aproximativ 1,61. Se poate crea astfel şirul: 41,5;
66,5; 108; 174,5; 216; ... , şir de forma: a, b, a+b, a+2b, 2a+2b, 2a+3b,...
Totodată el a folosit aceste dimensionări ale corpului uman pentru a standardiza anumite
elemente de mobilier (scaune, etc) stabilind astfel principiile ergonomice atât de necesare
confortului ambiental.
Unité d'habitation
Unité d'habitation este numele dat unui principiu de clădiri rezidenţiale moderne
dezvoltate de Le Corbusier (în colaborare cu pictorul şi arhitectul Nadir Afonso), care a servit ca
model pentru multe oraşe proiectate de acesta, prin Europa.Primul şi cel mai faimos dintre
acestea este cel din Marsilia construit între 1947 şi 1952, de asemenea, cunoscut sub numele de
"Oraşul Radiant", sau sub porecla de "Maison du Fada". Această
unitate, probabil cea mai cunoscutã, a devenit o arhitecturã clasicã,
şi este adesea privitã ca şi cladirea care a inspirat stilul si gândirea
brutalistã.
Clădi rea marsiliana cuprinde 337 apartamente, toate
stabilite pe piloni.Construcţia conţine, de asemenea, magazine,
echipament de sport, medicale şi de şcoală cat şi un
hotel.Acoperişul plat este conceput ca o terasă comună, cu orificii
sculpturale şi o piscină.În interior, culoarele centrale deservesc toate
cele trei etaje de apartamente, fiecare apartament fiind un duplex.
Aceste coridoare se întind de la un capăt la altul al clădiri fiind terminate cu un balcon. În
proiectele sale, arhitectul se apropie cu studiile de primele case sovietice comunale ar fi cele din
orasul oraşul Narkomfin. În contrast izbitor cu multe locuinte inchise,unitatea de locuinţe, care
nu inspirã proporţii generoase, este în armonie cu locul unde este amplasat, acesta fiind de
succes, cum şi locatarii lor sunt,unele dintre ele fiind acum ocupate de clasele superioare.
Alte unitati de locuinte ale lui Le Corbusier au fost repetate doar pentru patru alte clădiri
cu acelaşi nume şi o similitudine aproape perfecta în planuri. Acestea au fost construite în
Nantes-Rezé în 1955, Berlin-Westend în 1957, în 1963 Briey si Firminy în 1965.
Unităţile au fost construite din beton armat, deoarece construcţia din oţel, păstrând originalul, s-a
dovedit prea scumpa la acel moment datorita crizei de după război. Materialul de înlocuire va
influenţa arhitectura brutalista, şi unităţile vor inspira mai multe proiecte imobiliare, inclusiv
Alton West Estate din Roehampton din Londra, şi Hill Park din Sheffield. Aceste clădiri au atras
multe critici. Alţii au fost mai norocoşi, ca Estate Barbican din Chamberlin, Powell & Bon
(finalizat in 1982) şi Turnul Trellick al lui Erno Goldfinger (1972), ambele în Londra.
Unité d'habitation de Marseille
Unitatea de locuinte din Marsilia, cunoscuta sub numele de Oraşul Radiant , marsilienii
familiar numind-o "La Maison du Fada" , este o reşedinţă construită între 1945 şi 1952 de Le
Corbusier. Construit ca un paralelipiped pe piloni (in forma de trunchi de con, avand baza mai
ingusta), ea încearcă să realizeze o nouă formă de oraş, un "sat verticală" numit "Unite
d’Habitation".
Reşedinţa are 337 de
apartamente în duplex
separate de „străzi interioare”.
Pentru a realiza un
imobil de înãlţime mare (IGH
Imeuble de Gran Hauteur) Le
Corbusier a creat Atelierul
Constructorilor (AtBat;
l’Atelier des Bâtisseurs), un
grup de arhitecţi şi ingineri,
condus de un inginer rus, Vladimir Bodiansky. Arhitectii AndreWogenscky, Georges Candilis si
Jacques Masson au colaborat la relizare acestui imobil.
Ansamblul este situat pe Bulevardul Michelet numarul 280 în Marsilia, fiind una dintre
cele cinci unităţi de locuinţe construite de Le Corbusier în timpul carierei sale. Spre deosebire de
celelalte patru, în principal, compus din locuinţe, aceasta include, de asemenea, birouri cu iesire
la „strada principala” si diverse servicii comerciale (de panificatie, hotel, restaurant, librărie,
etc.). Terasa de pe acoperiş a unităţii este alcatuita din: curtea de recreere de la grădiniţă, o sală
de sport, o pistă de atletism, o mică piscină pentru copii şi un auditoriu în aer liber.
Inovaţia care o reprezintã această clădire a dus la porecla „La Maison du Fada”de către
unii locuitori din Marsilia, deoarece au descoperit că această clădire nu a fost normal (pentru ei).
Clasificat în prezent monument istoric prin Decretul din 12 octombrie 1995, Oraşul Radiant,
cladire experimentalã la origine, este tot mai vizitat de turişti iar locuinţe sale atrag o populaţie
din clasa sociala superioara, directori şi persoane cu profesii intelectuale .
Un puternic incendiu a avut loc în oraşul radiant pe data de 09 februarie 2012.
Unité d'habitation de Reze