CU MODULORUL PE SCARA

BĂLAN-ADILȘAH ELIS
VĂCĂRAȘU ANDREEA
An III, semian A, 2017-2018
CUPRINS:

1. Modulorul – Marioneta lui Le Corbusier

2. Contextul naparitiei Modulorului
3. Dezvoltarea Modulorului
3.1. Regula unghiului drept; Grila proportiilor
3.2. Modulorul si Omul Vitruvian
4. Structura Modulorului
4.1. Proportia de Aur
5. Influente muzicale regasite in Modulor
5.1. Metrica
5.2. Armonia
5.3. Muzica si Modulorul
6. Aplicabilitate
6.1. Modulorul in arhitectura New York-ului
6.2. Standardizare si industrializare
7. Modulorul raportat la corpul aberant
8. Concluzii
9. Bibliografie
 ABSTRACT

Le Corbusier este prin opera sa, cel care a reusit sa puna in lumina volumele, sa creeze
o unitate de locuit tipizata si sa gandeasca un intreg sistem de standarde de locuit generate de
nevoile oamenilor, acest lucru fiind remarcabil prin complexitatea pe care o presupune tot
acest studiu. Ca rezultat al acestui studiu al sau, Corbusier a creat modulorul despre care se
spune ca ar fi o prima expresie a globalizarii. Pornind de la dorinta sa de a reda arhitectura
oamenilor, acesta a incercat sa perfectioneze un sistem bazat pe dimensiunile umane, astfel
aparand acesta. Pentru acest lucru, Le Corbusier a preluat exemplul omului Vitruvian, al lui
Da Vinci, si l-a imbunatatit ajutandu-se de sirul lui Fibonacci si raportul de aur, in final acesta
depasind statutul de model uman ideal, devenind un factor important in imbunatatirea umana.

De altfel, credinta lui Corbusier legata de existenta „omului generic” si a omului

modulor, standardizat si abstract, cu nevoi definite exact si minimal (din motive de eficienta),
care traieste perfect in „masina lui de locuit” si este satisfacut de utilizarea tehnologiei, este
pentru timpurile noastre o utopie. Dintr-o perspectiva sociala, am putea fi de acord cu
existenta unui standard de locuit valabil pretutindeni, insa credem ca asta ar rapi arhitectului
bucuria conceptului si a creatiei fara constrangeri. Standardele lui Le Corbusier sunt
raspunsurile unor nevoi ale oamenilor, insa ele nu pot fi general valabile, tot asa cum
actualitatea lor se pierde in timp.

In acest eseu am incercat sa urmarim dezvoltarea si modificarile modulorului, pornind

de la stadiul incipient si ajung in stadiul final, acesta ajungand sa dobandeasca o aplicabilitate
restransa in domeniul arhitecturii, dar si al designului.
 CU MODULORUL PE SCARA

1. MODULORUL – MARIONETA LUI LE CORBUSIER

Atat in clădirile cat si in operele de arta ale lui Le Corbusier apare o siluetă
recurentă: Modulorul. Este o figură umană stilizată, stand în picioare, cu umeri pătrați, uneori
cu un braț ridicat: acesta este Modulor, etalonul sistemului lui Le Corbusier pentru
reordonarea sistemului structural al mediului construit.

Definiția Modulorului, conceput ca un set de masuratori cu aplicabilitate universala

in noua compozitie arhitecturala are o dezvoltare lungă și complexă, care rezultă dintr-o
combinație de studii în arhitectură, geometrie și matematică, dar și din aproximație și din
intuiție. Procesul a început la Paris în 1920, a fost finalizat în 1946 în New York și rezultatele
sale au fost publicate într-o autobiografie în 1950 în cartea intitulată Le Modulor, finalizată în
1955 de către al doilea volum, Le Modulor II. În călătoria sa la New York în 1946, în calitate
de delegat francez pentru proiectul Organizației Națiunilor Unite, sediul central, urgența sa de
a defini Modulor a răspuns la o nevoie imediată: crearea unui instrument simplu și a principiul
compozițional care trebuie aplicat programului de construcție al Statelor Unite.

Modulorul este o scară antropometrică de proporții creată de Le Corbusier în pentru

a întruchipa o "gamă de măsurători armonioase pentru a se potrivi cu scara umană, universal
aplicabilă arhitecturii și lucrurilor mecanice".
Situat într-un anumit program umanist occidental, care sustinea ideea întoarcerii la
"Om, etalon de masurare al tuturor lucrurilor" inca de la Protagora, continuat apoi de omul
Vitruvian al lui Leonardo da Vinci, Modulorul lui Le Corbusier este o versiune actualizată a
acestui universalism masculinist și capabil. Omul Modulor este un mascul alb sănătos,
îmbogățit cu strucuri proporționale matematice ale naturii, cum ar fi raportul de aur și sirul
Fibonacci. El reprezintă organismul normativ în jurul căruia Le Corbusier și-a conceput
desenele. Drept urmare, cele mai multe forme arhitecturale moderne sunt calibrate la un
standard similar,cel amintit mai sus, corpul masculin alb sănătos.
Modulorul a fost conceput ca un sistem universal de proporții. ambiția a fost vastă: a
fost conceput să reconcilieze matematica, forma umană, arhitectura și frumusețea într-un
sistem unic. Acest sistem ar putea fi apoi folosit pentru a oferi măsurători pentru toate
aspectele designului, de la manerele ușilor, la orașe, iar Corbusier a crezut că ar putea fi
aplicat, în continuare, industriei și mecanicii. În elaborarea acestui sistem, Corbusier se
alătură unei vânători de 2000 de ani pentru arhitectura matematică a Universului, o căutăre
care îi obseda si pe Pitagora, Vitruvius și Leonardo Da Vinci.
2. CONTEXTUL APARITIEI MODULORULUI

Modernismul implică viziunile pastorale si contrapastorale. O perspectivă pastorală

neagă contradicțiile, disonanțele și tensiunile care sunt specifice modernismului și văd
modernitatea ca pe o luptă concentrata pe progres, unind muncitorii, pe cei din domeniul
industriei și artiștii, în jurul unui scop comun. În acest context social, se gaseste un numitor
comun intre burghezia lumii moderne preocupata de tot ceea ce inseamna capitalism si
estetica culturii moderne, în timp ce subiacenta conflictelor și discrepanțele sunt ignorate.
Politica, economia și cultura sunt toate unite sub steagul progresului. Progresul este văzut ca
fiind armonios și continuu, ca și cum s-ar dezvolta în avantajul tuturor și fără intreruperi
significante. Tipic acestei viziuni a fost si citatul lui Le Corbusier: "O epocă mare a început.
Există un spirit nou. Există o mulțime de lucruri concepute pe baza noului spirit; au fost
concepute cu precadere pentru productia industriala... Epoca noastră este determinantă, zi
după zi, de propriul stil." Viziunea contrapastorală vizeaza exact opusul; este centrata pe idea
că există o discrepanță fundamentală între economie și modernismul cultural, și că nici nu se
poate realiza fără conflicte și fisuri.

Una dintre aceste discrepante, pe care inventia lui Le Corbusier- Modulorul,

incearca sa o remedieze este neraportarea arhitecturii la proportiile umane. Aceasta este o
tema abordata si in epocile anterioare, dar care avea sa fie reluata si dezvoltata deoarece de la
Renaștere, idealul perfecțiunii corporale s-a dublat ca un set de valori arhitecturale: omul
Vitruvian s-a construit în jurul acestei noțiuni de proporții idealizate atât pentru corp cât și
pentru arhitectură, arhitectura modernistă a mers și mai departe; a încetat să reprezinte un corp
ideal și a devenit responsabilă pentru încercarea de a normaliza corpurile reale. Omul nu mai
era măsura tuturor lucrurilor: corpul uman nu forma conturului, ci designul care urmărea
formarea și corectarea corpului uman. Standardul perfecțiunii fizice și mentale a devenit
integrat în proiectul eugenic al modernismului, iar relația dintre corp și arhitectură s-a
transformat într-una ortopedică, în încercarea de a standardiza ființele umane prin corecția
medicală. Modulor nu a fost doar modelul uman ideal pentru ergonomie, ci și rezultatul final
al unui proces de îmbunătățire umană declanșat de însăși arhitectura modernă.
3. DEZVOLTAREA MODULORULUI

Dezvoltat prin contacte cu consultanți precum istoricul de artă Elisa Maillard și

referindu-se la măsurătorile statistice ale corpului uman, Modulor a încheiat decenii de discurs
pe tema proporției, o temă care il preocupa pe Le Corbusier încă de la șederea sa în Germania
în 1910. Lucrarea lui Matila Ghyka secțiunea de aur a fost una dintre sursele pentru Modulor,
însă rezultatul activitatii sale a fost folosit de alți arhitecți, cum ar fi rivalul lui Le Corbusier,
André Lurçat, care și-a propus propria gamă de proporții legate de activitatea constructorilor,
designerilor. Proporțiile au devenit astfel o problemă centrală în reconstrucția franceză
postbelică, deoarece arhitecții s-au luptat să-și mențină statutul pe fondul schimbării
procedurilor de construcție ale producției.

Modulor este termenul conceput în 1946 de Le Corbusier și de asistenții săi de la Rue

de Sèvres pentru a indica un nou sistem de masuratori pentru cladiri rezidentiale si arhitectura,
care a ajuns sa fie formalizat la cel mai inalt nivel. Cuvântul Modulor din punct de vedere
lingvistic este compus din cuvintele "modul" și “aur”. Un modul este o unitate repetabilă care
poate fi dispusa cu alte unități în moduri diferite; modulul de aur (Modulor) este modulul
specific al cărui mod de aranjament se bazează pe "Număr de aur" sau "secțiune de aur" sau
"constantă Phidias" sau de asemenea "proporție divină". Potrivit lui Le Corbusier, Modulorul
este o "măsură armonioasă a scarii umane aplicabilă universal arhitecturii și mecanicii ".

3.1. REGULA UNGHIULUI DREPT; GRILA PROPORTIILOR

Prima definiție a fost dezvoltată în 1920: "regula unghiului drept", inspirata din
studiile efectuate asupra istoriei arhitecturii lui Auguste Choisy, inginer și profesor de istorie.
Din textele lui Choisy, Le Corbusier a învățat metoda de studiere a arhitecturii renascentiste
prin utilizarea "Liniilor de reglare", construcții geometrice și scheme care definesc ordinea
compoziției podelei planurilor și fațadelor.
Principiul analitic al "liniilor de reglementare" care au făcut posibila interpretarea și
intelegerea principalelor clădiri istorice, a devenit în curând un principiu de compozitie si
design.
Unul dintre capitolele importante ale Vers une arhitecture, o carte publicată în 1923
și bazată pe eseuri scrise din 1920 pentru jurnalul L'Esprit Nouveau pe care le-a înființat
împreună cu pictorul Amédée Ozenfant, sa ocupat de "liniile de reglementare" , sau grila
proporțională utilizată în proiectarea clădirilor.
În cea de-a doua ediție a manifestului său, lansat în 1924, el a ilustrat Villa Schwob,
ultima clădire pe care o ridicase în orașul său natal La Chaux-de-Fonds, pe care a desenat o
rețea proporțională, și a introdus o fotografie atelierului Ozenfant și a casei La Roche-
Jeanneret, pe care tocmai la terminat la Paris, încrucișată cu modele triunghiulare.
 Oarecum impresionant, el a scris în cartea sa că "nu a avut încă plăcerea să se
întâlnească cu arhitecții contemporani care se preocupau de această întrebare". Această
remarcă a provocat furia arhitectului olandez Hendrik Petrus Berlage, care se plângea rapid de
absența oricărei mențiuni despre analizele sale cunoscute, cum ar fi cele publicate în 1908 în
Grundlagen und Entwicklung der Architektur, care nu a scăpat, probabil, de Charles-Édouard
Jeanneret, care luase pseudonimul lui Le Corbusier. Berlage i-a scris lui Le Corbusier câteva
luni după publicarea cărții: Mă grăbesc să vă informez că, încă din 1890, această întrebare a
fost studiată în Olanda [...] și cu un astfel de succes încât mulți arhitecți au început apoi să își
proiecteze planurile și fațadele în conformitate cu liniile de reglementare. Și, ca exemplu, vă
informez că noua bursă din Amsterdam, 1897-1904, a fost construită în conformitate cu un
triunghi 3, 4, 5. Le Corbusier a răspuns mai degrabă cu umilință, afirmând că "cunoștea Bursa
de la Amsterdam de ceva timp" și că "a admirat-o întotdeauna". Probabil a găsit în scrierile lui
Berlage citatul unei declarații in care Gottfried Semper afirma că "Nimic nu este arbitrar".
Aforismul "linia de reglementare este o garanție împotriva arbitrarității", publicat în Vers une
arhitectura, apare aproape ca un plagiar al mentorului lui Berlage la Politehnica Zürich. În
1926, Le Corbusier a susținut într-un eseu publicat în Journal of Psychologie că "a luat
poziție" împotriva liniilor de reglementare ale lui Berlage, pe care acesta le-a redus la "linii
diagonale" sau la un simplu "cadru": controversa ", a afirmat el," toate broderiile cu cusături
intersectate s-ar face cu linii de reglare ". Berlage nu a fost singurul cititor care s-a simțit
obligat să reacționeze la afirmațiile lui Le Corbusier. Arhitectul francez Pol Abraham s-a
amuzat de afirmațiile sale, observând că presupusele sale "investigații" erau extrem de
limitate și că ar fi trebuit să știe că "la École des Beaux-Arts, nu era aproape nici un candidat
la Marele Premiu care nu a folosiți un anumit grad de triunghiuri egiptene și diagonale
geometrice ". Cu toate acestea, interesul lui Le Corbusier legat de proportii proporții nu a fost
niciodată semnalat și a găsit expresia sa în multe declarații și în desenele sale. "Liniile de
reglementare" au fost folosite pentru a comenta marea vilă Stein-de Monzie, construită în
1928 în Garches, și pentru proiecte mai mari, cum ar fi Mundaneum, conceput în același an
pentru un sit cu vedere la Lacul Geneva.

"Regulă unghiului drept" este teoretizată tot în paginile Esprit Nouveau în articolul
"Tracés régulateurs" din 1921, ulterior republicat în Vers une architecture în 1923 și adaptată
în capitolul "L'angle droit" al cărții La Peinture Moderne din 1925. Acesta a fost aplicata și in
studiile asupra picturilor post-cubiste prezentate în galeriile de artă din Paris din 1921. În cele
din urmă, a fost aplicată si in arhitectura, în fațadele vilelor "puriste" concepute ca picturi
avangardiste.

În iunie 1940, armata germană a intrat în Paris: Franța trebuia să suporte ocupația
nazistă până în august 1944. In această perioadă, atelierul de la Rue de Sèvres a fost închis.
Urmând indrumarile date de Le Corbusier, experții ASCORAL Hanning și Maillard au format
o rețea folosind structura geometrică a raportului de aur, "regula unghiului drept" și folosirea
ca referință a omului cu brațul ridicat (spațiul vertical maxim ocupat de corpul uman).
Ulterior vom observa cum istoria Modulorului începuse cu "regula unghiului drept"
si după călătorii care au durat decenii s-a sfârși în inaplicabilitatea acesteia.
"Grilă de proporții", aprobată și apreciată de mediul academic și bazată pe înălțimea
unui bărbat înalt de 1,75 m, a fost brevetata în 1945. Deoarece era o singură regulă
unidimensională liniară, aplicabilă mai multor dimensiuni, ea a fost numită "regula
proporțiilor".
3.2. MODULORUL SI OMUL VITRUVIAN

Într-un desen din 1948 intitulat Le chemin, Le Corbusier a reconstruit în mod ideal
originea culturală a Modulorului, care coincide cu traseul parcurs de-a lungul secolelor de
"numărul de aur" ca protagonist al principalelor civilizații și culturi. Cu acel desen, Le
Corbusier a pretins legatura directă a Modulor cu matematica și, mai presus de toate, cu
principiile culturale ale mai multor civilizații: măreția și științele din vechiul Orient Apropiat
și Egipt, epoca clasică a democrației din Atena, cu arhitectura Acropolelor și Phidias ale lui
Pericles și cu Umanismul architectural si principiile lui Alberti și Palladio. Similar cu omul
universal al lui Leonardo Da Vinci în timpul Renașterii. După Al Doilea Război Mondial,
Modulorul a devenit matricea neo-umanistă a reconstrucției și păcii de după război, deci a
principiu universal aplicabil.
4. STRUCTURA MODULORULUI

Modulorul prezinta doua serii, una rosie si una albastra. Numerele reale care constituie
cele două serii suprapuse ale Modulorului sunt derivat din ceea ce Le Corbusier consideră a fi
dimensiunile tipice ale unei figuri masculine. Pentru prima serie, pe care a numit-o "roșu",
acestea sunt: 108 cm. (1 x 108 = 108) - poziția plexului solar deasupra solului și 175 cm.
(1,618 x 108 = 174.744) - partea superioară a capului. Pentru cea de-a doua serie, pe care a
numit-o "albastră", ei sunt:216 cm. (2 x 108 = 216) - brațul ridicat deasupra capului și 82,5
cm - palma brațului coborât.
Modulorul nu a fost pozitionata pe sol, la cota +0.00, fără a exista vreun motiv
pentru care omul Modulor nu ar putea fi pozitionat la cinci, zece centimetri sau șase metri.
Așa cum s-a remarcat ulterior, o inaltime medie de șase piciore nu este corectă pentru femei și
copii. Jencks subliniază faptul că dormitoarele pentru copii din Unité sunt de concepute dupa
aceasta proportie, ceea ce nu este atat de corect, spatiul fiind resimtit ca apasator datorita
dimensiunilor mult prea mari pentru un copil.
Dimensiunea exactă a acestor proportii pare să fi fost mai puțin îngrijorătoare decât
schema matematică a seriei Modulor. Și așa, incercand sa reconcilieze sistemele metrice și
imperiale de măsurare, avand in vedere tendințele in Europa de prefabricare in industria
construcțiilor și în special locuințele în masă în Statele Unite el a folosit dimensiunile
fundamentale ale omului si a generat cele doua serii ale Modulorului. Folosind ca o scuză
argumentul că dimensiunea originala care a coincis cu înălțimea francezului mediu au fost
prea specific europene, el a ales înălțimea unui polițist britanic înalt de șase ft. ca etalon.
Înălțimea critică a plexul solar a fost modificat în consecință de la 108 cm la 113 cm și
celalalte dimensiunile în funcție de rapoartele inerente ale celor două serii ale Modulorului.
În cele din urmă motivul principal pentru alegerea acestor dimensiuni noi a fost faptul
că aceștia pot fi ușor convertite în sistemul imperial de măsurare.
Nici setul de măsurători anterioare și nici cel ulterior nu a luat în considerare
dimensiunile specifice feminine. Ambele seturi rămân, de asemenea, complicate în ceea ce
privește numărul lor constitutiv datorită pozițiilor zecimale complexe. Aceasta, desigur, face o
dimensionare practică greoaie și a condus la numeroase ajustări ale versiunii initiale,
care nu erau în concordanță cu rigurozitatea matematică a secțiunii de aur. Acest lucru a fost
corectat în cea de-a doua versiune, cu ajustări minime, cifrele rămânand complexe și greu de
citit, chiar dacă mai puțin în versiunea imperială. Acesta poate să fie principalul motiv pentru
reticența aparentă de a utiliza Modulorul în practică și a faptului ca nu a fost acceptat ca un
standard internațional de măsurare.
Cu toate acestea, aceste eșecuri nu ar trebui să conducă automat la demiterea rolului
sau initial de a crea un sistem de proportionare. Ideea unui astfel de sistem se regaseste si la
începuturile lucrărilor lui Le Corbusier asupra Modulorului, dezvoltandu –si un sistem de
proportii inerent.
4.1. PROPORTIA DE AUR

Ca si multi altii, Le Corbusier a fost fascinat de proportia de aur. Într-adevăr, este

imposibil pentru ca orice gânditor rațional să nu fie sedus de această progresie unică, din care
pot fi sustrase atat rapoarte numerice cat si geometrice avand valente nu doar matematice. In
căutarea pentru un sistem de ordonare rațional, Le Corbusier utilizeaza proportia de aur.
Probabil că a crezut că "magia" proportiei de aur avea o mai mare valabilitate decât
ordinea inerentă muzicii. În ciuda afirmației sale că "muzica este mereu prezent în mine ",
proportia de aur a persistat în gândirea sa. Astfel în cele din urmă a devenit o componentă
structurală de bază a Modulorului.
Dar chiar dacă acest raport este un progresiv, fiind in crestere potențialul său de
combinare cu alte rapoarte de magnitudine similară este extrem de limitat. 1.0 și 1.618 sunt
singurele rapoarte în această evoluție care se află în intervalul de o octava (adică între
rapoartele de 1: 1 și 2: 1), următorul raport din seria fiind 2.618. În comparație cu treisprezece
rapoarte ale unei scări muzicale în același interval, aceste două rapoarte nu oferă multă
varietate. Repetitia constanta a unuia dintre cele două rapoarte, indiferent cât de rafinate, nu
pot ajuta decât să devină plictisitoare, chiar dacă sunt repetate la scări diferite.
Le Corbusier trebuie să fi conștientizat această limitare si a inserat într-un patrat dublu
cei doi termeni ai raportul de aur, 1.0 și 1.618, și termenul suplimentar.
5. INFUENTE MUZICALE REGASITE IN MODULOR

Este cunoscut faptul că în lucrările sale tarzii, Le Corbusier a folosit Modulorul, un

sistem de proporții arhitecturale, pe care el l-a dezvoltat în anii 1940 într-o perioadă
de aproximativ șapte ani. Ceea ce probabil nu este la fel de bine cunoscut
este rolul pe care muzica l-a avut in dezvoltarea acestui sistem.
În textul elaborat care elucidează acest sistem de proporții, „Le Modulor” , Le
Corbusier face referințe frecvente la muzică. De exemplu la începutul capitolului 5 el
stabilește o legătură directă între muzică, matematică și arhitectura prin afirmarea că „ asa
cum prezenta matematicii se remarca ca si constanta in munca mea, la fel este si muzica in
interiorul fiintei mele”. De asemenea face referire la termeni muzicali, cum ar fi contrapunct,
cadenta, ritmuri, intervale pentru a descrie un proiect bazat pe dimensiunile Modulorului.
In cartea lui Le Corbusier despre Modulor se face referire atat la muzica cat si la armonia pe
care aceasta o include: "muzica, unul dintre cele mai subtile fenomene ale tuturor, aducerea
bucuriei (armoniei)", "muzica guvernează toate lucrurile ... sau, mai exact, armonia face asta";
Noțiunea de măsură și perfecțiune inerentă a muzicii este totodată prezentă, ca, de exemplu, în
următoarele afirmații: "Muzica și arhitectura sunt deopotrivă masurabile", "muzica reuseste sa
atinga perfectiunea ","subtilități muzicale se regasesc în natură".
Devine evident că, în căutarea constantă de ordonare a principiilor arhitecturale,
arhitectul preia elemente din muzica pentru aplicabilitatea pe care acestea o pot avea in
proiectarea mediului construit. El sa concentrat mai ales pe metrica muzicala, pe care pare să
o fi considerat un sistem viabil de măsurare.Astfel, în lucrarea sa privind Modulorul a încercat
să dezvolte un echivalent arhitectural la scara muzicală și în introducerea celei de-a doua
ediții a „Le Modulor” a declarat că "Modulorul este o scară. Muzicienii au o scară; ei fac
muzică, care poate fi frumoasă ". Această afirmație este semnificativă. Conține o clauză clară:
Modulorul este doar un ghid de structurare și aplicarea, acesta nu garantează automat
calitatea.
5.1. METRICA

Cu toate acestea aparea intrebarea daca Modulorul este într-adevăr un echivalent

vizual al metricii muzicale. În ciuda similitudinii date de prezenta unor segmente consecutive
(la fel ca si in muzica) , Modulorul nu reprezintă o analogie directă cu aceasta. În muzică,
distanțele dintre două acorduri sunt rapoartele frecvențelor de sunet ale notelor respective și
sunt cunoscute în muzică sub denumirea de intervale. Intervalele dintre notele consecutive ale
metricii din sistemul tonal (sistemul care a evoluat din Grecia Antica și a fost angajat în
muzica occidentală pentru aproximativ patru sute de ani) sunt foarte mici. Ele urmează
modele distincte care determină tipul de scară: Major, Minor (armonic, natural, ascendent și
descendent melodic), și Cromatic.
Dacă rapoartele dimensiunilor arhitecturale sunt comparate cu intervalele dintre
acordurile muzicale, diferența dintre scara lui Le Corbusier și scala muzicală devine evident.
Modulorul are doar patru rapoarte ascendente între 1 și dublul acestuia (2: 1), inclusiv
raportul propriu (1: 1): 1,0, 1,236, 1,618 și 2,0, comparativ cu opt într-o scară muzicală
majora sau minora, și treisprezece într-o scara cromatică. Prin urmare, Modulorul nu poate fi
considerat direct echivalentul unei scări muzicale.

5.2. ARMONIA

Două sau mai multe note aflate la intervale diferite, cantate simultan sunt percepute ca
fiind plăcute adica se afla in armonie. Acestea pot fi combinate în "acorduri" - trei sau mai
multe note pe care le auzim simultan.
În sistemul tonal, numeroasele combinații armonice posibile constituie o structură
complexă, în care acordurile bazate pe trei note (Triade) sau mai multe, cu intervalele de
interconexiune ale terțelor, se urmează reciproc în conformitate cu regulile distincte care au
evoluează de-a lungul secolelor. O înțelegere tehnică cuprinzătoare a acestei structuri permite
compozitorilor sa creeze lucrări extrem de imaginative și semnificative, de o rigoare
desavarsita.
 Rapoartele relativ puține ale Modulorului nu pot fi considerate chiar ca fiind similare
cu cele din secvența consecutivă a unei „scări” muzicale. Legatura proportionala dintre
Modulor si muzica este una de natura inerenta, intrucat anumite rapoarte utilizate de Le
Corbusier nu se identifica cu metrica muzicala. Aceste greseli au fost ulterior subliniate,
gasindu-se totusi ca scuza inspiratia mult mai evidenta din proportia de aur, raport ce nu se
regaseste in muzica.

5.3. MUZICA SI MODULORUL

Complexitatea numerelor Modulor rămâne cel mai evident obstacol în calea acceptarii
acestui sistem proporțional în practică. La nivel ideologic, exista o apropiere a acestor numere
de proportiile intervalelor muzicale si cu toate aceste deviatiile care se regasesc diminueaza
muzicalitatea Modulorului si implicit intentia initiala a lui Le corbusier de asociere cu aceasta
arta. Pentru a face Modulorul sa atinga nivelul asteptarilor initiale se propun trei versiunii ale
acestuia, in vederea obtinerii unui Modulor „Muzical”. Aceste revizuiri pornesc de la două
premise esențiale:
1) Figura umană va ramane un sistem de referinta
2) Structura principiilor de dimensionare se va pastra.
Deoarece numerele derivate din rapoartele muzicale sunt în cea mai mare parte la fel
de complexe ca si cele ale seriilor Modulorului, avand foarte multe zecimale, vor fi folosite
doar numere intregi pentru a obtine dimensiuni mai simple de utilizat.
În ceea ce privește relația Modulorului revizuit cu dimensiunea corpului uman, faptul că Le
Corbusier a folosit două seturi de dimensiuni sugerează că nici unul nici celălalt nu este
obligatoriu și ar indica mai degraba o alternativă. În consecință, poziția de control crucială a
plexului solar deasupra solului ar trebui să fie stabilit la o dimensiune care ar fi apropiată de o
medie reprezentativă. Această dimensiune ar trebui să ofere, de asemenea, numere simple,
funcționale pentru o aplicare ușoară în practică.
Într-un mic sondaj informal al tinerilor cu diverse origini etnice (10 bărbați
și 14 femei) au fost găsite dimensiunile pentru poziția plexului solar de la 76 cm la 115 cm iar
pentru partea de sus a capului de la 150 cm la 185 cm deasupra solului. Aceste rezultate arată
o variație de 41% și, respectiv, de 21%, permițând astfel un grad ridicat de libertate.
Sugereaza, de asemenea, faptul ca regiunea si cultura au o influenta destul de mare in
proportionalitatea Modulorului si demonstreaza faptul ca alegerea lui Le Corbusier de a
utiliza ca sisteme de referinta doua standarde dimensionale diferite nu a fost intamplatoare.
Cu toate acestea, dacă s-ar alege un standard comun de referință, acesta ar trebuii să se
bazeze pe media acestor valori. În acest sondaj, mediile, ajustate în funcție de cei mai înalți
bărbați și cele cinci cele mai înalte femei au fost după cum urmează: înălțimea plexului solar -
108,9 cm; partea superioară a capului - 177,6 cm .; astfel raportul dintre vârful capului și
plexul solar -177,6: 108,9, adică 1,631. Pe baza acestui eșantion mic, dar reprezentativ, și
luând dimensiunile mai mici ale celorlalți membri ai grupului, înălțimea plexului solar de
deasupra solului va fi setat la 108 cm. în următoarele versiuni revizuite a Modulorului și,
astfel, va coincide cu dimensiunea originală a lui Le Corbusier.
În reconstrucția Modulorului în termeni muzicali, în primul rând, aproximarea lui Le
Corbusier: 5: 3 = 8: 5 = 1.618, poate fi văzută ca o aproximare: 1.618 este aproape de 1.666
(5: 3) și până la 1.6 (8: 5). Este, de asemenea, posibil să obțineți aceste două rapoarte
muzicale din seria Fibonacci, pe care Le Corbusier de multe ori o invocă și o utilizează pentru
unele ajustări dimensionale a versiunii initiale ale Modulorului.
Rapoartele dintre termenii inferiori ai acestei serii sunt toate intervale muzicale, adică 1: 1, 2:
1, 3: 2, 5: 3 și 8: 5.

6. APLICABILITATE

Dupa Unitatea de Locuințe din Marsilia (finalizat în 1952), Corbusier a aplicat

Modulorul clădirilor sale, inclusiv complexelor guvernamentale pe care le-a construit în
Chandigarh, India, și refugiul său rural, Le Cabanon. A câștigat aprecierea pe o scară largă și
ulterior Modulorul a fost folosit de arhitecți și designeri, inclusiv Georges Candilis și Jean
Prouve; nimeni altul decât Albert Einstein a spus: "Este un instrument care face binele ușor și
răul dificil." Dar nu a fost adoptat pe scară largă, poate pentru că Le Corbusier dorea să
breveteze sistemul și să câștige redevențe din clădirile construite cu ajutorul acestuia.
Cu toate acestea, faptul că Corbusier i-a arătat Modulorul lui Einstein trădează cât de mândru
a fost el din creația sa. El a devenit transfixat, atribuind virtuți mistice sistemului și văzându-l
ca parte a arhitecturii fundamentale ale Universului însuși. Căutarea unei chei care poate să
deblocheze secretele arhitecturii l-a obsedat, așa cum i-a făcut si pe alții de-a lungul
veacurilor. Cercetarea continuă: istoricul arhitectural Charles Jencks, care a scris extensiv
despre Le Corbusier, si îi identifică pe Peter Eisenman și pe Cecil Balmond ca moștenitori ai
spiritului care au condus la crearea Modulorului.
6.1. MODULORUL IN ARHITECTURA NEW YORK-ULUI

În vara anului 1945, definirea Modulorului a câștigat un impuls puternic atunci când
Ministerul Reconstrucției l-a însărcinat pe Le Corbusier să studieze exemplul modelul de
locuit pentru clasa de mijloc, proiectul pentru Unitatea de locuire pentru 1600 de persoane
"Prima manifestare a unui habitat modern" în Marsilia de pe bulevardul Jules-Michelet, între
1946 și 1952.
În decembrie 1945, Le Corbusier a fost numit șef al Misiunii pentru Urbanism,
Arhitectură și Relații culturale și a fost trimis de guvernul francez în Statele Unite împreună
cu Eugène Claudius-Petit, să studieze instituțiile americane și să promoveze cultura și tehnica
franceză. Statele Unite au fost mediul ideal pentru promovarea teoriilor de dezvoltare
arhitecturală și urbană și implementarea proiectului "Les Etats-Unis.
A fost membru al Comitetului internațional pentru proiectare ONU, dar cel mai
important a vrut să propună un program universal de planificare urbană la nivel mondial și
reconstrucție arhitecturală ca organism oficial ONU.
Nevoia de a traduce măsurile propuse în picioare și inch l-au determinat să schimbe
măsurile de referință. Transferul modulului francez către sistemul de măsurare din SUA nu a
fost ușor, deoarece traducerea în unități americane de măsurători a dat un număr zecimal
complex (1,75 m = 5,7414509794 ft.).
În consecință, măsura de referință a Modulorului devine 1,83 m, asigurându-se
definitiv aplicabilitatea sistemului.

6.2. STANDARDIZARE SI INDUSTRIALIZARE

Urgența definirii Modulorului a rezultat din motive esențiale practice: de a formaliza

un instrument simplu și principiul compoziției care urmează să fie aplicat unui program extins
de construcție al SUA și ONU, cu scopul de a transforma întregul proces de construcție
tradițional, care se alătură logicii fordiste a capitalismului la scară largă, cu activitățile marilor
constructori.
 John Dale, președintele Charles Hardy Inc. din New York, prezentat lui Le
Corbusier de André Jaoul, a dorit să să producă și să promoveze modelul MODULOR ca
instrument pentru arhitecți, pe care ei îl puteau păstra la masa de desen împreună cu busola,
sub forma unui set cuprinzând o bandă metalică sau plastică, măsurând 2,26 m in lungime, o
masă numerică și o broșură cu instrucțiuni și combinații. El s-a străduit, de asemenea, să
găsească posibili investitori pentru un program de construcție industrializat.
Le Corbusier a contactat, de asemenea, marile agenții publice americane: el
a încercat să stabilească contacte cu politicienii de la Washington și cu administratorii din
Tennessee Valley Authority, care au planificat întreaga economie a văii Tennessee, construind
diguri și orașe noi. Le Corbusier se ocupase deja de problema standardizării în Esprit
Nouveau. El a citat motto-ul lui Frederick Engels "Arhitectură sau Revoluție" și sa referit la
utopia socialistă de a crea orașe în care progresul științific și tehnic coincide cu progresul civil
și social, prin dezvoltarea de locuințe sociale și la prețuri accesibile, standardizate și
industrializate, aplicând tehnologii avansate. Modulor, sistemul uman antropometric prin
definiție, a fost considerat "regula de aur" pentru dimensionarea clădirilor noi, prefabricate în
noile cartiere urbane, în condițiile în care acesta răspunde nevoii de a se alătura celor
industrializate și procesul de producție standardizat cu dimensiunea "umană".
Le Corbusier nu a găsit, în cele din urmă, un sponsor american. Cu toate acestea
Modulorul și sistemul său standardizat pentru industrializarea sectorului construcțiilor și
principiile sale universale de armonie nu au găsit nicio aplicație în SUA și în programele
ONU.
Prietenul si elevul sau, Costantino Nivola, care la găzduit în timpul șederii sale, a
afirmat ca: "Adevărul este că Le Corbusier a venit la New York, impulsionat de același spirit
care a forțat maestrii din Renastere să meargă la Roma sau Milano, pentru a-și oferi slujbele
artistice prinților epocii. Dar marele maestru modern de arhitectură, pictură și sculptură nu a
găsit familia Sforza, Medici sau Papa din New York.
7. MODULORUL RAPORTAT LA CORPUL ABERANT

Pornind de la Vitruvius si pana la Le Corbusier, proportiile matematice ale corpului

uman au fost folosite de-a lungul istoriei pentru a modela si defini arhitectura. Omul este, in
esenta, etalonul suprem de masura a tuturor lucrurilor si cu toate acestea nu se face o
raportarea directa la omul cu dizabilitati; inclusiv arhitectura are o relatie firava cu acesta.
Majoritatea persoanelor cu dizabilitati privesc mediul construit ca fiind un teren nemilos, pe
care sunt nevoiti sa il traverseze, iar arhitectii percep problema incluziunii si creerii unui
spatiu prietenos pentru acestia ca fiind o notiune ce trebuie bifata.
Inclusiv simbolul international pentru persoanele cu handicap ilustreaza o vedere
laterala a unui om stand intr-un scaun cu rotile, accentuand ideea de pasivitate si diminuare a
acestei categorii sociale.
Reflectand asupra acestui fapt, ce se intampla cand dizabilitatile oamenilor nu sunt
vazute ca o problema pe care arhitectura trebuie sa o rezolve in cadrul construit? Raportarea la
oamenii cu handicap ar putea sa ne imbunatateasca perceptia asupra modului de locuire, iar
acest lucru este necesar in special in spatiile publice. Revenim din nou la problema
perfectiunii Modulorului care intra in conflict cu umanitatea, intrucat omul nu poate fi
considerat perfect din punct de vedere matematic. Vazut din aceasta perspectiva Modulorul
este considerat chiar un stereotip impregnat de simplitate, excluzand complexitatea naturii
umane.
 Aceasta problema a identificat-o si Nietzsche. După ce a văzut criza valabilității
modelului umanist european, acesta a susținut sfârșitul statutului ideal atribuit omului. „Îmi
imaginez un oaspete uluit în camera de zi modernistă, înconjurată de mobilier ortopedic și o
doamnă în vârstă prinsă în fotoliul LC2. Acesta a afirmat: "Unde vedeți lucruri ideale, văd -
om, din păcate!” Există atât un sentiment de ușurare, cât și o amăgire a pretenției că proiectele
de sublimitate morală și fizică sunt puțin probabil să reușească atunci când vine vorba de
materialul uman real.
Dupa cum am mai spus, organismul normativ ideal al omului Modulor are mai mult
de-a face cu schemele de dominație ale unei societăți date, decât cu o statistică obiectivă a
mediei fizice. Din anumite puncte de vedere, această normă defaimeaza unicitatea individului
si implicit a corpului uman: deși favorizează unele față de altele, ea introduce, în general, o
noțiune restrânsă a ceea ce contează ca fiind uman. Este acceptat ca fiind un canon de
proporții perfecte si o declarație normativă, o afirmație atât de îndelungată că a fost
considerată ca fiind "natura umană".
Potrivit studiilor privind dizabilitatea, pionierul Rosemarie Garland Thomson a spus
despre corpul aberant ca "a încadrat și a corelat diferențele corporale pe care le numim acum
"rasă "," etnie "și" handicap "într-un ritual care a pus în aplicare procesul social de a face
alteritatea culturală materiei prime de variație fizică umană ". În măsura în care este diferit de
norma inferioară normală, este stabilit un sistem de valori umane obligatorii: capacitate fizică,
alb. Acest standard al identității exclude și discriminează alții patologizați, rasializați și
sexuali.
Avand in vedere cele spuse mai sus putem concluziona ca arhitectura si parametrii
prin care se face raportarea la om este responsabila pentru modul in care afectează corpul cu o
intensitate proporțională cu diferența corporală față de normă. Cu toate acestea ea s-a dovedit
a fi incapabilă să ofere soluții pozitive organismului "aberant".
8. CONCLUZII

Modulorul apare ca o necesitate de stabilire a unui echilibru si a unui raport dimensional intre
spatiul construit si proportia umana, atat cu valoare estetica cat si functionala, dar si pentru a
usura conversia dintr-o scara metrica in alta.
Este de la sine înțeles că lucrurile care sunt proporționale unele cu altele sunt în mod natural
mai plăcute ochiului. Dar ceea ce este cu adevărat important este faptul că Modulorul pune
forma umană în centrul designului.
Cu toate ca a fost criticat tocmai pentru lipsa umanitatii deorece este conceput ca o structura
matematica aprope perfecta, lipsita de ceea ce defineste omul- imperfectiunea, Modulorul
marcheaza dezvoltarea arhitecturii functionale ce graviteaza in jurul omului, a necesitatilor
acestuia si a fost preluat si apreciat, fiind utilizat in operele arhitecturale ce poti fi numite de
calitate.
În actualul climat arhitectural al post-modernului, condus de industrializarea si
computerizarea activitatilor umane susținut de ideologia parametrică, biomorfismul se
desfășoară în răscoală, proporțiile umane fiind în afara imaginii. Poate că acesta este rezultatul
unui disconfort mai ușor de perceput odata cu idealizarea corpului uman.
9. BIBLIOGRAFIE

 Modern Architecture; Otto Wagner

 Towards a New Architecture; Le Corbusier
 Modern Architecture, a Critical History; Kenneth Frampton
 The emergence of modern architecture; Liane Lefaivre, Alexander Tzonis
 Tracing modernity. Manifestations of the Modern in Architecture and the City; Mari
Hvattum, Christian Hermansen
 http://arhitectura-1906.ro/2015/09/le-corbusier-50-mesures-de-lhomme-o-
retrospectiva-sub-semnul-modulor-ului/
 https://www.archdaily.com/775854/infographic-of-the-life-of-le-corbusier-by-vincent-
mahe
 https://www.failedarchitecture.com/human-all-too-human-a-critique-on-the-modulor/
 https://www.iconeye.com/opinion/icon-of-the-month/item/3815-modulor-man-by-le-
corbusier/
 https://www.slideshare.net/anikets1234/le-modulor-final

 https://journal.eahn.org/articles/10.5334/ah.by/