Functiune si Forma,

Arhitectura pura creatie a spiritului N. Lascu

Activitatea editoriala a lui Le Corbusier desfasurata intr-un ritm mult mai alert comparativ cu majoritatea architectilor practicanti dovedeste calitatea sa de theoretician. Notorietatea a fost castigata prin editarea de texte de specialitate. Complementaritatea activitatii editoriale si a cele de practician anunta o schimbare de pozitie a personaei arhitectului in spatiul public al dezbaterilor despre societate si oras. Scrierile sale sunt polemice, pragmatice, poetice. Cartile lui Le Corbusier evolueaza spre o abordare teoretizatoare in masura in care se indreapta deopotriva spre codificarea unui set de principii, reguli si referinte si se procupa de formularea unui orizont al idealurilor care sa patroneze realizarea arhitecturii cu ajutorul primelor. Le Corbusier a fost pictor, sculptor, un teoretician innascut si cel mai probabil unu din cei mai cunoscuti arhitecti al primei jumatati al secolului. Acesta concepe spiritul rational ca un sistem si traverseaza mari planuri care ar trebui sa elimine orice problema: Gropius concepe spiritul rational ca o metoda care permite localizarea si rezolvarea problemei pe care viata le pune neincetat. Aspiratia spre limpezime si claritatea spiritului clasic il conduc la stabilirea unui limbaj geometric. Arhitectul va trebui sa foloseasca aceste elemente geometrice: cubul, cilindru, sfera, orizontala, verticala, oblica spre adresarea directa a simturilor arhitectura apartine domeniului plastic, ea este dincolo de functiune si independenta de problemele de constructie. De aici decurge celebra sa definitie: Arhitectura este jocul savant, corect si magnific al volumelor grupate sub lumina Sistemul sau plastic este alcatuit din volum suprafata si plan a caror relatie este stabilita astfel: Volumul si suprafata sunt determinate de plan. Planul este generatorul Le Corbusier incearca sa puna la baza teoriile sale estetice si arhitecturale intemeiate pe caracteristicile societatii si civilizatiei industriale. Un nou stil se va afirma

gratie masinii, a timpului, a selectiei si deci a standardului. Punand rodul gandiri sale in scopul unei lumi mai umane, acesta ajunge la una dintre mareile sale simplificari: ideea omului-tip, omul nevoilor standard. Actionand pentru satisfacerea necesitatilor necesar valabile, nediferentiate, pe care le considera constante omenesti. Locuinta a fost domeniul careia Le Corbusier ia consacrat cele mai multe studi. Aceasta era privita ca o masina de locuit. Acesta a contribuit la mutatia profunda in gandirea arhitecturala; masina de locuit presupunea studierea pe bazele stintifice a functiilor adecvate vietii moderne, elaborarea de prototipuri standardizate si trecerea la industrializarea lor. Sistemul rational a lui Le Corbusier este extins coerent si riguros asupra

intregului mediu a vieti unmane. In 1922 prezentase deja un studiu pentru un oras de 3 milioane de locuitori in care totul era gandit unitar, de la planul orasului pana la celulatip a locuintei: In ceea ce priveste actul de creatie, spune el, arhitectul si urbanismul constituie o unitate. In concluzie Le Corbusier contureaza o anume relatie a practicianului cu teoria, vorbind despre un tip particular de teorie care se naste la intersectia dintre practica arhitecturii si bogata sa activitate de scriitor.