Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
1.
2.
3.
4.
5.
6.
Le Corbusier
Studentii sai
Metabolismul japonez
Kenzo Tange
Tadao Ando
Toyo Ito
Arpinte Liana
Ciustea Diana
An III, 2014-2015
Roppongi, Tokyo. S-a folosit, in principal, betonul armat, iar zonele publice sunt
fatetate cu piatra Oya. Cladirea a castigat premiul anual pentru design de la Nihon
Kenchiku Gakkai.
National Museum of Western Art, Tokyo, 1959: Unica cladire a lui Le Corbusier
din Japonia. El si cei trei ucenici japonezi ai sai erau responsabili pentru executarea
planurilor si supervizarea constructiei. Principiul utilizarii asa-zisilor arhitecti locali
pentru a-si implementa designul propriu a fost atat de plin de succes, incat Le
Corbusier a insistat ca ar trebui sa fie folosit si la Harvard, pentru Centrul Artelor
Vizuale.
West Plaza of Shinjuku Station, Tokyo, 1967: Unul dintre cele mai grandioase
proiecte urbane ale sale, consta intr-o piata urbana pe doua nivele, incorporand o
statie de autobuz. Doua mari rampe dispuse central permit accesul catre taxiurile
de la nivelul inferior.
b) Kunio Maekawa (1905-1986) a fost un arhitect japonez, apartinand miscarii
moderniste japoneze. Dupa ce a absolvit studiile, in 1928, a calatorit in Franta,
pentru a-i fi ucenic lui Le Corbusier. In 1930 s-a intors in Japonia si a lucrat cu
Antonin Raymond(student al lui Frank Lloyd Wright). A aplicat principiul pilotilor
chiar la propria sa locuinta, pe doua nivele. In 1955, a proiectat si construit prima sa
lucrare: Sala de concerte si biblioteca Kanagawa. Probabil cea mai cunoscuta
lucrare a sa, Tokyo Bunka Kaikan, aflata in parcul Ueno din Toyo, a fost finalizata in
1961.
c) Takamasa Yoshizaka (1917-1980) arhitect japonez, presedinte al Institului
Japonez de Arhitectura. A lucrat si el in atelierul lui Le Corbusier pentru doi ani, la
proiecte din Franta si India. A colaborat la National Museum of Western Art din
Tokyo. A propus Teoria Unitatii Discontinue si a tradus numeroase lucrari de-ale lui
Corbusier din franceza in japoneza. A lucrat la Unitatea de locuit din Marsilia,
Facultatea de Drept din Chandigarh etc. Teoria lui, a Unitatii Discontinue, implica
investigarea legilor naturale, a autonomiei si a individualitatii sistemelor, incluzand
sistemul constructiv al intregii naturi si chiar al cosmosului, descoperind regulile
relatiei si modelele recurente dintre elemente. De exemplu, relia intre omenire si
mediul sau. A incercat sa aplice aceasta ideologie de baza in toate proiectele sale,
fie ele de arhitectura sau de urbanism.
3.Le Corbusier si Arhitectura metabolista
Sky house a lui Kiyonori Kikutake din 1958 reprezinta un proiect exemplar care
defineste agenda metabolista si subliniaza, de asemenea, notiunea conform careia
o locuinta unifamiliala poate fi atat recursiva, cat si strategica. Ideile lui Kikutake au,
totusi, un precedent similar in cele ale lui Corbusier.
Ambii arhitecti si-au stabilit o ordine si o metoda de lucru prin micile lor proiecte:
Kikutake cu Sky House, iar Le Corbusier cu Villa Savoye si si-au dezvoltat notiunile
prin lucrari scrise ( Manfestul metabolist al lui Kikutake si cel Purist al lui Le
3
Arpinte Liana
Ciustea Diana
An III, 2014-2015
Arpinte Liana
Ciustea Diana
An III, 2014-2015
Arpinte Liana
Ciustea Diana
An III, 2014-2015
Arhitectul nascut in 1913 a fost, de asemenea, unul dintre studentii lui Le Corbusier,
unul dintre primii arhitecti modernisti in Japonia si a fost implicat activ in refacerea
Japoniei postbelice.
In 1949, dupa ce a participat la studiile de planificare pentru a ajuta refacerea
numeroase orase, Tange a castigat un concurs national pentru a proiecta un parc al
pacii in centrul Hiroshimei, zona care a fost lovita direct de bomba atomica in data
de 6 august 1945, dintr-un avion american. Complexul, care cuprinde un memorial,
un muzeu, un centru comunitar, precum si o cladire pentru un hotel auditoriu, au
fost finalizate in 1956. Monumentul memorial, un arc din beton armat,
reamintinteste de un anumit tip de constructie care marca mormintele
conducatorilor preistorici japonezi. Muzeul, o structura lunga, orizontala din sticla si
beton ridicat deasupra solului pe coloane din beton (denumiti piloti), este o
reminiscenta a proiectelor lui Le Corbusier si, de asemenea, ale prototipurilor
japoneze vechi (in special Shosoin in Nara, o cladire care adapostea Trezoreria
Imperiala si dateaza de mai mult de 1000 ani). Aceasta tema de sinteza a
arhitecturii moderne cu simbolism traditional a definit prima faza a carierei lui
Tange.
In anul 1960 Tange a publicat "Planul pentru Tokyo" un exercitiu teoretic de
imaginatie foarte mediatizat care prevedea necesitatea de a restructurare a
orasului secolului 20. Bazandu-se partial pe o analogie cu natura, Tange a spus ca
"diversele lucrari de arhitectura vor forma frunzele, iar transportul si comunicatiile
vor duce la realizarea trunchiul unui copac mare" -planul prevedea o mare
suprapunere radiala a cladirilor si drumurilor inainte si dupa traditionalul Tokyo. Desi
oarecum terifiante in scara, cladirile, structurile din beton, prezentate in fotografii si
modele au fost impresionante, chiar frumoase. Nici unul nu a fost construit
vreodata, desi uimitoarele Yamanashi Apasati si Broadcasting Building (1966) din
Kofu, un oras de dimensiuni medii in centrul Japonia, mosteneste ceva din viziunea
monumentala a planului. Cladirea cuprinde o serie de unitati orizontale conectate si
sustinute de 16 coloane de beton uriase ale caror nuclee goale contin serviciile
necesare (scari, lifturi, aer conditionat, plante si camere de odihna). O caracteristica
a cladirii, conform planului Tokyo, este capacitatea sa de adaugare fara a necesita
modificari ale sistemului structural fundamental (acesta a fost realizat in 1975).
Centrul de Pace de la Hiroshima si Parcul Memorial
Kenzo Tange a fost insarcinat cu provocarea de a proiecta o reconstructie pentru
Hiroshima. Prin proiectarea centrului de pace de la Hiroshima si a parcului
memorial, Tange si-a exprimat solidaritatea pentru oameni.
Un stil modern de necontestat este exprimat intr-una din primele cladiri ale lui
Kenzo Tange in perioada postbelica. Sugerand inevitabil influentele lui Le Corbusier,
muzeul este sustinut pe niste stalpi, asemanatori cu pilotii lui Le Corbusier. In
6
Arpinte Liana
Ciustea Diana
An III, 2014-2015
plus, cladirea este articulata cu beton armat, o conventie naturala a lui Le Corbusier.
Tange a indragit tot ceea ce Le Corbusier a reprezentat si a fost convins ca
arhitectura japoneza va deveni impresionanta prin scara.
Tange a combinat cele cinci puncte ale lui Le Corbusier cu elemente de desen din
traditiile japoneze. Sculptura in forma parabolica din gradina seamana cu o sa,
evocand Haniwa, mormintele obisnuite ale fostilor conducatori din Japonia.
Yoyogi National Gymnasium
Gimnaziul National Yoyogi din Tokyo, construit pentru Jocurile Olimpice din 1964,
este cea mai cunoscuta lucrare a arhitectului japonez Kenzo Tange, care i-a adus
faima internationala si Premiul Pritzker. Designul sau aerodinamic, monumental si
sugestiv a devenit un simbol al capitalului japonez si un punct de reper in Miscarea
Metabolista, distantandu-se de stilul international. Cand a fost terminat, Gimnaziul
National a avut cel mai mare acoperis suspendat din lume si, dupa 50 de ani de la
finalizare inca pare extraordinar de bine conservat. Complexul este format din doua
cladiri, amandoua iesind in evidenta atat prin structura, cat si prin inovatia
designului lor si utilizarea inaltei tehnologii intr-o tara zguduita constant de vanturi
puternice si cutremure. Cele doua sali de sport sunt amplasate intr-o platforma
amenajata. De fapt, in ciuda dimensiunii monumentale, se creeaza impresia ca
acoperisurile se nasc parca in sine, subliniind relatia cu mediul inconjurator.
Elegantele acoperisuri ale celor doua sali de sport folosesc un limbaj contemporan si
o logica structurala similara: ele sunt suspendate de doua cabluri de otel de mari
dimensiuni. Ambele axe sunt orientate est-vest. Un alt detaliu care ofera
luminozitate vizuala structurii este prezenta consolelor gratioase care dau impresia
de levitatie. Tange a folosit betonul, metalul si otelul la vedere, materiale care erau
preferate de brutalism de la mijlocul anilor 60, si a exploatat versatilitatea acestora,
realizand forme dinamice si sculpturale.
Kenzo Tange, cea mai influenta figura japoneza in arhitectura de dupa razboi, a fost
profund influentat de munca lui Le Corbusier. La randul sau, volumul extrem de
impresionant de lucrari ale lui Tange au influentat si au dominat o generatie mai
tanara de arhitecti japonezi geniali, inclusiv pe Tadao Ando. Daca Tange a inceput
prin imitarea modelelor geniului elvetian francez, a ajuns in cele din urma sa isi
creeze un stil propriu, apreciat la nivel international, fuzionand formele traditionale
japoneze cu cele mai noi structuri, inovatoare si cutezante.
Multe dintre cladirile proiectate mai tarziu de catre Tange, inclusiv noua primarie a
orasului Tokyo(1991), United Overseas Bank Plaza, Singapore (1995) si Tokyo Dome
Hotel (2000), aveau marimi coplesitoare. Folosind atat tehnici noi, cat si tehnici
clasice, Tange a reusit sa creeze cladiri de mari dimensiuni, elegante si in conditii de
siguranta. Cu toate acestea, in calitate de prolific arhitect a declarat: "Traim intr-o
lume in care co-exista incompatibilitati mari: scara umana si supraumana scara,
7
Arpinte Liana
Ciustea Diana
An III, 2014-2015
Arpinte Liana
Ciustea Diana
An III, 2014-2015
Arpinte Liana
Ciustea Diana
An III, 2014-2015
ca lumina sa fie aproape palpabila. Prin urmare, arhitectura lui Ando reprezinta vidul
ca pe o manifestare a divinului, reflectand spiritualitatea japoneza.
Betonul invoca o profunda materialitate si un sens narativ al parcursului, comparabil
cu cel al modernismului international. Intentia arhitecturala este cea de a reflecta
obiectivele dorite anume igiena, puritate si perfectiune prin eliminarea detaliilor
inutile. Aceste idei se intalnesc si in scrierile lui Le Corbusier. Peisajele naturale
nealterate dau viata betonului lipsit de viata si emotie.
Admirat pentru spatiile sale puternic meditative, precum si pentru utilizarea cu
rafinament a materialelor naturale si a celor noi precum betonul si otelul,proiectele
lui Ando rezoneaza profund cu inteligenta, eleganta nepretentioasa precum si cu un
aproape palpabil sentiment al armoniei. Asemeni lui Corbusier, pretuieste impresia
de plutire a cladirilor, impresie realizata chiar si cu materiale care nu sunt usoare in
sine. Foloseste si motivele geometrice simple, pure, odihnitoare ochiului, asemeni
arhitectului francez-elvetian.
Proiectele lui Ando se afla la confluenta dintre arhitectura traditionala japoneza si
cea moderna, occidentala. Lirica minimalista a spatiilor interioare foloseste
procedeele consacrate corbusiene, dar le imbogateste prin adaosul jocului elaborat
al luminii. Foloseste peretii cortina si camerele cu inaltime dubla, dar descopera si
frumusetea camerelor ingropate, care beneficiaza de o lumina zenitala, divina,
cladirile parand ca izvorasc din pamant.
Dupa cum declara Le Corbusier, Arhitectura reprezinta jocul divin, savant si corect
al volumelor reunite sub lumina. La fel, Tadao Ando isi vede cladirile ca pe o
continua joaca a luminii cu betonul, sugerand afinitatea sa pentru redarea
materialitatii, in special a betonului. Lucrarile lui Ando sunt o punere in practica a
acestui principiu.
Constructia folosind betonul reprezinta o reiterare a principiilor lui Tadao Ando,
anume simplitatea si estetica minimalista. Respingand metoda japoneza de
deschidere a spatiilor, Ando prefera sa inchida spatiile, folosind in mod creativ
lumina, creand incaperi introvertite, romantice, asemanatoare accesului intr-un
templu.
S-a spus ca stilul lui Tadao Ando ar putea fi numit modernism vernacular. Stilul sau
simplu este creator de spatii si intimitate. Estetica sa nu este regionala in sensul ca
foloseste panouri de hartie sau covoare tatami, dar prin faptul ca utilizeaza tehnici
intalnite in casele traditionale japoneze, precum succesiunea de spatii inundate de
lumina dupa coridoarele inguste si intunecate. Foloseste pereti de beton de sine
statatori cu unicul scop de a reflecta lumina, devenind, astfel, ziduri de lumina.
Cladirile lui Ando sunt accentuat orizontale, sugerand importanta solului, ca
element ordonator al vietii, care sprijina lumea. Designul sau este pur, neincarcat,
asemeni unei opere de arta moderne.
10
Arpinte Liana
Ciustea Diana
An III, 2014-2015
Utilizarea betonului in acea perioada timpurie nu era foarte frecventa, intrucat era
considerat a fi urat, cel putin in comparatie cu alte materiale, mai finisate. Totusi,
acest lucru nu este deloc surprinzator, intrucat in estetica japoneza, cea mai
reprezentativa este frumusetea rustica, necizelata, imperfecta, deoarece semnifica
Zenul, adica linistea. Desi cladirile lui Ando apartin arhitecturii moderne,
contemporane, ele aduc putin si din spiritul Greciei Antice. Daca privim coloanele
sale, le putem numi atat traditionale, cat si moderne.
Geometria planurilor interioare, de obicei rectangulare, imprejumuite de pereti
drepti sau curbilinii, pare la prima vedere arbitrara, abstracta. De fapt, spatiile sunt
ajustate necesitatilor umane. Lucrarile sale par putin reductioniste, dar efectul nu
este cel de deprivare a bogatiei simturilor, cat o axare si o orientare a acestora
catre spectacolul magnific al luminii. Arta construirii se apropie, prin lumina, de arta
trairii si a locuirii.
Asemeni lui Le Corbusier, arta lui Ando este lipsita de decoratiuni si ostentatie,
necomportandu-se ca un adapost, ci mai degraba ca un templu. Sub lumina intr-o
continua schimbare, spatiile devin locuri complexe de meditatie. Foloseste lumina
asa cum o face Le Corbusier in cadrul Catedralei Notre Dame din Ronchamp. Intr-o
maniera deliberata, face ca lumina sa depaseasca perimetrul delimitat de zidurile
din beton, deformand impresia de volume stabile, parand ca lumina curge prin
micile perforatii. Asa cum aceste accese ale luminii creaza un ambient fructuos
pentru meditatie si rugaciune, si Ando a inglobat acest procedeu in opera sa. El a
mai folosit si scarile care duc catre apa ca loc de intalnire, de concerte si
evenimente, familiarizand omul cu acest element al naturii, parte a vieti sale de zi
cu zi.
Aceasta aducere in prim plan a elementelor naturale se intalneste si la una din
operele sale timpurii, Azuma House, unde casa este despartita pe zone dedicate
activitatilor zilnice, de o geometrie austera, separate printr-un spatiu abstract, unde
se contempleaza jocul vantului si al luminii. Scopul sau era sa puna sub semnul
intrebarii inertia care s-a strecurat pe nesimtite in locuinta omului contemporan.
Criticii considera ca Ando, desi surprinde prin ansamblurile sale artistice,
meditative, are o arhitectura al carei scop principal este locuirea, apoi urmand
partea estetica, arhitectul fiind astfel mai mult un constructor decat un arhitect.
Acest fapt releva importanta pe care o acorda el procesului constructiv. Pretindea
precizie absoluta la realizarea formelor pentru beton, pentru a obtine acea textura
fina, perfecta, caracteristica operelor sale.
Liniile austere, pure, neutre, alaturi de conceptualismul sau care implica folosirea
concreta a elementelor naturale(inclusiv cerul) au insemnat nasterea unui nou efort
colaborator intre arhitect si mediul construibil.
Putem compara cladirea lui Tadao Ando, Casa 4x4, cu Villa Savoye. Ambele sunt
moderniste, avand cateva puncte in comun, dar se si diferentiaza simtitor. Ambele
11
Arpinte Liana
Ciustea Diana
An III, 2014-2015
Arpinte Liana
Ciustea Diana
An III, 2014-2015
reactii pozitive de peste tot", a declarat Ando pentru New York Times ". Din punct de
vedere arhitectural, nimeni nu ar fi interesat de case care au fost proiectate si
construite luxos folosind milioane de dolari." Proiectul 4x4 a inceput cu proprietatea
Yoshinari Nakata, de aproximativ 65 de metri patrati, aflat intre sinele de cale ferata
care continua de-a lungul lantului muntos Kobe si plaja Suma. Aproximativ un sfert
din lot este cu regularitate sub apa ", astfel, pamantul pe care l-as putea folosi
pentru a construi o structura a fost foarte limitat", a declarat Dl. Nakata. El a
raspuns la o solicitare dintr-o revista care a invitat cititorii sa aplice pentru o
oportunitate de a avea o casa proiectata de un arhitect celebru.
Dl Ando, unul dintre designerii participanti, a fost interesat de limitele sitului,
precum si de faptul ca proprietatea este aproape de centrul seismic al Hanshinului,
unde a fost un cutremur in 1995, care a ucis mii de oameni. Epicentrul a fost la
Awaji Island, chiar peste stramtoarea Akashi. "Am vrut ca aceasta casa sa fie un
punct de aducere aminte a cutremurului", a spus el.
Miki Tanikawa a scris in New York Times: "Bazandu-se pe flerul lui pentru desene
geometrice si turnarea betonului pe loc, domnul Ando a propus un design
neobisnuit: etajul iese cu aproximativ un metru inspre apa, creand o mica terasa."
"Este un spatiu mic, care contine un spatiu mult mai mare", a declarat Ando
referitor la proiectul sau.
Livingul casei, bucataria si zona de luat masa sunt tot acolo, in 4x4 metri amprenta
la sol - de aici si denumirea casei. Ori de cate ori ajunge la etajul al patrulea,
domnul Nakata a spus: "Ma simt ca si cum sunt pe o barca, plutind pe ocean." "Aici,
vederea spre ocean vine la tine", a adaugat el. "Nu trebuie sa aruncam o privire pe
fereastra." Exista o multime de lucruri pe care le putem privi, inclusiv Awaji Island,
iar in departare podul suspendat din stramtoarea Akashi care, la 3.9 km, este cel
mai lung pod de acest gen. Nave de croaziera si petroliere trec de multe ori, iar
alaturi copiii se joaca adesea de-a lungul plajei.
Dormitoarele sunt situate la etajul al treilea, un spatiu de studiu la al doilea, iar baia
si depozitarea la primul etaj. Dl. Nakata, care locuieste in casa cu sotia si fiul in
varsta de 3 ani, a declarat ca pretul constructiei a fost de 35 de milioane de yeni,
sau aproximativ 427.000 dolari la cursul de schimb de astazi. Lucrarile s-au incheiat
in 2003. Un dezavantaj il constituie faptul ca drumul pana la toaleta din camera de
zi implica trei etaje. "Sotia mea de multe ori se plange de suisurile si coborasurile
implicate, in special atunci cand ea trebuie sa aduca bagajele pana la bucatarie
dupa cumparaturi", a declarat Dl. Nakata. Dar el a adaugat:"Vederea este atat de
spectaculoasa. Mi-ar lipsi cu siguranta, daca m-as muta."
6.Toyo Ito
In tinerete, Ito admite ca nu a avut un mare interes pentru arhitectura. In timp ce
studia la Universitatea din Tokyo, arhitectura a devenit interesul sau principal.
13
Arpinte Liana
Ciustea Diana
An III, 2014-2015
ramificat, cu cat cladiriea e mai inalta,cu atat ramurile devin mai subtiri si mai
multe, cu o ratie mai mare de deschideri. In mod similar, cladirea se desfasoara ca
spatii interioare cu usore diferente la diferitele utilizari prevazute.
Respingand diferentele evidente dintre pereti si spatii deschise, linii si planuri, doua
si trei dimensiuni, transparenta si opacitate, aceasta cladire este caracterizat de un
mod distinct de abstractie. Silueta copacului creeaza o imagine noua, cu o tensiune
constanta generata intre concret simbolic al cladirii si abstractia ei. Pentru acest
proiect, noi (Ito si personalul sau) intentionam creearea unei cladiri care, prin
noutatea sa arhitecturala sa exprime atat prezenta vie a unui brand de moda si
putere in urbanism care va rezista trecerii timpului. "
Dupa proiectarea cladirilor criticate ca Sendai Mediatheque, Ito a devenit un arhitect
de importanta internationala - la inceputul anilor 2000 a avut proiecte in Asia,
Europa, America de Nord si America de Sud. Ito a proiectat Stadionul principal
pentru Jocurile Mondiale din 2009 din Kaohsiung si constructia operei Taichung
Metropolitan Opera House, ambele in Taiwan. In Europa, Ito si firma sa a renovat
fatada pentru apartamentele Suites Avenue cu izbitoare valuri din otel inoxidabil si,
in 2002, a proiectat celebrul pavilion temporar Serpentine Gallery in Hyde Park din
Londra. Printre alte proiecte din aceasta perioada se numara resedinta White O in
Marbella, Chile si Universitatea care nu a construit din California, Berkeley Art
Museum / Pacific Film Archive din California.
Cu toate acestea, probabil ca cele mai importante proiecte pentru Ito sunt cele din
tara sa de origine, care au devenit mai coplesitoare din cauza tsunami-ului din 11
martie, 2011. Dezastrul i-a impulsionat pe Ito si un grup de alti arhitecti japonezi
pentru a dezvolta conceptul de "Home-for-all " un spatiu comun pentru
supravietuitori. Ito spune in Toyo Ito - fortele naturii publicata de Princeton
Architectural Press:
"Centrele de ajutor nu ofera nici o intimitate si abia este spatiu in camera pentru ca
cineva sa se intinda si sa doarma, in timp ce locuintele temporare facute in graba
sunt cu putin mai mult decat niste randuri de cochilii goale, cu conditii de viata
sumbre. Cu toate acestea, chiar si in aceste conditii, oamenii incearca sa
zambeasca si sa se descurce .... Ei se aduna pentru a impartasi situatii extreme.
Un arhitect este cineva care poate face ca astfel de spatii sa arate putin mai
umanizate, le face un pic mai frumoase, un pic mai confortabile. "
Pentru Ito, principiile fundamentale ale arhitecturii moderne au fost puse in discutie
de "Home-for-all." El adauga: "In perioada moderna, arhitectura a fost evaluata la
cel mai ridicat nivel de originalitate. Ca urmare, tematica cea mai importanta - de
ce si pentru cine se construieste cladirea - a fost uitata. O zona de dezastru, in cazul
in care totul este pierdut,ne ofera posibilitatea sa aruncam o privire proaspata, de la
zero, la ceea ce arhitectura este intr-adevar. "home-for-all" poate consta in cladiri
15
Arpinte Liana
Ciustea Diana
An III, 2014-2015
mici, dar se solicita in primul rand problema vitala a formei care ar trebui sa fie in
primara in arhitectura moderna, chiar sa puna in discutie insusi sensul arhitecturii. "
Ito face referire de asemenea la Pavilionul din Barcelona al lui Mies si la casa
Domino a lui Le Corbusier ca fiind precedente muncii sale, si intr-adevar, Mediateca
pare ca amesteca conceptele celor doua proiecte, combinand jocul lui Le Corbusier
cu structura pe placa si coloana, cu efectele spatiale fluide ale lui Mies. In locul
considerarii fisierelor media ca elemente straine naturii, Ito a imbratisat noile
metode de emisie ca facand parte integranta din mediul urban contemporan.
Cladirea a fost conceputa ca un cub transparent prin care placi subtiri de pardoseala
plutesc suspendate ca niste alge marine cu aspect "tubular". Cubul a fost menit sa
fie citit ca un mic element reprezentativ intr-un spatiu infinit, cu cele patru margini
sigilate cu fatade de sticla care, prin reflectiile lor, ar permite constructiei sa se
dematerializeze alternativ sau sa se repete in sine creand un fel de legatura
efemera cu spatiu infinit. Acest concept de efemeritate a partitiilor a fost strans
legat de misiunea Mediatecii de a fi fara bariere, in sensul de a oferi servicii
specializate pentru persoanele cu deficiente fizice vizuale, auditive sau de alta
natura. Ito a considerat ca noua biblioteca, si rolul sau in schimbarea orasului dintrun loc cu acces usor la informatii bazate pe text, necesita o schimbare
corespunzatoare in sensul termenului fara bariere pentru a include o indepartare de
barierei arhitecturale care dicta modul in care un spatiu trebuie sa fie folosit,
combinand transparenta si reflectivitatea materialelor.
Toyo Ito este, la fel ca Tadao Ando, un arhitect japonez recunoscut pe plan
international. Dar, spre deosebire de Ando, a carui activitate se bazeaza pe traditia
japoneza, in special in utilizarea luminii, si mentine un stil si un vocabilar geometric
masiv si rational, Toyo Ito nu este legat de orice stil, experimentarea cu teme
metaforice, forme transparente si gadget-uri electronice. Prin urmare, lucrarile sale
sunt strans legate de un alt aspect al culturii din Japonia, care este in multe privinte,
tara cea mai avansata tehnologic din lume.
Nascut in Coreea (desi din familie japoneza) Toyo Ito recunoaste importanta Kiului
( ), fluxul de energie care se executa in arhitectura si toate lucrurile. "Spiritul
Kiului, in timp ce circula in cosmos prin aer, se condenseaza si se solidifica pentru a
forma corpul fiintelor vii. Corpul este fabricat din lichide si solide, dar este in
principal gaz. In acelasi timp, cand gazul se condenseaza si se solidifica pentru a
forma corpul, aerul care este inhalat in organism se umple. In acest mod Kiul
sustine viata. odata inhalat aerul este expirat rapid si nu exista nici o distinctie intre
sine si ceilalti.
Arhitectura lui Ito pare sa imbine fluiditatea vantului cu fluxul electric, propunand o
estetica sensibila la mediul exterior, prin utilizarea tehnologiei. Graitoare in acest
sens sunt doua proiecte timpurii, experimentale ale sale, anume Oul si Turnul
16
Arpinte Liana
Ciustea Diana
An III, 2014-2015
Arpinte Liana
Ciustea Diana
An III, 2014-2015
Bibliografie:
18
"Foundation Le Corbusier":
http://www.fondationlecorbusier.fr/corbuweb/morpheus.aspx?
sysId=15&IrisObjectId=6943&sysLanguage=enen&itemPos=1&sysParentId=15&clearQuery=1
Diefendorf, Jeffry M; Hein, Carola; Yorifusa, Ishida, eds. (2003). Rebuilding
Urban Japan After 1945. Hampshire, United Kingdom
Reynolds, Jonathan McKean (2001). Maekawa Kunio and the Emergence of
Japanese Modernist Architecture. London, United Kingdom
Jin Baek, Nothingness: Tadao Andos Christian Sacred Space. Routledge, 2009
Francescani, Chris (17 March 2013). "Japanese architect Toyo Ito awarded
2013 Pritzker prize"
Toyo Ito. Blurring architecture 19712005. Charta. Retrieved 18 March 2013.
Arpinte Liana
Ciustea Diana
An III, 2014-2015