UNIVERSITATEA DE ARHITECTUR I URBANISM ION MINCU Facultatea de arhitectura - Secia arhitectura de interior

Catedra Studiul formei si Ambient Anul universitar 2010-2011 Anul de studii IV, Semestrul I Autor: Ghinea Simona gr. 42I Cursul: Stiluri
Arta contemporana Termenul de art contemporan se refer n special la arta zilelor noastre. Uneori istoricii francezi folosesc termenul art contemporan pentru a defini perioada scurs de la Eugene Delacroix pn n prezent, totui majoritar este folosit accepiunea anglo-saxon a tremenului i anume art produs n prezent; muzeele de art contemporan cosider la producia artistic succesiv celui de Al Doilea Rzboi Mondial. Faptul c o oper de art este creat astzi nu este suficient pentru a-i oferi acesteia statutul de arta contemporan. Astzi snt create opere de art care respect ntocmai metodele i tehnicile folosite de artiti din diverse epoci anterioare.

Arhitectura contemporana - Deconstructivism

La sfarsitul anilor 60, socetatea occidentala trece printr-o perioada de schimbari profunde, marcate si de protestele studentesti care, din campusurile universitatiilor americane, se vor raspnadi cu repeziciune in toata Europa. Aceasta criza coincide si cu inchieerea primesi faze a industralizarii, process care se realizeaza in secolul XX in Statele Unite ale Americii si in principalele tari europene, influentand in mod decisive experimentele arhitecturale. Incercarea de omologare a productiei edilitare, mai prcis cautarea unor solutii in masura sa resolve orice problema prin intermediul asa-umitelor standarde, isi arata limitele si provoaca o criza a principiului rationalismului si a intregului system stylistic al International Style. Esenta, artistii incep sa revendice capacitatea creatoare, care cu greu poate fi rduca la o forma oricat ar fi aceasta de complexa. O ampla dezbatere domina perioada anilor 60 in intreaga lume, implicand si problematici legate de rolul social si cultural al arhitectului. Socetatile occidentale dobandesc in acest moment constiinta fragilitatii premiselor tehnologice ale rationalicmului. Se simte nevoia unei revizuiri structurale radicale si punerea in aplicarea a unor noi interventii si metode de proiectare, in concordanta cu o civilizatie definita deja ca postindustriala. Intre anii 70 si 90, pana in progul anului 2000, se dezvolta, asadar, limbaje stilistica multiple, ai caror promotori sunt noile generatii de arhitecti.

Postmodernismul
Postmodernismul, prima miscare relevanta, nascuta in jurul anului 1975 si continuand pana la sfarsitul anilor 80, se indeparteaza de schemele rigide ale

rationalismului, recuperand o relatie istorica cu formele, dar dintr-o perspectiva plina de ironie si deziluzie ce decurge din conceptia ca activitatea de a construi poate avea o componenta ludica.

Originile
Termenul postmodern, aplicat pentru prima oara in arhitectura in 1975 de teoreticianul Charles Jencks si arhitectul Robert A. Stern, fusese adoptat anterior de critica literara pentru a indica recuperarea genului povestirii, structuratsub forma unei constructii organice care sa restituie cuvintelor sensul lor. Precedentele cele mai indepartate ale acestui stil arhitectonic au fost Identificate in traditionalismul anilor 20. Cu toate acestea, dupa cum am vazut si explicat deja, preluare limbajelor locale )sau legate de o perspectiva istorica), in combinatie cu tehnicile si logica constructiva moderna, constituie o exigenta care se simtise deja in Italia anilor 59 si, la putin dupa aceea, si in Statele Unite ale Amercii.

Protagonistii
Un teoretician al aspiratiilor postmodernismului este americaul Robert Venturi, autor, in 1962, al unui eseu asupra complexitatii si contradictiilor arhitecturii moderne (publicat abia patru ani mai tarziu). In cadru miscarii postmoderne se va afirma reactia fata de International Style. To in directia postmodernismuluise indreptate si Philip Johnson, arhitect cu vederi largi care a colaborat la realizarea Seagram Building, exemplu elocvent de International Style. Aceasta tendinta este evidenta in operele din anii 70, precum Roofless Church din New Harmony, unde referinta la corturile tradionale ale indienilor din America se inscrie in cadruistoricismului. Spre sfarsitul anilor 70, cand realizeaza AT&T Building la New York, arhitectul american creeaza unul dintre edificiile cult ale limbajului postmodern. Adevarata inovatie consta in raportul dialetic dintre modernitate si istorie, conferind un aer retro si elegant imaginii zgarie-norului. In loc sa fie o emblema a modernitatii, aceasta poate fi definit drept o cladire istorica, chiar daca istoria in cauza este cea a Amercii, tara care, mai mult decat oricare alta la acea vreme, pare sa se proiecteze in viitor. Primul care a introdus in limbajul arhitectural contemporan stilurile instorice (clasicism, baroc, neoclasicism), fie si cu o intentie provocatoare, a fost Charles Willard Moore (1925-1995). Cu celebra Piata Italia, conceputa pentru comunitatea italiana din New Orleans, in amintirea tarii de origine, Moore recreeaza un loc al nostalgiei, cu o infatisare Kitcsh si, tocmai din acest motiv, cu atat mai autentic: precum domnul din Milano cu bila de sticla sau turnul din Pisa, iluminat pe dinauntru Jencks remarca : O cladire postmoderna este, pe scurt, o cladire care comunuca simultan la cel putin doua in acelasi timp: celorlati arhitecti si unei minoritati care intelege semnificatia proprii arhitecturii, si unui public mai vast sau locuitorului din acesl loc pe care il intereseaza alte probleme, precum confortul, contructia traditionala si stilul de viata. Pe aceaste ambiguitati mimeaza poetica postmodernismului, a carei celebrare oficiala se regaseste in Strada Novissima, a lui Hans Hollein (1934), prezentata la Boenala de la Venetia care a fost condusa de arhitectul italian Paolo Portoghesi. Chiar Portoghesi a fost cel care, gratie si studiilor sale asupra secolului al XVII-lea in italia, a repropus valoarea istorica a traditiei ca materie arhitecturala pentru noi creatii. O asemenea conceptie ii va permite sa dea curs noilor exigente ale comunitatii mulsulmane din Roma, realizand celebra si grandioasa moschee din Centru Cultural Islamic.

In aceeasi directie,dar intrun context omogen,se incadreaza si arhitectura multiforma a englezului James Stirling (1926-1992),care reuneste forme instorice consacrate,precum turnul,in noua Staatsgalerie si in scoala de muzica din Stuttgart,concepute ca elemente ale aceluiasi complex arhitectonic.Marele depozitar al memoriei este orasul insusi. In Schutzenstrasse din Berlin,italianul Aldo Rossi(1931-1997)citeaza din trecut ca si cum arhitectura insasi ar fi cea care s-ar povesti astfel: fatada cladirilor poate prezenta rigoarea severa a celor din Florenta secolului al XVII-lea. Poetica postmoderna este atat de flexibila, incat permite evolutii cu totul neasteptate. Este ceea ce se petrece, spre exemplu, in cazul Humana Building a americanului Michael Graves (1934), care deplaseaza centru cautarilor arhitectonice din domeniul citarii in cel al reinventarii. Efortul, incununat de succes, consta in renuntarea la aspectul rece al zgarie-norului forma de cutie in favoarea unei alte forme, emotinanta si surprinzatoare.

Deconstructivismul
Deconstructivism n arhitectur, numit uneori i Deconstrucie, este o direcie de dezvoltare a arhitecturii postmoderne nceput la sfritul anilor 1980. Este caracterizat de idea de non-liniaritate a procesului de design i proiectare, precum i de manipulri ingenioase ale formelor, continuitii i structurilor suprafeelor exterioare ale cldirilor. Deconstructivismul apeleaz la aparenta nerespectare a geometriei euclidiene, sugernd volumetrie ne-euclidian, servind astfel la "dizlocarea" i "distorsonarea" elementelor arhitecturale, dar mai ales a fatadei i a ntregii suprafee exterioare a cldirii. Finalizarea aspectului final vizual este caracterizat de impredictibilitate i haos controlat. Unii dintre arhitecii implicai n micarea deconstructivist au fost influenai de scrierile filozofului francez Jacques Derrida i de ideea sa filozofic de deconstrucie, dei gradul concret de influenare al acestora este o problem de dezbtut, n timp ce ali arhiteci au fost influenai de multiplele dezechilibre geometrice ale micrii artistice sovietice programatice aanilor 1930, Constructivism. Exist, de asemenea, referiri multiple ale deconstructivismului la alte micri artistice importante ale secolului XX: modernism, postmodernism, expresionism,cubism, minimalism i art contemporan. Oricum, ncercarea general a micrii deconstructiviste este de a realiza progresul arhitecturii nspre o direcie neexplorat pn la nceputul anilor 1980, aceea a ignorrii regulilor constrictive anterioare, "funcia determin forma", "purism", "fidelitate fa de materialele folosite", i altele similare. Evenimentele importante care au marcat micarea deconstructivist include concursul de design arhitectural din anul 1982 din Parc de la Villette (i mai ales lucrrile lui Jacques Derrida and Peter Eisenman, respectiv lucrarea ctigtoare a lui Bernard Tschumi), expoziia organizat la Museum of Modern Art, Deconstructivist Architecture, n 1988, n New York City de ctre Philip Johnson i Mark Wigley i deschiderea din 1989 a Wexner Center for the Arts, Columbus, Ohio, designat de Peter Eisenman. Deconstructivismul din arhitectura contemporana este n opoziie cu raionalitatea ordonat de arhitectura modernista. Relaia sa cu arhitectura postmoderna este de asemenea una de contraritate. Arhitecii postmoderniti i cei deconstructiviti n stare nscnd au publicat studii teoretice n revista profesional Oppositions (aprut ntre 1973 1984), 3

marcnd astfel nceputul unei rupturi definitive ntre aceste micri. Poziia deconstructivismului a fost una critic i confruntaional mpotriva arhitecturii i a istoriei acesteia, dorind o arhitectur a dez-articulrii i dez-ansamblrii. Poziia postmodernismului a fost o rentoarcere la mbriarea tuturor referirilor istorice la ecletism i ornament, n timp ce deconstructivismul refuz aceste acceptri. Acest refuz aliniaz ntr-un fel arhitectura deconstructivist cu anti-istorismul multor opere moderne, fiind totodat o parte a definiie noii micri. Anterior revistei Oppositions, o alt scriere care a separat deconstructivismul de linia generat de modernism i postmodernism a fost lucrarea Complexitate i contradicie n arhitectur de Robert Venturi (n original, Complexity and Contradiction in architecture) publicat n1966. Fiind simultan un punct important att pentru postmodernism ct i pentru deconstructivism, Venturi aduce argumente n Complexity and Contradiction mpotriva puritii, claritii i, mai ales, a simplismului generat de modernism. Datorit publicrii acestei lucrri, functionalismul i raionalismul, cele dou curente majore ale modernismului, au fost puse "la zid", fiind privite ca paradigme prin prisma scrierilor postmoderniste i deconstructiviste.

Precedentele
Desi expozitia din New York plaseaza nasterea si dezvoltarea deconstructivismului in anii 80, trebuie sa consideram ca antecedente semnificative lucrarile grului Site Incorporated ( Sculpture in the Environment), societatea intemeiata de James Wines (1932) in anul 1969. Arhitectul din Ilionis definea drept de-architecture o arta expresiva, baza pe ironie, cae nu dispretuia limbajele extreme, precum benzile de senare, si punea in discutie logica de fied a consumismului american. Pentru lantul de supermarketuri Best Products, SITE inventeaza cladiri care par a fi in ruina: ;a sediul supermarketului din Houston, inaltul zid exterior este stirbit si pare gata sa se prabuseasca, in timp ce la sediul din Sacramenro, la ora deschiderii, se asista la probusirea aparenta a uni colt al cladirii, care se desprinde si se transforma in intrare.

Protagonistii
Deconstructivismul ( care, cu ocazia expozitiei de la New York, numara deja opere ale luiFrank O. Gehry, Peter Elisenaman, Bernard Tschumi, precum si ale grupului de arhitecti vienezi Himmelblau Bau-Coop si ale arhitectei irakiene Zaha Hadid)

Cldirea Muzeului Imperial de Rzboi, Nord (Imperial trei forme volumice curbe.

War Museum North) din Manchester, Anglia, realizare a arhitectului Daniel Libeskind, sugereaz intersectarea a

Seattle Centre Library cldire realizat de Rem Koolhaas i

OMA.

Vitra Design Museum de Frank Gehry, Weil am Rhein

Bibliografie: -Husserl, Origins of Geometry, Introduction by Jacques Derrida -Derrida, Jacques, and Eisenman, Peter, ChoraL Works (New York: 1997) -Venturi, Learning From Las Vegas

- Nationale-Nederlanden Building Frank O. Gehry, The Architect's Studio. Digital catalog of the Henry Art Galler -Arhive fotografice coninnd multe din cldirile lui Gehry