ANUL IV – 2019-2020: MODELE GLOBALE, ARHITECTURI LOCALE

Studenta – Simon Sandra Octavia, grupa 48

Tema de cercetare: Arhitectii Horia Creanga si Marcel Iancu – elemente comune și distinctive
---Influente si formare ---
Horia Creanga

Nascut la 20 iulie 1892 in Bucuresti, Horia Creanga ne este cunoscut nu doar ca arhitect ci si ca
promotorul arhitecturii moderne in Romania. Numele nu este o coincidenta, el fiind nepotul patern al
nemuritorului scriitor jovial Ion Creanga cu al carui caracter si temperament se si aseamana. Copilaria nu
a fost una usoara datorita situatei financiare in care se afla familia lui dar care nu l-a facut sa isi piarda
interesul pentru scoala, el devenind inca din liceu unul din preferatii profesorilor care mai tarziu il vor
incuraja spre desen in urma talentului de care dadea dovada. Astfel, dupa bacalaureat, Horia Creanga
intra, in 1913, la Scoala Superioara de Arhitectura condusa pe atunci de profesorul inginer Emil Pangrati
si este initiat de Statie Ciortan in primul an de pregatire (Ciortacrapul cum il poreclise Creanga). In
cercul de colegi si prieteni se aflau si Heriette Delavrancea si Lucia Dumbraveanu care mai tarziu avea sa
ii devina atat sotie cat si sustinatoare si asociata in lucrarile pe care le face. Horia Creanga pleaca pe
front iar in 1918 si cand revine pare schimbat, mai matur, mai asumat.”Facea parte dintr-o generatie
iesita din mlastinile razboiului, ferm, hotarat sa lupte impotriva lumii vechi, imbatranite si imbacsite de
1
prejudecati”. * Inca din acest moment incepe sa se observe o dorinta de schimbare, de reinnoire atat a
mentalitatii cat si,mai tarziu, a arhitecturii. Avea deja suflu spre ceea ce mai tarziu va insemna
Modernismul si schimbarea. In 1919, impreuna cu Lucia si cativa colegi, organizeaza o expozitie in urma
careia strang bani pentru a pleca la Paris si a asalta cu entuziasm Ecole de Beaux Arts datorita si
veleitatilor culturale ale anilor 1900 cand multi tineri au fost stimulati sa studieze arhitectura sau dreptul
in Franta. Aici, sub indrumarea lui Gustave Umbdendstock, acestia aspira, ca toti studentii de altfel, la
2
castigarea Grand Prix-ului. „Horia parea facut din fier sau beton armat” * afirmau colegii lui de atelier iar
profesorul sau a remarcat ca acesta este dotat cu fantezie si logica asa cum trebuiau sa gandeasca
arhitectii. La Beaux Arts existau doua directii,pozitii, care se intrepatrund pana la urma; una care se baza
pe cultura si alta care se baza pe talent si printre care tanarul student isi croia un drum foarte singular.
Creanga a apreciat gandirea si directia pe atunci mai putin cunoscutului Corbusier, spre deosebire de
colegii lui de brasla care vedeau in viitorul mare arhitect mai mult un artist inclinat spre pictura decat
unul cu veleitati arhitecturale. „ Horia Creanga utilizeaza frecvent, de exempu, dar in conditii si in
proportii diferite, dupa circumstante, elemente morfologice si sintactice diverse: cele cinci principii ale
lui Corbusier, procedee plastice wrightiene, libera articulare volumetrica, duplexul cu spatiul camerei de
zi pe doua nivele (una dintre emblemele modernitatii), geometria abstracta a fatadelor, formule plastice
3
exaltand expresivitatea tehnologiei moderne etc.” *

*1-Caracterizare facuta de arhitectul Nae Nedelescu in Articolul “Arhitectul Horia Creanga”, revista Arhitectura R.P.R. 6/1963

*2- Patrulius Radu “Horia Creanga- omul si opera” pg.19

*3- Bucuresti anii 1920-1940: intre avangarda si modernism, Ed. Simetria, Bucuresti, 1994, pg. 32 (in formatul pdf)
Cu toate ca nu putem spune ca Le Corbusier a avut o influenta majora in arhitectura lui Creanga, una
personala,mai mult decat Miscarea Moderna, faptul ca tanarul student roman i-a citit toate scrierile
chiar si cand ideile lui erau la inceput, este clar ca el a facut parte din formarea lui in aceasta meserie.
„Creanga l-a inteles foarte bine pe profetul din amvonul atelierului 35, rue de Sevres**.Pentru el
arhitectura corbusiana era concomitent util-fantezie-viitor,adica constructie corecta, atragatoare,care sa
4
depaseasca fetisismul arhitecturilor istorice”. * Totodata la intoarcerea in tara, Horia Creanga aducea
cu el scrieri ale lui Tony Garnier, „Une cite industrielle” ale carui simplitate in forme cubice, jocul
perpendicularelor si ale orizontalelor si sculptura bazata pe asamblari de cuburi si prisme le apreciaza si
care se regasesc mai tarziu in proiectele sale.

Gustave Umbdenstock este mentorul lui Creanga in perioada in care studia la Beaux Arts. Sef de atelier,
si-a pus si el amprenta intr-o oarecare masura in formarea arhitectului roman. Un desavarsit desenator,
castigaror al Second Prix de Rome si autorul unui curs foarte bine ilustrat de teorie a arhitecturii.
Viziunea lui Creanga despre modul în care trebuie făcută arhitectura nu este in totalitate influențată de
voci precum cea a lui Gustave Umbdenstock, profesorul său, ce militează pentru diversitate regională:
„arhitectura modernă se reduce adesea la studiul maselor şi la adaptarea cât mai adecvată a utilităţii
construcţiilor.De aceea titlul ei este funcţional.Dar aceste însuşiri nu înseamnă un stil, ci cum am mai
5
spus, o metodă de construcţie”,* In conceptia lui Umbdenstock,forma abstracta a unei opere de arta
sau de arhitectura face sa rezoneze aparatul psihologic, o viziune mecanica asupra perceptiei pe care o
impartasesc in general arhitectii asociati tuturor miscarilor, inclusiv Le Corbusier care surprinzator il
sustine si il apara pe profesor cu diferite ocazii si chiar ii publica unele desene. Acesta pledeaza pentru o
arhitectura care isi trage seva din arhitectura vernaculara sau din celelalte stiluri necreand o pastisa ci
considerandu-le necesare pentru realizarea unei arhitecturi rezonante chiar si in forma lor simplificata.
Toate acestea pentru ca arhitectura vernaculara are in substrat calitati legate de ritm, simetrie si
armonie care o fac sa functioneze dupa legile universale ale arhitecturii culte. Astfel, observam inca de la
prima constructie cunoscuta a lui Creanga, Vila Petru Groza, faptul ca arhitectul nu renunta la elemente
pe care le regasim in stilurile negate de modernisti. „Problema influentelor stilistice, este foarte
discutabila,desi foarte clar din anumite puncte de vedere,proiectul este totusi eclectic. Se pot depista:
influenta lui Wright,pe care Creanga il admira,influente Art-Deco din Parisul epocii,probabil si influenta
lui Roger Expert,profesorul Luciei, influente vernaculare si influente moderne, multe mai ales la nivel
morfologic... cladirea are o forta si o originalitate specifice,care il definesc pe Horia Creanga asa cum va
6
deveni el.” * Sederea lui in Franta incepuse dupa o perioada sa il apese si sa se piarda intr-un atelier in
care nu isi putea expune propriile idei prin arhitectura. Astfel, deja sotia lui, Lucia Dumbraveanu, se
intoarce in tara in 1926 pentru a pregati teritoriul pe care aveau sa isi cladeasca impreuna si cu fratele
Ion Creanga, viitorul ca asociati intr-un birou propriu de arhitectura si sa faca istorie prin proiectele lor.

*4-Patrulius Radu “Horia Creanga- omul si opera” pg.21

** 35, rue de Sevres este atelierul in care isi desfasura Le Corbusier activitatea.

*5-G.M. Cantacuzino, “Considerațiuni asupra arhitecturii funcționale”, Revista Fundațiilor Regale, nr. 2/1935. Fost student al lui
Umbdenstock, influentat intr-o oarecare masura de profesorul lui.

*6-Lascu,Bocanet, “Horia Creanga” pg.49-55

In 1927 revine si el in tara dupa ce fusese angajat de Umbdenstock la birourile de arhitectura ale
„Companiei de cai ferate din Nord” si unde era preferatul patronului prin prisma cunostintelor de care
dadea dovada. In Romania l-a intampinat arhitectura de varf care era supusa influentelor traditiei dar
intr-un Bucuresti ornat deja cu influente din patru puncte cardinale, teme si eclectismul secolului XIX
care imbogatisera panorama urbana. „El va aduce cu sine ideile avangardei europene pe care le
descoperise pe cont propriu si in contact direct cu publicatiile vremii. El devine promotorul unei
arhitecturi personale, filtrate prin propria-i sensibilitate. Creatia sa nu va putea fi cantonata strict in nici
7
unul din curentele moderniste europene.” *

Arhitectura de avangarda (1890-1914) a dat nastere unor programe noi care au declansat primele
manifestari ale stilului international, mari magazine, hale alimentare, cinematografe, imobile de raport,
uzine, ateliere si fabrici care au spart tiparele academice. La Beaux Arts domnea un aer boem si era
dificil, aproape imposibil de schimbat mentalitati deja formate in randul profesorilor mai ales prin idei
inca proaspete si nu in totalitate asumate, cu atat mai mult in randul studentilor care erau indrumati de
acestia. Aceasta stare era si in Romania. Generatiile anilor `30-`40 au retrait spiritul scrierilor „Vers un
Arhitecture” precedate de articolele din „ L`Esprit Nouveaux”. Astfel avea sa isi inceapa Horia Creanga
activitatea pe pamant romanesc, alaturi de sotia si fratele sau, intr-un birou de arhitectura in care
efortul, perseverenta, daruirea si autoformarea am putea spune, prind radacini adanci si isi croiesc locul
in istorie. „Cand judecam astazi valoarea arhitecturii moderne realizata de Horia Creanga, nu trebuie sa-i
negam un simtamant de continuitate cu trecutul. El a cunoscut foarte bine valoroasa arhitectura veche.
... Creanga a optat deliberat pentru o pozitie clasica – in sensul permanent al conceptului: echilibrul intre
simtire si ratiune, limbajul formelor cumpanite care se opun modelelor agitate, optiunea pentru
functionalismul purist opus celui expresionist. In aceasta stare de spirit a conciliat Creanga dogmele
conservatoare ale scolii cu absolutismul curat al noii arhitecturi, care nu putea sa-si permita in debut
8
vremuri divergente.” *

Horia Creanga (img.1) Marcel Iancu (img.2)

*7- Bucuresti anii 1920-1940: intre avangarda si modernism, Ed. Simetria, Bucuresti, 1994, pg. 6 (in formatul pdf)

*8- Patrulius Radu “Horia Creanga- omul si opera” pg.23

Marcel Iancu

Ambitios in a sustine si expune doctrina corbusiana prin scrieri si publicatii in Contimporanul, cu o

evidenta admiratie care va creste in timp a fost si Marcel Iancu, recunoscut si pentru arhitectura si
pictura de avangarda. El a fost atasat de Miscarea Moderna in masura in care arhitectura lui nu a
presupus niciodata copierea. Foloseste selectiv ideile corbusiene dar nu intr-o aplicare sistematica.
Regasim de exemplu „cutia alba” in casa Fuchs sau terasa gradina pe care o utilizeaza mai ales in
proiectele de vile.

S-a nascut in 24 mai 1895 la Bucuresti intr-o familie burgheza instarita, tatal sau fiind comerciant in
bransa textila. Spre deosebire de Horia Creanga, acesta are prin prisma familiei o viata lipsita de
probleme materiale urmata de posibilitatea de a primi o foarte buna educatie la cele mai bune scoli dar
si de a vizita inca de timpuriu muzee din Italia, Franta si Germania. La finalul liceului, acesta doreste sa
studieze arte plastice dar la insistentele tatalui sau se orienteaza spre o profesie practica. Afinitatea
pentru pictura nu se va intrerupe odata cu doleantele tatalui sau ba chiar il vor propulsa pe inalte culmi
atat in Romania cat si in strainatate. Este trimis la Zurich unde impreuna cu fratele sau Iuliu vor studia
arhitectura la Eidgenossische Technische Hochschulen – ETH iar mezinul George ingineria de constructii,
cursuri pe care le vor absolvi in 1919. Aici, cea mai mare influenta asupra formarii lui Iancu si considerat
unul dintre primii sai mentori,a avut-o arhitectul Karl Moser care si-a inceput activitatea la aceasta
scoala in acelasi an in care Marcel Iancu a devenit student. „Moser era inca eclectic, in opera sa
arhitecturala aparand alaturi de elemente clasice si baroce, influente ale miscarii Secession. Unele
aspecte ce devin mai tarziu caracteristice lui Iancu si pe care acesta le enunta deja la Zurich par sa isi aiba
9
originea in influenta exercitata de Moser.” * Acesta va adopta stilul modern abia dupa ce Marcel Iancu
pleaca din Zurich. Pentru Moser, ratiunea arhitecturii se gaseste in tratarea organica a spatiului si in
mullte din lucrarile sale subliniaza faptul ca exista o relatie stransa intre arhitect,sculptor si pictor.
Aceasta idee este preluata si de Iancu nu numai in proiectele sale dar si in unele prelegeri in care spune
ca prin dezvoltarea artei abstracte arhitectura de interior si pictura se pot reapropia. Inlocuirea
tablourilor din interior si pictarea peretilor intr-o forma abstracta o va aplica in proiectele pe care le va
face in Romania. De asemenea cursurile de desen luate cu Iosif Iser vor marca abilitatea lui Iancu de a
defini in doar cateva linii caracterul unei forme si personalitatea unei figuri. Victor Eftimiu amintindu-si
de o intalnire pe care a avut-o cu Iancu la Zurich il descrie pe acesta ca fiind „darz si pasionat, in cautarea
10
focurilor de aur ce zac in interiorul fiecaruia spre a le elibera de tot ce este vechitura si dulcegarie”. *
In paralel cu arhitectura, realizeaza primele sale experimente in collage, reliefuri si sculptura abstracta.
Aceasta latura artistica il vor propulsa in fondarea miscarii Dada alaturi de Tristan Tzara si momentul
prin care intra in istoria artei moderne. Deoarece pictura a influentat in mare masura atat gandirea cat si
proiectele lui Marcel Iancu in arhitectura, nu putem sa trecem cu vederea si aportul pe care l-a avut
manifestarile futurismului in frunte cu Filippo Marinetti. De altfel, adevaratul impact il va avea la noi in
spatiul avangardist in jurul revistei Contimporanul condusa de Ion Vinea si Marcel Iancu.

*9 - “ Centenar Marcel Iancu” 1895-1995, Ed. Simetria, Bucuresti, 1996, pg. 29

*10 - “ Centenar Marcel Iancu” 1895-1995, Ed. Simetria, Bucuresti, 1996, pg. 18
Aceasta ruptura brutala fata de traditii, „eterna si inutila admiratie fata de trecut” cum o numea
Marinetti, este sustinuta si de Tristan Tzara pentru care „numai contrastul ne leaga de trecut”.Un termen
echivalent futurismului se afla in mastile lui M. Iancu create pentru seratele dadaiste de la Cabaret
Voltaire. La aceste serate, ca si in teatru, sunt folosite cu predilectie obiecte si materiale stridente,
kitsch, cu aspect uneori grosolan, vulgar. Seratele de altfel capatau o dimensiune teatrala cu happening-
uri sau performance-uri. „Un element cheie era introducerea violenta a vietii moderne in scena, viata
11
care are un ritm atat de accelerat incat este deja teatru sau spectacol”.*

Arhitect, urbanist, pictor, grafician,ilustrator de texte, realizator de decoruri de teatru,conferentiar si

comentator pe teme de actualitate in perimetrul artelor frumoase, Marcel Iancu aduna in structura
personalitatii sale ludicul si inventivitatea fantezista, caracteristici pe care le gasea si Gustave
Umbdendstock la ucenicul sau Horia Creanga. La cateva luni dupa absolvirea cursului de arhitectura,
Marcel si Iuliu Iancu pleaca la Paris iar peste perioada 1919- 1921, cand se intoarce in tara, se asterne
ceata,noi neavand date si referinte despre sederea lor acolo. Stim doar ca in anul 1921 are un birou la
Bethume impreuna cu arhitectul francez A. Dequire care se ocupa cu reconstructia caselor distruse de
razboi. Totodata se indeparteaza de grupul Dada si de interesul acestuia de a gasi o cale spre o noua
arta, de purgatia efectuata de acestia dar si de nihilismul ce continua sa fie perpetuat in frunte cu
Tzara.La intoarcerea in tara are varsta de 26 de ani si posibilitatea de a pune in aplicare conceptiile
formate la Zurich si anume varianta pozitiva a dadaismului pentru care optase dar si interesul sau pentru
Constructivism. In 1922 este co-editor la revista Contimporanul si director artistic, functie pe care o va
detine timp de 10 ani. Impreuna cu fratele sau Iuliu, Marcel Iancu face peste 40 de proiecte intre 1922 si
1938, majoritatea arhitectura rezidentiala. Practicarea meseriei ii asigura o viata imbelsugata, burgheza
si ii permite sa picteze asa cum vrea si sa finanteze reviste si manifestari artistice. Cunoscut mult timp ca
pictor, grafician si publicist, consacrarea ca arhitect vine abia in anii `30 avand impreuna cu fratele sau
un birou de arhitectura cu denumirea Birou de Studii Moderne.

La cateva luni dupa intoarcerea in tara realizeaza un ansamblu de sapte mici imobile pe o proprietate
a tatalui sau din strada Trinitatii, un proiect de o arhitectura traditionalista cu fatade extrem de simple si
cu o stilizare geometrica a elementelor preluate din limbajul clasic. Acest proiect intruneste o parte din
elementele, deprinderile pe care si le formase in urma studiilor si a experientelor de dinainte de a se
intoarce in tara. El parasise Europa Occidentala inainte ca primele experimente in arhitectura moderna
sa fi avut loc. In Bucurestiul anilor `20 predomina inca stilul neo-romanesc, cu exceptia unor rare
exemple de Art Deco. Toata concentrarea era pe gasirea unui stil national specific in special pe linie
decorativa. Primele manifestari ale miscarii moderne in arhitectura i se vor datora lui Marcel Iancu si vor
fi realizate in 1926-1927 fiind unul din putinii arhitecti romani adepti ai modernismului pe care ii
preocupa si aspectele teoretice ale miscarii. Dupa calatoria sa in Occident in 1924 construieste trei
cladiri cu un evident caracter modernist : doua imobile de locuinte si un pavilion pentru fabrica de
ciocolata Suchard la Targul Mosilor. Cladirea cu 3 apartamente din strada Trinitatii tulbura putin linistea
cartierului prin fatadele ei policrome si forma ciudata, dar acest mod de tratare a fatadelor este un lucru
intalnit la Marcel Iancu prin prisma veleitatilor sale de pictor si de personaj care jongleaza cu aceste
colori incercand sa imbine arhitectura cu pictura.

*11 - MARINETTI, Filippo Tommaso, “Manifestele futurismului”, Ed. Art,2009, pg. 28

Forma ciudata a acestei constructii este orecum datorata alinierii decretata de primarie in vederea
trasarii unei noi strazi. Este si un capat de perspectiva din strada existenta
existenta. Am putea spune ca aceasta
casa este mai mult un laborator, un exercitiu pe care M. Iancu si si-ll permite deoarece casa era construita
mai mult pentru el, avand acolo pentru o perioada si atelierul de pictura. Aceasta constructie socheaza
prin policromia fatadei,
tadei, o abordare nu singulara a lui Iancu dar si prin intersectarea ciudata a volumelor,
ele insele avand o forma neobisnuita. Aici raportul plin gol este de necontestat in favoarea plinului. Pare
ca este mai mult un exercitiu plastic decat de arhitectura
arhitectura.. Mai in detaliu, interiorul este destul de modest
incepand cu primele trei niveluri care contin cate un apartament destul de modest si de traditional si
continuand
nuand cu incaperi care au formformee neuzuale datorate probabil formei generale a cladirii. Toate
aceste
este elemente au influente expresion
expresioniste care ne amintesc de reliefurile rile din gips realizate de M. Iancu
la Zurich. (Mergand
Mergand mai departe, plastica si forma cladiricladirii, acele elemente in consola m-aum trimis cu
gandul la mastile prezente in Commedia dell’ arte arte,, sau la mastile venetiene,fiecare reprezentand un
anumit personaj. Nu cred ca este o indrazneala prea mare in aceasta asociere avand in vedere stransa
***
legatura pe care Iancu a avut-o o cu teatrul iar acesta influentandu
influentandu-ll fara dubii pe mai multe planuri. )
De asemenea cred ca faptul ca nu dispunem de fotografii care sa ne arate coloristica fatadelor este un
pas inapoi in a fi obiectivi asupra esteticii ei, acesta fiind elem
elementul de baza in logica ei.. Altfel nu
impresioneaza prin compozitie ci mai degraba socheaza si in acelasi timp schiopateaza, este inteleasa
doar pe jumatate si emana stangacia unui arhitect neinspirat.

Cladirea Herman Iancu, 1926 (img.3) Cladirea Herman Iancu, 2018 (img.4)

Urmatoarea constructie de locuinte proiectata in 1927 reprezinta pasul definitiv de adoptare a

modernismului; Vila Fuchs din strada Negustori , „Prima casa modernista din Bucuresti a fost si cea
12
dintai din tara”.* In aceiasi ani, prima lucrare care avea sa il lanseze pe Horia Creanga a fost casa Dr.
Petru Groza, la Deva (197-1929),
1929), dar construita la putin timp dupa casa din Negustori a lui Marcel Iancu.
Astfel arhitectura de avangarda
ngarda debuteaza cu locuinte individuale.

*12 - “ Centenar Marcel Iancu” 1895-1995,

1995, Ed. Simetria, Bucuresti, 1996, pg. 35

(***) - parere personala care nu are la baza un studiu ci un sentiment si o imagine care a sapat in memoria mea scotand la
suprafata aceasta imagine a mastii.
Vila Fuchs, Marcel Iancu, 1927 (img.5) Vila Dr. Petru Groza, Horia Creanga,1927-1929 ,Deva (img.6)

La aceste 2 constructii se pot observa elementele comune care nu sunt specifice doar lor sau celor doi
arhitecti care le proiecteaza ci sunt elemente de limbaj si de compozitie preluate din curentul nou care le
caracterizeaza. Cu Vila Fuchs, Marcel Iancu introduce in tara noastra un nou tip de arhitectura
rezidentiala. El adopta elemente caracteristice arhitecturii moderne dupa doctrinele unor arhitecti
marcanti ai acestui curent (Corbusier): acoperis terasa,ferestre lungi si joase, fatade predominant albe
(de data aceasta Iancu renunta la cromatica fatadelor) si renuntarea la ornament. Astfel putem observa
geometria pura si suprafetele mari vitrate, orizontalitatea acestora care este mai pregnanta la Vila
Fuchs. Acest joc dintre simetrie si asimetrie nu are inca subtilitatea pe care arhitectul o va capata in timp.
“In cartier, casa ridicata de mine a facut senzatie. Popa, comisarii si locuitorii erau convinsi c-am
construit un “laborator” si ca era deplasat in cartierul lor… Vecinii nu se dumiresc de ce in locul
geamurilor stramosesti […] casa noua are o fereastra care merge de la un capat la altul al zidului ca o
13
vitrina de morga”. * La Vila Dr. Petru Groza apare acel element vertical care completeaza compozitia
de volume generand o arhitectura dinamica. Desfasurarea cladirii este predominant pe latura lunga a
parcelei iar aceasta tema de fixare a constructiei in teren va deveni una din provocarile preferate de
Creanga in proiectele sale. Sunt diferite teme pe care Creanga le atinge si incearca sa le rezolve cu
abilitate: compozitia spatial-functionala, jocul dintre simetrie si asimetrie unde se observa plasarea
circulatiei verticale in volumul turn, compozitia volumetrica ce se citeste in fatada, raportul plin- gol (in
favoarea plinului) si problema influentelor stilistice. Planul cladirii arata un parcurs ciudat pornind de la
aparatul de intrare si continuand cu zona de primire. Distributia spatial functionala este una
nonconformista si va genera nu numai acum ci si in viitor teme de gandire pentru proiectele lui
Creanga.Vila Fuchs este incontestabil modernista chiar si in distributia planului in comparatie cu Vila
Petru Groza care inca mai jongleaza cu elemente Beaux Arts si Art Deco pe langa cele moderniste pe care
cum am amintit mai sus le pastreaza urmand directia profesorului sau de la Beaux Arts.

*13 - “ Centenar Marcel Iancu” 1895-1995, Ed. Simetria, Bucuresti, 1996, pg. 35
Vila Fuchs (img.7)

Vila Petru Groza (img.8)

„Majoritatea vilelor lui Iancu amintesc de plastica „cutiilor albe”, par sa o caute cu oarecare obstinatie.
Totusi, aproape niciodata „citiile albe” ale lui Iancu nu sunt cu adevarat cutiile albe ale modernistilor si
nici articulatiile volumetrice specific Art Deco, planul lor e ambiguu, la fel sunt si fatadele; ceea ce poate
fi vazut ca o inabilitate compozitionala a arhitecturii care nu reuseste sa le realizeze sau ca o licenta,
14
„variatiuni pe o tema data”, rod al nonsalantei diletantului.” *

Apar totusi si lucrari mari care nu sunt lipsite de discutii dar care confirma acceptarea ideilor inovatoare
si moderne pentru momentul respectiv. Cea mai reprezentativa pentru arhitectura moderna si stilul
international este de departe cladirea ARO. Aceasta intruneste cele mai puternice principii ale stilului
international, prin care practic se disting valori expresive inedite si inca neintalnite.

*14 - Ana Maria Zahariade - “Marcel Iancu, Birou de studii moderne”, Ed. Simetria, 2008, pg. 28
Cladirea ARO, Horia Creanga, 1929-1934, Bucuresti (img.9) Cladirea ARO, proiect initial (img. 10)

De la un simplu paralelipiped la combinari, juxtapuneri, articulatii de prisme si cuburi, abandonarea unor

simetrii axiale, abordarea unei compozitii volumetrice dezaxate si eliminarea decoratiei supraadaugate.
”Nicaieri mai necesara, ordinea geometriei este aceea care ingradeste libertatea individului in interesul
15
obstesc, in interesul libertatii de desvoltare al colectivitatii”.* In aceeasi publicatie, Horia Creanga
vorbeste in asentimentul lui Iancu, amandoi sustinand ca noul stil va rezolva atat probleme de estetica a
bulevardelor cat si probleme urbanistice: „ In ce consta arhitectura noua? In primul rand in simplitate.
Volume proportionate si transante in spatiu, linii drepte, suprafete fara podoabe inutile. Ferestre
orizontale in friza, pentru a se putea inscrie in linia generala orizontala a strazii, inlocuiesc gaurile in chip
de ferestre de pana acum imbrobodite batraneste cu balcoane. Aceasta arhitectura permite ca sa se
16
desvolte strada si orasul in acelasi cadru de simplitate.”* Acestea nu au fost niste reguli care
incorsetau viziunea arhitecturala ci aduceau la un numitor comun functiunea,structura si plastica cladirii.
Horia Creanga nu considera Miscarea Moderna un moment de discontinuitate ci gasea elemente
comune cu arhitectura noastra populara prin simplitatea formala.Astfel, cu ocazia concursului pentru
cladirea Aro, echipa Horia,Ion si Lucia devine cunoscuta in luna mai a anului 1929. Imobilul a creat pareri
pro si contra in ceea ce priveste arhitectura dar nimeni nu se putea dezice de frumusetea salii de cinema
care se afla in interior.

Cinematograful ARO (img. 11)

*15 –Marcel Iancu in “Catre o arhitectura a Bucurestilor”, Ed. Ziarului Tribuna Edilitara,pg. 8
*16 –Horia Creanga in “Catre o arhitectura a Bucurestilor”, Ed. Ziarului Tribuna Edilitara,pg. 26
Proiectul ARO cu care se prezinta la concurs Horia Creanga este diferit fata de forma lui construita
deoarece comanditarul ii ceruse sa intervina asupra lui, dorinta fiind aceea de a construi primul imobil cu
adevarat modern in Romania care sa imbine igiena, functionalitate si expresie novatoare. La inaugurarea
sa in 1931, cladirea ARO reprezinta imaginea insasi a modernitatii cu care va intra in competitie doar
Palatul Telefoanelor iar succesul lui este idiscutabil prin faptul ca inspira comenzi similare ale unor
companii rivale de asigurari cum ar fi imobilul „Adriatica” de Rudolf Fraenkel sau „Asigurarea Generala”
de George Negoescu.

Palatul Telefoanelor (img.12) Imobilul Adriatica (img.13) Imobilul Asigurarea Generala (img.14)

ARO este un imobil polivalent compus cu doua aripi care se intersecteaza intr-un volum vertical de colt.
Aripa dinspre strada are parter si 4 etaje, cea dinspre bulevard are 7 iar volumul din mijloc are 10 etaje.
Pana la forma finala pe care o vedem astazi pe bulevardul Gh. Magheru, Imobilul ARO a trecut prin mai
multe variante care nu raspundeau in totalitate dorintei comanditarului de a intra in posesia unui proiect
in totalitate modernist si de a utiliza un buget mai mic decat acela pe care il cereau planurile si programul
initial. Palatul ARO devine astfel un imobil de raport cu magazine si o sala de cinema la parter. De
asemenea, limbajul formal este simplificat si etajele devin registre orizontale continue care au ca
principiu unul din cele cinci puncte corbusiene de fereastra in banda. Acest lucru a fost posibil doar prin
artificii nu si in ceea ce priveste structura. Articulatia aripilor formeaza un intrand triunghiular, iar
majoritatea apartamentelor au vedere atat la strada cat si la curtea interioara si au incalzire centrala, apa
calda permanenta iar bucatariile sunt alimentate du gaz, toate acestea fiind atribute ale locuintei
moderne si igienice. Apartamentele desi scumpe au un numar mic de camere si erau destinate mai mult
familiilor fara copii, avand un plan mai mult traditional decat unul liber, flexibil, specific modernismului.
Este un moment de maturitate al arhitectului in care se simte depasirea perioadei de influenta a scolii
urmate. Cu toate acestea, este clar si vizibil faptul ca Horia Creanga creaza cu acest imobil un nou suflu si
o rumoare printre cetateni, aducand o schimbare atat orasului cat si bulevardului care devine in timp o
adevarata expozitie de arhitectura moderna.
Plan etaj curent, imobilul ARO (img.15)

Marcel Iancu nu a depasit de multe ori zona de constructii rezidentiale dar a fost mereu preocupat de
problema locuintelor ieftine si rolul social al arhitectului in crearea omului nou si a unei societati mai
bune si mai drepte. Opteaza si el pentru planul liber dar doar la nivelul parterului care este de regula
unul deschis. Din cele cinci principia ale arhitecturii formulate de Corbusier le adopta doar pe cele care
convin modului sau de proiectare cum ar fi ferestrele banda si terasa gradina dar si acestea utilizare cu
moderatie si in stil propriu. Un imobil oarecum comparabil ca dimensiuni cu Cladirea ARO este imobilul
Bazaltin, dar exista o diferenta de 4 ani inte ele, acesta fiind construit in 1935. Este si singurul proiect cu
program de apartamente si birouri realizat de Iancu. Cladirea este o expresie plastica a Miscarii Moderne
imbinata cu elemente Art Deco si are parter si 7 etaje. Cladirea cuprinde trei mari zone functionale:
sediul societatii cu un hol pentru public, sala de consiliu si birouri. In partea dreapta se gaseste un
apartament fastuos pe mai multe niveluri si spatii de primire care se deschid spre gradina din spate iar in
stanga, imobilul de raport cu doua apartamente si doua garsoniere pe nivel. Fiecare zona are propriul
acces in fatada principala. Verticalitatea specifica perioadei este gradata pe inaltime si se transforma in
orizontale in care raportul de plin-gol este in favoarea plinului. Efectul dinamic reiese din corpurile
suprapuse pe diferite inaltimi dar ofera perspective diferite in functie de unghiul de privire. Este
remarcabil modul in care Iancu articuleaza parterul cu cele sapte etaje cu volumul de parter si trei etaje
creand astfel o tranzitie de la scara monumentala la una domestica a cartierului in care se afla. Este clar
vizibila diferenta de abordare in arhitectura lui Iancu de la primul proiect prezentat pana la acesta. Se
observa o coerenta si o experienta care isi pune amprenta in creatiile lui. La fel ca la Creanga, vorbim de
maturizare.
 Imobilul Bazaltin, 1935 (img.16) Imobilul Bazaltin, plan parter (img.17)

Concluzie

Daca privim perioada in care cei doi au activat ca arhitecti, este de la sine inteles faptul ca Modernismul
este principala influenta in proiectele lor. Daca de asemenea privim constructiile lor gasim elemente
definitorii pentru fiecare in parte. Experientele pe care le-au avut de-a lungul vietii, nu doar cele care
vizeaza formarea lor ci si si cele personale, de viata cotidiana, razboiul, casatoria, activitatile in anumite
cercuri de oameni, cautarile personale, neimplinirile, asocierea cu personalitatea bunicului sau si
mostenirea trasaturilor acestuia in cazul lui Creanga dar si pasiunile, pictura, teatrul, deschiderea spre
schimbare, implicarea in arta nu numai arhitectura dar si relatiile cu importanti artisti in cazul lui Iancu
au creat doua personalitati atat de asemanatoare in gandire dar fiecare cu elemente definitorii specifice.
Faptul ca fiecare a urmat scoala in alta tara a facut diferenta in abordarile de detaliu ale arhitecturii lor
dar faptul ca aceasta a fost exemplificata pe pamant romanesc si in ritmul specific ii apropie si ii
aseamana. Nu putem face o comparatie in care sa spunem ca unul este mai bun decat celalalt deoarece
atunci cand vorbim despre creatiile lor vom constata ca fiecare in parte, atat ca architect cat si ca
arhitectura este deosebit. Fiecare are ceva care poate prin spargerea unor reguli sau dimpotriva, prin
studierea si asumarea lor a facut ca acea constructie sa ramana in istorie. Scoala i-a influentat in
perioada de inceput dar personalitatea lor, dedicarea, implicarea si pasiunea le-au pus aripi si i-a facut sa
zboare spre viitor si sa devina azi repere importante in arhitectura romaneasca.

Bibliografie

 PATRULIUS, Radu,“Horia Creanga , omul si opera”, Ed. Tehnica, Bucuresti, 1980

 “ Centenar Marcel Iancu” 1895-1995, Ed. Simetria, Bucuresti, 1996
 IANCU, Marcel, CREANGĂ, Horia, DOICESCU Octav, “Către o arhitectură a Bucureștilor” , București, D.
Ziarului Tribuna Edilitară, 1934
 SION, Militza, “Horia Creanga. Crezul simplitatii” Ed. Simetria, Bucuresti, 2012
 “Bucuresti anii 1920 – 1940: intre avangarda si modernism”, Ed. Simetria, Bucuresti, 1994
 POPESCU, Carmen, (coord), “(Dis)Continuitati. Fragmente de modernitate romaneasca in prima jumatate
a secolului al XX-lea” , Ed. Simetria, Bucuresti, 2010
 MARINETTI, Filippo Tommaso, “Manifestele futurismului”, Ed. Art,2009
 “Marcel Iancu, Birou de studii moderne”, Ed. Simetria, 2008
  http://www.e-architecture.ro/fisa.php?id=721
 https://viabucuresti.ro/imobilul-bazaltin-marcel-iancu1935/
 https://journals.openedition.org/sabix/804#bodyftn15

Surse imagini

 Img.1 - https://jurnaluldedrajna.ro/familia-creanga-horia-si-ion-creanga-arhitecti-romani-nepotii-lui-ion-
creanga-fii-lui-constantin-creanga-ii/
 Img.2 - http://ler.is.edu.ro/~cr/index.php?page=person&id=249
 Img.3 - https://www.tripline.net/trip/Marcel_Janco-2471642040701005BA63DF529EAC4F6C
 Img.4 - https://www.tripline.net/trip/Marcel_Janco-2471642040701005BA63DF529EAC4F6C
 Img. 5 - https://viabucuresti.ro/pe-urmele-lui-marcel-iancu-prin-cartierul-evreiesc/
 Img.6 - http://www.romanianresorts.ro/casa-dr-petru-groza
 Img.7 - http://www.e-architecture.ro/fisa.php?id=721
 Img.8 - PATRULIUS, Radu,“Horia Creanga , omul si opera”, Ed. Tehnica, Bucuresti, 1980, pg.46
 Img.9 - https://www.uct-media.com/2019/03/imobilul-aro-bucuresti-magheru.html
 Img.10 - https://www.uct-media.com/2019/03/imobilul-aro-bucuresti-magheru.html
 Img.11 - http://aarc.ro/articol/cinebucuresti-cinema-patria-spatiu-cultural-si-social
 Img,12 - https://arhitectura-1906.ro/2018/06/palatul-telefoanelor-atunci-si-acum/
 Img.13 - https://viitorulromaniei.ro/2018/10/26/povestea-magicelor-blocuri-adriatica/
 Img.14 - https://www.uct-media.com/2019/04/imobilul-asigurarea-generala-calea.html
 Img.15 - http://www.e-architecture.ro/fisa.php?id=711
 Img.16 – https://viabucuresti.ro/imobilul-bazaltin-marcel-iancu1935/
 Img,17 - https://altmarius.ning.com/profiles/blogs/imobilul-bazaltin-marcel-iancu-1935