C2 TIPOLOGIE 18 19 p1

A L O rhitectura ocuire ras
CURSURILE 2-3 (partea

partea 1)
ALO 2018-19 / UAUIM / DITACP/ facultatea de arhitectura / anul II prof. ana maria ZAHARIADE
A L O rhitectura ocuire ras
TIPOLOGIE DE LOCUIRE
REAMINTIM: Aş putea să-ţi spun din câte trepte sunt făcute
străzile care coboară în scară, ce fel de bolţi au
arcele porticurilor, cu ce foi de zinc sunt învelite
acoperişurile, dar ştiu c-ar fi ca şi cum nu ţi-aş spune
nimic. Nu din asta e făcută cetatea, ci din legături
între măsurile spaţiului şi întâmplări (…)
(Italo Calvino, Oraşele invizibile)
Q 1: dati un exemplu care să aducă

argumente pentru afirmația: calitatea
unei locuințe nu depinde numai de
calitatea interiorului ei.
Tokyo apartments, Sou Fujimoto, 2010
REAMINTIM:
Locuirea:
Este conceptul
onceptul central al cursului, care va fi cercetat ca substrat al proiectării — aducând idei mai puțin
măsurabile/tehnice venite din direcții complementare celei strict arhitectural-urbanistice
arhitectural (perspectiva
fenomenologică, perspectiva antropologică/ și sociologică,
sociologică precum și din cea politică).
- un concept în discuție nu doar în arhitectură (perspective disciplinare diverse);
- aparține architecturii locuinței (ca nucleu al locuirii, la nivel individual), dar și orașului (la nivelul
comunității /grupurilor umane).
O vom studia ÎNTRE, făcându-le

le să se întâlnească la nivelul vecinătății (imediate).
REAMINTIM:
Locuința:
Poate fi definită ca “acel
acel organism arhitectural care asigură protecția și dezvoltarea individului la nivel
familial/grup domestic și favorizează legăturile acestuia cu ansamblul societății umane”
umane (M.Caffe, Note de curs).
De aici rezultă că locuința trebuie văzută nu ca o coajă, ci ca o membrană osmotică, ca acea “închidere care se
deschide” (C. Noica, Locuințe pentru om și izotopii lui).
Problematica locuinței cuprinde două niveluri complementare:
locuința în sine:
distribuția interioară funcțional-spațială,
spațială, care se studiază la atelier; noi o vom studia numai în măsura în care se
leagă
gă de modul de grupare a unităților locative (apartamente) în unități cu un grad mai mare de complexitate
(imobile/blocuri) și de gruparea tipurilor la nivelul “vecinătății
vecinătății imediate”.
imediate
relația locuinței cu orașul:
surprinde relațiile complexe pe care locuința le întreține cu organismul urban, de la cele funcționale la cele
formale, de la cele imediate, de vecinatate, la cele cu locul de muncă și cu polii de interes urban;
Cursul o va urmări cu precădere la nivelul “vecinătății imediate”, din
“perspectiva
perspectiva domestică”
domestică asupra orașului
Locuirea ca substrat ne va ajuta să surprindem acele aspecte calitative care

spun despre felul în care sunt /pot fi trăite spațiile pe care le proiectăm.
TIPOLOGIE DE LOCUIRE
tipul
La origine = „tiparul sau modelul care determină forma unei serii care derivă din el”. el Se folosește cel mai adesea în sens figurat.
Prin extensie, a ajuns să definească orice “lucru” concret, real sau imaginar care este reprezentativ pentru o clasă de lucruri... (și
finalmente) o schemă generală de structură” (Lalande).). Termenul este utilizat atât în logică,
logică cât și în științele naturii și cele umane.
tipologia
= un neologism (secolul al XX-lea);
lea); etimologic înseamnă știința tipului; a fost creat pentru a desemna metoda de observatie a tipurilor
ti
umane.
În arhitectură, desemnează, la modul general, orice operație de clasificare a edificiilor,
edificiilor a obiectelor și a spatiilor, care utilizează
categoria de tip.
Clasificarea tipologică îndepărtând

rtând elementele variabile, considerate ca non-semnificative,
non tipul reprezintă deci o abstractizare care
dă seama de o anumita regularitate, în dublu sens: ceea ce se repetă și ceea ce servește de regulă. regulă
TIPOLOGIE DE LOCUINTE SAU DE LOCUIRE
LOCUI ?
Tipologia: operatie de clasificare a locuintelor dupa anumite criterii (formale, tehnice, economice etc.), a carei
finalitate este ordonarea realitatii in scopul intelegerii, a clarificarii diverselor ei aspecte puse in lumina de
criteriile dupa care se face clasificarea.
Se contureaza astfel tipuri; tipul esentializeaza acele trasaturi identificate ca importante dupa criteriul ales; nu
este similar cu modelul/prototipul ca obiect repetabil asa cum este, ci din contra, este un „obiect“ dupa care
oricine poate concepe opere care sa nu semene intre ele. ele
Dacă criteriile în lucru pun accentul pe corespondența dintre spațiu/formă și valorile culturale și sociale, pe
aspecte calitative ale modului în care sunt trăite aceste forme, tipologia introduce implicit chestiuni calitative
circumscrise de conceptul de locuire.
TIPOLOGIA PE CARE O VOM DISCUTA LA CURS

= o clasificare a locuințelor după cateva criterii,, dar
= se va pune accentul în mod special pe acele chestiuni calitative care fac diferenta dintre modurile
in care sunt locuite diversele tipuri care vor fi identificate (deci pe experienta locuirii ca traire umana
cu dimensiuni subiective).
Vă veți mai întâlni cu subiectului tip/tipologie și în anii următori (cursuri +atelier), el comportând
multe interpretări și aplicații în proiectul contemporan (facultativ:de citit R. Moneo, pag. următoare).
De ce ne trebuie? (de
( citit și gândit)
“Pe de o parte, un obiect de arhitectura trebuie considerat in drepturile lui specifice, ca o entitate in sine. Ca orice alta forma de arta, el
poate fi caracterizat printr-o conditie de unicitate.. Din acest punct de vedere, el nu este reductibil la nicio clasificare; este irepetabil ca
fenomen singular. Se pot recunoaste filiatii stilistice intre operele de arhitectura, ca si in alte arte figurative, dar ele nu implica o pierdere a
singularitatii obiectului.
Pe de alta parte, o opera de arhitectura poate fi vazuta ca apartinand unei clase de obiecte care se repeta, repeta caracterizate, prin anumite
atribute generale, ca o clasa de instrumente. De la prima coliba la constructia arhaica de piatra, arhitectura primitiva s-a s conceput pe ea
insasi ca o activitate similara cu alte mestesuguri, cum ar fi tesutul, olaritul, impletirea nuielelor si altele. Primul produs
prod al acestei activitati,
pe care retrospectiv l-am
am numit arhitectura, nu era diferit de o unealta: a construi o coliba primitiva cerea solutii la problema
problem formei sau a
"designului"/proiectarii similare ca natura cu cele implicate in impletirea unui cos, adica a producerii de obiecte folositoare.
folositoa De aceea, ca
si in cazul cosului sau a unui vas de lut, obiectul de arhitectura era menit sa fie repetabil. Toate schimbarile care s-au produs in acest
caz erau particularitati care pot fi gasite in orice obiect artizanal de-aa lungul timpului. In acest sens, unicitatea obiectului de arhitectura era
negata. Din acest punct de vedere, o opera de arhitectura, o constructie, o casa, poate fi definita – precum o barca, o oala sau un coif –
prin trasaturi formale care exprima probleme intinzandu-se se de la productie la utilizare si care permit reproducerea. In acesti termeni,
t se
poate spune ca esenta obiectului arhitectural sta in repetabilitatea lui. lui
Chiar actul de a numi obiectele arhitecturale este un proces de tipizare, prin insasi natura limbajului. Identificarea unui element
e
arhitectural ca, de exemplu, “coloana”, “curte interioara” sau o intreaga cladire, implica o intreaga clasa de obiecte similare, cu trasaturi
caracteristice comune. Ceea ce inseamna ca limbajul insusi consimte implicit conceptul de tip. tip
ATUNCI, CE ESTE TIPUL? El poate fi cel mai usor definit ca o notiune care descrie un grup de obiecte caracterizate printr-o
printr acceasi
structura formala. Nu este nici o diagrama spatiala, nici media unei liste seriale. Este fundamental bazat pe posibilitatea de
d a grupa
obiectele dupa anumite similaritati inerente care le sunt structurale. Se poate chiar spune ca tip inseamna actul de a gandi prin
grupuri.. (...) Pe masura ce aceasta gandire devine mai precisa, se pot introduce si alte niveluri de grupare, care descriu noi categorii
categ de
tipuri. In final, cladirile sunt denumite specific. Astfel, ideea de tip, care aparent exclude individualitatea, inseamna, de fapt, recursul
la origini al fiecarei opere de arhitectura. "
Rafael Moneo, On Typology
(în Opposition, September 1978, MIT Press)
(in Opposition, September 1978,
MIT Press)
El Oued, Algeria
El Minya, Egypt
Rafael Moneo, On Typology Mit Gamhr, Egypt
Port Moresby, Papua New Guinea

Houses in Cebreiro, Galicia, Spain
Southern Cheyenne
village - Wyoming c.
1880 Charles S. Carter
Rafael
Moneo, On
Typology
Palace of Minos,
Knossos, Crete –
elevations
Locuire, comunitate,
spatiu public
5-7
7 familii. Grupare de case. Locuirea în oraș.
curtea comună?
CRITERII (SELECTIVE) DE CLASIFICARE:
A. Criterii extra-arhitecturale
Fac referire la elemente care nu țin direct de arhitectura locuinței, dar pot influența calitatea
locuirii (si locuintei).
B. Criterii arhitectural-urbanistice
Fac referire la configurația și organizarea zonelor de locuire (eventual a vecinătății imediate)
C. Criterii arhitecturale
Fac referire la configurarea obiectului de arhitectură și la organizarea lui internă
CE URMĂRIM LA FIECARE:
- Genealogia și evoluția diverselor tipuri;
- Exemple semnificative pentru perspectiva cursului (locuirea în vecinătatea imediată);
- Relevanța fiecărui tip pentru locuire (pentru
pentru modul în care este trăit tipul).
CRITERII (SELECTIVE) DE CLASIFICARE:
criteriul referitor la statut
criteriul referitor la finanțare
criteriul referitor la proprietate
criteriul referitor la densitate
criteriul referitor la inaltime
criteriul privitor la tipul de acces
criteriul referitor la gradul de asociere/izolare
izolare
C. Criterii arhitecturale [numai pentru cazul locuintei plurifamiliale]
Fac referire la configurarea obiectului de arhitectură și la organizarea lui internă (după
numărul de încăperi, numărul de băi, numărul de niveluri, circulația interioară/distribuție
orientare/ventilare, structură și multe altele)
Le vom discuta la curs numai pe cele referitoare la organizarea funcțional spațială a
locuinței pluri-familiale/blocul,
familiale/blocul, care prezintă un nivel de complexitate specific și spre care
se orientează proiectarea contemporană cu o problematică specifică.
arhitecturale
Vom urmări:
- aparitia tipului, felul in care este prelucrat de cultura rationalista a locuirii si actualitatea lui
-unele chestiuni calitative legate de locuire pe care criteriul le aduce in discutie
- anumite aspecte arhitecturale semnificative
(Q)
arhitecturale
1. STATUT [condiția destinatarului]
a. Locuința privilegiată
reprezentativitate/fara restrictii financiare/se diferentiaza de tesutul urban/purtatoare de stil : experimente,
manifest artistic
b. Locuința populară
“obișnuita” / cu restrictii financiare / formeaza masa tesutul urban / calitatea reiese modul de grupareare
2. FINANȚARE [relația finantator - utilizator]

a. Locuința privată
este
ste casa construită si locuita de cel care o si plateste – cu bani proprii sau prin scheme de imprumut
b. Locuința de raport
“rapporter” = a aduce, fr. – afacere prin vanzare sau inchiriere
c. Locuința subvenționată – locuinta socială (cu antecesorii: patronală și filantropică)
subventionata din bani publici sau privați – pentru categoriile defavorizate
3. FORMA DE PROPRIETATE
a. Locuința individuală
relatie directa arhitect-beneficiar
b. Locuința co-proprietate
Legata de proprietatea in indiviziune – forma mixta aparte: CONDOMINIUMUL
c. Locuința cu chirie
relatie indirecta arhitect-beneficiar
arhitecturale
1. DUPĂ STATUT [condiția destinatarului]
a. Locuința privilegiată/seniorială
reprezentativitate/fara restrictii financiare/se diferentiaza de tesutul urban/purtatoare de stil : experimente,
manifest artistic
b. Locuința populară
“banala” / cu restrictii financiare / formeaza
ormeaza masa tesutul urban / calitatea reiese modul de grupareare
locuința privilegiată, de lux:

iese de sub dominația economicului, a fost mereu purtătoare de semnificație arhitecturală, stil, inovație; ocupă
uneori poziții privilegiate în cadrul țesutului (are valoare de obiect / monument), comportă o mare varietate
tipologică (casa nobiliară, palatul, vila etc.); fiind locul exercițiilor estetice, a făcut mereu obiectul istoriei
arhitecturii.
locuința populară, obișnuită, “anonimă”:

sub semnul economicului; fără valoare arhitecturală deosebită în sine; formează masa construitului într-un
într oraș
(fondul din care se decupează spațiul urban); reprezintă arhitectura “cotidianului”; câștigă valoare mai ales prin
grupare; comportă o multitudine de tipuri; evoluția ei interioară – deși are o anumită autonomie – urmărește
/imită adesea arhitectura locuinței privilegiate; istoria arhitecturii a neglijat-o.
neglijat
Au istorii / evoluții relativ paralele,, dar comunicând între ele.
1. După statut [condiția destinatarului
LOCUINȚA PRIVILEGIATĂ / SENIORIALĂ / DE LUX:
LUX
Mare varietate formal-funcțională
funcțională în timp și în spațiu: domus, palat, castel, “palazzo”, vilă, mansion,
hôtel privé, imobil de lux (aproape sunt programe diferite)
Vila și imobilul de lux sunt cele mai relevante azi.
Grecia antică: megaron, oikos / , demo /

 , care însemnau eu locuiesc
înseamnă și eu construiesc casa; toate, cu
vremea, devin cuvinte pentru eu sunt.
Megaroane la Tirint, mileniul II î.e.n
LOCUINȚA PRIVILEGIATĂ/SENIORIALĂ — CÂTEVA EXEMPLE:
Mare varietate formală în timp și în spațiu: domus, palat, castel, “palazzo”, vilă, mansion, hôtel privé,
imobil de lux, în oraș sau înafara orașului (după obiceiurile locului)
Vila și imobilul de lux sunt cele mai relevante azi.
Roma antică: domus

Fotografii și reconstituiri din Pompei
Mare varietate formală în timp și în spațiu: “PALAZZO
PALAZZO” (Renasterea italiana, sec. XV),
Italia Renașterii : tipologia “palazzo”-ului

ului renascentist (preia organizarea “casei mestesugaresti”
Mare varietate formală în timp și în spațiu: PALAT, CASTEL, MANSION...
MANSION
Sec. XVI – Chambord 1839 - Highclere castle
1703-1826 - Buckingham Pallace 1889-1995- Vanderbuilt Estate
Mare varietate formală în timp și în spațiu: CAZUL APARTE AL VILEI
ROMA ANTICA:
“villa urbana”:: ansamblu complex (locuinta, grădină, pavilioane/echipamente diverse), situat în afara orașului, compus din
locuință, grădină și alte amenități, gândit pentru a oferi o locuire rafinată, “cultivată”, pentru a oferi și departe de oraș calitatea de
urbanitate pe care o oferea orașul
“villa rustica”:: are totdeauna și funcțiune de exploatare agricolă (după starea proprietarului poate include și o "villa urbana")
Vila Adriana - 120 ha (118-138 d.Ch.)

villa urbana:
un “microcosmos urban” în afara orașului; ideal al locuirii
individuale, dispare; se reia peste o mie de ani cu
același sens și va cunoaște apoi o lungă posteriate, în
oraș și în afara lui, sub forme mai “democratizate”
LOCUINȚA PRIVILEGIATĂ / SENIORIALĂ / DE LUX:
LUX
Mare varietate formală în timp și în spațiu: CAZUL APARTE AL VILEI
1566-71 - Palladio,Villa
Rotonda
1729 – Chiswick Villa
Jefferson House.
Monticello
LC - Villa Savoye, Poissy
1994-Rem Koolhaas,
Villa Lemoine
Radu Mihailescu, Casa
Herczeg
LOCUINȚA PRIVILEGIATĂ / SENIORIALĂ — CÂTEVA EXEMPLE:
Mare varietate formală în timp și în spațiu: APARTAMENTUL / IMOBILUL DE LUX (numai din sec. 19)
PARIS: a doua jumătate a sec 19 și secolul 20 - imobile haussmanniene de lux,

APARTAMENTUL / IMOBILUL DE LUX (numai din sec. 19)
Paris: 1929-32 – Auguste Perret immeuble 16 rue Raynouard

APARTAMENTUL / IMOBILUL DE LUX (din sec. 19 / perioada moderna)
Mare varietate formală – dar cu anumite trăsături comune, indiferent de formă, pe care le vom dicuta la
alt criteriu
MARE VIABILITATE/RĂSPÂNDIRE (mai ales în marile orașe).
orașe
New York/Manhattan: 1880-84 - Dakota Bldg ;2014 - Christan de Portzamparc-

One57 Bldg.
432 Park Avenue, Rafael Vinoly
World’s
s tallest residential skyscraper in Manhattan, New York
LOCUINȚA POPULARĂ / OBIȘNUITĂ / "ANONIMĂ
ANONIMĂ":
Mare varietate formală în timp și în spațiu, însă fără “sonoritate”
“ aparte: casa meșteșugărească, locuințe
rurale /urbane, populare ...
Permanent relevantă, problemă trecută,, prezentă, viitoare ...
FACE OBIECTUL PRINCIPAL AL ACESTUI CURS (LOCUINTA LOCUINTA ACCESIBILĂ)
ACCESIBILĂ
arhitecturale
2. FINANȚARE [finantatorul și relația cu utilizatorul]
utilizatorul
a. Locuința privată
este casa construită si locuita de cel care o si plateste – cu bani proprii sau prin scheme de imprumut
b. Locuința de raport
“rapporter” = a aduce, fr. – afacere prin vanzare sau inchiriere
c. Locuința subvenționată – locuinta socială
social (cu antecesorii: patronală și filantropică)
subventionata din bani publici sau privați – pentru categoriile defavorizate
LOCUINȚA SOCIALĂ = totdeauna sub semnul economicului, dar putând fi exemplară în măsura în care politicul înțelege că este
o prioritate.
Apare odată cu “mutațiile secolului al 19-lea; este domeniu predilect de preocupare pt reprezentanții MM si pentru guversne.
Reprezintă și un domeniu de încercare pentru arhitecți,, de mare responsabilitate și permițând multe experimente inovatoare.
DE PUS ÎN PARALEL CU LOCUINȚA ACCESIBILĂ  De ales dintre afirmațiile 1 și 2

1/ Locuinta accesibila este acelasi lucru cu locuinta socială
2/ Locuinta accesibila cuprinde mai mult decat locuinta sociala (adica locuinta finantata din banii publici).
Example of a social housing:
Alvaro Siza, Bouca Casas Sociais, Porto,
Portugal,1977
arhitecturale
3. FORMA DE PROPRIETATE
a. Locuința
a în proprietate individuală
individual
relatie directa arhitect-beneficiar
b. Locuința co-proprietate
Legata de proprietatea in indiviziune – FORMA MIXTA APARTE: CONDOMINIUL
c. Locuința cu chirie
relatie indirecta arhitect-beneficiar
TOATE ADUC ÎN DISCUȚIE CHESTIUNI CALITATIVE, DE LOCUIRE, ȘI PUN DIFERITE FELURI DE PROBLEME
PROIECTANȚILOR.
Chestiunea calitativă se bazează pe legătura care pare că se stabilește între proprietate și apartenența la un loc, identificarea cu
el, îngrijirea locului … chestiuni care definesc locuirea.
CONDOMINIUL (inițial: exercitare a suveranității asupra aceluiași teritoriu de către două sau mai multe state): formă mixtă de
proprietate asupra unui ansamblu de “unități locative” și spații în folosință comună.
Unitățile locative (case individuale sau apartamente)) – în proprietate individuală;
Părțile comune (dotări de folosință comună și alte spații comune) – în co-proprietate, proporțional cu mărimea
proprietății individuale.
Regulament / “Constituție” proprie care are valoare de lege și la care membrii aderă.
Dezvoltă un spirit de apartenentă aparte, care în forma exacerbată duce la “gated communities” (foarte răspândite în
promoția de locuințe de la noi de după 1989)
În forma degradată – blocurile (unde apartamentele sunt toate în proprietate individuală) de la noi.
Reprezintă și un domeniu interesant de experiment pentru arhitecți,
arhitecți permițând multe inovații (ca mod de proiectare, de
relație arhitect-beneficiar și ca forme arhitectural-urbanistice
urbanistice).
SIEDLUNG HALLEN - ATELIER 5 - BERNA 1960
Condominiu - 79 de locuințe de 3 tipuri locuințe
individuale înșiruite (reluând tipologia
înșiruirilor medievale, dar cu un tip de apartament care
prezintă asemănări cu duplexurile lui LC din Unite
d’habitation)
densitate mare a înșiruirilor
EXEMPLE DE
CONDOMINIUM
(st) Berna / Siedlung
Hallen /1960
(arh. Alelier 5)
79 unitati de 3 tipuri de
locuințe înșiruite
(dr) Berna / Siedlung Ried

/1990
(arh. Alelier 5)
Combinații de locuințe
individuale cu locuințe
plurifamiliale
EXEMPLE DE
CONDOMINIUM
(st)Toronto
Singapore
(dr)
Coproprietati
degradate
urbanistice
1. CRITERIUL REFERITOR LA DENSITATE
2. CRITERIUL REFERITOR LA INALTIME
3. CRITERIUL PRIVITOR LA TIPUL DE ACCES
4. CRITERIUL REFERITOR LA GRADUL DE ASOCIERE/IZOLARE
Vom urmări:
- aparitia tipului si actualitatea lui

-unele chestiuni calitative legate de locuire pe care criteriul le aduce in discutie
- anumite aspecte arhitecturale semnificative
arhitectural
B1. CRITERIUL REFERITOR LA DENSITATE (gradul de ocupare a terenului)
a. Intensiv:
În general caracteristică centrelor orașelor – zonă puternic urbanizată; frecvent parcele de dimensiuni medii și
mici, adesea dezvoltate pe înălțime; ocupare mare, utilizare mare, densitate mare de locuire.
b. Extensiv:
În general caracteristică periferiilor oraselor – zona slab urbanizata; frecvent parcele de dimensiuni medii și
mari, cel mai frecvent cu construcții joase ; Ocupare mică, utilizare mică, densitate slabă de locuire
Care este semnificația calitativă a densității ?
arhitectural
B1. CRITERIUL REFERITOR LA DENSITATE (gradul ocupare a terenului)
a. Intensiv:
În general caracteristică centrelor orașelor – zonă puternic urbanizată; frecvent parcele de dimensiuni medii și
mici, adesea dezvoltate pe înălțime; ocupare mare, utilizare mare, densitate mare de locuire.
b. Extensiv:
În general caracteristică periferiilor oraselor – zona slab urbanizata; frecvent parcele de dimensiuni medii și
mari, cel mai frecvent cu construcții joase ; ocupare mică, utilizare mică, densitate slabă de locuire
Se măsoară prin indicatori și indici de densitate,

densitate care diferă de la o tara la alta.
În România, Legea 350/2001 1 privind amenajarea teritoriului și urbanismul defineste:
POT (procentul de ocupare a terenului) = Sconstr la sol / Sparcelei x 100
CUT (coeficientul de utilizare a terenului) = Sdesfasurata / Sparcelei
Indicii de ocupare și utilizare se traduc și în alte categorii de indici de densitate:

- Număr de locuitori / ha;
- Număr de apartamente / ha;
- Număr de locuitori / apartament;
- Suprafață locuibilă / locuitor;
- Suprafață medie apartament etc.
Deși par strict tehnici și birocratici, acești indicatori se referă la chestiuni calitative
legate de aglomerare, de spațiile libere dintre locuințe și, implicit,
la desfășurarea pe înălțime, la lumină/însorire etc., de care problema densității se leagă.
CUT)
Coeficient de utilizare (CUT
Procent ocupare teren (POT)

FACULTATIV
Modul în care sunt receptate diferențele de densitate variază în diversele culture.
Un exemplu despre diferențele de acceptabilitate a densității mari:
mari Kowloon Walled City, Hong Kong, cea mai mare densitate de
pe glob în care s-a dezvoltat totuși o comunitate:
Here's What Western Accounts of the Kowloon Walled City Don't Tell You _ ArchDaily.html
https://youtu.be/dj_8ucS3lMY
arhitectural
B2. CRITERIUL REFERITOR LA REGIMUL DE ÎNĂLȚIME
a. conform CIAM-urilor (în relație cu natura înconjurătoare):
- sub coroana arborilor = locuință joasă
- la nivelul coroanei arborilor = locuință medie
- peste coroana arborilor = locuință înaltă
b. conform obișnuințelor de proiectare din România (legată de costuri / ascensor):
- Locuința joasă = P, P+1
- Locuința medie < P+4 [limita de la care devine obligatorie introducerea unui ascensor]
- Locuința înaltă > P+4
(Criteriul
Criteriul este economic în primul rând: cost, nu calitatea locuirii)
c. conform uzanțelor de proiectare din Occident [doar un exemplu, variază puternic de la țară la țară]
- Low-rise < P+4
- Mid-rise - între P+ 5 și P+12
- High-rise > P+12
(Aprecierea în număr de niveluri este foarte relativă și nu susține neapărat o dimensiune calitativă)
d. luând în considerare construitul existent (legat de estetica urbană):
Ex.: Propunere de reglementare a înalțimii în concordanță cu evoluția fondului construit din București
[propusă de arh. Șerban Popescu-Criveanu]
În funcție de zonă, limitele de înălțime sunt: < 5m; 5 – 10m; 10 – 15m; 15 – 25m; > 25m.
Ex.: Athena: locuințele nu pot depăși înălțimea Acropolei
B2. Criteriul referitor la regimul de înălțime
a. conform CIAM-urilor
(în relație cu natura înconjurătoare):
ALO 2018-19 / UAUIM / DITACP/ facultatea de arhitectura / anul II Foto: arh. Daniela Negrișanu prof. ana maria ZAHARIADE
B2. CRITERIUL REFERITOR LA REGIMUL DE ÎNĂLȚIME
b. conform obișnuințelor de proiectare din România (legată de costuri / ascensor):
- Locuința joasă = P, P+1
- Locuința medie < P+4 [limita de la care devine obligatorie introducerea unui ascensor]
- Locuința înaltă > P+4
(Criteriul este economic în primul rând, fără o preocupare legată de calitatea locuirii)
c. conform uzanțelor de proiectare din Occident [doar un exemplu, variază puternic de la țară la țară]
- Low-rise < P+4
- Mid-rise - între P+ 5 și P+12
- High-rise > P+12
(Aprecierea în număr de niveluri este foarte relativă și nu susține neapărat o dimensiune calitativă)
d. luând în considerare construitul existent (legat de estetica urbană):
Ex.: Propunere de reglementare a înalțimii în concordanță cu evoluția fondului construit din București”
București
[propusă de arh. Șerban Popescu-Criveanu]
În funcție de zonă, limitele de înălțime sunt: < 5m; 5 – 10m; 10 – 15m; 15 – 25m; > 25m.
Ex.: Athena: locuințele nu pot depăși înălțimea Acropolei
arhitectural
B3. CRITERIUL REFERITOR LA TIPUL DE ACCES ÎN LOCUINȚĂ
- Un criteriu în primul rând calitativ, care pune în discuție modul în care este trăit/experimentat parcursul
de la spațiul public (mai anonim) al orașului la spațiul „cunoscutului“
„cunoscutului (apropierea/vecinătatea) și la spațiul
privat al locuinței proprii.
- Unul dintre subiectele-cheie
cheie ale proiectării actuale a locuinței,
locuinței definitoriu pentru calitatea locuirii.
- Pune în discuție „spații între“,, nuanțe: Cum ajung „acasă“?
„acasă Cu cine sunt obligat sau nu să mă întâlnesc
când ajung acasă? Cum mă reprezintă intrarea în casă? Cât îmi este de proprie?
- Este una dintre diferențele esențiale dintre locuirea individuală/unifamilială și cea colectivă/plurifamilială.
acces individual din spațiul public la locuință (prin diferite spații deschise, divers
caracterizate ca experiență spațială):
Accesul nu e mediat de spații închise comune: se face individual/personalizat, din stradă - ”acasă”.
Pune problema gradării spațiale a parcursului spre “acasă”:: mai multe spații diferite ca statut, public / semi-public
semi /semi-privat
(curte / gang / etc) / privat (locuinta).
Caracterizează locuința unifamilială; oferă posibilitatea individualizării/personalizării.
acces obligat printr-un alt spațiu comun închis (care mediază obligat trecerea de la
spatiul public la apartament):
Caracterizează locuința plurifamilială/colectivă. Este unul dintre aspectele problematice ale “blocurilor”.
Intrarea din spațiul public acasă (în acest caz apartamentul)) se face prin intermediul unor spații comune închise (casa scării,
liftul, coridoare). Aceste spații sunt, în general (și mai ales în locuința economică), receptate ca anonime/ale nimănui (nu sunt
însușite, resimțite ca proprii) și pot fi neglijate (de nuanțat).
(Problemă-cheie
cheie a proiectării contemporane, multe cautari de remediere: parcurgerea unuia sau mai multor
spații cu statut variabil între public și privat variabil, care sa ofere experiențe semnificative, transformarea spațiului
obligat comun într-un spațiu locuit împreună etc. SE VA REVENI LA ACEASTA PE PARCURS)
O fenomenologie a spațiului de trecere exterior-interior:
exterior
experiența semnificativă, sensul intrărilor, al pragurilor...
pragurilor al spațiilor intermediare...
exterior
FENOMENOLOGÍE f. Ramură/curent/metodă
a filozofiei care se ocupă cu studiul
fenomenelor ca esență de ordin spiritual și ca
dat ultim și nemijlocit al conștiinței, se
concentrează pe studiul experienței trăite
(semnificativ). (grecescul : phainómenon =
Martin Heidegger, 'Hütte' (Hut) in ceea ce apare + lógos = studiu)
Todtnauberg A inspirat numeroase lucrări înafara câmpului
ei filozofic: filozofia științei, psihiatrie, estetică,
morală, teoria istoriei, antropologia
existențială etc.
ÎN ARHITECTURĂ, se prezintă ca o privire
nouă, care se sprijină pe textele filozofilor noi
ai secolului XX și care acordă o importanță
fundamentală percepției în concepția unui
proiect (orice fenomenologie este o
fenomenologie a percepției) și re-imaginează
raportul omului cu lumea.
Acest discurs are azi o mare pertinență,
încercând să aducă proiectării ceva din ceea
ce a pierdut în momentul în care a crezut că
poate să răspundă problemelor umane numai
pe o cale raționalistă și cantitativă.
exterior
acces individual din spațiul public la locuință
acces individual din spațiul public la locuință
Arh. Radu Mihăilescu – Casa Herzeg,
Timișoara, 2000
De citit: AMZ, Casa Herzeg
acces obligat printr-un alt spațiu comun închis
care mediază obligat trecerea de la spatiul public la apartament):
In blocuri luxuoase
exterior
experiența semnificativă, sensul intrărilor, al pragurilor... al spațiilor intermediare...
care s-a
a pierdut ca preocupare în perioada comunistă:
mizeria intrărilor și a spațiilor de acces în blocurile perioadei
acces obligat printr-un
un alt spațiu comun închis
care mediază obligat trecerea de la spatiul public la apartament):
apartament
http://scaradebloc.ro/
Trecerea public-privat
acces obligat printr-un alt spațiu comun închis
care mediază obligat trecerea de la spatiul public la apartament
In locuințele economice din România
- Un criteriu în primul rând calitativ, care pune în discuție modul în care este trăit/experimentat parcursul de la
spațiul public (mai anonim) al orașului la spațiul „cunoscutului“
„cunoscutului și la spațiul privat al locuinței proprii.
- Unul dintre subiectele-cheie
cheie ale proiectării actuale a locuinței,
locuinței definitoriu pentru calitatea locuirii.
- Pune în discuție „spații între“,, nuanțe: Cum ajung „acasă“?
„acasă Cu cine sunt obligat sau nu să mă întâlnesc când
ajung acasă? Cum mă reprezintă intrarea în casă? Cât îmi este de proprie?
- Este una dintre diferențele esențiale dintre locuirea individuală/unifamilială și cea colectivă/plurifamilială.
arhitectural
B4. CRITERIUL REFERITOR LA GRADUL DE ASOCIERE
pune in relatie accesul cu gradul de izolare si de independenta
functionala si sociala)
a. locuinte unifamiliale (individuale)
[acces direct, grad de izolare mare, independenta functionala]
Casa Ciru Iliescu, arh. P. Antonescu, București
b. locuinte plurifamiliale (colective)

[acces mediat vertical si orizontal, grad de izolare mic, independnta functionala relativa]
Blocuri de locuințe, ansamblul Titan – Balta Albă
c. locuinte comunitare
[unele functiuni se externalizeaza din apartamente si devin comune si/sau propun o coabitare
institutionalizata pentru diferite motive]
- familisterul, falansterul
- locuinte in campusuri
- inchisori, manastiri
- locuintele unor comunitati sectante
(Cohousing / coabitare /conlocuire )
Familisterul, J.B. Godin, Guise, Franta, 1856
a. locuinte unifamiliale
a1. izolate [< 20 locuinte/ha]
a2. asociate
a2.1. pe verticala
a2.2. pe orizontala
- pe o latura – gemene/cuplate
- pe doua laturi – grupate pavilionar in jurul unei curti – mai rar
– insiruite [parter sau duplexuri]
duplexuri [40-70 locuințe/ha]
- pe trei laturi – locuinta covor [< 50 locuințe/ha]
a2.3. pe orizontala si verticala
- pavilionar suprapuse [~4 laturi]
- derivate din insiruite si din covor [400--600 locuitori/ha]
LOCUINTE LOW-RISE / HIGH-DENSITY
LOCUINTA INTERMEDIARA
a. LOCUINTE UNIFAMILIALE
a1. IZOLATE /„locuire pavilionară” [< 20 locuințe/ha]
asociate, de cele mai multe ori, locuirii privilegiate (cel puțin în mediul urban)
ca organizare interioara pot fi pe parter sau pe mai multe niveluri (duplex, triplex etc.)
Haus Rudin, Herzog & de Meuron,

Villa Farnesina, Baltassare Peruzzi, Roma, 1508 Haus Zuckerkandl, Walter Gropius, Jena, Germania, 1928 Leymen, Elvetia, 1997
a1. IZOLATE - „locuire pavilionară”
grad maxim de individualitate – asociat (nu neaparat obiectiv) cu un anume lux/statut ridicat
mare amploare odata cu critica dezvoltarii pe inaltime si a marilor ansambluri, si cu cresterea nivelului de trai
stau la baza „extensiei“ urbane actuale – urban sprawl (tocmai prin asocierea cu un criteriu de statut social)
criticate, ele însele, pentru marea uniformitate, depărtarea de oraș
a2. ASOCIATE
a21. asociate pe verticala
- doua sau mai multe apartamente suprapuse pe acelasi lot (frecventă în București, mai rară în alte părți)
- în general, locuire cu standard mediu.
Mai economice decât cele unifamiliale izolate, în ce privește folosirea frontului și echipamentului edilitar al stăzii.
Prezintă o imagine mai reprezentativă si unitară arhitectural (aspect de casă mai importantă)
Locuinte zona Cotroceni, Bucuresti
a2. ASOCIATE
a22. asociate pe orizontală pe o latură
locuințe gemene / jumelate / cuplate
Geneza: creșterea urbană a secolului al 19-lea cu

perferii cu locuințe ieftine, urmărind oarecare
reprezentativitate.
Foarte răspândită în Romania.
Diferite între ele în varianta „spontană” sau identice,
în varianta „controlată”.
Mai economice decât cele izolate, în ce privește
folosirea frontului stăzii.
a2. ASOCIATE
a22.
asociate pe orizontală pe două laturi – locuințe înșiruite / row-houses;
row terrassed-houses;
maisons mitoyenne; maisons en rangée - 70 locuinte/ha
Geneza: imemorială, dar caracteristică locuinței medievale central europene; specifică, în general, centrelor istorice
medievale și post-medievale (la noi, mai ales în Ardeal; mai rară în Regat).
Foarte economică din punct de vedere a ocupării terenului,, cu atât mai economică cu cât parcela e mai îngustă la stradă și
locuința se desfășoară pe înălțime (duplex).
Foarte frecventă în lumea anglo-saxonă,
saxonă, nu numai pentru locuința populară ci și pentru cea privilegiată
(de ex. - locuința urbană a nobililor englezi).
Mare unitate de front, cu posibilitate de personalizare a unităților individuale.
Lipscani Bistrita center
Vatra Luminoasa
old Calea Mosilor

a2. ASOCIATE
a22. PE ORIZONTALĂ PE DOUĂ LATURI – locuințe înșiruite / row-houses; terrassed-houses;
Avantajele acestui tip de locuire (eficiență economică + confortul locuirii unifamiliale) îl fac foarte popular în ultimele decenii
d
Posibil răspuns la criza locuirii.
Permite interpretări variate și jucăușe și densități destul de mari.
Eduardo Souto de Moura,

Atrium Houses, Matosinos,
Porto, Portugal, 1993
West 8, Borneo –
Sporenburg
neighborhood,
Amsterdam,
1993-1996
West 8, Borneo –
Sporenburg
neighborhood,
Amsterdam,
1993-1996
a2. ASOCIATE
a23. PE ORIZONTALĂ PE TREI LATURI – locuințe covor
- își au originea în locuirea antică din Orientul Mijlociu și zona Mării Mediterane, dar rămân actuale
- sunt organizate pe curte interioara (atrium, patio)  spațialitate/atmosfera interioară interesantă, introvertite
- front la stradă inevitabil mai mare decât locuințele înșiruite
a2. ASOCIATE
a23. PE ORIZONTALĂ PE TREI LATURI
locuințe covor
- sunt organizate pe curte interioara (atrium, patio)
 spațialitate/atmosfera interioară interesantă,
introvertite
- front la stradă inevitabil mai mare decât
locuințele înșiruite
a2. ASOCIATE
a23. PE ORIZONTALĂ PE TREI LATURI – locuințe covor
- reviriment odată cu critica dezvoltărilor moderniste
- promitătoare pentru dezvoltări “hibride”/locuința
/locuința intermediară
Kazuyo Sejima & Associates, Nishinoyama House,
Kyoto, 2013
Interpretări foarte variate la limita
tipului
MVRDV, Patio Houses, Ypenburg, The Haague
Nederlands (2008)
Interpretări foarte variate la limita
tipului (în exemplu, între înșiruite și
covor)
a2. ASOCIATE / limita superioară a asocierii: CAUTARILE LOW-RISE HIGH DENSITY
a23. ASOCIATE PE ORIZONTALĂ ȘI PE VERTICALĂ
- creșterea densității fiind un mijloc de a ocupa mai eficient terenul urban, astfel de asocieri apar de la începutul
dezvoltării moderne
Ansamblul CFR Grant

Societatea Comunală de Locuințe Ieftine / Casa Muncii CFR
București, 1912 (teza doctorat Irina Calotă)
a2. ASOCIATE
a23. ASOCIATE PE ORIZONTALĂ ȘI PE VERTICALĂ - CAUTARILE LOW-RISE HIGH DENSITY
- pe trei - patru laturi (în plan și secțiune) – derivate din locuințele înșiruite și covor + pe inaltime
- densități foarte mari de locuire (400 – 600 loc / ha) – comparabile cu cea colectivă
- stau la originea unor căutări contemporane în domeniul unor tipuri hibride (low-rise
( / high density, locuire
intermediara etc)
a2. ASOCIATE / LIMITA SUPERIOARĂ A ASOCIERII:
CAUTARILE LOW-RISE
RISE HIGH DENSITY/ LOCUINTE INTERMEDIARE
a23. ASOCIATE PE ORIZONTALĂ ȘI PE VERTICALĂ
- pe trei - patru laturi (în plan și secțiune) – derivate din locuințele înșiruite și covor + pe înălțime
- densități foarte mari de locuire (400 – 600 loc / ha)
- stau la originea unor căutări contemporane în domeniul unor tipuri hibride
arh. Doray & Matzolf

Ansamblu de locuințe intermediare
Clamart, Franța, 2007
Donnybrook Quarter by Peter Barber
Architects, London, United Kingdom, 2007
Okurayama Apartments,
Yokohama, by Kazuyo
Sejima & Associates,
2008
arhitectural
B4. Criteriul referitor la gradul de asociere
pune in relatie accesul cu gradul de izolare si de independenta functionala si
sociala)
a. locuinte unifamiliale
[acces direct, grad de izolare mare, independenta functionala]
Casa Ciru Iliescu, arh. P. Antonescu, București
b. locuinte plurifamiliale/colective
[acces mediat vertical si orizontal, grad de izolare mic, independnta functionala relativa]
Blocuri de locuințe, ansamblul Titan – Balta Albă
c. locuinte comunitare
[unele functiuni se externalizeaza din apartamente si devin comune si/sau propun o coabitare
institutionalizata pentru diferite motive]
-familisterul, falansterul
-locuinte in campusuri
-inchisori, manastiri
-locuintele unor comunitati sectante
Familisterul, J.B. Godin, Guise, Franta, 1856
Q: In opinia voastră, cum credeți
că ar putea abordarea tipologică să îl
ajute pe arhitectul contemporan să
proiecteze case mai bune? Puteți folosi
în argumentare un exemplu pe care îl
cunoașteți.

C2 TIPOLOGIE 18 19 p1

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

C2 TIPOLOGIE 18 19 p1

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

A L O rhitectura ocuire ras

CURSURILE 2-3 (partea

Q 1: dati un exemplu care să aducă

O vom studia ÎNTRE, făcându-le

Locuirea ca substrat ne va ajuta să surprindem acele aspecte calitative care

Clasificarea tipologică îndepărtând

TIPOLOGIA PE CARE O VOM DISCUTA LA CURS

Port Moresby, Papua New Guinea

Houses in Cebreiro, Galicia, Spain

2. FINANȚARE [relația finantator - utilizator]

locuința privilegiată, de lux:

locuința populară, obișnuită, “anonimă”:

Au istorii / evoluții relativ paralele,, dar comunicând între ele.

Grecia antică: megaron, oikos / , demo /

Roma antică: domus

Italia Renașterii : tipologia “palazzo”-ului

Sec. XVI – Chambord 1839 - Highclere castle

1703-1826 - Buckingham Pallace 1889-1995- Vanderbuilt Estate

Vila Adriana - 120 ha (118-138 d.Ch.)

PARIS: a doua jumătate a sec 19 și secolul 20 - imobile haussmanniene de lux,

Paris: 1929-32 – Auguste Perret immeuble 16 rue Raynouard

New York/Manhattan: 1880-84 - Dakota Bldg ;2014 - Christan de Portzamparc-

DE PUS ÎN PARALEL CU LOCUINȚA ACCESIBILĂ  De ales dintre afirmațiile 1 și 2

(dr) Berna / Siedlung Ried

- aparitia tipului si actualitatea lui

Care este semnificația calitativă a densității ?

Se măsoară prin indicatori și indici de densitate,

Indicii de ocupare și utilizare se traduc și în alte categorii de indici de densitate:

Procent ocupare teren (POT)

In locuințele economice din România

Casa Ciru Iliescu, arh. P. Antonescu, București

b. locuinte plurifamiliale (colective)

Haus Rudin, Herzog & de Meuron,

Locuinte zona Cotroceni, Bucuresti

Geneza: creșterea urbană a secolului al 19-lea cu

old Calea Mosilor

Eduardo Souto de Moura,

Ansamblul CFR Grant

arh. Doray & Matzolf

Casa Ciru Iliescu, arh. P. Antonescu, București

Familisterul, J.B. Godin, Guise, Franta, 1856

S-ar putea să vă placă și