Arhitectura Densității

Departamentul de Istoria & Teoria Arhitecturii și Conservarea Patrimoniului Sanda Voiculescu
IT-54 I Arhitectură Comparată

Coordonator: arh. Irina Tulbure
Echipa: Botea Cristina I Stănuș Andreea
An V I sem.II
2017-2018
ARHITECTURA DENSITĂȚII
-premisele premergătoare devenirii unui stil?-
Fundamentul studiului este în strânsă legătură cu unul din cele mai criticate concepte -densitatea
urbană-, dar care, tinde să își păstreze centralitatea în cadrul unui domeniu. Criticile gravitează în jurul
ideii că densitatea este un instrument slab pentru proiectarea urbană, date fiind modurile diverse de
definire a sa. În fapt, pentru a defini densitatea sunt puși împreună termeni diverși: număr de locuitori
sau număr de locuințe, suprafață locuibilă, suprafață construită sau volum construit, raportate la o
unitate de suprafață care la rândul său depinde de scara la care se poartă discuția (la nivelul orașului sau
al vecinătății sau chiar al lotului).1 Peste confuziile care pot interveni din aprecierea acestor termeni și
din combinațiile lor posibile, apare varietatea de definiții care funcționează în diverse spații culturale.
În contrapunct, avem în vedere și modurile în care s-au definit anumite stiluri în arhitectură, precum
modernismul ca un contra-răspuns tradițiilor academice și istorice din secolele anterioare culminând cu
osificarea academismului secolului XIX, postmodernismul ca o critică adusă modernismului, etc.
Având în vedere aceste două considerente, vom încerca să înțelegem și să ne imaginăm modul în care
un stil s-ar putea defini în contemporaneitate.
În contextul actual stilul arhitectural apare ca răspuns al unor necesități/problematici precum

densitatea, ca o revoltă sau ca o mișcare pentru a defini spiritul unei epoci?
Având în vedere această întrebare, de-a lungul studiului, ne vom concentra pe arhitectura japoneză care
răspunde unor probleme de densitate stringente și care, prin acest răspuns generează noi ipoteze.
Dintre acestea, programul de arhitectură cel mai cuprinzător este cel al locuirii.
Opțiunea pentru a avea ca studiu de caz în cadrul lucrării, arhitectura japoneză se justifică printr-o
observație empirică și implicit, subiectivă, în care, la nivelul proiectelor de atelier am observat că atât
noi cât și majoritatea colegilor avem ca referință arhitectura japoneză în momentul formulării unor teme
de proiect sau în momentul propunerii unor spații, deși contextul este unul diferit, atât în ceea ce
privește palierul social, cultural, legislativ, cât și din perspectiva densității urbane.
Având în vedere această situație, problematica încadrării arhitecturii contemporane japoneze ca un stil
în sine este pusă sub semnul interogativ și va fi atinsă în cadrul lucrării prin analiza unor proiecte.
1
citat preluat din revista Arhitectura 3/2014, PAFKA , Elek, Nothing Gained by only Counting Dwellings per hectare:
A hundred years of confusing urban densities, State of Australian Cities , pag. 1, Sydney, 2013
An V I sem.II
2017-2018
Pentru elaborarea acestui studiu vom avea ca referințe atât prelegerile lui Sou Fujimoto: The Infinite
possibilities of open field architecture, Sou Fujimoto: Primitive Future și Sou Fujimoto: Multi-layered and
Conceptual Architecture, From EDO to 21st Century Tokyo- A new Floating World, Fumihiko Maki-
Common and Particular: Human Behavior in Architecture
ARHITECTURA DENSITĂȚII
-premisele premergătoare devenirii unui stil?-
Studiul fotografic realizat de Michael Wolf în cartea Architecture o Density este principala sursă ce ne-
a făcut să propunem ca temă general densitatea. Față de această problematică intens dezvoltată în
ultimele decenii am considerat că premisele sau cauzele modului de proiectare japonez se
întrepătrund cu efectele densității, dar față de alte situații, arhitectura japoneză contemporană
influențată de problema densificării urbane, tinde să devină o mișcare. Atfel, studiul este un manifest
care încercă să atingă tema arhitecturii densității având ca studiu de caz Japonia și, totodată să
formuleze argument care să susțină subtema ce vizează arhiectura japoneză contemporană ca o
posibilă mișcare sau chiar stil arhitectural.
PREmize
Așa cum am subliniat în formularea temei de studiu, densitatea devine o problemă stringentă care,
paradoxal, generează inovații la nivelul tratării spațiului, al înțelegerii sale și deseori obligă spre
reântoarcearea la studiul formelor primare. Această primă premiză are ca scop propunerea unor
exemple analizate din prespectiva integrării în contextul unei zone co o densitate construită mare.
In paralel cu aceste studii de caz , pentru a putea înțelege premisele formării unui stil propunem spre o
analiză sumară, mai mult orientată pe relația cauză-efect , analiza formării unui stil care se dorea a
înfățișa, a reliefa imaginea unei noi epoci, respectiv modernismul, cât și un stil ulterior , apărut ca o
contra reacție, respectiv, postmodernismul.
Punerea sub semnul comparației a acestor două puncte devenite subteme în cadrul eseului poate reliefa
,prin exemplificări punctuale similitudini sau nu între un stil autonom, respectiv modernismul, o mișcare
care respingea utopia în favoarea unei arhitecturi puternic ancorate în contextul politic şi social al acelei
perioade (Italia post fascistă, 1960-1980) prin La Tendenza și o arhitectură ce tinde să devină un stil, dar
An V I sem.II
2017-2018
care pentru această devenire nu face apel doar la palierul estetic sau la dorința de a manifesta o idee, un
spirit, o critică, ci la substraturi rezultate în urma unor condiționări, de ordin social și ahitectural,
densitatea.
În contrapunct fenomenul mondializării care se extinde inevitabil, și la faptul de cultură, de artă, aduce
în actualitate schimbul de valori, transfuzii reciproce de elemente estetice pe toate planurile, inclusiv în
arhitectură,2 fapt ce poate distorsiona acuratețea unui stil pur, înnrădăcinat și reliefat de relația cauză-
efect locală care ulterior poate iradia și poate fi preluată de alte culturi.
Arhitectura comparată utilizând aceste filtre orientate mai mult spre găsirea unor similitudini în
procesul de formare al unui stil, care depășesc palierul formal, prin înțelegerea contextului social al
acestora și prin analogia cu contextul actual contemporan
Mize
În contextul unei lumi aflate într-o permanenta schimbare, cultura orientala, si mai exact, cultura
japoneza(aleasa ca tema de studiu pentru lucrarea de fata), reuseste sa mentina vii, in constiința
colectivă, o serie de valori atât de pregnante observabile și in ceea ce privește modul de locuire.
Astfel, putem sublinia, încă de la început, diferența radicală dintre ,,tradițional’’ și ,,modern’’ din punctul
de vedere al comportamentului în relatie cu locuinta. ,,Este superfluu sa insistam asupra valorii si
functiei spatiului de locuit in societatile industriale […] casa este o masina de locuit. Ea se numara, deci,
printer nenumaratele masini produse in serie de societatile industriale. Casa ideala a lumii moderne
trebuie sa fie, inainte de toate, functional, adica sa le permita oamenilor sa lucraze sis a se odihneasca
pentru a asigura munca. […] poate fi schimbata la fel de frecvent ca bicicleta, frigiderul, automobilul. Pot
fi parasite, de asemenea, orasul sau provincial natala, fara alt inconvenient decat cel care decurge dintr-
o schimbare de clima. […] Nu ne propunem sa descriem aici istoria desacralizarii lente a locuintei
umane.Acest process face parte integranta din uriasa transformare a Lumii, asumata de catre societatile
industriale si devenita posibila prin desacralizarea Cosmosului.’’3
Având în vedere contextul expus mai sus, locuința tinde să devină mai mult un elemnt integrat în viața
cotidiana, ci nu un loc integrant. Tinde să devină impersonal, lipsită de amprenta celui care o locuiește,
se transormă într-un obiect produs în masă, industrializat. În contrast cu această desacralizare a
spațiului de locuit, cultura japoneză păstrează o serie de valori observabile mai ales la nivelul
arhitecturii.
2
SIMU, Octavian, Arhitectura japoneză veche, ed. Paideia, e-book, prefață, text reluat și la pagina 38
3
ELIADE, Mircea, Sacrul și profanul,cap. A-ți asuma crearea lumii, ed. Humanitas, București,1992, pag.49
An V I sem.II
2017-2018
Considerând arhitectura japoneză ca arhitectură supusă studiului menit să înțeleagă devenirea unui stil
prin utilizarea analogiei, a comparației și raportării la context mai mult sau mai puțin similar, astfel încât
să se mențină o obiectivitate față de tema și răspunsul oferit în urma studiului, am considerat relevantă
prezentarea minimală a arhitecturii japoneze vechi pentru a putea susține capacitatea noii arhitecturi
de a folosi elemente de ordin primar, precum relația cu natura într-un context al densității urbane.
PROGRAMUL DE LOCUIRE. TRATAREA SPATIULUI INTERIOR. Castelul Nijo din Kyoto este delimitat prin
intermediul unor șanturi si palisade natural, format dintr-o serie de elemente pavilonare fiecare
stabilind o relatie cu exteriorul, fie prin verande ca extensie sau spațiu intermediar între interior și
exterior, fie prin curți și grădini amenajate, pavilioane unite prin intermediul unui pasaj folosit, în
principal, de servitori, pentru a nu fi nevoiți să treacă prin spațiile centrale.
Pavilionul central găzduia un spațiu major, transformat în anumite situații în sală de recepție, panourile
de lemn glisante sunt tratate diferit, este folosită o foiță de aur pe care sunt reprezentate scene sau
peisaje cu cadre natural sau elemente aparținând cadrului natural, precum cireșul, un element
transformat în laitmotiv în această cultură. ,,Saltelele,, tatami sunt așezate pe 2 direcții astfel încât să se
transforme în elemente care direcționează vizual spre un punct de interes.
În contrapunct cu dispunerea spațiala a castelului, vila detașată din Katsura aflată la marginea orașului
Kyoto este reprezentanta unui program de locuire pentru oamenii de rând. Construită exclusiv din lemn
si dimensionată în funcție de modulul saltelei tatami, locuința pavilionară conține spatii a căror
dimensiune variază în funcție de modul de dispunere al pereților mobile (Shoji). Putem observa cu
usurință existența planului liber asemenea celui promovat în ,,mașina de locuit’’ a lumii occidentale,
singurele elemente de depozitat sunt dispuse în mijlocul încaperii, iar pozitia lor nu este întotdeauna
fixă.
Preocuparea pentru relatia cat mai apropiată față de elementele naturii, în acest caz binomul cer-
pamant, se reflectă si prin prezența verandei deasupra grădinii ample, din prelungirea Tokonoma, ca
spatiu pentru studiul stelelor.
ELEMENTELE DEFINITORII RELUATE ÎN CONTEMPORANEITATE. Putem aduce astfel în discuție,

problematica simbolului locuinței? Locuința a avut, de fapt, un element simbolic, o profunzime de-a
lungul perioadelor istorice? A avut elemente comune păstrate dar reinterpretate odata cu schimbarea
viziunii? Dacă în contextul lumii occidentale acest lucru este greu de identificat tinând cont de situația
actuală, cultura japoneză a păstrat o filozofie a locuirii reinterpretată sau reinventată în
contemporaneitate de arhitecți precum Sou Fujimoto, Ryue Nishizawa, SANAA, etc.
Daca pana acum, am prezentat elementele ce definesc cultura japoneză în ceea ce privește tratarea
spatiului, cât și modul în care aceste elemente se integrează în programul de locuire, în continuare este
necesar să aducem în discuție un exemplu contemporan de arhitectură japoneză pentru a demonstra
An V I sem.II
2017-2018
An V I sem.II
2017-2018
această continuitate la, nivel simbolic, a trasăturilor definitorii. Acestea nu sunt prezente ca elemnte
superficiale, ci redundă din modul de locuire al oamenilor.
Ca exemplu, am ales Casa N aparținând arhitectului Sou Fujimoto. Localizată în Oita, Japonia, această
casă se inserează, la o prima vedere, în mod contrastant într-un țesut vechi. Contrastul apare din
forma(paralelipiped) și culoarea(albă) atât de opuse geometriei și nuanțelor închise ale cartierului. În
ciuda acestei discordanțe, locuința reușește să integreze principiul relației interior-exterior prin folosirea
a 3 coji. Dacă prima coajă este interfața dintre spațiul străzii și cel al curții iar coaja este perfoarată cu
goluri ample, cea de-a doua ramâne de asemenea perforată de goluri fără a fi închise de sticlă și
delimitează, de această dată curtea de bucatărie și grupul sanitar, iar cea de-a 3-a coajă este perfoată de
goluri dar de această dată închise cu sticlă și marchează spațiul cel mai intim al locuinței, spațiul de
meditație și de dormit. De asemenea, mobilierul este minimal, iar relația cu natura și cu spațiul exterior
este cea care contează cel mai mult, și prin prezența arborilor în prima coajă.
Un alt exemplu al inserării acestor trăsături definitorii ale culturii japoneze în locuințe contemporane
este casa de vacanță a lui Ryue Nishizawa. Aceasta este de forma unui paralelipiped, dispusă pe un plan
liber, compartimentarea este facută exclusiv prin pereți transparenți de sticlă; compartimentarea este
de tip pavilionar, arhitectul acordând o reală atenție asupra curților interioare în relație cu funcțiunile
dispuse în celelalte spații.
Aceste două exemple surpind mai mult modul arhitecturii japoneze de a face recurs la trecut, la formele
primare și introducerea lor, printr-un nou limbaj în cadrul formulări unui spațiu coerent.
Relevante temei densității ca principal factor ce determină maniera de gândire la nivel spațial a
arhitecturii japoneze contemporante sunt două proiecte, unul ca plombă, o inserție la scară micro, în
raport cu scara orașului, respectiv A Narrow 1.8 Meter-Wide House In Japan By YUUA prin care
experimentarea relațiilor verticale au devenit o temă recurentă și generată de loturile dezvoltate n
adâncime. Proiectul este sugestiv în raport cu tema densității urbane și al experminetării la nivel spațial.
La o scară macro, proiectul experminental Nexus World Housing din 1991, situat in Kashii, în
proximitatea orașului Fukuoka, Japonia a întrunit o serie de arhitecți atât din interiorul țării, cât și din
exterior, dintre care putem aminti, Steven Holl, Oscar Tusquets, Mark Mack, Christian de Portzamparc,
Osamu Ishiyama și Rem Koolhaas sub îndrumarea lui Isosaki Arata și care au propus un ansamblu
rezidențial format din blocuri de locuințe create de fiecare architect. A rezultat o mixitate la nivel spațial
menită să devină un discurs critic atât față de problema densității, caât și față de fenomenul globalizării.
Ulterior Rem Koolhaas aprofundează problematica stringentă a densității aducând în discuție o mișcare
apărută în Tokio în anii 60 numită Metabolism4. Aceasta a fost ulterior considerată mai mult o mișcare
artistică, fapt datorat și aspectului vizionar, utopic pentru acea perioadă în care locuințele erau
imaginate, la nivel de schță asemenea unor capsule, fapt ulterior edificat prin proiectul Nagasaki Capsule
Tower al lui Kiro Kurokava din 1972. Studiul este o însumare a proiectelor utopice, a planificărilor urbane
4
IN LIN, Z., Kenzo Tange and the Metabolist Movement. Urban Utopias of Modern Japan,Metabolist
Utopias, ed.Routledge, London, 2009, pag.71-75
An V I sem.II
2017-2018
An V I sem.II
2017-2018
An V I sem.II
2017-2018
radical ce nu au fost puse în practică, cât și a experimentelor ce ulterior, au devenit o realitate. Atfel,
putem observa o recurență a problematicii densității urbane care a generat mișcări posibil
premergătoare unui nou stil arhitectural recognoscibil.5
ANALOGIE CU MIȘCĂRI CE AU PRECEDAT UN STIL SAU CU STILURI ARHITECTURALE. În opoziție

cu acest mod premergător formulării unui stil arhitectural generat de o constrăngere, o problematic,
perioadele care au marcat evolutia culturii occidentale au cautat mereu un alt limbaj formal pentru a se
exprima, iar ,,perioada moderna, mai presus de toate, a cautat un pretext pentru a-si dezvolta propriul
vocabular printr-o critica adusa, in principal, decorativismului.’’6
In opozitie cu această nevoie de a căuta mereu o nouă expresie, cultura orientală, și implicit, cea
japoneză a conservat o serie de principii definitorii modului de locuire și de viata, pe care, în prezent,
arhitecții le reinterpreteaza păstrând însă esența și un anume genius loci, o identitate.
Termenul tendenza se traduce ca trend, o formă de progres care aborda o atitudine critică asupra
conceptului de avant-garde, considerat idealist şi nerealist. Mişcarea respingea utopia în favoarea unei
arhitecturi puternic ancorate în contextul politic şi social al acelei perioade (Italia post fascistă, 1960-
1980). Se opune vehement abstractizării radicale conturate de modernism în anii `30; o serie de arhitecţi
au căutat elemente comune în formele arhitecturii clasice, având ca scop comun conturarea unui nou
vocabular, a unei noi sintaxe arhitecturale, care să susţină o nouă şi coerentă viziune în proiectarea de
arhitectură şi în modul de a percepe oraşul.
Deşi este asociată cu figura influentă a lui Aldo Rossi, La Tendenza nu a reprezentat niciodată un grup cu
o viziune de ansamblu unitară şi coerentă, dar a rămas ca symbol al unuia din cele mai fertile
laboratoare de idei, care a marcat arhitectura din cea de-a doua jumătate a secolului XX.
Această retrospectivă a precedat începuturile unei miscări în arhitectură care punea sub semnul
întrebării abstractul arhitecturii din perioada modernă, apelând la o revenire asupra studiului şi
înţelegerii formelor din istoria arhitecturii, mişcare cunoscută sub numele de postmodernism.
Această mișcare, respectiv La Tendenza, ce ulterior a fost precedată de postomodernism aducea o formă
de negare; ca o formă care se opune birocraţiei şi funcţionalismului, şi, mai presus de atât, ca o formă de
evadare, de descătuşare faţă de avant-gardă, asemenea mișcării Metabolism din Tokyo care aducea o
critică aspura orașului într-o manieră utopică, uneori brutală este unul din motivele pentru care putem
considera că arhitectura japoneză contemporană este un stil în sine, recognoscibil atât la nivel formal,
însă nu ca formule, ci ca mod de ocupare al unui lot și de relaționare cu vecinătatea de proximitate, de
integrare în țesutul macro.
Astfel, putem considera că sunt definite o serie de premise prin analogie cu celelalte mișcări ce au
precedat un stil, însă, diferența majoră față de stilurile arhitecturale care tindeau să reprezinte o
5
KOOLHAAS, Rem, Project Japan. Metabolism Talks…, ed. Tachen, Koln, 2009, pag.354, 365
6
VENTURI, Robert, SCOTT BROWN, Denise, IZENOUR, Steven, Learning from Las Vegas, A Significance For A&P
Parking Lots, Or Learning From Las Vegas, The MIT Press, Cambridge, London, 1977, pag.3
An V I sem.II
2017-2018
perioadă la nivel formal stă în apariția necesității, a constrângerilor, instrumente care de fapt au
generat schimbări la nivel social și față de care arhitectura se aliniază.
BIBLIOGRAFIE
CĂRȚI
 KOOLHAAS, Rem, Project Japan. Metabolism Talks…, ed. Tachen, Koln, 2009
 IN LIN, Z., Kenzo Tange and the Metabolist Movement. Urban Utopias of Modern Japan,
ed.Routledge, London, 2009
 WENDELKEN, C. Putting Metabolism Back in Place. The Making of a Radically Decontextualized
Architecture in Japan. Anxious Modernisms. Experimentation in Postwar Architectural Culture.
Ed. Goldhagen, London, 2000
 ELIADE, Mircea, Sacrul și profanul,cap. A-ți asuma crearea lumii, ed. Humanitas, București,1992
 SIMU, Octavian, Arhitectura japoneză veche, ed. Paideia
 VENTURI, Robert, SCOTT BROWN, Denise, IZENOUR, Steven, Learning from Las Vegas, A
Significance For A&P Parking Lots, Or Learning From Las Vegas, The MIT Press, Cambridge,
London, 1977
STUDII. CERCETĂRI
 Sprawling City and Mass Housing in Modern Europe and Japan: Innovative Design for High
Density Residential Complexes, Raffaele Pernice, Liverpool University
 The Architecture of Metabolism. Inventing a Culture of Resilience, Meike Schalk, KTH Royal
Institute of Technology, School of Architecture and the Built Environment, Östermalmsgatan
WEBOGRAFIE
http://densityatlas.org/ - grupează studii de caz asupra unor ansambluri de locuințe din Brazilia,
China, Franța, Marea Britanie, India, Japonia, Mexic, Olanda, Pakistan, Singapore și Statele Unite
ale Americii, alături de abordarea teoretică necesară.
https://digitalcommons.conncoll.edu/cgi/viewcontent.cgi?article=1008&context=envirohp
An V I sem.II
2017-2018

Arhitectura Densității

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Arhitectura Densității

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Departamentul de Istoria & Teoria Arhitecturii și Conservarea Patrimoniului Sanda Voiculescu

IT-54 I Arhitectură Comparată

În contextul actual stilul arhitectural apare ca răspuns al unor necesități/problematici precum

ELEMENTELE DEFINITORII RELUATE ÎN CONTEMPORANEITATE. Putem aduce astfel în discuție,

ANALOGIE CU MIȘCĂRI CE AU PRECEDAT UN STIL SAU CU STILURI ARHITECTURALE. În opoziție

S-ar putea să vă placă și