Sunteți pe pagina 1din 18

Lucrare de disertatie:

Incursiune in arhitectura insertiilor in cadrul


construit istoric


Rezumat.
Justificarea alegerii temei

Capitolul I- Incursiune in arhitectura insertiilor
1.1 Argumentul insertiei: Notiuni generale, problematica integrarii si principii de abordare
a tematicii.
1.2 Argumentul cadrului construit istoric: Importanta sitului si impactul acestuia asupra
insertiei..
1.3 Raportarea cadrului construit istoric la insertia arhitecturala: Tipologii in raport cu
problemele morfologice..
1.4 Solutionarea raportului vechi si nou in cadrul construit istoric: Tipologii in raport cu
problemele morfologice
1.5 Concluzii: Incursiune in problematica insertiilor.

Capitolul II Studiu de caz: Centrul istoric al orasului Iasi (zona strazii Alexandru
Lapusneanu)
1.1 Argument
1.2 Particularitari ale sitului
1.3 Probleme actuale ale centrului istoric
1.4 Relatia dintre disertatie si tema de diploma
1.5 Concluzii



Capitolul III-Abordari punctuale: studii de caz
1.1 Exemplu arhitectura integrata\neutra-
1.2 Exemplu arhitectura de la egal la egal
1.3 Exemplu arhitectura care neaga situl
1.4 Concluzii

Bibliografie


Rezumat:

Lucrarea debuteaza cu o scurta prezentare a tipurilor de insertii in spatii construite
istorice, diferite ,scenarii ce subliniaza problematica tipologiei insertiilor urbane, fiecare
cu atuurile si dezavantajele sale, caracteristici insotite de argumentarea solutiilor adoptate,
precum si de impactul acestora asupra centrelor istorice, asupra zonelor de influenta sau
perceperea lor de comunitate. In continuarea lucrarii, am trecut de la caracteristici si
conceptii generale, la descrierea succinta a evolutiei centrului istoric din Iasi (zona strazii
pietonale Alexandru Lapusneanu), cladiri care au disparut de-a lungul timpului si cladirile
existente, precum si importanta calitatii insertiilor din prezent, pentru a reda
coerenta\continuitate locului. In final, sunt prezentate studii de caz cu rolul de a
exemplifica si descrie tipurile de insertii, solutii adoptate de arhitecti contemporani, diferite
abordari ale temei de arhitectura si raportari la contextul existent.

Justificarea alegerii temei:
Putem afirma faptul ca una din cele mai dezbatute probleme, incepand cu secolul XIX
pana in zilele noastre, este integrarea unui spatiu nou, strans legat de epoca in care
traim(guvernata de progres, noi tehnologii si vesnice cautari), intr-un spatiu istoric, un
spatiu ce conserva memoria locului, traditia si valoarea(martor al trecutului pentru noile
generatii). Aceste insertii pot fi in unele cazuri apreciate, iar in altele mediatizate si pot
crea adevarate polemici; modul de abordare a acestei teme poate fi unul subiectiv, datorita
simplului fapt ca atunci cand privim o lucrare de arhitectura, tindem sa trecem prin filtrul
gandirii noastre si apoi sa dam o solutie, dar fara principii solide si intelegerea contextului
existent, personalitatea\amprenta autorului poate concura cu necesitatile proiectului si a
zonei de influenta, adiacente acestuia.
Trecerea timpului, perioadele de stagnare si distrugere din timpul razboaielor,
renuntarea cu dificultate la clisee, secolul al-XIX-lea perceput ca epoca a tranzitiei, a
acutizarii ,,rivalitatii intre vechi si nou pe toate planurile
1
, ,,epoca modernizarii cu orice
pret
2
, neajunsurile unor solutii de urbanism, interese de ordin politic etc toate acestea au
contribuit la schimbari dramatice asupra centrului istoric al oraselor, iar importanta
calitatii insertiilor a devenit esentiala pentru a reda coerenta zonei studiate, pentru a recrea
atmosfera specifica locului sau pentru a realiza o punte de legatura intre partea istorica si
cea de astazi.
Lucrarea de fata reprezinta o directie de studiu, in care se ilustreaza notiuni generale,
prezentari tipologice, ce devin punctul de plecare a unor tratari diferite a problemelor
legate de insertii in cadrul istoric construit; aceasta realizeaza o trecere de la interventia ce
reitereaza si conserva elementele definitorii ale contextului, pana la integrarea prin
negarea existentului, ambele abordari devenind componenta vie a orasului modern. De
asemenea, problemele legate de studierea, incadrarea si valorificarea insertiilor, se
stabilesc de la caz la caz si se prevad masuri adecvate, etapizate si distribuite succesiv, iar
cel mai important factor: toate elementele enumerate se raporteaza la particularitatile
sitului.
Pentru a arata un exemplu concret, am ales studiul centrului istoric din Iasi, strada
Alexandru Lapusneanu si voi incerca sa punctez momente cheie in evolutia cladirilor din
zona, perioada infloritoare si perioada de decadere, toate acestea fiind guvernate de
intrebarea, tot mai acuta din prezent, ,,dar unde-s vechile strazi comerciale, unde-i centrul
de odinioara?
3
.
Studiile de caz realizate au rolul de a oferi o analiza practica a tipurilor de insertii in
cadrul construit istoric, comparatii intre mentalitati si viziuni diferite, evidentierea
problemelor existente, fezabilitatea proiectelor, argumente pro sau contra aduse solutiilor,
analiza asemanarilor si deosebirilor pentru conturarea efectelor pozitive sau negative.
Toate exemplele contemporane de integrare in sit istoric, contribuie la comparatia dintre
principiile predecesorilor si actualitatea acestora.
Concluziile sunt prezentate pe baza studiilor precedente si reprezinta punctul de
vedere al autorului.


Capitolul I: Incursiune in arhitectura insertiilor

1.1 Argumentul insertiei: Notiuni generale, problematica integrarii si principii de abordare
a tematicii
In introducere, definirea termenului ,,insertie este preluata din Dictionarul Explicativ
al Limbii Romane(din fr. insertion, lat. insertia): (concr.) a introduce, a adauga, a insera, a
lega, a fixa, (anat.) strat de material (metalic, textil) inclus in structura altui material sau
cuprins intre fetele de contact pentru a-i mari rezistenta la rupere sau sfasiere [] etc.
Daca se trece de la sensul general la cel particular, extrapoland, insertia arhitecturala se
afla in stransa legatura cu conceptele de baza a arhitecturii (firmitas, utilitas, venustas),
imprumutand aceleasi atribute: partea teoretica, filosofica privind forma si continutul si de
asemenea, partea practica, dictata de contextul existent.
Pentru o scurta descriere a situatiei actuale, cu privire la calitatea construirii,
aprecierile critice ale arhitectului G.M. Cantacuzino, din cartea sa ,,Despre o estetica a
reconstructiei(1947) devin intriga lucrarii de fata: ,,Am schitat situatia arhitecturii
centrelor de civilizatie pentru a putea marca mai bine contrastul care exista intre tendinta
generala de revenire la ordine si masura din strainatate si la dezordinea si anarhia care
domnesc la noi, unde arhitectii de toate varstele se viseaza inovatori si reformatori, atunci
cand e prea bine stiut ca experientele au fost facute in linii mari si ca acum ramane de ales
si de lucrat. Au de ales elementele valabile pentru a construi in spirtul lor, intai, si pe teren
si in spatiu, pe urma. Pentru a intra si noi in armonie, vor trebui unele renuntari, va fi
nevoie poate sa se incetineasca goana dupa originalitate, pitoresc si noutate. E bine ca un
architect sa aiba curajul sa fie banal. Banalitatea nascuta din renuntarea unor manii
ornamentale si tafneli temperamentale se poate ridica la rangul de virtute.
Aceeasi idee a individualismul arhitectului, a influentei personalitatii sale asupra unui
proiect, este observat in anii 90 si de istoricul Neagu Djuvara: ,,Dar si aici trebuie
subliniata o specificitate a orasului:un individualism feroce. N-ai doua case alaturate care
sa semene una cu alta, casele nu sunt de cele mai multe ori aliniate, una e cu fata la strada,
alaturi, alta e cu latura la strada(cele mai multe), ba si unele puse stramb, parca vrand sa
impunga casa vecinului. Repet : un individualism feroce, ca un fel de dovada plastica a
incapacitatii clasei diriguitoare din veacul trecut de a se supune unei discipline, unei
reguli.
Desi aceste aprecieri sunt realizate in anii 40 si 90 si se adreseaza cu precadere
arhitecturii din tara noastra, putem observa actualitatea acestora, mult mai pregnanta in
prezent, dupa cum concluziona si arhitectul Adrian Mahu in lucrarea sa ,,Dezvoltarea
urbanistica a Bucurestiului(2009).
Pentru a intelege ,,banalitatea de care vorbeste Cantacuzino, ,,respectul si buna
cuviinta fata de cei care au construit inaintea noastra si langa care avem sansa sa
construim
4
si pentru ca rezultatul final, tema insertiei in situri construite protejate, sa fie
abordata cat mai corect, metodic, cu solutia cea mai apropiata de necesitatile zonei de
influenta, ar trebui sa realizam o analiza multicriteriala
5
si o etapizare a elaborarii
studiului.
Avand ca exemplu analizele urbanistice si studiile din domeniul conservarii si
restaurarii, din cadrul facultatii, putem enumera urmatoarele etape definitorii, in cadrul
unui proiect: alegerea imobilului si delimitarea zonei de influenta, studiul pentru stabilirea
abordarii interventiei in zona construita protejata si elaborarea proiectului pe baza
concluziilor analizelor si a regulamentelor. Studiul pentru stabilirea tratarii insertiei
cuprinde analiza zonei de influenta, sinteza cercetarilor si evaluarea datelor, toate acestea
conturand atitudinea admisa fata de zona istorica si propunerea propriu-zisa (strans legata
de elementele cadru ale regulamentului urbanistic arhitectural, tipologie si morfo-
stilistice).
Generalizand, pentru a realiza un studiu asupra unui subiect, trebuie respectati
anumiti pasi. In primul rand se determina contextul (iar in cazul de fata vom trata centrele
istorice ale oraselor) si in al doilea rand, la fel ca in cazul studiilor urbanistice, trebuie
realizate analize pe sit, o sinteza a cercetarilor si o evaluare a datelor. Dupa aceste etape,
concluzia dicteaza atitudine admisa fata de zona istorica prin proiectul in sine. Astfel
diagnosticul amplasamentului, cu punctele tari si punctele slabe, oportunitati si amenintari,
joaca un rol foarte important. Toate acestea, impreuna cu viziunea de ansamblu si
diferitele scenarii si situatii, ajuta la conturarea conceptului de proiectare.

1.2 Argumentul cadrului construit istoric: Importanta sitului si impactul acestuia asupra
insertiei
Observam legatura stransa dintre cadrul construit existent si insertie, raportarea
continua a interventiei si a abordarii tematice la cadrul construit deoarece cu ajutorul
datelor oferite de analiza multicriteriala, proiectul propus va rezolva necesitatile si
problemele rezultate in urma cercetarilor aferente. Astfel pentru a beneficia de o viziune
ampla, cu privire la incadrarea insertiilor contemporane in zone si centre istorice,
remarcam oportunitatea definirii notiunilor de centru istoric si sit istoric.
Arhitectul G. Curinschi Vorona, in cartea sa ,,Centre istorice ale oraselor (pag10)
afirma: ,,Prin centre sau nuclee istorice ale oraselor se inteleg acele zone centrale ale
oraselor, delimitate de repere cu caracter urbanistic, arhitectural sau arheologic, care
includ in interiorul lor vestigii importante pentru istoria urbanismului si a arhitecturii.
Putem concluziona faptul ca centrul istoric se confunda cu partea centrala a orasului, in
cele mai multe cazuri(depinde de modul de expansiune al oraselor) si se diferentiaza de
cadrul construit istoric, datorita amplasarii in oras, dar valorile arhitecturale, urbanistice
si arheologice pot fi la fel de importante, generalizand.
De asemenea, in functie de clasificarea centrelor istorice si de problemele acestora in
prezent, putem remarca tipul de interventie admis, deoarece fiecare insertie este
conditionata de particularitatile contextului existent.




1.3 Raportarea cadrului construit istoric la insertia arhitecturala: Tipologii in raport cu
problemele morfologice

Pentru a enumera problemele actuale ale cadrelor istorice, directorul Fundatiei Pro
Patrimonio, Mioara Lujanschi, le puncteaza corespunzator intr-un articol pentru
,,Observatorul cultural: infrastructura (traficul si starea drumurilor), calitatea traseului
strabatut iluminatul, agresiuni vizuale(arhitectura indoielnica a unor constructii noi),
cladiri cu valoare istorica aflate in stare avansata de degradare(de obicei cele cu regim
juridic incert), lipsa centrelor de interes ce dau viata unei zone, zone destructurate,
probleme legate de salubritate, canalizare, poluare si problema cainilor comunitari.
Problemele siturilor si centrelor istorice au preocupat, de a lungul timpului, mai multi
arhitecti, urbanisti, istorici si sociologi (oameni de cultura in general). Arhitectul Gh.
Curinschi Vorona a tratat in lucrarea sa ,, Centrele istorice ale oraselor'' atat importanta
identificarii problemelor esentiale ale centrelor istorice, cat si stransa legatura cu
interventiile, insertiile ulterioare in cadrul acestora. Problemele centrelor istorice(la fel de
actuale si astazi), in viziunea arhitectului, sunt urmatoarele: in primul rand problema
traficului, care a evoluat o data cu cerintele epocii moderne, iar vechea trama stradala nu a
fost gandita pentru asemenea amploare, in al doilea rand, suprapopularea centrului
(perceput ca centrul de interes al orasului, cu schimburi comerciale si sociale), care a adus
cu sine cladirile parazitare si fara valoare istorica si astfel au scazut standardele, conditiile
de igiena, salubritate si confort nu se pot indeplini, in al treilea rand se remarca problema
utilizarii necorespunzatoare a unor cladiri din punct de vedere functional si economic,
diminuarea expresivitatii siluetei centrului istoric, precum si scaderea calitatii spatiilor
urbanistice, a monumentelor, datorita insertiei unor cladiri lipsite de valoare sau o
restaurare necorespunzatoare a cladirilor vechi.
Arhitectul subliniaza importanta calitatii insertiilor in centrele istorice si faptul ca
interventiile realizate trebuie sa solutioneze toate aspectele necorespunzatoare si prin
proiectul propus, sa contribuie la reabilitarea imaginii zonei. Acesta aminteste despre:
raportul dintre cladirile vechi si cladirile noi construite in cadrul ansamblurilor istorice,
restructurarea, revitalizarea si remodelarea zonelor cu probleme, valorificarea contextului
existent si a spatiilor libere de constructii (din punct de vedere functional si estetic) si
sugereaza, pentru modernizare, valorificare functionala si economica a fondului de cladiri,
sa se realizeze lucrari de demolare(acolo unde este posibil si necesar), aduce in prim-plan
valorificarea si importanta evidentierii siluetei centrului istoric, precum si identificarea
perspectivelor favorabile din interiorul ansamblurilor istorice si promovarea lor.

Un alt exemplu de atitudine fata de reconstruirea si reabilitarea unui centru istoric,
este dat de autorul maghiar Imre Pereny in cartea ,,Town centre renewal''. Acesta imparte
centrele istorice, in functie de starea de degradare a acestora: zone caracterizate printr-o
stare avansata de degradare, constituite din cladiri fara posibilitatea de a fi reparate,
restaurate sau intretinute datorita costurilor mari care nu isi justifica investitia, a doua
categorie ar fi zonele ce contin imobile degradate partial dar care pot fi restaurate,
conservate si intretinute cu costuri care justifica investitia, accesele carosabile desi sunt
problematice, pot fi imbunatatite si zone istorice alcatuite din cladiri cu valoare
arhitecturala, istorica, monumente, constructii deteriorate si constructii aflate in stare
buna, constructii nefunctionale, trama stradala este cea originala, de dimensiuni reduse,
neutilizabila pentru masini. Dupa clasificarea in functie de gradul de conservare si
punctarea problemelor din punct de vedere a functiunii, in perspectiva reconstruirii si
revitalizarii tesutului existent, Imre Pereny aduce in prim-plan urmatoarele solutionari: in
primul rand, integrarea zonei industriale(situate in cele mai multe cazuri aproape de
centrele istorice ale oraselor)prin refunctionalizare sau mutare, in al doilea rand se observa
problema reprezentata de conservarea valorilor, necesitatea extinderii si modernizarii
utilitatilor publice, reanalizarea calitatii si standardelor actuale, in contrast cu cele din
trecut, reconsiderarea retelelor stradale si impartirea lor, rezolvarea problemei locurilor
de parcare, integrarea zonelor vechi in dezvoltarea oraselor, mai multe institutii publice
care sa aiba in vedere protejarea valorilor patrimoniale etc.


1.4 Solutionarea raportului vechi si nou in cadrul construit istoric: Tipologii in raport cu
problemele morfologice

Fiind strans legate de amplasament (in cazul de fata, cadrul construit istoric), insertiile
au rolul de a rezolva majoritatea problemelor contextului existent, prin modul de
interventie adoptat.
Pentru a realiza o clasificare a insertiilor si a tipurilor de interventii, Gh. Curinschi
Vorona evidentiaza: zone construite dens, amplasate in centrul oraselor, fiind alcatuite
dintr-o masa de constructii fara valoare istorica deosebita si propune interventia prin
renuntarea la masa de constructii si inlocuirea lor, progresiva, cu edificii noi, iar
monumentele istorice izolate, sa fie ,,prinse ca elemente component pretioase in cadrul
noilor ansambluri, realizandu-se astfel valorificarea lor sub aspect functional si estetic
6
,
si al doilea tip de centru\cadru construit istoric este cel alcatuit dintr-o mare masa de
cladiri de locuit cu valoare istorica, functionala si estetica si monumente remarcabile, iar in
acest caz, interventia va fi delimitata, minimala, insertiile vor neutre, continuand unitatea
ansamblurilor si constructiile noi vor fi amplasate pe terenuri libere, fara sa agreseze
tesutul existent, sau pot fi construite in afara zonei protejate.
Arhitectul semnaleaza faptul ca ,, solutionarea raporturilor intre vechi si nou, in cadrul
centrelor istorice, ridica probleme dintre cele mai grele si mai delicate
7
, adevarata
provocare fiind ,,includerea unor constructii noi in cadrul centrelor istorice''
8
.
Inainte de a realiza o clasificare a insertiilor, istoricul arhitecturii comparate explica
circumstantelele care pretind necesitatea unei interventii in context urban istoric. In
primul rand datorita demolarilor unor cladiri parazitare, lipsite de valoare, dupa lucrarile
de ananare sau degajare, raman ,,goluri'' in cadrul ansamblului istoric si ,,fara
completarea carora ansamlul urban(piere, strazi) apare stirbit''
9
; de asemenea, se poate
indica ,,golul'' creat de disparitia unor edificii, provocat de cauze naturale (cutremure,
vechime) sau antropice(incendii, distrugerile datorate razboiului), iar necesitatea
construirii de cladiri noi poate surveni din motive ,,functionale, economice sau estetice''
10
.
In cazul remodelarii, reabilitarii si restructurarii zonei istorice, constructiile noi, insertiile
si raportul cantitativ nou-vechi se schimba, ponderea noului va fi mai mare.
Generalizand, se poate construi o singura cladire sau mai multe cladiri izolate, se poate
reconstrui masiv si exista situatii in care este necesara reconstructia intregului centru
istoric:,, in acest caz, se pune problema includerii monumentelor istorice, in cadrul noilor
ansambluri''
11
.
Dupa enumerarea problemelor si trasarea liniilor directoare pentru solutionarea lor,
arhitectul creaza o clasificare a interventiilor in cadrul construit istoric, bazata pe patru
criterii. Primul criteriu :in cazul construirii insertiei pe amplasamentul initial al imobilului
vechi(disparut\demolat) si perceput ca ,,parte componenta a unui ansamblu istoric''
12
, se
poate adopta solutia reproducerii totale, in mod identic a cladirii vechi(exemplu piata
centrului istoric feudal din Varsovia) sau se poate accepta reproducerea identica a
volumului si a fatadelor de la strada, dar alegerea structurii si planimetriei este lasata la
latitudinea arhitectului(exemplul reconstruirii strazii principale Ulica Dluga din Gdansk,
Polonia cu pastrarea aspectului si siluetei cladirilor la strada, ca un ,,paravan'' si
restructurarea functionala si planimetrica).
O alta varianta este cea a insertiei care preia volumul si scara cladirii vechi (alinierea
la strada, preluare de elemente vechi, proportii etc) in mare parte si trateaza planurile in
functie de cerintele actuale, fatadele avand posibilitatea de a fi realizate neutru, integrate
sau pot fi in spiritul epocii; astfel se realizeaza arhitectura noua scoate in evidenta si pune
in valoare , arhitectura veche . De asemenea intalnim tipuri de cladiri care nu reitereaza
arhitectura cladirii pe care o inlocuiesc si care au ,, un contrast izbitor cu intregul context
istoric [..] contraste nefavorabile cu mediul ambiant''
13
.
Al doilea criteriu este reprezentat de construirea unei cladiri noi in cadrul construit
istoric, fara a inlocui o cladire veche sau reluarea unui amplasament. Astfel intalnim tipul
de insertii care ,,imita, mimeaza, arhitectura celorlalte cladiri ale ansamblului
istoric''
14
(atitudine istoricista, criticata pentru neadevar si posibilitatea de a se confunda cu
adevaratele monumente), insertii care se integreaza neutru, ,,arhitectura modesta si de bun
simt''
15
, in armonie cu contextul existent si insertiile care creaza un ,,contrast izbitor cu
caracterul si scara mediului ambiant istoric''
16
(rezultatul este subiectiv).
Al treilea criteriu are in vedere reconstructia totala a unor zone istorice, prin ,,reluarea
la scara ansamblului a cazurilor de inlocuire a unor cladiri izolate.''
17
Si in aceasta
tipologie intalnim constructii care reconstituie fidel cladirile distruse, imobile reconstituite
fidel selectiv(in functie de valoare sau de gradul de degradare), constructii realizate in stilul
celor disparute(fara reproducere totala) si constructiile integral moderne(extrapoland,
insertiile imprumuta aceleasi atribute).
Ultimul criteriu trateaza reconstructia zonelor istorice in care marea masa a
constructiilor sunt lipsite de valoare, iar in aceasta situatie intalnim ,,raportul favorabil
intre nou si vechi''
18
in care se respecta regulile de urbanism, dezvoltarea organica si
sustenabila a orasului, scoaterea in evidenta a monumentelor sau observam un alt tip de
abordare, care nu tine cont de raportul favorabil vechi-nou.

O alta clasificare a insertiilor ar putea fi cea realizata de Leach Neil
19
in lucrarea sa ,,
The anaesthetics of architecture'', acestea fiind percepute ca ,,noi forme de arhiectura [..]
care accepta starea de distrugere a cladirilor si le incorporeaza in estetica lor
20
(punctul de
plecare folosit este exemplul orasului Sarajevo). Astfel arhitectul deosebeste ,,injectia, ca
tip de insertie creatoare de contraste puternice, o contradictie intre vechi si nou, o
constructie care nu pune in valoare tesutul existent si poate fi considerata o cladire
dezvoltata hibrid; ,,crusta reprezinta tipul de insertie neutra, care conserva si protejeaza
identitatea constructiilor adiacente, constituindu-se precum o extensie a acestora,
transmitand mesajul istoric, nu mesajul prezentului; ultimul tip de insertie este
,,cicatricea , calea de mijloc in care se reinterpreteaza si completeaza contextul, acesta din
urma devenind inspiratia constructiei noi: ,, noul si vechiul fuzioneaza[..] ajung la
reconciliere si convietuire
21
.

In lucrarea lui Caciuc Cosmin
22
,,Supra-teoretizarea arhitecturii'' descoperim mai
multe tipuri de abordari, pe care le-au urmat diferiti arhitecti, ingineri, istorici, filosofi sau
critici cu privire la insertiile in cadrul construit istoric; astfel observam mai multe directii
de tratare a subiectului. Prima directie este traditionalismul, reprezentata de ,,ratiunea
clasica si invataturile lui Vitruviu
23
, din care se preiau principii si idei atemporale, dar
care se fondeaza in mare parte pe arhitectura istoricista(ignorarea contextului sau a
analizei de sit, refuzarea ideii de modernitate sau a altei idei inovatoare, fara nuante clasice
etc). Remarcam de asemenea, partizanatul fata de extinderea reconstructiei istorice dincolo
de zona istorica, renuntarea la zonele industriale din cadrul oraselor, sau pastrarea fiecarei
cladiri vechi (in detrimentul evolutiei orasului, indiferent de valoare sau amplasare).
Aceasta abordare nu reprezinta pentru toti adeptii sai o reconstructie in stil si se
subliniaza faptul ca directia traditionalista apare ca reactie impotriva modernismului si a
ideilor sale ce nu tin cont de dezvoltarea organica a orasului, datorita interventiilor care
minimalizeaza sau distrug importanta zonei istorice.
Atitudinea enuntata mai sus are foarte multi critici, dintre care arhitectul Neil Leach:
,,intr-o epoca in care modelele sunt deseori dominate de imagini retro, chiar si
reproducerea fie ca este vorba de mobila, haine sau arhitectura trebuie sa fie privita in
context. Asa ca distinctia dintre reproducerea autentica si pastisa postmodernista a retro-
ului incepe sa se estompeze. Tocmai cu incarcatura lor de neautenticitate trebuie sa se lupte
cel mai tare referirile asa-zise 'autentice' la trecut, in timp ce isi revendica autoritatea- in
mod paradoxal-chiar in aceasta autenticitate.''
24

La fel si contextualistii considera directia traditionalista neautentica si creatoare de
confuzii, deoarece cu dificultate se poate identifica cladirea veche, impreuna cu simbolul,
incarcatura sa istorica si constructia noua, imitatia, pastisa.
In cadrul lucrarii ,,Timpul monumentului istoric'', arhitectul Kazmer Kovacs isi
exprima opinia fata de ideea traditionalista, de a exinde centrul istoric :,,Tendinta de a
ingloba in domeniul patrimonial orice artefact, care nu se fabrica, indica fara indoiala
sfarsitul previzibil al monumentului istoric, asa cum il intelegem astazi''.
A doua directie de abordare a constructiilor in cadrul construit istoric este cea
reprezentata de integrarea pe baza analizei contextului. Aceasta abordare considerata de
Caciuc Cosmin puntea de legatura dintre ideile traditionaliste si cele moderne, se bazeaza
pe analizarea contextului, concluziile rezultate dictand masurile de integrare; integrarea
neutra este interventia cea mai apreciata de contextualisti, prin armonia creata intre vechi
si nou, reinterpretarea elementelor tesutului, prin simplificarea elementelor istorice si
reiterarea lor.
Ultima directie enuntata este cea inovativa, exponentii sai fiind adeptii arhitecturii
deconstructiviste(denumiti si anti-contextualistii; deconstructivismul este ilustrat teoretic
de filosoful francez Jacques Derrida
25
).
Remarcam ,,cinci forme de scriere''
26
, o teoretizare a abordarii privind incadrarea
constructiilor in context, realizata de Jaques Derrida: forma moderna (opusa celei
traditionale), care neaga trecutul cu vehementa, condamna solutiile adoptate si sustine
suprematia noului fata de vechi, forma late-moderna critica anumite aspecte ale trecutului,
le modifica si corecteaza, dar delimitarea dintre acestea este clara, pentru a aduce
completari ulterior, forma postmodernista ludica sau semantica este perceputa prin prisma
reinterpretarii si distorsionarii semnificatiilor contextului, subliniaza si ironizeaza aspecte
ce tin de viziunea istorica, exprimand un amalgam de forme si idei, fara a patrunde in
esenta semnificatiilor(imaginea si senzatiile induse prin obiectul arhitectural, primeaza).
Filosoful continua cu ,,forma de scriere traditionalista, ce sustine suprematia
vechiului fata de nou, negand orice alta varianta si fiind reprezentata de reconstructie si
pastisa, iar ultima forma este cea poststructuralista, care critica forma late-moderna,
considerand-o incompleta, improbabila si fara ,,repere complexe actuale'' pentru a putea
crea o cale de mijloc, intre vechi si nou, istorie si contemporaneitate.

O alta clasificare a insertiilor pertinenta este cea realizata de Prof. univ. dr. arh. Sandu
Anca, in cadrul notelor de curs din ,,Doctrine i curente moderne(2012). Astfel cele trei
tipuri de insertii adoptate in centre istorice sunt: insertia discreta, neutra, care se
incadreaza perfect in spatiul existent, conferind o continuitate si coerenta zonei istorice
(aceasta se raporteaza mereu la contextul existent\nu constructia in stil), o cale de mijloc ar
putea fi constituita de dialogul de la egal la egal al insertiei cu mediul construit\natural si
ultimul tip de insertie este aceea care domina situl, contrazice\neaga contextul si
contrasteaza cu imprejurimile (poate fi interpretata aceasta metoda, in unele cazuri, si ca
armonie prin contrast, fiecare cladire atat cea veche ,cat si cea noua se diferenteaza
separat, fiind entitati diferite, se subliniaza diferenta acuta dintre trecut si prezent,
afirmarea prezentului, dar aici exista riscul ca personalitatea\amprenta arhitectului sa
subordoneze necesitatile zonei istorice, sa aboleasca importanta acesteia, in loc sa o
valorifice).
Dupa cum am putut observa si in cazul clasificarii lui Gh. Curinschi Vorona, exista
varianta de constructii integrate in cadrul construit istoric, care pastreaza fatada
restaurata sau construita in stil in partea dinspre strada, iar planimetria se realizeaza in
functie de functiune. Prof. dr. arh Hanna Derer aduce in discutie in cadrul lucrarii ,,Un
altfel de istorie. Valente culturale ale patrimoniului construit''
27
, problema constructiilor
care nu mai pot fi salvate, datorita starii avansate de degradare si denumeste acest tip de
abordare a reconstructiei imobilului ,,ruina modesta''; solutia este utilizata pentru a salva
monumentele sau ansamblurile de monumente aflate in ruina, dar la fel ca in cazul altor
tipuri de interventii, societatea contemporana inca nu le-a asimilat, nu le-a acceptat.

1.5 Concluzii: Incursiune in problematica insertiilor

Un aspect important in tratarea insertiilor in cadrul istoric construit consta in ,,a gasi
un echilibru intre pastrarea valorilor istorico-arhitecturale si urbanistice, marturii ale
trecutului, si transformarile a caror nevoie se face simtita in vederea includerii centrelor
istorice in circuitul vietii contemporane, iata esenta masurilor speciale ce trebuie luate in
cadrul sistematizarii centrelor istorice.''
28

Arhitectul Curinschi Vorona prezinta posibilele tipuri de insertie in centrul istoric:
reiterarea constructiei vechi (atitudine istoricista), al doilea tip de interventie consta in
reinterpretarea arhitecturii vechi, a fondului construit si neconstruit, a treia modalitate
este interventia neutra si ultima este reprezentata de arhitectura subordonata
monumentului istoric, dar care,,redacteaza'' concepte noi, cu personalitate.
Cu privire la tipul de insertie care nu tine cont de analiza sitului, interventia
indiferenta, Cosmin Caciuc semnaleaza observatia lui Andrew Benjamin ,,O eliberare
absoluta de traditie este imposibila''. Aceeasi idee este reiterata de Kovacs Kazmer
lucrarea sa ,,Timpul monumentului istoric'': pentru ,,a dobandi incarcatura semantica
specifica[..], constructiile noi necesita referinta trecutului.''
Armonia dintre constructia noua si fondul istoric, poate fi realizata printr-o abordare
,,modesta, echilibrata, cu o arhitectura de bun simt: ,,e bine ca un arhitect sa aiba curajul
sa fie banal. Banalitatea nascuta din renuntarea unor manii ornamentale si tafnele
temperamentale se poate altfel ridica la rangul de virtute.''
29



Prin insertii in cadre istorice poate fi realizata o armonie a spatiului din punct de vedere
temporal, putem sa oferim utilizatorului oportunitatea de a fi conectat la constiinta
trecutului, de a experimenta prezentul si de a privi spre viitor.
Operarea intr-un sit dificil, cu caracter puternic, care a suferit mutatii urbane, sau care
prezinta alteratii ale fondului construit poate avea doua consecinte: Poate sa accentueze
efectele negative prin incarcarea spatiului cu inca o piesa sau poate sa rezolve deficientele
sitului si in unele cazuri sa devina elementul coagulant al zonei
-reinterpretarea formelor si a configuratiei spatiale

Integrare si reinterpretare a contextului(insertia neutra-interpretare stearsa a
caracteristicilor tipologice,morfologice si topologice, nu obstructioneaza contextul, dar in
acelasi tmp este perceputa ca o interventie noua)

Insertia contrastanta
-respecta elementele contextuale si se remarca prin sublinierea cat mai puternica a
diferentei dintre nou vechi

Arhitectura semnal\manifest
-deriva din abordarea contrastanta
-element principal in cadrul vizual istoric
-punctul de pornire pentru reanimarea zonei

Insertia inversa
adaptarea cladirii vechi la cea noua
Insertia colaj
tehnica particulara in situri istorice
cladiri istorice, simbol in stare avansata de degradare in care anvelopanta este unicul
element ramas, astfel se pastreaza carcasa pt constructia noua, pentru a pastra vie aceasta
imagine
o incercare de defiIn cazul de fata vom trata insertiile in centrele istorice ale oraselor. Fiind
un subiect amplu si cu multe directii de urmat, subiectivitate etc, vom propune unele
scenari
am constientizat conditiile nesatisfacatoare actuale, am identificat factorii care le produc si in
ultimul rand, am planificat interventiile ce ar putea influenta in mod pozitiv factorii identificati.


II. Studiu de caz: Centrul istoric al orasului Iasi(zona strazii Alexandru
Lapusneanu)


Argument
Particularitati ale sitului
Probleme actuale ale centrului istoric
Relatia dintre disertatie si tema de diploma
Concluzii




III. Abordari punctuale: Studii de caz

Mentionez faptul ca exemplele contemporane de integrare in sit istoric, ajuta la
comparatia principiilor predecesorilor si actualitatea acestora.

Pentru a motiva cele trei tipuri de insertii am ales trei arhitecti diferiti : Norman Foster (ca
exemplu de arhitectura integrata in spatiul existent, proiect de birouri situat pe strada nr 10
Gresham, din Londra, Anglia-2003 ), Frank Gehry (DZ Bank- Berlin, Germania), Ieoh Ming Pei
(cu renovarea Muzeului de la Luvru, 1988- un exemplu de dialog al arhitecturii noi cu arhitectura
veche, de la egal la egal), Jose Rafael Moneo(Plaza Cardenal Belluga,Murcia , Spania), Zaha
Hadid(deconstructivism- Antwerp, Belgia) si Daniel Libeskind(reprezentativ
pentru deconstructivism, negarea contextului; Royal Ontario Museum, Toronto, Canada-2007).
Impartasesc afirmatia dumneavoastra de la curs, aceea ca singura atitudine inadmisibila este
ignorarea mediului existent. Nu trebuie reiterata istoria, trebuie acceptata diversitatea si
promovata adecvarea, iar proiectele arhitectului Norman Foster poseda aceste caracteristici.
Cladirea de birouri situata in Londra (Gresham Street, 2003 finalizata), face parte dintr-o zona
istorica, cu un tesut stradal medieval, cladiri cu inaltimi relativ joase, in apropierea a doua cladiri
importante ale secolului XIX, Wax Chandlers Hall si Goldsmiths Hall; este o zona sensibila,
conservatoare, riguroasa care impune anumite restrictii, iar arhitectii care au lucrat la acest
proiect au avut de imbinat cerintele comerciale, nevoia de flexibilitate si respectul fata de tesutul
existent si materialele traditionale. Relatia dintre interior si exterior este sincera, lumina patrunde
foarte usor datorita spatiilor vitrate generoase si a atriumului central interior. Observam in studiul
fatadei, preluarea inaltimii de etaj a parterului cladirilor invecinate, o linie clara, curata, sigura
creioneaza registrul parterului; la nivelul ochiului, percepem sublinierea orizontalitatii, preluata
de la cladirea invecinata si ruperea monotoniei prin ancorarea vizuala a dominantei verticale de
spatiul construit existent, reprezentata prin turnul care adaposteste scara .
La fel si in cazul insertiilor in centrul istoric, principiile de compozitie raman aceleasi,
conceptele firmitas, utilitas si venustas, guverneaza orice cladire, doar timpul trece, iar toate
acestea evolueaza, pastrandu-si acelasi fundament. Istoria nu trebuie negata, ea trebuie
continuata dar nu reiterata, trebuie continuata firesc, urmand cursul sau.
Frank Gehry
Renovarea Muzeului de la Luvru, a fost un subiect foarte dezbatut si aceasta abordare a
arhitectului Ieoh Ming Pei, poate constitui o cale de mijloc intre interventia discreta, neutra si cea
de dominare a sitului, negarea si contrazicerea sa. Arhitectul a fost constient de importanta
istorica a Luvrului pentru patrimoniul cultural national si international, a studiat diferite
posibilitati, s-a documentat la diferite muzee, s-a gandit la dezvoltarea proiectului in viitor si a
ales sa realizeze o intrare in muzeu care sa lege cele trei cladiri istorice, un acces simbol
(piramida- forma geometrica ce simbolizeaza perfectiunea, maretia, importanta; alegerea acestei
forme a fost motivata si de acoperisurile fatetate ale cladirilor inconjuratoare si de faptul ca
permite o mai buna iluminare a spatiilor din interior; apa-alt element ce simbolizeaza tranzitia,
renasterea, schimbarea) si o minune a tehnicii (prin structura din metal). Remarcam de asemenea
transparenta piramidei, care desi la prima vedere produce un impact vizual puternic (datorita
marimii), transparenta subliniaza relatia dintre arhitectura noua si contextul istoric: o
reinterpretare\reinventare\modernizare a intelegerii conceptului de valoare de patrimoniu, in
aceasta era informationala.
Moneo
Zaha Hadid
In cazul ultimului tip de insertie, Daniel Libeskind creaza cladiri guvernate de principii
personale bine definite, cladiri manifest, repere, adevarate simboluri pentru zona in care sunt
proiectate. Muzeul Royal din Toronto, Canada, finalizat in anul 2007, poseda aceasta amprenta
puternica a creatorului (recunoastem liniile frante, simbolistica, folosirea acestora in proiectele
anterioare, materialele, senzatiile pe care ti le creaza astfel de forme si spatii). Trecerea de la
arhitectura veche la cea noua se realizeaza brusc, aproape brutal. O astfel de arhitectura poate fi
acceptata intr-un context in care lipsesc reperele, intr-o zona in care se doreste manifestarea unui
ideal, programele ,,imbracate de aceasta structura joaca din nou un rol foarte important.
Fiecare curent sau tendinta\directie a avut precursorii sai, vizionarii si cei care s-au afirmat (mai
tarziu sau mai devreme), dar astazi observam dorinta de a evolua, cu orice pret, cat mai repede si
subordonarea contextului istoric (poate nu in acest exemplu, cat in altele de la noi din tara, in
care cladirile de patrimoniu sunt lasate sa se darame, pentru a face loc rechinilor imobiliari sau
exemple in care aceasta putina istorie cat ne-a mai ramas este umbrita de cladiri noi, dar fara
valoare arhitecturala) .
Concluzii:


??????In cadrul acestei lucrari am punctat mai multe variante\directii, motivand alegerea
temei pentru diploma, precum si tratarea\abordarea acesteia, in functie de mai multe repere
referitoare la context (conexiuni cu trecutul, memoria locului, valorificarea elementelor
existente), repere istorice, culturale, sociale sau exemple ale unor arhitecti cunoscuti, de
integrare in sit (mentalitatea si concluziile lor).
As dori sa amintesc faptul ca japonezii au preluat unele elemente din traditia lor si le-au
transpus in arhitectura moderna, si-au creat astfel un stil specific tarii lor (Tadao Ando, Kenzo
Tange- simplitate, simbolism, utilizarea elementelor naturale, comuniunea cu natura, respectul
fata de traditie etc). Consider ca dupa un studiu amanuntit al culturii romanesti, al curentelor si
influentelor, se pot gasi elemente comune si am putea sa creem un stil propriu ; poate pornind de
la neoromanesc, sau de la simplele case specifice fiecarei zone a tarii (de exemplu, arhitectul
Radu Teaca a marturisit ca a incercat sa insereze in proiectele sale motivul portii- subliniata prin
portile maramuresene, motivul prispei, al fantanii aflate in orice gospodarie- a facut aceste
afirmatii in cadrul unei sedinte de comunicari , cu ocazia evenimentului dedicate Zilelor
Facultatii de arhitectura ,,Spiru Haret).

Recunosc ca ma pasioneaza aceasta tema, a insertiilor intr-un spatiu istoric, datorita
proiectelor de la facultate (restaurare, reconversie si insertie) si am incercat in cadrul proiectelor
sa folosesc initial integrarea prin contraste puternice (m-am inspirat din lucrarile arhitectei Zaha
Hadid) si integrarea de mijloc (am tinut cont de context , dar mi-am dorit sa am si un impact
vizual). Dupa o aprofundare si documentare sistematica, numeroase discutii la atelier (pro si
contra), am reusit sa imi raspund la intrebarile care imi creau o stare de nesiguranta (care este
solutia cea mai buna, din punct de vedere arhitectural, functional, estetic, etic, ce senzatii si trairi
provoc prin alegerea mea, tratarea interiorului in raport cu exterioruletc) si am ajuns la concluzia,
ca cea mai buna ,,metoda(daca o pot numi astfel) este cea pe care o dicteaza cadrul existent:
doar daca studiezi imprejurimile, istoria locului, traditia, necesitatile zonei sit e raportezi mereu
la vecinatati poti aduce o evolutie fireasca, sustenabila, fezabila.


Bibliografie

ARNOTH Adam\New architecture in historic context\2005
Brent C.B.\ Architecture in context, fitting new build with old\1980
BRUNETTI Fabrizio\Lineamenti di storia dellarchitettura contemporanea\Ed. Le Monnier\1980
CACIUC Cosmin\ Supra-teoretizarea arhitecturii\Editura Paideia\Bucuresti\2007
CANTACUZINO G.M.\Despre o estetica a reconstructiei\Editura Paideia\Bucuresti\2001
CAMBERT May\Top young European architects\Ed. Atrium Group\Spania\2005
CERVER Asensio Francisco\ The world of contemporary architecture\ Ed. H. F. Ullmann\
China\2003
CHOAY FRANCOISE\ Alegoria Patrimoniului\ Editura Simetria\Bucuresti\1998
CREANGA Emil\Arhitectura si comunicare\ Editura Fundatiei "Romnia de Mine"\ 2003
CURINSCHI VORONA Gheorghe\ Arhitectura, urbanism, restaurare\Editura
Tehnica\Bucuresti\1996
CURINSCHI VORONA Gheorghe\ Centrele istorice ale oraselor\editura Tehnica\
Bucuresti\1967
DERER Hanna\ Un alt fel de istorie. Valene culturale ale patrimoniului construit\ Editura
Universitara ,,Ion Mincu\Bucuresti\2007
GAENSSLER Michael\New building in old settings\1978
LEACH Neil\ Anestetica. Arhitectura ca anestezic\editura Paideia\Bucuresti\1999
LEACH Neil\Camuflaj\Bucuresti\Editura Paideia\2009
LEACH Neil\Uitati de Heidegger\Editura Pandeia\Bucuresti\2006
LAZARESCU Cezar\Urbanismul in Romania\Editura Tehnica\Bucuresti\1977
LYNCH Kevin\The image of the city\Editura MIT Press\1960
KOOLHAAS Rem\The city: Construction, Re-construction, De-construction in Schwarz,
Ullrich, Risiko Stadt? Perspektiven der Urbanitat, Hamburg: Deutscher Architektentag\1994
KOVACS Kazmer\Modernitatea patrimoniului construit\ in revista Arhitectura nr 23\2004
KOVACS Kazmer\ Timpul monumentului istoric\ Editura Paideia\Bucuresti\2003
MAHU Adrian\Bucuresti 550. Dezvoltarea urbanistica a Bucurestiului\Editura Fundatiei
Romania de Maine\Bucuresti\2009
MITICAN Ion\ Strada Lapusneanu de altadata-plimbare nostalgica\ Ed.Tehnopress\ Iasi\ 2004
MURDOCK James \Beauty and the book. Libraries in the digital age raise question about the
place of books\Architectural record, nr 03, 2011, pag 57-101
NEMTEANU Ruxandra\Note de curs, Teoria monumentului, USH\ 2007-2012
NORBERG-SHULZ Christian\ The phenomenon of place\ Editura Kate Nesbitt\2008
NORWICH J.J.\The World Altas of Architecture\Ed.Chancellar Press\ Londra\1998
PERENYI Imre\Town centres: Planning and renewal\Budapesta\1973
RADULESCU D.\Arhitectura centrelor culturale moderne\ Ed. Tehnica\Bucuresti\ 1996
ROGERS Stirk Harbour+Partners Limited\Richard Rogers+Architects From the house to the
city\ Ed. Fiell\2010
Renovation. Addition. Adaptation\ Architectural record, nr 02, 2013, pag 71-137
TOMASEVSCHI Sandu Anca\ Concept si conceptii arhitecturale-programe\ Editura Fundatiei
Romania de Maine\Bucuresti\2011
UFFLEN Chris\ Malls& Departament stores\ Ed. Braun\ Germania\2009
ZUMTHOR Peter\Thinking architecture\Ed. Birkhauser\Germania\2005
http://arhitectura-1906.ro/2012/10/pietele-publice-iesene-factor-structurant-al-spatiului-urban/
file:///C:/Users/mihas/Downloads/2973-4229-1-PB.pdf
http://it.scribd.com/doc/25888310/Teoria-Arhitecturii-I-prof-Emil-Creanga
http://i-rep.emu.edu.tr:8080/jspui/bitstream/11129/348/1/Cizgen.pdf
http://interactive.usc.edu/blog-old/wp-content/uploads/2010/08/Image_of_the_City.pdf
http://www.observatorcultural.ro/Lipscanii-un-segment-semnificativ-de-istorie-a-Bucurestiului.-
Interviu-cu-Mioara-Lujanschi*articleID_13225-articles_details.html
http://www.simpara.ro/ara3/a3_02_04.htm
Lucrari ale arhitectului Nicolae Porumbescu
Muzeul de literatura romana Iasi\ tiparit la I.P. Iasi\1989
Colectia personala a anticarului I.D. Grumazescu, Iasi
Note de curs din anul 1 anul 6, materii: istoria arhitecturii, teoria arhitecturii; colocvii\sesiuni
de comunicare; reviste : Arhitectura, Zeppelin, Igloo, Domus