Disertatie - Asandei Corina - Anul VI (2011-2017)

REVITALIZARE URBANA.
industrii creative
Facultatea de arhitectura ‘G.M. Cantacuzino, Iasi
Tema de disertatie
Revitalizarea urbana.
Industriile creative
Indrumaror: Absolvent:
Conf.dr.arh. Mihai Driscu Stud.arh. Asandei Corina

Cuprins:
Preambul………………………………………………………………………………..………7
Introducere
Argument………………………………………………………………………....9
Scopul lucrarii………………………………………………………………. .....10
PARTEA I - INDUSTRIILE CREATIVE
1. Abordarea teoretica
1.1 Concept si evolutie………………………………………….…..12
1.2 Ce este creativitatea…………………………………………....15
1.3 Industrii culturale vs. industrii creative………………..………17
2. Arhitectura in industriile creative

2.1 Arhitectura creativa ………………………………………….…18
2.1.1 Shenye TaiRan Building Shenzen, China …………19
2.1.2 Queensland, Australia……………………………… ...21
2.2 Orasele creative………………………………………………...24
2.2.1 Soutern Island of creativity, Chengdu, China…… ....26
2.2.2 Barking, Londra, Anglia……………………………….28
PARTEA A II-A - REVITALIZAREA PRIN ARHITECTURA
1. Conceptul de revitalizare………………………………………………40
2. Revitalizarea in arhitectura………………………………………. …..40

2.1 Cladiri civile………………………………………………….…41
2.2 Cladiri industriale………………………………………………43
3. Revitalizarea urbana………………………………………...………....45
3.1 Emscher park, Ruhr,Germania…………………......45
4. Revitalizarea urbana necontrolata…………………………...……...50
4.1 Ordos City, China………………………....................50
PARTEA A III-A - MODELE URBANE
1. Regenerare urbana…………………………………………………..…54
1.1 Docks Land, Londra, Anglia……………………….54
2. Reabilitare urbana………………………………………………….......58
2.1 Tate Modern, Londra, Anglia………………………58
3. Restructuare urbana……………………………………………....…...60
3.1 Montparnasse, Paris, Franta……………………….
Concluzii………………………………………………………….……………………………64
Bimliografie..................................................................................................................65 5
6
"Arhitectura, dintre toate artele, este cea care misca cel mai lent, dar cel mai sigur,
sufletul."
Ernest Dimnet
PREAMBUL
Industrializarea actuală tinde spre o nouă formă bazată pe creativitate și pe

cunoștere, ca un nou mijloc de expresie, materializată prin termenul de industrii
creative. Conceptul de industrii creative a apărut pe fondul nevoii societății de a
evolua, și de a-și face cunoscută nevoia de schimbare.
Activitățile cultural-creative sunt noua direcție în dezvoltarea orașelor, atât

pentru îmbunătățirea imaginii urbane, cât și pentru creșterea economică și implicit a
nivelului de trai.
În sprijinul evoluției prin industriile creative, au apărut noi modele urbane care
se răstrâng sub conceptul de revitalizare urbană. Această nouă direcție este una
dintre preocupările cheie ale societății contemporane și ale urbanismului.
Prin revitalizare urbană înțelegem totalitatea manifestărilor de natură urbană
precum regenerarea, reabilitarea, restructurarea, acțiuni prin care se readuc la viață
situri dintr-un oraș, obiecte de arhitectură, zone industriale, sau sunt create unele noi.
Cuvinte cheie: industrii creative, model urban, revitalizare urbana.

7
8
"Culoarea in unele locuri are marea valoare de a face contururi si planuri
structurale ce par a fi mai energetice. " -Antonio Gaudi
INTRODUCERE
Societatea actulă tranzitează spre noi forme de dezvoltare, acestea fiind tip sau
funcțiile sociale. Asistăm la crearea unei noi direcții de dezvoltare fundamentală pentru
oraș, o nouă gândire, o interpretare diferită și noi ipoteze de proiectare pentru viitoare
obiective, sau a unora existente.
Economia culturală sau simbolică, influențează peisajul urban contemporan. Noua

structură este rezultatul interacțiunii indirecte între factorii decizionali, facilitată de
mijloacele moderne de comunicare, iar granițele organizaționale dar și cele fizice devin
flexibile. Proiectele actuale de schimbare a imaginii urbane sunt descrise sub termenul
de revitalizare urbană, dar cuprind mai multe acțiuni care pot fi inițiate pentru un
rezultat favorabil: regenerare, reabilitare, restructurare, etc.
1.ARGUMENT
În lucrarea de față mi-am ales tema ‘Revitalizare. Industrii creative’, pentru a

studia direcțiile în care evolueaza arhitectura prin prisma economiei și a societăților
avansate din lume. Dezvoltarea economică este și a fost mereu in actualitate, iar
înțelegerea fenomenului m-ar face să găsesc motivații și soluții pentru societatea din
care provin. Arhitectura este unul din principalele instrumente care influențeaza viața
unui oraș, prin revitalizarea urbană obținandu-se un spațiu atractiv și implicit o creștere
economică.
În partea I a lucrării voi aborda problematica industriilor creative și implicațiile

acestora în mediul urban:
- Ce reprezintă conceptul de industrii creative?
- Ce reprezintă creativitatea în industriile creative?
- Care este diferența între industriile culturale și industriile creative?
- Ce rol are arhitectura în acest tip de industrie?
- Ce sunt orașele creative?
În cea de-a doua parte voi face o analiză a noilor modele urbane care se practică în
arhitectură.
- Ce reprezintă modelul de regenerare urbană?
- Ce reprezintă modelul de reabilitare urbană?
- Ce reprezintă modelul de restructurare urbană?
9
În cuprinsul celei de-a treia parte voi detalia conceptul de revitalizare prin arhitectura.
- Ce reprezintă conceptul de revitalizare și importanța acestuia pentru oraș?
- Ce rol are revitalizarea în arhitectură? Ce reprezintă fenomenul pentru clădirile civile și
pentru clădirile industriale?
- Ce este revitalizarea urbană, și cum se manifestă?
- Cum apare fenomenul de revitalizare urbană necontrolată?
SCOPUL LUCRĂRII
În scopul înțelegerii direcțiilor de evoluție și a motoarelor care ajută la

propagarea dezvoltării economice și nu numai prin arhitectură, voi analiza câteva
exemple de proiecte de arhitectură și urbanism din diferite zone, cu caracteristici și
motivații diferite.
Pentru industriile creative am ales clădirea Shenye TaiRan din Shenzen, China, și
cladirea Queensland, Australia, două construcții diferite ca stil arhitectural, ca
amplasament și cultură, dar cu aceleași motivații, și anume, dezvoltarea
industriilor creative. Pentru orașele creative, unde se vrea adoptarea industriilor
creative, am ales un cartier din Londra, care s-a dezvoltat ca o inserție într-un sit
istoric, având o arhitectura futuristă, colorată, și un cartier din Chengdu, aflat la
stadiul de implementare, promovare, cu o arhitectură dinamică, pe un teren
înclinat.
Ca exemplu de revitalizare am analizat o fostă zonă cu clădiri industriale, Emscher
park, Ruhr, Germania, în prezent unul din cele mai frumoase parcuri industriale, și
galerie de artă. Pentru exemplul de revitalizare urbană necontrolată , mi s-a parut cel mai
potrivit un nou cartier din Ordos, China, în care s-a investit foarte mult, dar proiectul nu a
mai fost terminat, cu o arhitectura futuristă dar nu este atractiv, fiind la nivelul de oraș
fantomă.
Pentru modelul regenerare urbană voi analiza Docksland, Londra, pentru ca se
observa evoluția de la un teren mlăștinos, la un cartier impunător cu clădiri înalte.
Modelul de reabilitare urbană il voi ilustra prin Tate Museum, Londra, o fostă clădire
industrială, care a fost extins ca muzeu, în ziua de azi gazduiește unul din cele mai
frumoase spații. La restructurare urbană am ales un model din Paris, Montparnasse.
La finalul lucrării îmi voi exprima opinia despre noile direcții de dezvoltare, și impactul
lor asupra economiei și a societății. 10
11
"Culoarea in unele locuri are marea valoare de a face
contururi si planuri structurale ce par a fi mai energetice. " -Antonio Gaudi
PARTEA I - INDUSTRIILE CREATIVE
1. ABORDAREA TEORETICA
1.1 Concept si evolutie
Conceptul de industrie creativă a apărut odată cu tranziția orașelor către

postmodernism și către postindustrialism, definind activățile precum arhitectura,
arta, designul, publicitatea, informația, etc., produc noi forme de dezvoltare.
Această ramură a industriei a devenit de interes pentru evoluția orașelor, unii

ideologi sugerând că “creativitatea umană este resursa economică ultimă” (R.
Florida, 2002), și că “industriile secolului douăzeci și unu vor depinde din ce în ce
mai mult de generarea de cunoștințe prin creativitate și inovație (Landry &
Bianchini, 1995), "valorificarea creativității aduce cu el potențialul de a crea noi
bogății, cultivarea talentului local și generarea de capital creativ, dezvoltarea de
noi piețe de export, efecte multiplicatoare semnificative în întreaga economie
extinsă, utilizarea tehnologiilor de comunicare a informației și a competitivității
într-o economie din ce în ce mai globală " (Cunningham și colab. ,2009).
Industriile creative după alți ideologi, reprezintă un segment al economiei

bazate pe cunoaștere și informație (Caves, 2000).
Identificăm o terminologie distinctă prin care este denumit acest tip nou de
industrie precum:
Economie creativă (Howkins, 2001);
Industrii culturale (Howkins, 2002);
Recent apar termeni precum economia portocalie în America Latină.
Economia creativă a lui Howkins, cuprinde mai multe domenii de activitate
printre care arhitectura, arta, meșteșugurile, designul, publicitatea, etc.
În contextul economiei actuale, la nivel internațional, în țările mai
dezvoltate, se manifestă o legătură din ce în ce mai strânsă între cultură şi
prosperitate, între creativitate şi dezvoltare. Activităţile culturale şi regenerare
urbană, însă există, în subsidiar. Apar implicaţii de ordin social şi demografic ale
economiei creative şi culturale, care se manifestă în cadrul orașului. Noile
activități de natură culturală, socială și economică evoluează spre fenomenul de
regenerare urbană. Pe parcursul ultimilor ani, societatea a fost martoră la
dezvoltarea clasei creative, dar și la apariția unor evenimente negative și de
amploare cu repercursiuni de durată, precum bula internetului, atacurile teroriste
din marile orașe, criza economică si criza politică.
12
PARTEA I - INDUSTRIILE creative
Pe fondul situației tensionate economic și politic, clasa creativă a rezistat și s-a consolidat
în permanență, încât se poate vorbi în prezent despre existenţa unei noi clase sociale, societatea
creativă. Clasele creative au atribute identitare, specifice, și ar trebui să fie caracterizate de
flexibilitate și adaptibilitate, fiind eliminate granițele dintre timpul liber și muncă. Oamenii
creativi sunt indispensabili economiei creative și a evoluției orașelor creative (R. Florida, 2012).
Industria creativă are ca fundament ideea că procesul creativ este necesar pentru inovare,
dar inovația este cea mai importantă în maximizarea potențialului economic al unui oraș.
Dezvoltarea de la creativitate la inovare implică evaluarea, fenomen care nu face parte din
procesul de creație. Evaluarea denotă sustenabilitatea, rentabilitatea și popularitatea unei idei.
Arta, divertismentul, cercetarea și stiința sunt elementele cetrale în domeniul creativ.

În lucrarea de față o să aprofundez cercetarile despre economia creativă în arhitectură și
implicațiile acesteia în dezvoltarea individului și a societății, din punct de vedere arhitectural și
urbanistic. Trebuie să înțelegem implicațiile arhitecturii în economie și rolul acesteia în viața
orașului.
Preocuparea arhitecturii nu este numai de a realiza, ci și de a concepe principii, intenții și

direcții. În arhitectură este primordială relația cu natura, cultura, societatea și tehnologia.
Inovația în arhitectură, pe lângă concept, design și dimensiunea funcțională, constă și în
sustenabilitate și rentabilitate. Arhitectura este în strânsă legătură cu inovația tehnologică,
culturală, socială și intelectuală, fiind un domeniu complex care participă activ în industriile
creative.
Arhitectura ca industrie creativă, este ilustrată de muzee, teatre, filarmonici, centre

culturale, centre sportive, etc., și unește sub fațada acestora inovația, tehnica, cultura, socialul,
arta și natura, pentru o creație deplină.
14
"Arhitectura inseamna inventie." Oscar Niemeyer
1.2 Ce este creativitatea?

Există o definiție extensivă pentru creativitate, schițată din psihologie și din estetică.
Creativitatea a fost analizată în conexiune cu motivația și personalitatea individuală, dar și cu
educația și experiențele formative. Unii teoreticieni precum Mihaly Czikszentmihalyi au
considerat că fenomenul creației ține de experiența momentului de inspirație, alții precum
psihologul american Howard Gardner, consideră creația ca fiind legată de voință.
Cele mai multe teorii se bazează pe rădăcinile etimologice ale cuvântului, fiind vorba
despre a genera, a inventa o existență, manipulând imagini. Creativitatea autentică implică
gândirea unei probleme din faza incipientă cu principii noi, experimente, originalitate,
neconvenționalitate. Conceptul de creativitate este unul modernist, ilustrând continuitatea,
inovația, progresul.
Fiecare perioadă din istorie este definită de propria identitate creativă. Impactul erei
industriale a impus societății valorificarea creativității în domenii mai tehnice, a inginerilor și
oamenilor de știință. Din acest motiv, se simte necesitatea elaborării unui alt tip de creativitate,
inovator, prin care să se perceapă mai mult. Este nevoie de o formă de creativitate care să
conecteze, să sintetizeze și să înțeleagă diferitele sfere ale vieții, și să le facă sustenabile.
Creația este despre a permite un flux liber de idei și de a le lega de reguli, gramatică și de
realitate. Există o distincție și între inteligență și creativitate. Inteligența este acea abilitate de a
percepe și de a înțelege, de a analiza, este “potentialul mental”(Bono), în schimb, creativitatea
este acel motor care generează, care schimbă concepte și percepții.
În ultimul timp este urmărită încercarea de conectare a inteligenței cu creativitatea pentru un
concept nou, invator care poate ajunge la un
rezultat pozitiv.
Ce este creativitatea? 15
-creativitatea este inovație în orice domeniu de referință
Termenii creativitate și inovație sunt adesea folosiți cu același sens, dar ei au sensuri
distincte. „Creativitatea este procesul de gândire divergent care generează idei și este
neevaluativ; în schimb, inovarea este un proces convergent care se referă la selecția și punerea
în aplicare a ideilor " (Andy Burnett). Cu alte cuvinte, creativitatea este proces prin care se
produc noi idei, în timp ce inovația este procesul prin care aceste idei sunt implementate. Un
oraș poate fi creativ, dar nu poate fi analitic, evaluativ și capabil de a dezvolta soluții inovatoare.
Creativitatea se exprimă diferit în fiecare domeniu al activității umane. Se identifică patru

direcții: artele, știința, publicitatea și comunicarea ( Alberto Melucci). Imaginativitatea trebuie să
fie comunicată lumii exterioare pentru a lăsa o impresie, sau pur și simplu o autoimpresie. Există
idei ale căror sens nu poate fi exprimat, din prisma faptului că sunt prea noi pentru a fi ințelese și
trebuie să se maturizeze.
Există mai multe tipuri distincte de creativitate. De exemplu, creativitatea de intervenție

agresivă și creativitatea reținerii; creativitatea inocenței și naivității copilului, și creativitatea
experienței. Inocența este capacitatea de a fi curioși, proaspeți, surprinși și neatinși de
experiențele trecute, dar implică pericolul ignoranței. Experiența, dimpotrivă, exprimă
cunoștințe și experiențe acumulate despre lucruri similare, dar poate fi constrânsă. Noutatea
creativității constă în recunoașterea faptului că părți distincte pot fi piese din același ansamblu.
16
1.3 Industrii culturale vs. industrii creative
Trebuie să facem o diferență între noțiunea de cultură și industrie creativă, deoarece apar
implicații asupra teoriei, industriei și creației în sensul cel mai profund. "Industriile creative"
reprezintă o categorie destul de recentă în discursul academic, politic și industrial.
Termenul de industrie culturală a fost conceput de teoreticienii Theodor Adorno (1903-

1969) și Max Horkheimer (1895-1973) și a fost prezentat ca un vocabular critic în capitolul
"Industria culturii: iluminarea ca decepție în masă", din cartea Dialectica iluminismului (1944), în
care au propus ca cultura populară să fie asemănătoare cu o fabrică care produce standarde de
bunuri culturale- folosite pentru a manipula societatea. Pericolul inerent al industriei culturale
este cultivarea unor nevoi psihologice false care pot fi satisfăcute de produsele capitalismului;
astfel Adorno și Horkheimer au perceput că adevăratele nevoi psihologice sunt libertatea,
creativitatea și fericirea autentică, care se referă la o demarcare anterioară a nevoilor umane,
stabilită de Herbert Marcuse.
Membrii Școlii de la Frankfurt au fost mult influențați de materialismul dialectic și de

materialismul istoric al lui Karl Marx, precum și de revizuirea idealismului dialectic al lui Hegel;
ambele evenimente sunt studiate nu în mod izolat, ci ca parte a procesului de schimbare. Ca un
grup alăturat mai târziu de Jürgen Habermas, au fost responsabili pentru formularea teoriei
critice. În lucrări precum Dialectica iluminismului și dialectica negativă, Adorno și Horkheimer au
susținut că fenomenul culturii de masă are o implicare politică, și anume că toate multele forme
de cultură populară sunt părți ale unei industrii culturale unice al cărei scop este asigurarea
supunerii continue a maselor la interesele pieței.
Industria culturală sau simbolică modifică peisajul urban contemporan, iar noua sa
structură se datorează şi interacţiunii preponderent indirecte, facilitată de mijloacele moderne
de comunicare. Graniţele fizico-geografice, şi cele organizaţionale devin fluide, permeabile şi
flexibile datorită aceloraşi mijloace de comunicare.
Sectorul creativ-cultural a resimțit o schimbare de viziune de la domenii non-profit , la o

puternică concentrare asupra rentabilităţii, capacităţii de comercializare şi cotei de piaţă. O astfel
de evoluţie reflectă adaptabilitatea domeniilor creative-culturale la spaţiul urban aflat el însuşi în
continuă schimbare.
În definitiv, cultura nu este apanajul puterii executive, ci este rodul imaginaţiei, creativităţii,
spiritualităţii şi efortului individului ca exponent al unei societăţi, la un anumit moment dat
(Stern, Seifert, 2007).
17
2. ARHITECTURA IN INDUSTRIILE CREATIVE
2.1 Arhitectura creativa
Arhitectura se ocupă nu numai de realizări, dar și de concept, principii, direcții sau intenții,
de relația cu natura, cultura, societatea și tehnologia.
Ipostaze ale arhitecturii: - artă;

- știință;
- serviciu social;
- meșteșug;
- disciplină intelectuală, etc.
Activităţile artistice, conform lui Grams şi Warr (2003) dezvoltă zonele urbane în trei
direcţii:
oferă acces la resurse.
ajută la rezolvarea problemelor (prin formularea problemelor locale oferind oportunitatea
dialogului intercultural).
contribuie la construirea unor relaţii sociale.
Pătrunderea în zona urbană şi dezvoltarea clasei creative are implicaţii profunde pe plan
social, economic şi cultural, prin apariţia hub-urilor IT, centrelor artistice, programelor turistice
etc. (Edwards et al., 2007) inclusiv în zonele urbane, anterior private de influenţele noilor
tehnologii şi ale culturii.
Stern şi Seifert (2007) adaugă un nou inconvenient revitalizării culturale, acela al creşterii
inegalităţii economice. Este vorba despre conceptul „câştigătorul ia totul”, conform căruia
persoanelor cu abilităţile şi competenţele cel mai bine dezvoltate le revine cea mai mare cotă de
piaţă sau cea mai mare pondere a încasărilor dintr-un anumit domeniu. Deşi pare un rezultat
firesc al competiţiei care se manifestă normal într-un anumit domeniu de activitate creativ-
cultural, faptul că numărul de locuri de muncă a crescut semnificativ în acest domeniu pare
că transformă piaţa într-o loterie cu unul sau puţini câştigători, generând puternice inegalităţi
într-o comunitate în continuă creştere şi expansiune.
Acelaşi lucru era remarcat şi de către Richard Florida (2005), care consideră că această
dinamică este o ameninţare periculoasă la adresa societăţilor care o dezvoltă. Cu toate că
Richard Florida a fost promotorul şi susţinătorul domeniilor creative în scopul stimulării creşterii
economice, disparităţile create pe plan social dau de gândit acum, când efectele negative încep
să se manifeste tot mai pregnant.
18
2.1.1 Shenye TaiRan Building, Shenzen, China
Designul atinge două obiective principale - de a oferi o imagine importantă la nivel urban,
dar și detalierea la scară umană. În procesul de creație, Shenye Tairan pleacă de la tipologia
tipică de clădire de birouri.
Clădirea sediului industriilor creative din China, este concepută ca un volum continuu de-a
lungul marginii sitului, aproape de frontul stradal. Colțul din sud-vest este extrudat la înălțimea
maximă admisibilă pentru a valorifica apropierea de Binhe Road și Golful Shenzhen. Colțul opus
este micșorat și ridicat de la sol pentru a invita pietonii în spațiile publice interioare. Rezultatul
este un turn cu terase verzi în trepte, și o curte interioară văzută ca o zonă centrală de întrunire,
la parter, încadrată de o masă înaltă a clădirii pe două laturi. Spațiul central este retras, ferit de
agitația exterioară, și de soare, rezultând o zonă umbrită.
În curtea interioară, o piscină reflectorizantă creează un volum cristalin care servește ca o
intrare centrală în parcarea subterană. În loc să ajungă într-un garaj de parcare întunecat și să
pătrundă în clădire printr-un miez ascensabil, oferă acces direct prin curtea interioară,
modificând din nou experiența tipică de sosire și intrare în mediul de birou.
Turnul tipic de turnuri de birou este înlăturat din domeniul public. Acoperișul clădirii Tairan
este o serie de terase accesibile care formează a 5-a fațadă a clădirii. Acestea au fost concepute
ca un peisaj uniform, în ciuda faptului că acestea sunt toate proprietate privată și dispune de
grădini luxuriante de bănci curbate, terase din lemn și plantate, creând o vedere unică din
turnurile de birouri din jur, precum și din interiorul biroului.
Shenye TaiRan Building, Shenzen, China 19

-clădirea sediului industriilor creative din Shenzen, acesta fiind considerat The City of Design.
Fațada clădirii este alcătuită din unități înălțate, alungite, de un etaj, care joacă rol dublu.
În primul rând, divizia permite luarea în considerare a fiecărei unități de birou în opțiunea de
singularitate care oferă opțiunea de a împinge geamul înapoi, creând astfel un balcon
suplimentar - încă o caracteristică neobișnuită într-un aspect tipic de birou. Acest "spațiu între
spațiu" acționează de asemenea ca un dispozitiv de umbrire care minimizează încărcarea de
răcire. În cele din urmă, oferă spațiu pentru unitățile individuale de aer condiționat fără a
întrerupe fațada principală. Această dualitate este exprimată în plus în alegerea materialelor.
Stratul exterior compus din piatră ușoară este în centrul atenției și reflectă razele soarelui.
Fațada interioară a balconului este căptușită cu panouri din aluminiu gri închis și rămâne în
umbră care ascunde "conținutul" în interior.
-amenajare interioară; -curtea interioară, cu jardiniere și mobilier

urban, ochiuri de apa;
20
Shenye TaiRan Building, Shenzen, China
--piațeta din fața construcției, cu obiecte sculpturale de artă și multă vegetație.
2.1.2 Queensland, Australia

-arh. Richard Kirk
Clădirea Queensland, Australia este centrul Industriilor creative, fiind o destinație pentru
producții, expoziții și evenimente locale, naționale și internaționale, care susține noile direcții ale
industriei: arta, arhitectura, activitățile digitale și publicitatea.
Centrul Industriilor creative deține spații interactive pentru expoziții, un teatru experimental, o
zonă de prezentare, terase în aer liber, ecrane de proiecție în Parer Place, pentru vizionarea de
filme, jocuri, programe de animație, artă, etc. Clădirea este destinată activităților creative
precum: expoziții, spectacole live, proiecții, festivaluri, magazine pop-up și seminarii.
Destinația clădirii a fost gândită pentru inovația creativă, pentru a reprezenta într-o lumină
diferită procesul creativ. Designul face procesul inovației mai vizibil, având suprafețe vitrate mari
și ecrane de vizionare pentru facilizarea observării din exterior a procesului inovativ.
Zonele de studio sunt deschise, permițând persoanelor creative să învețe și să facă practică
în grup. Mediul creativ vibrant ajută la promovarea conexiunilor și a colaborărilor dintre artisti,
personalul și cercetătorii care lucrează în diferite discipline, permițând dezvoltarea de noi idei,
procese și tehnici creative.
Queensland, Australia 21
-Australia este locul unde s-a născut conceptul de industrii creative;
În proiect a fost încorporate patrimoniului Queensland format din șapte foste clădiri, care
au fost renovate și repoziționate, incluzând sala de foraj de infanterie din perioada celui de-al
Doilea Război Mondial, cu cea mai mare importanță de pe sit. Pentru implementarea proiectului
de revitalizare s-au folosit resursele existente care au putut fi folosite.
Creative Industries Precinct este situată în campusul Kelvin Grove, în nordul orașului
Brisbane, incinta este adiacentă la Teatrul Roundhouse La Boite.
Clădirea poate fi închiriată pentru evenimentele de artă sau alte evenimente din domeniul
creativ. Aceste locații oferă spații flexibile pentru proiecții, expoziții de artă, ateliere
experimentale, instalații multimedia.
-interior, scara principală;
Proiectul pentru dezvoltarea industriilor creative a fost realizat de Richard Kirk.

Contextul site-ului este extrem de dinamic, planul general raspunde nevoilor interne și a
oportunităților externe. Principalele influențe care au participat la realizarea proiectului sunt
educaţia și patrimoniul, la care se adaugă interacțiunea cu domeniul public.
Proiectul industriilor creative a fost conceput pentru Facultatea Industriilor Creative, care
cuprinde Dans, Teatru, Muzică și Arte Vizuale, dar și Cercetare și activități informaționale.
Queensland a fost dezvoltată în perspectiva creării unui loc care unifică industriile creative,
oferind o succesiune variată de experiențe spațiale pentru a stimula învățarea și interacțiunea
socială. Conceptul arhitectural constă în plasarea căilor de circulație primară, a zonelor de
întâlnire, a cafenelelor și a zonelor comune către extremitățile sitului, pentru a crea o zona
centrală, cu variații de nivel, pentru spațiile de studiouri.
Amenajările exterioare sunt locul de întâlnire a participanților, pentru a conferi un sentiment

real de vitalitate și mișcare. Spațiul înalt de 3 etaje a fost gândit să fie interactiv cu mediul
înconjurător, și include o serie de scări și goluri pentru a permite legături vizuale la nivelele
superioare. Clădirile de patrimoniu, trebuie păstrate și actualizate pentru continuitatea istoriei, și
crearea unui viitor.
- arh. Richard Kirk;
3.2 Orasele creative
În viziunea lui Allen Scott (Scott, 2000), „Oraşele au jucat întotdeauna un rol privilegiat ca
centre de activitate culturală şi economică. Încă de la originile acestora, oraşele au demonstrat o
capacitate remarcabilă atât de a genera cultură sub forma artelor, ideilor, stilurilor şi modurilor
de viaţă, cât şi de a induce nivele înalte de inovare economică şi creştere, deşi nu întotdeauna
sau în mod necesar simultan. La începutul secolului XXI, pare să apară o convergenţă pregnantă
între sferele de dezvoltare culturală şi economică. Aceasta este una dintre caracteristicile
distinctive ale procesului de urbanizare contemporană în general.”
Locul în general (oraşul în particular) este văzut în legătură strânsă, simbiotică chiar, cu
ceea ce denumim în sens larg cultură. Cultura are tendinţa de a se distinge prin locul în care se
manifestă, ceea ce face ca oraşele sau diversele regiuni să se diferenţieze între celelalte prin
activităţile ce generează produse şi servicii simbolice.
24
La nivel european, se vorbeşte din ce în ce mai mult despre legătura tot mai strânsă dintre
spaţiul urban şi cel rural, în vreme ce în trecut zonele urbane şi cele rurale erau într-o
permanentă competiţie. În acest context, planurile autorităţilor includ conservarea plămânilor
verzi din jurul zonelor urbane şi stoparea fenomenului de fuziune a zonelor urbane mai mici în
cele mari (Wheway, 2011). Astfel, Hadjimichalis (2003) semnalează faptul că noile clase urbane
de mijloc consumă atât spaţiu urban, cât şi rural, locuind pe de-o parte în oraşe, deţinând o a
doua locuinţă în zone rurale, pe de altă parte, sau locuind în zone rurale şi lucrând în zone
urbane.
Economia culturală sau simbolică influenţează peisajul urban contemporan. Noua sa
structură se datorează şi interacţiunii preponderent indirecte, facilitată de mijloacele moderne
de comunicare, iar graniţele fizice geografice, dar şi cele organizaţionale devin fluide, permeabile
şi flexibile datorită aceloraşi mijloace de comunicare. Sectorul creativ-cultural a cunoscut o
schimbare de viziune de la domenii nonprofit, deseori subvenţionate sau finanţate de bugetul
local sau central, la o puternică concentrare asupra rentabilităţii, capacităţii de comercializare şi
cotei de piaţă deţinute.
O astfel de evoluţie reflectă adaptabilitatea domeniilor creativculturale la spaţiul urban
aflat el însuşi în continuă schimbare, în încercarea de a supravieţui şi produce valoare adăugată;
companiile mari finanţate de la bugetul de stat tind să fie înlocuite de firme competitive, de
dimensiuni mai mici, cu obiective de profitabilitate bine stabilite, susţinute şi arondate unor
reţele sociale.
În definitiv, cultura nu este apanajul puterii executive, ci este rodul imaginaţiei, creativităţii,
spiritualităţii şi efortului individului ca exponent al unei societăţi, la un anumit moment dat
(Stern, Seifert, 2007). În jurul acestor reţele se formează clusterele culturale, despre care Evans
(2004) spune că ar avea trei argumente: de natură economică, de natură socială şi de natură
culturală.
Designul urban este în esență despre tricotarea împreună a diferitelor părți ale orașul într-
un artefact coerent. Unele orașe au fost atât de curajoase și sensibile în încercarea de a crea -
sau recrea - țesătura care a fost ruptă de drumuri și industrii. În pregătire pentru Jocurile
Olimpice din 1992, consiliul municipal din Barcelona a creat o rețea de peste 150 de spații
publice interconectate, adesea gravate,a interstițiilor dintre clădirile existente și drumuri. Ele
cuprind parcuri de buzunar și pătrate adesea punctate de fântâni, mozaicuri și sculpturi,
ușurează orașul, reducând claustrofobia din orașul dens ambalat și oferă spațiul necesar pentru
respirație și zone de agrement.
25
3.1.1 Southern Island of Creativity,
Southern Island of Creativity / Chengdu
Chengdu, China
Urban Design Research Center
"Insula sudică a creativității" este un concept urban nou, proiectat de Chengdu Urban
Design Research Center și reprezintă lansarea implementării proiectului Noului Oraș Chengdu,
China, zona strategică pentru dezvoltarea industriilor creative. Orașul nou este alcătuit din trei
"insule", bazate pe topografia lor variată. În aria orașului Chengdu, topografia este o identitate
puternică, cu diferențe de nivel, și pante abrupte.
Conceptul principal al proiectului, a fost utilizarea avantajului diferențelor de nivel, translatând
diferite funcțiuni și activități în subsol.
Orașul este gândit ca un nucleu care leagă celelalte zone și are o deschidere către celelalte
zone ale industriilor creative. În centrul evoluției ca oraș creativ stă schimbul de idei între
comunități, iar arhitectura participă la viața orașului, fiind un factor cheie în dezvoltarea
acestuia.
Datorită diferențelor de nivel ale terenului, se formează zone cu înăltime variabilă. Zona
din centru are înalțimile cele mai mari, după urmează o zona cu înaltimi mai mici, după care
înălțimile cresc din nou. Situl este străbatul de doua axe principale de circulație cu direcții
paralele, pentru a face legatura cu celelalte cartiere. Fiecare spațiu are o identitate proprie și
participă activ la dezvoltarea orașului. Fronturile stradale sunt ocupate de diverse activități,
precum alimentație și servicii.
Clădirile cele mai înalte din centru sunt amplasate într-o zonă cu secvențe de spatiu verde,
artă stradală, mobilier urban divers și multă vegetație. Pietonalele sunt înțesate cu artă și
comerț, cu trasee sinuoase de urcat și coborât. Căile de comunicații sunt mai dezvoltate la
subsol, unde găsim funcțiuni de tipul muzeelor, mall-urilor, magazinelor, etc.Pe langă marile zone
comerciale, în jurul locuințelor colective sunt magazine mici și mijlocii cât și facilități de bloc.
Southern Island of Creativity / Chengdu Urban Design Research Center, 26

-un proiect utopic pentru dezvoltarea industriilor creative.
3.1.1 Southern Island of Creativity,
Chengdu, China
Fațadele construcțiilor sunt transparente, lăsând să se creeze o conexiune între zona

interioară, introvertită, și spațiul deschis, extrovertit, pentru înlesnirea comunicării. Alternanța
pe verticală creează umanizarea perspectivei asupra dinamicii orașului.
Industriile creative evoluează prin inovatie și prin protecția patrimoniului și a naturii, de
exemplu: restructurare, reabilitare, regenerare, ecologie, etc. Apar acoperișuri și fațade verzi,
parcuri vaste, trasee deschise, terenuri de sport în aer liber.
Apa are un rol foarte important și creativ in peisagistica orașelor, induce sentimentul de
apartenență la natură, te linistește, te face să meditezi și să visezi, dar are si un rol estetic.
Se reinterpretează formele naturale și se creează simboluri, arta stradală, etc. , folosită de

un grup mare de actori urbani. Simbolurile abstracte sunt poziționate în puncte strategice ca
elemente de interes pentru comunitate și pentru turism. Zonele vaste cu parcuri și spații verzi
sunt folosite ca spații de expoziții în aer liber, de socializare, de învățare, de schimb de
experiență.
În ceea ce privește arhitectura, ideile futuriste prind contur, cu turnuri înalte, cu forme
zvelte, cu forme statice și fațade detaliate, sau cu forme dinamice și fațade simple transparente.
Clădirile sunt colorate ca mișcare, și ca prospețime pe care o exprimă. Orașul e ca o pată de
culoare monotonă, ca un tablou de Grigorescu, nu prea albastru, nici prea verde.
Southern Island of Creativity / Chengdu Urban Design Research Center, 27

-spatiul central, un joc de forme si texturi, de natural si artificial, de moduri de exprimare dinamice si statice.
Cartierul Barking, Londra:
-zona propusa pentru dezvoltarea industriilor creative, inainte de interventiile de revitalizare
28
3.2.2 Barking, Londra, Anglia
Situl cartierului Barking este situat în Barking, la nord-est de centrul Londrei, adiacent
la Abbey Road. Zona este în prezent ocupată de clădiri (cum ar fi Malthouse, secolul XIX),
acestea au fost propuse pentru reabilitare și extindere prin crearea unor spații deschise
noi. Situl a avut funcțiuni industriale diverse, iar prin studiile geotehnice care au fost
efectuate, s-a indict faptul că, deși există zone izolate în care ar putea apărea contaminarea
solului, nu există potențiale riscuri pentru oameni și mediu. Proiectele de demolare și
reconstrucție, au adus imbunătățiri pentru comunitate în sensul dezvoltării ramurilor
creative, și implicit a economiei.
Zonele sitului care sunt importante din punct de vedere istoric și al patrimoniului, fac
parte dintr-o zonă extinsă de reabilitare și restaurare, pentru o valorificare a acestora.
Malthouse și Granary sunt două construcții care fac parte din patrimoniu, nefiind
neutilizate mult timp, trebuiau urgent restaurate și conservate. Prin proiectul industriilor
creative, au fost propuse lucrări de extindere, maximizând astfel utilizarea structurilor
existente și mărirea spațiului interior.
Pe amplasament existau în mare parte clădiri aflate într-o stare avansată de
degradare. Prin urmare, scopul proiectului era de a duce la reutilizarea unui sit care
deținea o valoare ecologică redusă, și generarea unei ecologii avansate sub forma spațiilor
deschise și arhitecturii verzi.
Domeniul industriilor creative se ocupă de conservarea naturii și a biodiversității, iar
proiectul de dezvoltare, trebuie să includă o strategie globală, sustenabilă. Scopul principal
al amenajării a fost acela de a consolida biodiversitatea sitului, și nu în ultimul timp acela
de a promova noua ramură a industriei, industria creativă din zona Barking.
Schema propusă valorifica terenurile industriale, extinderea zonelor verzi și
creșterea utilizării spațiului, dar și revitalizarea zonei printr-o perspectivă nouăă pentru
utilizarea spațiului public, semi-public și privat.
Cartierul Barking, Londra, Anglia

- perspective de pe raul Roding, cu Ice House, si Ice House Quarter. 29
Prin implementarea proiectului se creeaza unități rezidențiale, spații de lucru pentru artiști
locali, o nouă piață publică, facilități comunitare și legături de transport peste râul Roding. Noua
dezvoltare aduce la viata zona cu scopul de a regenera cartierul Barking.
Cladiri noi sunt inserate in jurul structurilor industriale existente, pentru a forma un spațiu
public în centrul interventiei. Arhitectura propusa păstreaza caracterul industrial, natural al
sitului, prin utilizarea cărămizilor de inspiratie Malthouse și Granary.
Prin implementarea industriilor creative, se propune folosirea variatiilor de inaltime, a

scarii umane si a fatadelor cu o dinamica diferita, care sa concentreze clasa creativa din zona:
„Acesta este un pas mai aproape de realizarea viziunii noastre despre energia și dinamismul
industriilor creative pentru regenerarea orașului Barking. Barking are deja o bază vibrantă a
industriei creative și prin proiectul nostru vom actiona pentru a atrage industrii similare în zonă și
pentru a inspira o nouă reintoarcere la viata” (Peter Andrew).
„Malthouse și Granary sunt două dintre puținele exemple remarcabile ale arhitecturii industriale
din Barking, astfel că este vital ca oamenii să redescopere caracterul istoric al acestor clădiri,
adaptându-le în același timp pentru noile nevoi si functiuni” (Stephen Willacy, SHL Architects).
Cartierul Barking, Londra, Anglia

- restaurarea cladirilor de patrimoniu Malthouse și Granary, si extensia propusa pentru revitalizarea zonei. 30
Principalele direcții de revitalizare ale zonei au fost:
· Restaurarea și reutilizarea clădirilor importante din punct de vedere al patrimoniului local -

Malthouse și Granary;
· Regenerarea spațiului industrial insuficient, prin crearea unei extinderi pentru spații deschise
folosite ca ateliere, birouri, magazine mici, cafenele și grădinițe;
· Crearea unor spații de lucru pentru artiști locali din industriile creative;
· Construirea de locuințe, și a unui nou pod de transport public peste râul Roding. Crearea unor
spații publice deschise cu vedere spre râul Roding;
· Folosirea spațiilor verzi și a culorilor pentru extinderea creativității în spațiile publice și
semipublice. Scopul dezvoltării cartierului Barking, era acela de a crea un hub creativ pentru
creșterea economică și îmbunătățirea vieții comunității.
Barking Town Center este prima zonă a industriei creative din Londra, loc în care au
crescut interesele pentru artă și cultură, pentru dezvoltarea domeniilor creative, și creșterea
atractivității orașului.
Ice House, Barking, Londra, Anglia

- Malthouse si Granary, sunt unite printr-o extensie care imita fatada cladirii restaurate. 31
Ice House Quarter
Ice House Quarter are o istorie indelungată legată de indstriile maritime și de pescuit, fiind
amplasat de-a lungul râului Roding. Clădirea renovată ‚Granary’, reflectă amestecul vibrant a
cartierului Barking, de vechi și nou, de istorie și creativitate, în timp ce clădirea ‚Malthouse’ oferă
un spațiu deschis și ‚artistic’ pentru studiouri flexibile din domenii vaste. Boathouse, reprezentat
de legătura dintre cele două clădiri, oferă spațiu de expoziție și o cafenea, pentru un moment de
relaxare pe malul râului. Spațiul Ice House, oferă de asemenea, expoziții de artă, spații de
repetiție și spectacole la scară mică pentru artiști, cât și formare și management corporativ și de
evenimente.
Ice House deține spații de studio care ajută la promovarea și sprijinirea dezvoltării
industriilor creative. Spațiul reprezintă un liant între artele existente, performanță, design și
inovație, pentru a crea activități atractive pentru creșterea interesului asupra industriilor
creative.

- scara metalica care face legatura intre cele doua spatii; -spatiul interior cu pasarela care leaga de extensia de 32
cladirea veche;
Spatii creative
Ice House Quarter:
Boathouse, printre altele, este cea mai recentă societate de capital social care încurajează
preocuparile în domeniul artelor. Scopul cartierului creativ este acela de a promova industriile
creative și participarea artistică, cât și angajarea în cartier, permițând facilități în dezvoltarea
comercială. Oamenii implicați, pot profita de toate beneficiile oferite, precum: oportunități de
dezvoltare a creativității, formare , repetiții și spectacole.
Grădina a fost restaurată, iar toate intervențiile noi au implicat recuperarea țesăturii
originale a clădirii. Structurile secundare neoriginale care au fost realizate ulterior au fost
eliminate, iar ferestrele blocate au fost redeschise. Au fost restaurate toate părțile construcției și
interiorul. Noua extensie este inspirată de forma pură, originală. Învelită în panouri de bronz,
extensia este alăturată construcției originale, având ca miez central circulația verticalâ și o zonă
de supantă. O nouă curte interioară face nivelurile vizibile din nou.
Cartierul de gheață a atras cu succes o serie de artiști, producători și designeri, astfel se

dorește extinderea activităților și în cetrul orașului Barking, cu încă un spațiu de lucru și o
locuință pentru oamenii din industriile creative, pentru dezvoltarea acestora.

- spatii indetioare deschise, cu inchideri transparente - fatada laterala, se evidentiaza forma dinamica 33
din sticla; a extensiei
Spatii creative
Fig. 1
Ice House Court

Spre Malthouse este Ice House Court, care cuprinde încă 500 de metri pătrați pentru
dezvoltarea spațiul creativ. Spațiul este amenajat pentru industriile creative, și evoluția orașului.
Creative Barking și Dagenham este un proiect dezvoltat pentru a găsi modalități inovatoare
pentru experimentarea producerii și consumului de artă și cultură. Acesta cuprinde activități
creative, pentru ca arta sa fie exprimată sub toate formele ei, și astfel este promovată întreaga
zonă.
Studio3 Arts
Înființat în 1987 Studio3 Arts este o practică bazată pe artă, și lucrul creativ generat în
comunitate, în parteneriat cu localnicii, dar și cu alte persoane interesate care adaugă valoare.
Studio3 Arts, facilitează dezvoltarea artiștilor pe planul carierei și se axează pe cei noi în
domeniu. Galleon Center este un loc artistic, localizat lângă Ice House.
Fig. 2
Centrul de agrement Abbey
Centrul de agrement este proiectat de Marvin Gaye Chetwynd, și cuprinde o sală de
aerobic, o sală de gimnastică, o piscină, un bazin, și 140 zone de lucru. Există, de asemenea, o
facilitate de loc de jocă pentru copii, un spațiu spa de lux care oferă o gamă largă de servicii de
frumusețe, o saună uscată, trei săli de saună umedă și multe alte servicii.
Barking oferă o gamă de spații de birouri formate din două clădiri lângă stația Barking. De
asemenea, oferă gratuit consiliere de afaceri și sprijin pentru antreprenorii și întreprinderile cu
sediul în cartier.
Zone creative: 34
Fig. 1 Ice House Court
Fig. 2 Centrul de agrement Abbey
55
Zone creative
The Bath House

Bath House, Barking a fost înființată în 2012 ca un spa și bar. Operează într-o locație
temporară în Centrul de învățământ Barking care oferă activități de healthcare. Bath House
cuprinde o saună și diverse activități și tratamente precum, yoga thailandeză și masaje indiene
pentru reflexologie și kinetoterapie. Planurile zonei industriilor creative sunt de a ajuta centrul să
se dezvolte în cadrul cartierului.
Teatrul Broadway
Școala pentru Arte Spectacole și Teatrul Tehnic, cu 360 de locuri, cu planuri ambițioase
pentru creșterea creativității. Spațiul găzduește săli de repetiție, înregistrare, sală de studio și
muzică, având echipamente la standarde profesionale de sunet și ilumini. De asemenea, locul
poate fi folosit pentru evenimente și seminarii.
Centre de intreprinderi Fig. 3

Barking oferă o gamă de spații de birouri formate din două clădiri lângă stația Barking. De
asemenea, oferă gratuit consiliere de afaceri și sprijin pentru antreprenorii și întreprinderile cu
sediul în cartier.
Fig. 4
Zone creative:
Fig. 3 Teatrul Broadway 56
Fig. 4 Centru de intreprinderi
Spatii Creative
Arta PUBLICĂ
Barking Town Center se axează și pe arta publică inovatoare, de exemplu:
-Valurile de lumină, sunt o instalație de iluminare interactivă, creată de Raphael Daden la
trecerea podului Wakering Road.
-"Captura", este o operă de artă publică, proiectată de arhitecții Loraine Leeson și Anne
Thorne și construit de Alloy Fabweld Ltd. Este o structură de 10m din oțel, aluminiu laminat și
fibră de sticlă, ilustrând două elemente identitare pentru cartierul Barking: industria din
domeniul pescăresc și patrimoniul săsesc. "Plasele", simbolizează nodul celtic, inspirat de cel
descoperit pe ruinele mănăstirii Barking.
-Lady Lighted, este o sculptura din oțel cu lumini multicolore, proiectată de artistul olandez
Joost Van Santen de la "Light Art".
Larking Square Town

Piața primăriei este elementul central al revitalizării zonei. Are mobilier urban roz, iar
podeaua este de granit roz, oferind un spațiu primitor și interesant, plin de culoare potrivit
pentru persoanele creative.
Folly este o ruină artificială proiectată prin proiectele din industria creativă, pentru a crea o
zonă unică în centrul orașului, cu un design dinamic și surprinzător, dar totuși tradițional. Prin
acest zid se încearcă recuperarea țesăturii istorice pierdute din centrul orașului.
Sculpturi de artă publică cu motive pescăresti, revitalizeaza spațiul și contribuie la
comemorarea fostei industrii a pescuitului, și inaugurarea industriilor creative.
Fig. 5 Fig. 6
Zone creative:
Fig. 5 Folly 35
Fig. 6 Lady Lighted
59
Spatii Creative
Piata Barking
Concepută de MUF arhitecture, piața orașului este un loc plin de culoare și forme
dinamice, un spațiu deschis înconjurat de clădiri cu balcoane multicolore, și spații comerciale la
parter, cu o vegetație bogată, mobilier urban stilizat, și artă publică, potrivit pentru găzduirea
unor spectacole și festivaluri.
Planurile de revitalizare ale cartierului s-au dezvoltat pe baza analizei punctelor forte ale
zonei. Scopul implementării proiectului este acela de a atrage artiștii din toate domeniile din
Londra, în beneficiul economiei și al capitalului. Există facilități de divertisment, într-o nouă stare
de fapt, cu o nouă atitudine și o nouă gândire pentru petrecerea timpului liber, de exemplu
studioul de teatru, Broadway Theatre și un nou cinematograf.
Noul complex devine cadrul pentru o nouă piață publică, ca parte a regenerării zonei, și un
capitol important pentru industriile creative.
Piata Barking
-cladiri cu balcoane multicolore , cu zone deschise la parter, si multa vegetatie. 36
arh. Allford Hall Monaghan Morris (AHMM)
Spatii Creative
Barking Central leagă nevoile comerciale cu cele civice. Proiectul noii piețe din fața
primăriei, o clădire existentă cu valoare de patrimoniu, este o compoziție arhitecturală de
diverse forme, înălțimi, tonuri de culori, materiale și texturi.
La compoziția urbană s-a imaginat un ‘arboretum’, un spațiu cu vegetație diversă, prin care
să se accentueze legătura cu natura a industriilor creative, fiind asemănat cu o pădure urbană.
Elementele de arhitectură au un inveliș din aluminiu colorat, cu balcoane de mozaic din
sticlă multicolore, cu forme geometrice, diferite pentru fiecare funcțiune.
Piata Barking
37
-fatade cu balcoane in forme tonuri diferite de culori ., bordeaza biata din fata primariei
Spatii Creative
Piata Barking
-fatade tratate diferit, cu diverse culori, predominand galbenul, rosul si verdele, in prim plan primaria Barking 38
39
PARTEA a ii-a - Revitalizarea prin arhitectura
1.2 REVITALIZAREA IN ARHITECTURA
1.2.1 Conceptul de revitalizare
Revitalizare= reînnoire, reîmprospătare, reorganizare, etc.
Conceptul de revitalizare urbană reprezintă intervențiile la nivel structural,

formal, estetic etc., în zonele deteriorate ale orașelor (în centrele istorice, comerciale,
economice, industriale, etc.) cu scopul de a îmbunătăți imaginea urbană și creșterea
economică, având un impact pozitiv asupra psihologiei ocupanților săi.
Arhitectura definește multe interpretări , cu forme și cu reguli diferite,

reglementări și specificații pentru fiecare dintre acestea. Sunt practicate diferite forme
de arhitectură și anumite forme devin tendința în domeniul arhitecturii moderne.
Conceptele și modelele arhitecturale sunt diferite în funcție de anumiți factori, dar pot
fi și asemănătoare rezultând din aceleași principii. Acestea pot varia datorită culturii,
climatului, tradiției, obiceiurilor, climatului, mentalităților, etc.
Din cauza acestei varietăți ale gândirii arhitecturale, nu poate exista un concept
folosit la nivel mondial, cu aceleași caracteristici, istorie și profunzime. Cu toate
acestea, există concepte care evoluează dintr-o zonă și se dezvoltă diferit în toate
colțurile lumii.
Conceptul și procesul de revitalizare au făcut parte, sub diferite denumiri, din

istoria orașelor și cartierelor timp de secole. Atât Vitruvius, cât și Leon Battista Alberti,
au caracterizat orașul ideal și au promovat reproiectarea unei părți a unor orașe
pentru a se potrivi acestui ideal.
Interesele militare și obiectivele defensive au fost, în secolele al XVII-lea și al XVIII-

lea, catalizatorii noilor forme de urbanism, cum ar fi orașele fortificate ale lui Vauban
ale căror teorii s-au răspândit peste tot in Europa. În cazul Parisului, planul Turgot este
probabil primul proiect real.
În secolul al XX-lea, modernismul lui Le Corbusier a pretins o abordare mai
umanistă și viziune asupra orașului. Planul său nerealizat Voisin (1925) pentru Paris a
fost o soluție radicală la complexitatea cartierului Marais. A urmat epoca
postindustrială la mijlocul anilor 1970, care la rândul său au generat proiecte de
revitalizare urbană pentru îmbunătățirea vieții orașelor. Schemele de revitalizare așa
cum le cunoaștem astăzi, au apărut abia la sfârșitul anilor 1980 și numai în anii '90
revitalizarea a început să cuprindă și clădirile patrimoniului.
40
Revitalizarea urbană este abordata “ca o viziune și o acțiune completă și integrată care
conduc la rezolvarea problemelor urbane și care urmărește să aducă o schimbare durabilă în
domeniul economic, fizic, social și îmbunătățirea mediului unei zone care a fost supusă
schimbării " (Roberts).
Revitalizarea nu trebuie să includă patrimoniul pentru a putea avea loc și pentru a putea fi
implementată. Aceasta presupune o perspectivă destul de limitată a patrimoniului, redusă la
constituenții ei materiali. Relația dintre patrimoniu și regenerare nu este atât de strânsă,
deoarece nu sunt condiționate. Moștenirea a fost considerată mult timp un obstacol în calea
procesului regenerării și a dezvoltării în general, dar în ultimul timp s-a schimbat mentalitatea,
clădirile de patrimoniu fiind considerate importante într-un ansamblu.
Rodwell a exprimat teorii pentru un nou rol al conservării arhitecturale: 'personaj’ și

’apariție’ a fost redus o mare parte din rolul de conservator și designer urban cu cel al unui
designer de teatru, care se ocupă de morfologie și de detalii de arhitectură, fără legătură cu
funcțiunile clădirii. Acest rol favorizează o viziune monocromă asupra înlocuirii vechiului cu noul.
1.2.2 Cladiri civile
Clădirile istorice câștigă o valoare simbolică ca elemente ale producției culturale în sensul
"produsului" și valoare socială ca și componentă a locuințelor pentru artiști și profesioniști
creativi.
Evoluția sectorului creativ prin implementarea zonelor artistice a fost privit ca un

instrument urban de revitalizare, a zonelor istorice, cu o frecvență tot mai mare în ultimii ani.
Prin industria creativă, clasa creativă este atrasă într-o zonă cu locuri de muncă, în zone istorice,
unde calitatea vieții este mai bună.
Cercetarea în sectorul creativ și elaborarea politicilor creative, subliniază importanța

spațiilor destinate producției și consumului de bunuri creative ca elemente pentru dezvoltarea
industriei creative a unei zone. Cu toate acestea, nu se caută în mod special să se dezvolte
conservarea istorică ca un mecanism în strategiile creative de planificare urbană.
Se abordează relația dintre conservarea istorică și domeniile artistice (un aspect al

industriilor creative), în încercarea de a identifica strategii care să poată în mod eficient merge
pe conservarea istorică, politică și artistică ca elemente complementare ale dezvoltării orașelor.
41
Industriile creative au tendința de a se localiza în zonele urbane cu țesut istoric. Mulți

teoreticieni sugerează avantajele reciproce care trebuie obținute prin conservarea istorică și
prin economia creativă, în special în ceea ce privește capacitatea orașului sau a regiunii de a
atrage activitățile creative Stern și Seifert (2007) susțin ca cel mai de succes mod de a-și cultiva
orașul este de a dezvolta o economie creativă bazată pe vecinătate, care să fie atât locuința, cât
și baza socială. Economia creativă ideală, bazată pe vecinătate, este "bazată pe o anumită
localizare, dar are legături active cu alte cartiere și economii din întreaga regiune și oraș " (Stern
și Seifert 2007). În mod similar, Markusen (2006) susține că artiștii, o parte semnificativă din
forța de muncă creatoare, cântăresc cu atenție oportunitățile din marile orașe, și pe cele din
orașele mai mici, dar care le oferă garanția calității vieții mai bune și activități artistice mai
multe.
Problemele legate de calitatea vieții și locurile de plasament sunt chestiuni care sunt direct
în concordanță cu conservarea patrimoniului, conservarea mediului construit are ca rezultat un
"produs" diferit, cu capacitatea de a atrage capitaluri și investiții în comunitate, în special pentru
persoanele creative și pentru întreprinderi inovatoare interesate de factorii de calitate ai vieții
(Rypkema 2005). Cartierele istorice au potențialul de a acționa ca suport de identitate pentru
revitalizarea spațiului.
42
1.2.1 Cladiri industriale
Revoluția industrială a secolului al XVIII-lea a creat o transformare în producție; producția

s-a mutat de la meșteșugari descentralizați la muncitori necalificați în mediul urban concentrat
zone. Această tranziție se reflectă în arhitectura industrială, care se naște din utilitate și de obicei
încorporează clădiri orientate pe orizontală și joase, cu ferestre mari pentru a permite o lumină
naturală (Bradley 1995).
Mai târziu, ca răspuns la metodele de producție în masă ale secolului al XX-lea, au fost
concepte clădiri industriale, încorporând noțiuni de ordin, control și sistem în arhitectura
clădirilor industriale. Aceste obiective au fost reflectate și în contextul urban mai larg, în care a
aparut reorganizarea economică și dezvoltarea unor sisteme de transport pe scară mai largă
aliniate la utilizarea selectivă a metodelor de producție în masă și la necesitatea unui spațiu
flexibil al fabricii, care ar putea fi ușor adaptate pentru utilizări noi (Bradley 1995).
În anii '70, a fost definit termenul de patrimoniului industrial: „patrimoniul industrial este
format din urmele culturii industriale din care fac parte istorică, tehnologică, socială,
arhitecturală sau științifică. Acesta este reprezentat de clădiri și mașini, ateliere, fabrici, mine și
situri pentru procesare și rafinare, depozite și magazine, locuri unde energia este generată,
transmisă și utilizată, transportul și întreaga sa infrastructură, precum și locurile folosite pentru
activități sociale legate de industrie, cum ar fi locuințe, de cult sau educație (ICOMOS 2003, 1).
43
Patrimoniul industrial este dovada activităților care au avut și continuă să aibă consecințe
istorice asupra comunității, și are o valoare socială, fiind considerată ca parte a întregirii vieții,
oferindu-le oamenilor un sentiment de identitate. Este de valoare tehnologică și științifică în
istoria producției, a ingineriei, a construcțiilor și poate avea un impact considerabil pentru pentru
estetica arhitecturii, pentru proiectarea sau planificarea urbană.
Aceste valori sunt intrinseci sitului, a țesăturii, a componentelor și a mașinilor, în peisajul

urban, în documentația scrisă, precum și în memoria comunității. În termenii supraviețuirii
anumitor procese, tipologii de situri sau peisaje, trebuie adaugată în mod special, și trebuie
evaluată cu atenție. Astfel, definiția și valoarea patrimoniului industrial, privesc aspectele
sociale, tehnologice și științifice, funcționale și, într-o măsură mai mică, valoarea estetică și
arhitecturală.
Din punct de vedere istoric, complexele industriale erau adesea situate geografic în
imediata vecinătate a infrastructurii de transport, piețelor și locuințelor lucrătorilor. Artiștii și
profesioniștii creativi locuiesc adesea în clădiri industriale. Caracteristicile intrinseci ale
infrastructurii urbane existente, fac revitalizarea benefică pentru artiști. În opoziție directă cu cei
care sunt de accord cu vechile construcții (Lee și Murie 2004) în favoarea noilor construcții
(considerând că vechiul fond de locuințe, în special locuințele din epoca industrială, este depășit).
Disponibilitatea caracteristicilor esențiale ale orașelor industriale (apropierea de

infrastructura de transport, locuințe etc.) este tocmai ceea ce permite artiștilor și artei bazate pe
regenerare să dezvolte zonele într-un mod mai eficient. Disponibilitatea unui spațiu flexibil și
accesibil, care atrage inițial artiști și profesioniști creativi, se extinde adesea dincolo de clădirile
industriale, până la locuințele din apropiere. Aceste spații, care funcționează istoric ca locuință a
muncitorilor, oferă diversitate în ceea ce privește mărimea și configurația, sunt accesibile pentru
a închiria sau a deține, și sunt situate în imediata apropiere a infrastructurii și zonele din centrul
orașului.
44
1.3.1 Emscher park, Ruhr, Germania
Emscher nu este un "parc" în sensul tradițional al cuvântului, deoarece este un teren

industrial de 800 km pătrați, legat de două fluvii. Un articol din 1999 într-o revistă de arhitectură
descria parcul ca fiind "... un traseu enorm de terenuri dezvoltate: o țesătură densă a minei de
cărbune și a oțelurilor, fabrici care se amestecă în locuințe și în centre comerciale mici,
străbătute de autostrăzi, căi ferate și canale de canalizare ..."
Raul Emscher este nucleul unei rețele de legături între zone industriale și amenajare
peisagistică. Parcul se dezvoltă prin revitalizarea structurilor funcționale, industriale ale fostei
zone miniere de cărbune. Zona legată de râul Ruhr la sud și de râul Emscher la nord este numită
"Zona Ruhr".
Declinul industrial de la sfârșitul secolului al XX-lea a afectat si zona Ruhr precum si alte
zone industriale din lume, cu repercursiuni asupra societatii si mediului. În 1989 s-a decis
revitalizarea regiunii, axată pe restaurarea clădirilor existente, a apei și a terenurilor contaminate
din zonă. În cadrul Expoziției Internaționale de Construcții (1989 - 1999) Peisajul Emscher a
reprezentat componenta centrală a unei strategii integrate de dezvoltare pentru fosta regiune
industriala.
45
Declinul industrial de la sfârșitul secolului al XX-lea a afectat și zona Ruhr precum și alte
zone industriale din lume, cu repercursiuni asupra societății și mediului. În 1989 s-a decis
revitalizarea regiunii, axată pe restaurarea clădirilor existente, a apei și a terenurilor contaminate
din zonă. În cadrul Expoziției Internaționale de Construcții (1989 - 1999) Peisajul Emscher a
reprezentat componenta centrală a unei strategii integrate de dezvoltare pentru fosta regiune
industrială.
Cele cinci obiective pentru Parcul Emscher sunt:
- Conservarea peisajului rămas;
- Conectarea zonelor izolate, separate din aglomerare;
- Rezonarea spațiilor separate ca parc;
- Realizarea de acorduri atât la nivel regional, cât și la nivel local pe proiecte individuale pe
termen lung;
- Întreținerea și gestionarea noilor spații deschise într-o asociație permanentă de parc regional.
Proiectul de revitalizare pentru parcul Emscher Park se bazează pe îmbinarea peisajului

industrial, cu estetica arhitecturii industriale și cu natura. După mai mult de 150 de ani de
industrializare, au rămas în urmă mine, gospodării și turnurile de turnare.
Arhitectura industrială a fost restaurată, rămânând martorii perioadei industriale trecute.

De asemenea, a fost important să se creeze atmosfera de identitate și sentimentul de acasă
pentru locuitorii orașului și pentru peisajul lor industrial.
46
IBA a expirat în 1999, iar un plan succesor numit "Proiectul Ruhr" a preluat dezvoltarea cu
accent pe curățarea râului Emscher și schimbarea percepției publice asupra zonei. Proiectele
sunt clasificate ca puncte culturale, în aer liber sau de divertisment, de-a lungul râului. Este
atrasă atenția asupra culturii și activității din zonă, care se află acum în clădirile industriale
restaurate. Proiectele au devenit atracții turistice, Emscher Park fiind văzut ca un parc virtual de
distracții.
Complexul industrial din cadrul parcului numit, Zollverein constă în infrastructura

completă a unui sit istoric de exploatare a cărbunelui. În sit sunt incluse clădiri din secolul al XX-
lea cu importanță arhitecturală, deoarece marchează evoluția și declinul industriei miniere din
Germania.
47
Mina de cărbune Zollverein a fost proiectată de doi arhitecți inspirați de Bauhaus,

Martin Kremmer și Fritz Sharp. Clădirile au fost prima construcție de tip industrial, la care s-a
folosit un schelet de oțel și pereți de cărămida roșie. Este una dintre cele mai frumoase structuri
de exploatare a cărbunelui din lume.
Zollverein este un monument industrial cu un concept arhitectural modern. Există două
părți principale ale amplasamentului, Zollverein Coal Mine și Zollverein Coking Plant. Când
producția de cărbune și cocs s-a oprit la sfârșitul secolului al XX-lea, a început transformarea
acestuia în parc. Planul parcului Zollverain Park a fost proiectat de Rem Koolhaas, Rotterdam.
Axa dominantă pe amplasament a compoziției metalice este subliniată de canalul care face
parte din fosta instalație pentru cocs.
Arcul 12 a este un element iconic al parcului Zollverein și reprezintă un punct de reper, fiind
cunoscut sub numele de Turnul Eiffel din regiunea Ruhr marchează intrarea în complexul
industrial. Complexul industrial în ansamblul său, este umanizat datorită vegetației diverse.
Elementele metalice se contopesc cu plantațiile de mesteacăn și sălcii. O sculptură, încă
dezvoltată, servește drept nucleul parcului.
Calea ferată folosită la transportul încărcărilor de cărbune, este amenajată cu pavaje pentru
a crea trasee pentru promende care înconjoara întreaga zona. Liniile de cale ferată au fost
transformate în clustere delicate de peisaje și sculpturi.
Parcul Zollverein a devenit parte a efortului de dezvoltare urbană și de reînnoire ecologică
în regiunea industrială Emscher. În prezent ansamblul dezvoltă un loc de imortalizare pentru
arhitectură, design și artă. Parcul găzdueste elemente ale designului, arhitecturii, construcțiilor
expoziționale, publicității, marketingului și comunicării. „White Side” al fabricii de cocsificare,
este cunoscut sub denumirea de Creative Village.
48
La mijlocul anilor 1990, Foster + Partners a transformat unul dintre cazanele miniere în cea
mai mare expoziție de design contemporan - Muzeul Red-Dot. Clădirea a fost restaurată și
curățată pentru a dezvălui fațadele din cărămidă roșie, urmată de o modificare completă a
interiorului. Doar unul dintre cele cinci cazane originale a rămas, în timp ce restul au fost
înlocuite. Galeriile expoziției se deschid în interiorul industrial, cu instalații numeroase ce fac
spațiul special. Pentru transformarea spațiului, Foster a apelat la „echilibrul între păstrarea
vechiului și crearea noului”.
Din 2006, intrarea în sit este dominată de un cub de beton de 35 de metri: Zollverein
School of Management și Design, clădire nouă cu o arhitectură asimetrică, in stil contemporan.
Designul noii clădiri nu este potrivit cu importanța sitului industrial în care a fost amplasat,
primind numeroase critici. Complexul Zollverein este o dezvoltare unică într-un context istoric
complex, al unui moment de modernizare și funcționalism, transformat într-un centru de
arhitectură, design și cultură.
-interior Muzeul Red Dot; 49

4.Revitalizarea urbana necontrolata
3.1 Ordos City, China
"Întregul oraș se simte ca o postură spațială post-apocaliptică ca dintr-un film science-

fiction"-Raphael Olivier.
De câțiva ani, unele orașe din China au fost experimente arhitecturale, datorită fondurilor
lucrative, și intereslui pentru arhitectura inovatoare, dând naștere unor clădiri imaginative. În
2016, Consiliul de Stat al Chinei a lansat noi orientări privind planificarea urbană. Potrivit
documentului, "clădiri ciudate" - sau "arhitectura bizară care nu este economică, funcțională,
estetică sau ecologică" ar fi interzise în viitor.
Orașul Ordos este un centru urbanictic puternic stilizat, situat in apropierea deșertul Ordos,
și este unul dintre principalele orașe din Mongolia Interioară. În această zonă, atât populația cât
și dezvoltarea zonei urbane, se află în expansiune rapidă.
50
Mongolia interioară este un loc interesant, fiind locul de naștere al lui Genghis Khan. A
apartinut de Mongolia Mare, iar acum reprezinta o provincie subordonta Chinei, 79% din
populație aparține etniei chineze, iar 17% sunt de origine mongolă. In Mongolia Interioară este
este inca PARTEA Revitalizarea
a ii-a -mongola
prezenta traditia prin
in arhitectura si in arta, arhitectura
incercandu-se pastrarea
patrimoniului si a simbolurilor mongole in viata orasului.
Mongolia interioară este un loc interesant, fiind locul de naștere al lui Genghis Khan. A
aparținut de Mongolia Mare, iar acum reprezintă o provincie subordontă Chinei, 79% din
populație aparține etniei chineze, iar 17% sunt de origine mongolă. În Mongolia Interioară este
este încă prezentă tradiția mongolă în arhitectură și în artă, încercându-se păstrarea
patrimoniului și a simbolurilor mongole în viața orașului.
Prin proiectul de planificare ubană, se dorea crearea unui centru urban în afara orașului
actual Ordos, zona Kangbashi, Ordos devenind centrul futurist al arhitecturii chineze. Noua
dezvoltare urbană a intrat într-un declin din cauza termenelor nerespectate, împrumuturilor
neplătite, iar dezvoltatorii s-au retras înainte de finalizarea investițiilor. Imaginea urbană a rămas
dezolantă, cu străzi și clădiri neterminate.
În prezent, cartierul Kangbashi, planificat să găzduiască o populație de peste un milion, de
persoane, găzduiește un număr de 20.000 de oameni, lăsând 98% din acest sit de 355 de
kilometri pătrați fie în construcție, fie abandonat cu totul.
Orașul Ordos este deservit de noul aeroport, construit după planurile de revitalizare urbană.
Clădirea terminalului cu o arhitectură futuristă, cu design sculptural, este acoperită cu fântâni,
având cafenele și scări iluminate în nuanțe de verde și albastru.
88
89
Aeroportul este ințesat de simboluri din patrimoniul mongol: efigii de cai și mistreți te
privesc din interiorul centrului iar zona centrală prezintă o murală uriașă, cu scene pictate
ilustrând viața lui Genghis Khan.
Centrul orașului nu este departe de a fi finalizat: are magazine și apartamente, cafenele,

baruri și restaurante. Totuși, este prezidat de o serie de clădiri de birouri, turnuri de clădiri cu
locuințe colective și mall-uri, majoritatea fiind complet goale.
Structura moscheei de lângă centrul orașului, este o structură modernă, cubistă formată din
blocuri albe, simple, curate, dispuse intr-o ordine aleatorie. Templul nu fusese dechis niciodată,
rămânând în așteptarea vizitatorilor săi.
În zona nouă Kangbashi, la nivel simbolic sculptura cu cei doi cai colosali, sunt probabil unul
dintre monumentele iconice din orasul Kangbashi.
90
91
Noua zonă rezidențială Kangbashi a fost construită pe malul nordic al râului Wulan Mulun,
cu zone spațioase, monumente inovatoare, zgârie-nori si elemente pubilce sculpturale, dezvăluie
la nivel constructiv metropola secolului XXI.
În vechiul centru al orașului, peisajul urban este format dintr-o multitudine de turnuri
neterminate, prăfuite, pe ambele părți ale drumului, multe dintre ele ridicându-se la patruzeci și
cincizeci de metri înălțime deasupra deșertului.
Drumul este bine întreținut cu alei decorate cu arbuști și motive de cai.
Piața Genghis-Chan, este reprezentată de un pătrat elegant, modern și absolut pustiu cu

centrul de interes reprezentat de o sculptură cu personaje precum consilieri regali, bărbați și
femei imbrăcați în portul lor tradițional mongol pe cai, fiind simbolul tradiției mongole.
Clădirile rezidențiale și corporative s-au construit în toate direcțiile, cu o aliniere
satisfăcătoare simetrică a blocurilor și a zgârie-norilor.
Teatrul Kangbashi: este o clădire futuristă, cu o formă dinamică, inspirată de un element

tradițional de îmbrăcăminte mongolă. Intrarea este subliniată de un număr mare de trepte.
Clădirea bibliotecii seamănă cu un grup de cărți înclinate, iar Muzeul Ordos, potrivit firmei
de proiectare, designul reflectă "intersecția cu care se confruntă comunitatea înconjurătoare
care se străduiește să interpreteze tradițiile locale în contextul urban nou construit".
Cartierele rezidențiale sunt legate printr-o serie de spații comune pietonale, cu mici curți
între clădiri, pavate cu pietre care formau trasee pietonale de la o clădire la alta. Curțile
interioare erau decorate cu mobilier uraban și diverse instalații, lipsind vegetația.
51
Locurile comune dintre bolcuri sunt privite ca zone de relaxare, si de petrecere a timpului
liber, cu trasee cu forme stilizate si mteriale diferite. Spațiul comun este bordat de blocuri de
locuințe colective, unde era preconizată instalarea unei grădini, cu flori , fântâni și bănci, a unui
loc de joaca pentru copii.
Sub planul stradal, un nivel inferior al orașului este destinat parcărilor subterane. Zonele
rezidențiale erau eliberate de trafic, prin redirecționarea traficului și a parcărilor în subteran.
Planurile orașului erau gândite din ansamblu până la cel mai mic detaliu.
Orașul se întinde pe o suprafață mare de teren. Toate funcțiunile necesare traiului de zi cu

zi sunt la locul lor: școli și grădinițe colorate, săli de sport, spitale, secție de poliție, bănci,
magazine, farmacii, etc., dar au nevoie de locuitori, care să le folosească.
Ordos Kangbashi este un oraș nou cu o arhitectură de clasă mondială, plaje publice
extravagante, turnuri de birouri, stadioane la scară internațională și zone cu locuințe rezidențiale,
care au crescut din deșerturile goale ale Mongoliei Interioare din China în mai puțin de un
deceniu. Cu toate acestea, orașul a acaparat atenția internațională, pentru că nu atrage oameni,
afaceri și activitățile vitale care crează un oraș viu și funcțional.
Pentru faptul că lipseau factorii principali din oraș, a fost numit ‘o utopie eșuată’. Primele
rapoarte care au desemnat districtul Kangbashi din Ordos drept "oraș fantomă" au apărut în
2009, când roporterii care au fost acolo, au evidențiat lipsa oamenilor care trăiesc în noul oraș.
Motivul autoriăților chineze pentru nepopularea orașului a fost că începerea dezvoltării orașului
a început doar cu șase ani în urma, o perioadă scurtă de timp pentru un oraș să fie construit și
populat în timp rezonabil.
52
Faptul este că Ordos este un oraș la nivel de prefectură care are o populație de peste două
milioane. Municipalitatea este împărțită în mai multe districte, orașe și sub-orașe, dintre care
cele mai proeminente sunt Dongsheng, miezul urban tradițional și Kangbashi, noul cartier
construit la 25 de kilometri spre sud.
Ideea din spatele lui Kangbashi a fost ca acesta să servească drept noul centru administrativ
al prefecturii, iar birourile guvernamentale, cele mai bune spații medicale, clădirile publice cele
mai proeminente și cele mai bune școli trebuiau mutate din Dongsheng în apropiere. Se credea
că rezidenții de mijloc și de vârf, din orașul vechi, urmau să vină în zona nouă, pentru aducerea ei
la viață.
Rob Schmitz, corespondent China pentru Marketplace/ American Public Media, a purtat
recent o poveste intitulată "Boom-ul economic din China lasă o urmă de orașe fantomatice". Am
ajuns la Schmitz pentru a obține o actualizare despre Kangbashi și Yujiapu. Schmitz subliniază că
una dintre principalele diferențe dintre vizitarea lui Ordos acum și înapoi în octombrie 2010 a
fost atitudinea oamenilor. Începând cu anul 2010, locuitorii din Kangbashi (oraș nou din Ordos)
erau defensivi atunci când locul era denumit un oraș fantomă, dar acum mulți au venit să o
accepte. Schmitz a spus că mulți oameni au abandonat aceste orașe fantomă și s-au mutat
acasă.
‚Dacă toate aceste orașe fantomatice și suburbiile fantomatice făceau parte dintr-un plan
general desfăcut la Beijing de către guvernul central, mi-aș imagina că vom vedea locuințe mai
accesibile, așa cum este nevoie în China. În schimb, cea mai mare parte a locuințelor construite
în aceste cartiere goale sunt case de lux și vile. Îmi este greu să cred că oamenii se vor muta în
cele din urmă în aceste complexe goale în următorii cinci ani, mai ales în scenariul unei economii
de răcire. Celălalt lucru pe care trebuie să-l rețineți este că multe dintre aceste locuințe noi nu
sunt construite bine și este greu de imaginat că acestea își păstrează valoarea în perioada pe
care o poate lua pentru ca economia Chinei să se întoarcă în zilele sale de glorie. Cred că un alt
pericol este că, odată ce prețurile locuințelor încep să scadă - pe care deja vedem semnele
inițiale ale orașelor din al doilea nivel din China - va devasta stabilitatea financiară a orașelor ca
Ordos.’( Schmitz)
53
Partea a iii-a - MODELE URBANE
1. Regenerare urbana
Zonele nu sunt foarte aproape de centrul orașului deoarece sunt situate în zone
abandonate, zone industriale. Termenul de urban renewal este legată de situația suburbiilor.
- Intervenții în domenii mari și foarte extinse, cu economie majoră;
- Cea mai directă referință este la zonele industriale dezafectate (zonele brownfield), zone
portuale, etc.
- Reînnoirea necesită acțiuni radicale în cazul în care există un nou proiect de reproiectare;
- Reproiectarea infrastructurii teritoriale;
- Reproiectarea zonele urbane;
- Decontaminarea industrială;
- În general, cheltuielile publice sunt ridicate
- Proiectul de reînnoire este prezentat ca un aspect important al regândirii noilor expresii, forme
și dezvoltarea unui nou rol al orașului;
- Concentrarea unui capital major(public, dar mai ales privat).
În epoca postindustrială, industria creativă a devenit un sector semnificativ în regiune și în

economiile metropolitane (Westaf 2009; National Endowment for Arts 2008). Cultura joacă un
rol tot mai mare în mobilizarea capitalului uman și a resurselor culturale, generând dezvoltarea
economică în regiunile subdezvoltate, creând spații publice vibrante, consolidarea legăturilor cu
comunitățile și dezvoltarea orașelor.
1.2 Docks Land, Londra, Anglia
54
În anii 1980, Docklands, era o zonă uriașă neutilizată la intrarea Londrei, în

zona râului Tamisa, devine cel mai mare proiect de revitalizare urbană din Europa,
cuprinzând 2200 hectare.
De-a lungul secolului al XIX-lea, portul Londrei, cu sistemul său de docuri și bazine,
s-au menținut pe linia de plutire, fiind o zonă industrială.
După terminarea celui de-al doilea război mondial, acest spațiu a fost
reconstruit sub diverse forme de clădiri, mari, care nu sunt conforme cu dorințele
locuitorilor. Pe lângă deindustrializare, relocarea activităților maritime, începută în
1968, s-a răspândit de la est la vest. Fenomenul s-a încheiat în 1981 cu închiderea
docurilor roiale, provocând o adevarată traumă socială care a condus la exodul
unei părți a populației.
Rezultatul a fost mai mult sau mai puțin abandonarea totală. În acest
teritoriu, aproximativ 180 de hectare au fost zone acvatice, canale poluate și
docuri. Imaginea urbană negativă, a descurajat investițiile. Primele încercări de
regenerare urbană au fost inițiate de autoritățile locale, care vizau reintroducerea
activităților industriale, însă acțiunile lor s-au dovedit nerealiste.
In 1981, s-a dezvoltat o strategie de planificare pentru regenerarea și
dezvoltarea zonei Dockland. Principalele cerințe ale proiectului erau abandonarea
totală a oricărei activități maritime și stabilirea unei combinații funcționale variate.
Scopul fundamental era acela de a reintroduce pe aceste spații abandonate,
dinamica pieței imobiliare, pentru a crea o zonă atractivă.
55
Dimensiunea mare a teritoriului regenerat și a alegerilor făcute de dezvoltatori, au dus la o

mare diferențiere dintre cartiere.
-Isle of Dogs District: În această zonă se află zona companiilor, teleportul și multe companii de
presă. Aici a mai fost construit complexul de birouri din Canary Wharf: pe 29 de acri de arhitecți
precum Pelli, Foster, Skidmore.
- Wapping District: Aflată pe malul de nord, zona este ocupată cu precadere de locuințe in stil
flamand, cu inălțimi mici și servicii.
- St. Saviors Docks: Localizată pe malul stâng, în această zonă s-au realizat proiecte de reabilitare
a unor clădiri, printre care și a Muzeului de Design.
Au fost stabilite niște priorități pentru proiectul de revitalizare, acestea fiind:

• Întreținerea majorității suprafețelor acvatice;
• Depoluarea bazinelor, consolidarea băncilor și recrearea spațiilor estetice de agrement;
• Adăugarea vegetației care anterior nu exista;
• Conservarea și valorificarea tuturor elementelor arheologice industrial-portuare (poduri,
macarale, etc.);
• Reabilitarea depozitelor, construite în timpul secolului al XIX-lea;
• Crearea de noi servicii de transport, reconstituirea rețelei rutiere, crearea unei linii de metrou,
înființarea unui aeroport pentru transportatorii de marfă medie;
• Construirea a 20.000 de unități noi de locuit, și crearea unor locuri de muncă.
56
Acest cartier devine atractiv, și participă la turismul urban. În zona Royal Docks se
pregatește construcția unui ‘sat urban’, pentru a testa principiile dezvoltării durabile. Cele trei
bazine mari au fost transformate în aeroport (City airport), iar cele mai mici au fost reabilitate în
complexe de lux cu ieșire la mare.
Punctele pozitive ale revitalizării zonei privesc reabilitarea a 8.000 de unități de locuințe
sociale, restructurarea clădirilor foarte vechi de depozitare, și îmbinarea vechiului cu noul.
A fost criticată compoziția urbană a cartierului nou și dezinteresul pentru estetica
peisajului urban în unele locuri. Vitalitatea cartierelor este puțin dezamăgitoare, cu excepția
celui mai mare centru comercial. La nivel social, observăm o dinamica a "gentrificării"
teritoriului: operațiunea Docklands s-a transformat de fapt, într – o mișcarea de reînnoire a
populației odată cu sosirea noilor rezidenți.
57
2. Reabilitare urbana
2.1 Tate Museum
Termenul reabilitare, presupune spre deosebire de reînnoirea urbană, funcționarea în

cadrul structurilor fizice existente, le remodelează și își schimbă funcțiunea. În alte cuvinte,
urban recovery nu implică nici o demolare, ci mai degrabă reabilitarea urbană. Elementele noi
pot fi implementate alături de cele existente, chiar dacă acest lucru are o amploare secundară
față de vechea structură.
Termenul reabilitare nu se referă la demolare și reconstrucție, ca în cazul reînnoirii, dar mai
degrabă la recuperarea construcțiilor existente. Recuperarea poate de asemenea, să aibă loc în
centrul orașului. Ca răspuns la una dintre forțele motivante ale lui Jacobs (1961 și 2002), Florida
(2002, 2005) leagă creativitatea cu reabilitarea.
Datorită noilor tehnologii, clasa creativa este foarte "mobilă" și își găsește elementele cele
mai creative în oraș. Noua clasă de creație se identifică cu "conținut" și nu poate fi atrasă de
"recipientele" standardizate în contextul globalizării. Florida (2005) explică faptul ca "Orașele
vechi sunt locuri ideale pentru extinderea economiei creative: spații deschise, vechi firme și
depozite abandonate sunt pline de arhitectură industrială gata să fie readuse la viață prin
inovații economice, cu condiția să le poata privi ca pe niște oportunități și nu ca pe niște spații
degradate ".
-În acest tip de intervenție, componenta estetica predomină;

-Propunerea de intervenție este adesea legată de recuperarea clădirilor și, în unele cazuri, de
spațiul din jurul acestora;
-Ocazional, sunt propuse noi funcțiuni;
-Acest lucru are loc atunci când există zone mono-funcționale (blocuri rezidențiale, centre
comerciale) și structuri publice importante (spitale, universități, etc);
-În unele cazuri, funcțiile existente necesită spații diferite și mai mari pentru a se extinde.
58
Intrarea de la nord este un spațiu care este mai mult decât o zonă de trecere. Tavanul său
înclinat se întinde între două elemente arhitecturale puternice: turnul de cărămidă dintr-o parte
și sala turbinelor pe cealaltă. Arborele de sticlă al scării rulante este un corp de lumină care suflă
podeaua și tavanul; este asemănătoare fasciculului de lumină de pe acoperișul muzeului și
ferestrele de golf din sala turbinelor.
Proprietățile acestui domeniu, atât de aproape de una dintre intrările principale ale Tate
Modern, îl fac un spațiu expozițional ideal și multifuncțional, care este complementul perfect al
celorlalte galerii. Prin urmare, a devenit logic tabla de bază a expoziției noastre.
În mod obișnuit, în expoziții de arhitectură, clădirile în sine sunt absente și, prin urmare,
comunicate prin modele, planuri, filme și alte documente. De data aceasta, clădirea în cauză este
prezentă și poate fi experimentată pe deplin în toată senzualitatea ei. În loc de planuri și
documente, clădirea însăși este în vedere. Expoziția este proiectată ca o plimbare în și în jurul
clădirii cu paisprezece stații și o tabără de bază. Aici, în tabăra de bază, un mare model
arhitectural al Tate Modern, o proiecție și declarații ale arhitecților introduc proiectul și îl
plasează în cadrul operei lui Herzog & de Meuron în ansamblu.
59
Stațiile în și în jurul clădirii sunt situate în locuri care prezintă o caracteristică sau o
caracteristică specifică a arhitecturii.
Este interesant pentru noi să facem față structurilor existente, deoarece constrângerile
însoțitoare necesită un fel de energie creativă foarte diferită. În viitor, aceasta va fi o problemă
din ce în ce mai importantă în orașele europene. Nu poți începe întotdeauna de la zero. Credem
că aceasta este provocarea Tate Modern ca un hibrid de tradiție, Art Deco și super modernism:
este o clădire contemporană, o clădire pentru toată lumea, o clădire a secolului XXI.
Iar când nu se porește de la zero, este nevoie de strategii arhitecturale specifice care nu sunt
motivate în primul rând de gustul sau preferințele stilistice. Astfel de preferințe tind să excludă
mai degrabă decât să includă ceva. Strategia noastră a fost de a accepta puterea fizică a clădirii
masive de cărămidă de tip munte de la Bankside și chiar de a o spori, mai degrabă decât să o
rupă sau să încerce să o diminueze.
Acesta este un fel de strategie de Aikido unde folosiți energia inamicului pentru propriile
scopuri. În loc să vă luptați, luați toată energia și formați-o într-un mod neașteptat și nou.
Rampa
Rampa este una dintre principalele modificări arhitecturale implicate în transformarea acestei
clădiri industriale, odată închisă pentru public, într-un muzeu care atrage zilnic mii de vizitatori.
Deja în afara clădirii, rampa începe să coboare în pământ, astfel încât vizitatorii să o recunoască
imediat ca intrarea dinspre vest.
Rampa nu este doar o intrare, ci un punct proeminent de întâlnire, cum ar fi turnul spre nord
și poarta spre sud, care va fi deschisă publicului într-o fază ulterioară de construcție. Locația
acționează ca punct de întâlnire datorită unei strategii de arhitectură care nu tratează complexul
gigantic, construit inițial de Giles Gilbert Scott, ca o cochilie închisă, dar a transformat-o într-un
peisaj cu diferite topografii pe care vizitatorii le pot aborda și utiliza de la toate cele patru
direcții. Rampa, ca una dintre aceste topografii, duce vizitatorii până la nivelul de bază al clădirii,
podeaua din sala turbinelor, situată sub nivelul apei din Thames. Sala turbinelor este zona care
stabilește legătura dintre interior și exterior. Sala rulează ca o stradă pe toată lungimea și
înălțimea clădirii. Noua fațadă a muzeului se ridică spre stânga, dezvăluind structura sa interioară
într-o singură privire: intrare, magazin, cantină, facilități educaționale, sală, concursuri și spații de
expunere. Fațada de cealaltă parte nu este vizibilă în prezent; camerele din spatele lor vor fi
accesibile într-o fază ulterioară de construcție.
60
Centrala electrică, proiectată de Giles Gilbert Scott, a fost organizată în trei spații paralele,
fiecare având o funcție specifică. Casa de boilere a fost instalată la nord, cu fața spre Tamisa,
turbinele uriașe au fost așezate în mijloc, iar casa de schimbare a fost aplasată la sud. Acestea din
urmă conțin încă și astăzi stații de comutare, care au fost alimentate cu energie electrică produsă
în afara Londrei din 1982, când centrala a fost scoasă din funcțiune. Într-o fază de construcție
ulterioară, casa de comutație va fi de asemenea încorporată în noul complex muzeal. Fereastra
oferă o vedere a camerei sub transformatoare, care este în prezent în gol. Probabil cea mai
dramatică compoziție spațială din fosta centrală electrică se află chiar în spatele acestei încăperi.
Se compune din trei spații cilindrice, aranjate ca un trifoi, care odinioară găzduiau rezervoarele de
ulei. Această compoziție spațială va fi accesată într-o zi direct din grădina opusă sudului.
Camerele de la nivelul solului, care conțin acum transformatoarele, vor fi legate direct de grădini.
Aceste încăperi și podele de deasupra acestora ar putea, de exemplu, să găzduiască un
departament de proiectare și arhitectură, o bibliotecă sau alte spații de expoziție și săli de
seminar. La finalizarea celei de-a doua faze de construcție, sala de turbine va dezvălui întregul său
potențial ca o stradă acoperită. Zgomotul moale al ventilației, acum necesar pentru răcirea
transformatoarelor, va fi apoi eliminat.
Platforma este o rămășiță a podelei care a intrat o dată pe întreaga lungime a sălii de
turbine. Îndepărtarea acestei pardoseli permite vizitatorilor să experimenteze în întregime
amploarea și dimensiunile extraordinare ale sălii de turbine. Astăzi, platforma este ca o punte
între fosta centrală de cazane la nord, care conține galeriile și casa de schimbare spre sud, care va
fi transformată în spațiu expozițional suplimentar într-o a doua fază de construcție.
Platforma este concepută nu numai ca o punte între două aripi ale clădirii, ci și ca un
instrument care abordează în mod explicit și eficient mediul urban. Promenada de-a lungul
Tamisei se îndreaptă direct spre centrul Tate Modern prin intrarea de la nord. De acolo, calea va
traversa platforma, va trece prin poarta către casa de schimb și va duce la noua Tate Garden spre
sud și spre Southwark.
Aceasta face ca platforma să fie o răscruce importantă nu numai pentru clădirea însăși, ci și
pentru întregul cartier. Platforma este o bucată de topografie urbană și, prin urmare, un punct de
întâlnire adecvat, precum rampa la vest de sala turbinelor.
De pe platformă, vizitatorii privesc spațiul vast al sălii de turbine. Ca o plajă acoperită sau o
galerie, este deschisă tuturor - oamenilor care au venit pentru a vizita galeriile sau pentru a
arunca o privire asupra instalațiilor semi-anuale create de artiști special pentru acest spațiu sau
pur și simplu să împartă în atmosfera plină de viață .
Fațada actualului muzeu se ridică pe partea de nord a sălii de turbine. Noul muzeu ocupă
locul unde a fost o structură de oțel deschisă, fără podele sau plafoane, în care au fost instalate
nenumărate cazane și alte mașini. Această structură de oțel a fost înlocuită de noul muzeu cu
șapte etaje.
61
Există trei etaje ale spațiilor expoziționale, dintre care nici una nu este privilegiată. Nu
există un nivel principal cu încăperi mari, înalte pentru lucrări monumentale, și un alt nivel pentru
formate mai mici, cum ar fi fotografii sau desene. Toate spațiile au o înălțime de cel puțin cinci
metri, iar unele sunt semnificativ mai mari, cum ar fi galeriile de vârf luminate de la etajul cinci și
galeria cu înălțime dublă pe nivelul 3, care ridică toată lungimea de 12 metri a fostei ferestre din
catedrala. Această cameră verticală, cu dimensiunile sale dramatice, nu este doar o experiență
interesantă pentru vizitatorii obosiți; oferă, de asemenea, un potențial de instalare fără
precedent, într-un context muzeal.
Lumina este un factor decisiv în percepția operelor de artă. Puțin diferit în fiecare cameră,
el suplimentează între lumina zilei, iluminarea artificială și un amestec de ambele. Iluminarea
artificiala provine din panouri de sticla asezate la tavan; variațiile potențiale ale ajustării colorării
și intensității sunt aproape nelimitate. Acest lucru necesită mașini considerabile și facilități tehnice
ascunse deasupra plafonului de tencuială. Vizibile sunt doar lumina, spațiul și, mai presus de
toate, operele de artă aflate pe afișaj.
Iluminarea naturală dezvăluie anotimpurile anului și vremea zilnică: soare, nori sau ploaie.
Fenestrația este definită de ferestrele imense ale catedralei, plasate de Scott în cărămidă.
Amplasarea pereților a fost proiectată pentru a stabili un contact direct între ferestrele gigantice și
galeriile, pentru a asigura o legătură directă optimă între interior și exterior. În camerele în care
lumina vine în lateral prin aceste ferestre, vizitatorii pot privi în fundal orașul și, de asemenea, își
pot aduce rulmenții în raport cu clădirea.
Nu există ferestre laterale la nivelul 5, deoarece podeaua se află deasupra ferestrelor

catedralei. Lumina naturală cade direct de sus prin panourile de sticlă plasate la același nivel cu
tavanul de ipsos. Ele sunt aproape identice cu panourile de sticlă pentru iluminarea artificială în
cele două etaje de mai jos, astfel încât vizitatorii vor observa diferența la prima vedere.
În galeriile centrale mari și înalte de la nivelul 5, pereții se termină în partea de sus în benzi
largi de sticlă, astfel încât sălile sunt inundate de lumina zilei.
Deși galeriile variază în funcție de mărime și proporție, ele sunt în principiu uniforme.
Toate sunt camere simple, dreptunghiulare - obișnuite și evident, pe de o parte, și totuși de
impact spectaculos, pe de altă parte. Vederile uimitoare ale Londrei sunt, desigur, spectaculoase.
Dar spectaculoase și neobișnuite sunt și simplitatea și directitatea radicală a măsurilor
arhitecturale care dau impresia de auto-dovezi. Nu există îmbinări de legătură între pereți și
pardoseli sau podele și tavan. Plafoanele sunt plane și nearticulate. Pardoselile din stejar sunt
neterminate și adaugă o senzualitate neașteptată camerelor, în timp ce pardoseala din beton
închis la nivelul 5 formează un contrast neobișnuit cu operele de artă, în special cele ale
modernismului clasic. Grilele din fontă pentru ventilație, așezate în pardoseală, arată ca și cum ar
fi fost parte a fostei centrale electrice.
62
115
Coșul de fum a avut o funcție importantă în fosta centrală, de vreme ce toate coșurile de la
boilere au fost adunate în ea. Structura portantă a coșului de fum, centrat pe partea centrală a
cazanului, este separată de restul clădirii. Într-o a doua fază de construcție, coșul de fum se va
transforma într-un turn de observare cu două scări și două ascensoare. La o înălțime de 93 de
metri, va permite o vedere uluitoare totală asupra Londrei.
Privind la coșul din afară, se observă că cerințele tehnice și funcționale nu explică în

totalitate arhitectura sa. Hornul a fost conceput în primul rând ca un punct de reper urban care
depășește scopurile exclusiv funcționale și intră într-un dialog cu Sf. Paul pe malul opus al Tamisei.
Simetria verticală a coșului de fum este un răspuns direct la domul central al catedralei.
Vederea în clădire este o vedere în culise a instalațiilor de iluminat de pe al cincilea nivel.

Galeriile de pe acest etaj se află deasupra ferestrelor uriașe ale catedralei lui Scott, astfel încât
lumina zilei să poată fi furnizată numai de sus, prin fasciculul de lumină.
Conservarea și nevoile diferite ale operelor de artă individuale necesită o precizie maximă
în controlul iluminatului. Din acest motiv, geamurile din clește trebuie să îndeplinească anumite
cerințe. Trebuie să fie translucid pentru a preveni lumina directă a soarelui și a umbrelor, dar fără
a reduce inutil intensitatea sau distorsiona culoarea luminii de zi. Două seturi de jaluzele sunt
instalate între panourile de sticlă: una pentru a regla intensitatea luminii, cealaltă pentru a
întuneca complet galeriile.
63
Concluzii
Industriile creative au început să se dezvolte din secolul al XX-lea , și

continuă până în prezent. În urma analizei diferitelor exemple , am observat că
industriile creative sunt concentrate în anumite zone de unde încep să se extindă
spre alte zone cu potențial creativ. Scopul industriilor creative este de a
imbunătăți imaginea orașului prin artă, și tot ce ține de creație și cunoaștere, și
implicit îmbunătățirea nivelului de trai.
Se pune problema principală a funcționării din punct de vedere economic,

prin schimbarea de mentalități și a modului de a acționa, punându-se accentul pe
cooperării creative și pe dezvoltare.
Arhitectura este instrumentul cel mai utilizat pentru cresterea economică,

pentru ca are puterea de a materializa idei, și de a schimba locuri.
Prin industriile creative se dorește atragerea oamenilor creativi, care să fie capabili
să să schimbe spațiul și mediul din jurul lor, și astfel să transmită interesul pentru
activitățile creative.
O zonă, un spațiu, sau o societate are nevoie de revitalizare urbana,

arhitecturala, etc., pentru a reuși să crească.
Exemplele pe care le-am studiat, demonstrează că o idee poate funcționa

dacă este benefică pentru un loc sau o societate. Sunt modele bune de urmat
pentru o societate care își dorește să evolueze. Am vazut si exemple neraționale
care demonstrează la rândul lor ca o idee poate eșua dacă nu se ține cont de
factorii principali: omul, locul, capacitatea de dezvoltare, tradiții, mentalități, etc.
O societate puternică are nevoie de oameni creativi care să implementeze

concepte și sa ajute la evoluția tuturor domeniilor de dezvoltare.
64
Bibliografie:
Bibliografie
-CĂRȚI-
Charles Landry & Franco Bianchini, The creative city, Demos, 1995
R. Dalla Longa (ed.), Urban Models and , Springer-Verlag Berlin Heidelberg , 2011
-ARTICOLE-
Avery, P., Born Again: from Dock Cities to Cities of Culture.
Cunningham Stuart , From Cultural to Creative Industries: Theory, Industry, and Policy Implications
Fanea-Ivanovici Mina, Revitalizarea urbană în contextul economiei creative şi al dezvoltării

societăţii creative
Spiering, Harald, Emscher Landscape Park - a new regional park in the Ruhr area (Germany)
Rebecca Nicole Perry, Building for the future: revitalization through architecture.
-SITEURI WEB-
http://www.businessinsider.com/chinas-ghost-cities-in-2014-2014-6
https://www.herzogdemeuron.com/index/projects/complete-works/126-150/126-tate
modern/image.html
https://courses.umass.edu/latour/Germany/jchandler/index.html
http://citypeak.blogspot.ro/2011/10/emscher-park-ruhr-valley-germany.html
https://www.open-iba.de/en/geschichte/1989-1999-iba-emscher-park/zeche-und-kokerei-
zollverein-essen/
https://www.archdaily.com/534996/a-photographic-journey-through-zollverein-a-post-industrial-
landscape-turned-machine-age-playground/53e1549ec07a80bf02000197-a-photographic-
journey-through-zollverein-a-post-industrial-landscape-turned-machine-age-playground-photo
https://www.qut.edu.au/about/campuses-and-facilities/public-venues/creative-industries-
precinct
65
Bibliografie
http://www.cartwrightpickard.com/projects/residential/private-rental-sector/abbey-road-
barking-cultural-industries-quarter/
https://www.archdaily.com/262266/the-granary-pollard-thomas-edwards-architects
https://www.archdaily.com/878470/creative-industries-precinct-2-queensland-university-of-
technology-richard-kirk-architect-plus-hassell
https://dynamic.architecture.com.au/gallery/cgi-
bin/awardssearch?option=showaward&entryno=20054109
https://fjmtstudio.com/projects/creative-industries-precinct/
https://www.e-architect.co.uk/london/barking-central
http://www.thisiscolossal.com/2013/11/gingerbread-art-museums-by-caitlin-levin-and-henry-
hargreaves/
https://courses.umass.edu/latour/Germany/jchandler/index.html
http://uk.businessinsider.com/ordos-china-ghost-town-2017-5
http://www.thebohemianblog.com/2014/02/urban-exploration-kangbashi-under-the-skin-of-
chinas-ghost-city.html
http://www.china.org.cn/wap/2011-10/19/content_23674042.htm
https://eprints.qut.edu.au/13315/1/13315.pdf
https://worldarchitecture.org/authors-links/cpenv/city-of-paris-approves-mvrdvs-restructuring-
of-1970s-superblock-in-montparnasse.html
66
123

Disertatie - Asandei Corina - Anul VI (2011-2017)

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Disertatie - Asandei Corina - Anul VI (2011-2017)

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

REVITALIZARE URBANA.

Conf.dr.arh. Mihai Driscu Stud.arh. Asandei Corina

PARTEA I - INDUSTRIILE CREATIVE

2. Arhitectura in industriile creative

PARTEA A II-A - REVITALIZAREA PRIN ARHITECTURA

2. Revitalizarea in arhitectura………………………………………. …..40

Industrializarea actuală tinde spre o nouă formă bazată pe creativitate și pe

Activitățile cultural-creative sunt noua direcție în dezvoltarea orașelor, atât

Cuvinte cheie: industrii creative, model urban, revitalizare urbana.

Economia culturală sau simbolică, influențează peisajul urban contemporan. Noua

În lucrarea de față mi-am ales tema ‘Revitalizare. Industrii creative’, pentru a

În partea I a lucrării voi aborda problematica industriilor creative și implicațiile

În scopul înțelegerii direcțiilor de evoluție și a motoarelor care ajută la

PARTEA I - INDUSTRIILE CREATIVE

1.1 Concept si evolutie

Conceptul de industrie creativă a apărut odată cu tranziția orașelor către

Această ramură a industriei a devenit de interes pentru evoluția orașelor, unii

Industriile creative după alți ideologi, reprezintă un segment al economiei

Arta, divertismentul, cercetarea și stiința sunt elementele cetrale în domeniul creativ.

Preocuparea arhitecturii nu este numai de a realiza, ci și de a concepe principii, intenții și

Arhitectura ca industrie creativă, este ilustrată de muzee, teatre, filarmonici, centre

PARTEA I - INDUSTRIILE creative

1.2 Ce este creativitatea?

Creativitatea se exprimă diferit în fiecare domeniu al activității umane. Se identifică patru

Există mai multe tipuri distincte de creativitate. De exemplu, creativitatea de intervenție

1.3 Industrii culturale vs. industrii creative

Termenul de industrie culturală a fost conceput de teoreticienii Theodor Adorno (1903-

Membrii Școlii de la Frankfurt au fost mult influențați de materialismul dialectic și de

Sectorul creativ-cultural a resimțit o schimbare de viziune de la domenii non-profit , la o

2. ARHITECTURA IN INDUSTRIILE CREATIVE

2.1 Arhitectura creativa

Ipostaze ale arhitecturii: - artă;

2.1.1 Shenye TaiRan Building, Shenzen, China

Shenye TaiRan Building, Shenzen, China 19

-amenajare interioară; -curtea interioară, cu jardiniere și mobilier

2.1.2 Queensland, Australia

Proiectul pentru dezvoltarea industriilor creative a fost realizat de Richard Kirk.

Amenajările exterioare sunt locul de întâlnire a participanților, pentru a conferi un sentiment

3.2 Orasele creative

Southern Island of Creativity / Chengdu Urban Design Research Center, 26

Fațadele construcțiilor sunt transparente, lăsând să se creeze o conexiune între zona

Se reinterpretează formele naturale și se creează simboluri, arta stradală, etc. , folosită de

Southern Island of Creativity / Chengdu Urban Design Research Center, 27

Cartierul Barking, Londra, Anglia

Prin implementarea industriilor creative, se propune folosirea variatiilor de inaltime, a

Cartierul Barking, Londra, Anglia

Principalele direcții de revitalizare ale zonei au fost:

· Restaurarea și reutilizarea clădirilor importante din punct de vedere al patrimoniului local -

Ice House, Barking, Londra, Anglia

Ice House, Barking, Londra, Anglia

Ice House Quarter:

Cartierul de gheață a atras cu succes o serie de artiști, producători și designeri, astfel se

Ice House, Barking, Londra, Anglia

Ice House Court

The Bath House

Centre de intreprinderi Fig. 3

Larking Square Town

1.2 REVITALIZAREA IN ARHITECTURA

1.2.1 Conceptul de revitalizare

Revitalizare= reînnoire, reîmprospătare, reorganizare, etc.

Conceptul de revitalizare urbană reprezintă intervențiile la nivel structural,

Arhitectura definește multe interpretări , cu forme și cu reguli diferite,

Conceptul și procesul de revitalizare au făcut parte, sub diferite denumiri, din