Lucrare de disertație Universitatea “Gheorghe Asachi” din Iași

Stud. arh. Olari Emilia Cosmina Facultatea de arhitectură G.M. Cantacuzino

Patrimoniul industrial dezafectat: integrare în viața

urbana prin conversie
Lucrare de disertație Universitatea “Gheorghe Asachi” din Iași
Stud. arh. Olari Emilia Cosmina Facultatea de arhitectură G.M. Cantacuzino

Cuprins

Argument

Introducere

1.1 Arhitectura industrială raportată la comunitatea locală urbană. Industrie funcțională

în secolul XIX și XX

1.2 Arhitectura industrială raportată la comunitatea locală urbană. Conversia. O nouă

viață în societatea modernă.

2.1

3.1

4.1 Studii de caz

Concluzii

Bibliografie
Lucrare de disertație Universitatea “Gheorghe Asachi” din Iași
Stud. arh. Olari Emilia Cosmina Facultatea de arhitectură G.M. Cantacuzino

Plan de idei

Introducere

Cap. 1 Istoric – orașul în schimbare și industrii în cădere

1.1 Transformări ale orașului

Fenomenul declinului drastic al unor industrii, în România, cât și în țările industrializate din restul
lumii, pe lângă efectele semnificative pe plan economic și social, a lăsat și lasă în continuare un mare
număr de clădiri industriale, ateliere, depozite, uzine dezafectate și abandonate în totalitate.

Condițiile sociale, economice, politice si culturale din trecutul orașului sunt definite prin industriile
dominante ale acestuia. Clădirile ce le găzduiau descriu lecții din trecut și aduc la cunoștință elemente
din istoria locală, iar problema viitorului acestor spații ar trebui abordată cât mai repede cu putința, într-
un mod adecvat.

1.2 Fenomenul migrației și dezvoltarea orașelor

Clădirile industriale abandonate ne oferă o soluție la numărul oamenilor ce migrează spre marile orașe,
în căutare de noi oportunități și a unei vieți mai bune. Migrația spre oraș e un trend prezent in toate
colțurile lumii, densitatea populației crește, iar terenul în cadrul urban devine limitat.
Lucrare de disertație Universitatea “Gheorghe Asachi” din Iași
Stud. arh. Olari Emilia Cosmina Facultatea de arhitectură G.M. Cantacuzino
Așadar zonele industriale de odinioară amplasate la periferia orașului, și-au pierdut aceasta calitate,
așadar astăzi ele se găsesc în centrul orașului, datorită extinderii acestuia în timp.

Cap. 2 În prezent – degradare și potențialul fondului construit industrial

2.1 Patrimoniul cultural și semnificația zonelor industriale pentru oraș

Declinul zonelor industriale este o problemă întâlnită în orașele de pe tot globul, unde comunitatea
locală nu reușește sa salveze aceste elemente din istoria locală încărcate de semnificație pentru oraș, iar
acestea ajung a fi demolate. Apare oportunitatea de a crea spații publice atrăgătoare și de a revitaliza
zona prin cultură, cu ajutorul regenerării țesutul urban industrial.

2.2 Resurse și stimularea creativității

Clădirile industriale, având in mod normal deschideri mari și creând astfel spații interioare generoase
de o mare flexibilitate ce pot găzdui funcțiuni culturale cum ar fi centru cultural, muzeu, ateliere pentru
artiști plastici. Terenul este limitat în cadrul orașelor, iar structura preexistentă nu permite libertate
deplină, dar aceste lucruri au ca efect stimularea creativității arhitecților.

Cap. 3 Dezvoltare durabilă – clădirile industriale abandonate

3.1 Conversie funcțională sustenabilă

Termenul „sustenabil” derivat din verbul „sustinere” din limba latină descrie relații ce pot fi menținute
un timp îndelungat, iar dezvoltarea sustenabilă, durabilă este definită ca fiind dezvoltare ce satisface
nevoile prezentului fără a compromite abilitatea generațiilor viitoare de a-și satisface nevoile proprii.

3.2 Problema generării poluării și a deșeurilor

Un bun argument adus în favoarea conversiei funcționale este grija pentru evitarea atât a zgomotului și
poluării aerului, generarea deșeurilor, care vin odată cu demolarea. Deseori structura, scheletul clădirii,
este intactă, fapt ce permite o regenerare a sa, o nouă viață.
Lucrare de disertație Universitatea “Gheorghe Asachi” din Iași
Stud. arh. Olari Emilia Cosmina Facultatea de arhitectură G.M. Cantacuzino

Concluzie

Conversia funcțională a unei clădiri e favorabilă nu doar oamenilor, prin promovarea valorilor
simbolice ale orașului și păstrarea spiritului locului, cât și mediului, prin adoptarea unei atitudini față
de problema deșeurilor și a poluării.

Introducere

Argument

Metodologia lucrarii

Termeni cheie

Patrimoniu industrial

Monument

Conversie
Lucrare de disertație Universitatea “Gheorghe Asachi” din Iași
Stud. arh. Olari Emilia Cosmina Facultatea de arhitectură G.M. Cantacuzino

Argument

Reutilizarea spațiului construit existent este în primul rând o chestiune logică din punct de vedere
economic și e un proces ce a avut loc întotdeauna în cadrul orașelor. A converti o clădire este mai puțin
costisitor și simplu decât a ridica una de la zero.

Ca aproape orice alt tip de clădire, clădirile industriale își lasă, fără îndoială amprenta asupra unui loc,
având o valoare simbolică pentru oraș sau pentru o zonă a acestuia pentru mult timp. În trecut,
conversia clădirilor a avut adesea loc fără a ține seama de contextul sau caracterul locului, de istoria
locală.

Acumularea unor straturi succesive atribuite etapelor din dezvoltarea orașului se petrece odată cu
trecerea timpului și alcătuiesc peisajul urban contemporan, iar dintre aceste straturi face parte și

Acest tip de măsuri face parte din multele practici sustenabile ce contribuie la îmbunătățirea calității
vieții pentru locuitorii acestuia. Astfel, a converti o clădire este mai puțin costisitor și simplu decât
ridicarea uneia de la zero. Apoi, inovația vine din necesitate și din constrângeri, iar conversia
funcțională a unor clădiri industriale poate genera cele mai interesante soluții arhitecturale și poate avea
un efect benefic asupra calității vieții unei comunități.

Criza petrolieră din anii 70 a reușit să declanșeze mișcarea ecologistă, oamenii conștientizând faptul că
planeta nu dispune de resurse nelimitate, iar populația lumii are o tendință de creștere accentuată.
Această mișcare a influențat de asemenea și atitudinea față de spațiul construit, a demola însemnă a
genera deșeuri.

Introducere

Proiectele de conversie funcțională din ultimii ani au demonstrat că majoritatea sunt orientate către
publicul larg, cultura fiind o unealtă capabilă de a revitaliza întregi zone ale orașelor, de a da o a doua
șansă clădirilor industriale dezafectate.
Lucrare de disertație Universitatea “Gheorghe Asachi” din Iași
Stud. arh. Olari Emilia Cosmina Facultatea de arhitectură G.M. Cantacuzino
Odată cu revoluția industrială clădirile industriale au devenit parte importantă din oraș, transformând
întregul peisaj urban.

Declinul zonelor industriale este o problemă întâlnită în orașe de pe tot globul, unde comunitatea locală
nu reușește sa salveze aceste elemente din istoria locală încărcate de semnificație pentru oraș, iar
acestea ajung a fi demolate. Peisajul industrial abandonat, bine cunoscut de fiecare dintre noi, nu este
doar un aspect negativ din punct de vedere vizual, ci și social. În cadrul acestor comunități apare nevoia
de a crea spații publice atrăgătoare și de a revitaliza zona prin cultură.

În unele cazuri, prezente și în România, orașul s-a dezvoltat chiar în jurul activității industriale, apariția
clădirilor industriale a dus la formarea unor întregi comunități în jurul acestora, dar astăzi o bună parte
din acestea au rămas abandonate și oferă un peisaj dezolant. Motivul din spatele conversiilor a fost
pentru mult timp doar unul funcțional și financiar, dar în secolul al 19-lea filosofia romantică și istorică
a fost declanșatorul unei noi abordări în ce privește conversia clădirilor în Europa, în care o clădire lasă
o amprentă de neînlocuit asupra conștiinței oamenilor ce aparțin locului, chiar și după ce aceasta nu își
mai păstrează funcția inițială. Clădirile industriale de asemenea se încadrează aici, chiar dacă ele au
avut stricta funcțiune de producție, prelucrare.

Conversia functionala a cladirilor industriale din centrul orasului (enclava)

- trecut, patrimoniu, istoric, arhitectura,

Incepand cu mijlocul secolului al 19-lea, industria devine parte din oras, introduce un nou peisaj
architectural, influentand transformarea orasului din punct de vedere economic, cultural si social.
Urmatorul pas al istoriei economice a orasului este orientarea dezvoltarii acestuia prin intermediul
serviciilor. Astfel se produce dezindustrializarea, o parte din industrii dispare, iar cealalta parte se muta
in afara orasului (datorita nevoii de extindere, a costurilor proprietatilor si a cheltuielilor de intretinere.
In urma acestui process, orasul ramane cu o cicatrice industrialain tesutul sau. Una din cele mai
importante probleme este ca cee ace, la inceput, reprezenta o serie de structure situate in zina mediana a
orasului devine, o data cu transformarea orasului, parte centrala a acestuia, astfel, cetrul devine
impanzit de maidane industrial considerate, de cele mao multe ori, surse de poluare sociala si vizuala.

Totodata, aceste maidane industrial sunt considerate, de o parte a societatii, ca fiind o sursa de
identitate sociala, o inima a zonei care a crescut odata cu ea si, mai ales, datorita ei. Orasul a evoluat in
raport cu industria si in jurul acesteia, astfel incat benefciile
Lucrare de disertație Universitatea “Gheorghe Asachi” din Iași
Stud. arh. Olari Emilia Cosmina Facultatea de arhitectură G.M. Cantacuzino
Arhitectura contemporana ce conduce, de cele mai multe ori, la aparitia unor spatii si constructii care
nu apartin locului, este generalizata din ce in ce mai mult. Datorita acestei evolutii sau involutii, este
necesara o revenire la o arhitectura a contextului, orasul trebuie inteles ca un tesut de obiecte care
expune povestea si istoria acestuia. Astfel, recuperarea si conservarea trecutului reprezinta o atitudine
de actualitate care consolideaza caracterul si modul de percepere al orasului.

Industrializarea a reorganizat spatial urban, a afectat si a decis soarta lumiii contemporane prin
impactul sau fara precedent si prin consecintelesale asupra stiintei, societatii si economiei. Invers
proportionala, dezindustrializarea a golit spatiile fabricilor si a reorientat orasul spre noi oportunitati,
astfel arhitectura industriala devine importanta prin contextual disparitiei sale. Pozitia si atmosfera
siturilor industriale, indifferent daca se afla in tesutul urban sau intr-un peisaj impresionant pe care l-a
marcat prin extractii, sunt calitati pe care o interventie le poate transforma intr-un spatiu atractiv.

Interventiile realizate in Bucuresti se pierd in propria lor marime, proiectele sunt gandite la nivel macro
si pierd din vedere scara umana, ascund si darama detalii arhitecturale importante pentru oras. Moara
lui Assan reprezinta doar un ansamblu de cateva cladiri, din sute de cladiri de patrimoniu din capitala,
dar prin exemplul lui si prin succesul lui poate genera mult mai mult decat o regenerare urbana a zonei.

Importanta istorica si contextual urban in care se afla, transforma Moara lui Assan intr-un atractor
puternic care poate conduce la evolutia zonei. Din punct de vedere istoric, nu este justificata
transformarea spatiului intr-un muzeu deoarece evolutia fabricii si istoria acestei nu ar putea sustine un
flux de oameni care sa asigure succesul financiar. Trebuie astfel cautata o solutie particulara de
conversie functionala, adaptata la spatiu, forma si zona. Desi captiva in spatele unor blocuri masive,
ansamblul trebuie sa isi ia propriile defecte sis a le reinterpreteze. Problema accesibilitatii si vizibilitatii
poate fi transformata intr-un atuu al interventiei: in loc sa privim spatiul ca inaccesibil, el poate fi privit
ca o oaza de liniste ascunsa in spatele in spatele unuia dintre cele mai aglomerate bulevarde din
Bucuresti. Astfel, se poate crea o alveola pietonala care sa preia si sa dezvolte traficul pedestru din
oras. La nivel macro, acest lucru poate fi gandit pe toata lungimea Bulevardului Stefan cel Mare, o
serie de spatii pietonale interconectate care creeaza alternativa la o strada dedicate vitezei echilibrand
astfel sistemului orasului.

Potentialul zonelor industriale din centrul orasului consta tocmai din faptul ca acestea pot reprezenta o
infrastructura pietonala care sa nu intre in competitie cu strada masinii. In prezent sunt excluse din oras
la fel cum si pietonii, cu fiecare interventie, devin entitati inexistente. Dubla negatie de obicei duce la o
afirmatie, astfel negarea pe de o parte a pietonilor si pe de cealalta parte a patrimoniului industrial,
adunate pot conduce impreuna la un rezultat pozitiv.
Lucrare de disertație Universitatea “Gheorghe Asachi” din Iași
Stud. arh. Olari Emilia Cosmina Facultatea de arhitectură G.M. Cantacuzino
Proxomitatea

Etica design-ului

Cum se poate adapta noua functiune la cerintele de azi

Acces-ul pentru persoanele cu dizabilitati

Siguranta la incendiu

Exemple reprezentative

Alegerea noilor functiuni

Face parte din procesul de rivitalizare a unor zone urbane

Orasele sau parti ale acestora se schimba in decursul anilor, acest proces este inevitabil si poate fi
considerat si benefic. Este inevitabil deoarece operatiunile sistemelor politice, economice si sociale
sunt in permanenta cautare de noi oportunitati si genereaza noi cerinte pentru asigurarea progresului
economic si imbunatatirea mediului social.

Cladirile de patrimoniu si de patrimoniu industrial au reprezentat un rol foarte important de-a lungul
istoriei, in foarte multe zone si orase. Acestea creeaza caracterul unui spatiu si au un impact foarte mare
asupra rezidentilor si comunitatilor, identificandu-se cu evolutia cladirii.

Respectul pentru trecut

Lucrare de disertație Universitatea “Gheorghe Asachi” din Iași
Stud. arh. Olari Emilia Cosmina Facultatea de arhitectură G.M. Cantacuzino
Cunoastem deja faptul ca fiecare epoca a cunoscut stilul dominant, sustinut de ideologia puterii si de
clasele dominante. Competitia intre state precum si schimbul la nivel economic si cultural au facut
posibila pastrarea, in linii majore a regulilor de aur ale stilului, desigur adaptandu-se constrangerilor
economice sau culturale locale. Fiecare stil a fost supus numeroaselor directive impuse de tratate
teoretice si reguli de compozitie. Dar niciodata in aceste teorii nu gasim notiunea de relationare a noilor
edificii cu cele vechi.

Pana in a doua jumatate a secolului al XIX-lea, respectul pentru trecut si notiunea de patrimoniu nu
existau si nu se putea imagina conservarea unei constructii pentru motive pe care le numim istorice, ci
doar pentru ca servea in continuare (aceluiais scop sau altuia), pentru ca putea fi inca utilizata in
dezvoltarea orasului: Sf. Sofia din Constantinopol a fost pastrata, dar transformata in moschee si
folosita ca model pentru moscheea vecina Sultan Ahmed (Moscheea Albastra), templele grecesti din
sicilia au fost transformate de cretani in biserici romane. Astfel orasul se reconstruieste prin el insusi si
evolueaza pe baza memoriei sale si a trecutului, acumuland straturi succesive.

Civilizatia industriala de la sfarsitul secolului al XIX-lea si inceputul secolului XX a constatat ca orasul

era inadaptat noilor cerinte. In acest moment practic, teoreticienii, confruntati direct cu urgenta
realizarii noului spatiu, au observat drasticul contrast al acestuia cu tesutul orasului traditional.

Arhitectii incep sa-si puna problema coerentei proiectului lor fata de constructiile existente in
vecinatati. Auguste Perret construieste, in 1902, un imobil pe str. Wagram din Paris in spiritul art-
nouveau-ului, dar respecta in tratarea fatadelor sale organizarea plin-gol a fatadelor vecine. Chiar si
curentele cele mai inovatoare (de Stijl) au sustinut continuitatea geometrica, chiar daca stilul
arhitectural este in opozitie brutala cu vecinatatile. In acest moment orasul apare ca un concept, un tot
unitar in care se inscrie. Francoise Choay situeaza inventia orasului istoric si a patrimoniului urban in
contextul anilor 1820-1850, generata in primul rand de ideea de contrast adusa de era industriala.

Context actual

La sfarsitul secolului XX asistam la o perioada de indoieli in toate domeniile vietii sociale si ale
gandirii. Globalizarea, cu toate consecintele sale, de la restructurarea economica pana la prograsul
tehnologic, incepe sa ne afecteze simtitor viata. Noua era informationala, caracterizata de ritmul rapid
de schimbare, a venit parca mult prea rapid peste societatea nostra inca neadaptata. Rapiditatea cu care
se consuma fenomenele nu ne mai da timp pentru constientizarea momentului prezent, iar noua
Lucrare de disertație Universitatea “Gheorghe Asachi” din Iași
Stud. arh. Olari Emilia Cosmina Facultatea de arhitectură G.M. Cantacuzino
societate, de consum, trebuie sa se adapteze fortat fiecarei situatii, fara a putea controla procesul si fara
a avea garantia unui raspuns corect la problemele cu care se confrunta. Bombardata de multitudinea de
informatii ce sunt imposibil de stocat la nivel de individ, societatea preia ceea ce sare in evidenta si
raspunde problemelor in functie de rapiditatea cu care trebuie rezolvate, nu in functie de gravitatea lor.

Societatea romaneasca (si nu numai), confruntata cu transformari dramatice la nivel economic si social,
nu are timp pentru a analiza dezvoltarea pe termen lung. Si din punct de vedere economic suntem
fortati sa rezolvam problemele cele mai urgente. Acesta este si unul din motivele pentru care asistam
in mod periodic la stiri privind fie inchiderea unor mari platforme insustriale, fie privatizarea lor, fie
falimentul ca urmare a privatizarii (Uzinele Republica – Bucuresti, Tepro – Iasi, Combinatul Siderurgic
– Hunedoara)

Suprafete enorme, aglomerate de baraci, depozite, hale de productie sunt abandonate propriu-zis sau
transformate in arhive de recuzite expirate tehnologic. Angajatii isi restrang activitatea in cateva
corpuri din incinta, unde asteapta momentul privatizarii. Pe de alta parte se construiesc din ce in ce mai
multe ansambluri de amploare, amplasate in zone mult discutate si chiar incompatibile. Daca lupta
pentru obtinerea unui teren central, bine cotat, este in mare masura justificata de coerenta spatiului
construit din aceste zone, de ce nu ne concentram atentia, ca profesionisti, asupra reabilitarii zonelor
diametral opuse (cartierul Rahova, Salajan)? Intradevar, zonele protejate reprezinta o sursa fascinanta
de opinii, polemici si idei pentru formatia de arhitect, dar nu cred ca trebuie sa uitam faptul ca centrul
istoric, economic si cultural contribuie in mica masura la imaginea globala asupra orasului si nu poate
rezolva problemele locale ale altor zone.

Conversia este de mult adoptata in tarile dezvoltate ca solutie atat pentru eficientizarea utilizarii
terenului, cat si pentru revitalizarea unor zone cazute in dizgratie. Reciclarea fondului construit trebuie
privita ca o necesitate in contextul dezvoltarii durabile. In Romania acest fenomen se face simtit mai
mult in zonele centrale (locuinte colective transformate in sedii de banci sau imobile de birouri) sau in
sfera proprietarilor de mici constructii (locuinte transformate in spatii comerciale sau cluburi de
noapte). Daca acestia, din motive pur practice, incearca sa-si croiasca drum prin meandrele societatii de
tranzitie, adaptandu-se la cerintele pietii, si la un nivel superior incepe sa se faca simtita politica de
reutilizare a resurselor.

In acest sens, atentia arhitectilor ar trebui sa se concentreze, inca din anii de studii, nu asupra
terenurilor eliberate de orice constructie, oarecum virtuale, ci asupra fondului construit pe care l-am
mostenit. Francoise Choay mentioneaza ca „practica refolosirii ar trebui sa faca obiectul unei pedagogii
Lucrare de disertație Universitatea “Gheorghe Asachi” din Iași
Stud. arh. Olari Emilia Cosmina Facultatea de arhitectură G.M. Cantacuzino
speciale. Ea tine de bunul simt, dar si de o sensibilitate inscrisa in lunga durata a traditiilor urbane si a
comportamentelor patrimoniale, si deci difera de la o tara la alta„.

Bibliografie

1. Annette CONDELLO · Steffen LEJMANN - Sustainable Lina: Lina Bo Bardi’s Adaptive

Reuse Projects
2. Justas PILIPAVICIUS, Mindaugas DAUKŠYS, Nerijus VARNAS, Eglė KLUMBYTĖ -
Conversion of Industrial Buildings to Residential Buildings
3. Florent PETIT - A second life for industrial heritage sites in Europe
Lucrare de disertație Universitatea “Gheorghe Asachi” din Iași
Stud. arh. Olari Emilia Cosmina Facultatea de arhitectură G.M. Cantacuzino
4. Dorina TARBUJARU - Conversia construcțiilor industriale
5. Mihai-Alexandru MOȚCANU-DUMITRESCU - Oppotunities for urban regeneration
operations and re-evaluation of existing urban framework -
6. Marta BOTTERO, Chiara D’ALPAOS, and Alessandra OPPIO - Ranking of Adaptive Reuse
Strategies for Abandoned Industrial Heritage in Vulnerable Contexts
7. S.T.A. PICKETT • M.L. CADENASSO, Brian MCGRATH - Resilience in Ecology and Urban
Design: Linking Theory and Practice for Sustainable Cities -
8. Shravan KAMATH - Putting industrial land to work
9. Anja GRANER - Why should we deal with abandoned urban spaces?
10. Kenneth POWELL - Architecture Reborn: Converting old buildings for new uses

As an advocate of people-centered architecture and design, I admire this project for considering the
potential of this space in its bigger ecosystem. Such initiatives can turn entire neighborhoods around
and trigger further urban developments. Especially in the post-COVID remote-work area, a fully
modular approach is a smart and sustainable choice, allowing entrepreneurs and companies to up- and
downsize work space as per their needs. In terms of set up and furniture I would have liked to see more
innovative solutions, e.g. creating targeted spaces for workshops and creative work and designing for
connection and exchange beetween the different companies.