in gentle way you can shake the world

SF (studiul de fundamentare) = ianuarie - februarie

DISERTAȚIE = martie - aprilie
PREDIPLOMA = se da în aceeași perioada cu disertația, la o diferență de câteva zile, max 2
săptămâni între ele
DIPLOMĂ = iunie - iulie

https://www.uauim.ro/informare_documentare/biblioteca/open_access/
https://www.uauim.ro/evenimente/acces-baze-de-date-stiintifice/

https://www.uauim.ro/evenimente/acces-proquest-si-jstor/

https://www.uauim.ro/evenimente/scholar-architect/

http://biblioteca.uauim.ro/liberty/main.do

https://archive.org/details/texts

http://libgen.rs/

Disertatie tema:

- conservarea patrimoniului architectural

- Tema lucrării se stabilește de către student împreună cu îndrumătorul său; alegerea trebuie astfel
făcută încât studiul respectiv să vină în sprijinul fundamentării teoretice a proiectului de diploma

- Prin conținutul ei, lucrarea de disertație trebuie să demonstreze cunoașterea științifică a temei
abordate, să evidențieze stadiul cunoașterii în domeniul studiat și să cuprindă elemente de cercetare
științifică originală a temei abordate, precum și modalități concrete de validare a acestora prin
studiul de caz reprezentat de proiectul de diploma

Plan autocad
Plan cadastral/Planuri istorice
Dezvoltare urbana
Analiza functiunilor
- Langa sit se afla si piata de flori si o berarie germana

Posibilie teme :
Regenerare urbana - rezultat al unui complex de factori globali si locali – strategii durabile
Pe fundalul extinderii miscãrii pentru conservarea arhitecturii industriale una dintre solutiile adoptate pentru regenerarea
urbanã a zonelor industriale abandonate a fost reconversia lor în spaþii de birouri, complexe rezidentiale, zone comerciale
si centre culturale
- Birouri cu zona – complex cu sala de conferinta si spatiu de agreement

MIXED-USE
Crearea unor noi locuri de munca…dar este necesara---poate doar prin prisma locatiei…este nevoie se de locuri de munca cu
poztie mai centrala
- O dimensiune sociala
- O dimensiune ecologica
- Imbunatatirea mediului fizic ( atat cel natural cat sic el construit)

Când a început industrializarea Bucurestiului, în primii ani ai secolului al XX-lea, Calea Rahovei a devenit parte a unui
sector industrial care începea de la Arsenalul Armatei din Dealul Spirii si continua Soseaua Panduri, pe o zonã delimitatã
de Gara Filaret Si Cotroceni pe care erau localizate cel puþin 20 de întreprinderi industrial (la nivelul anului 1912) care
produceau diverse bunuri ca bazalt artificial, sticlãrie, încãlþãminte, bere, metalurgie, frânghii, chibrituri etc. (ibidem, 134-
5).

Alex, felicitari, ceea ce faceti voi e fascinant!

Am avut ocazia in anii 80, cand fabrica Bragadiru mai functiona inca, sa vizitez un loc
care nu cred ca e pomenit in sursa de informare mentionata mai sus, si anume hrubele
fabricii, sapate in dealul pe care e asezata. Putini stiu ca aceasta constructie are mai
multe nivele sapate adanc in subsol, un adevarat labirint de scari, coridoare si sali pline
de instalatii, rezervoare uriase de metal, tevi, robineti, pompe, etc., toate necesare
procesului de fermentare si invechire a berii, asa cum se facea ea pe vremuri, cand nu
exista instalatie de pasteurizare.
A fost o experienta pe care nu cred ca o voi uita vreodata, cat voi mai fi! Din acele
beciuri cred ca ar fi iesit un muzeu de istorie industriala de inalta clasa: toate galeriile si
salile erau captusite cu caramizi date cu var, neatinse de vreun strop de igrasie in ciuda
faptului ca stateau sub pamant de aproape 100 de ani, la o temperatura constanta de +4
grade… Afara era August si ca sa cobor acolo am primit o pufoaica, iar sticla de bere
nefiltrata, trasa direct dintr-un rezervor din acela enorm, pe care am baut-o, era atat de
rece incat a trebuit s-o tinem o vreme in fata unui resou din BCA, intr-o nisa din perete…
Daca cele de mai sus v-au starnit o oarecare curiozitate si daca nu cumva s-a sigilat cu
beton intrarea in beciuri (ceea ce nu cred, fiindca ar fi necesitat aducerea unor utilaje
speciale, ceea ce ar fi costat prea mult), s-ar putea sa va para tentanta o noua vizita, dar
atentie: odata dezafectate beciurile, s-a terminat si cu ventilatia, deci e foarte posibil ca
acum tot aerul de-acolo sa fie saturat de monoxid sau dioxid de carbon, deci mare
atentie!
In rest, s-auzim numai de bine!

12. In perimetrul cuprins intre strada Gheorghieni, Strada Uranus, Calea Rahovei, Soseaua Tudor
Vladimirescu a existat "Vama Antrepozite Bucuresti", proiectată de către arhitectul Giulio Magni
începută în 1894.Complexul cuprindea Bursa Mărfurilor o clădire administrativă,4 depozite şi unul
dintre primele turnuri de apă din România.Tot în această zonă se aflau diverse fabrici de dimensiuni
mici majoritatea dispărând ulterior în momentul de faţă este iniţiat un proiect excelent de
refuncţionalizare denumit E-Uranus.

13. Intre Calea Rahovei si Bdul. George Cosbuc a existat fosta fabrica de bere Bragadiru (unele din
halele ei erau cladiri monumente istorice) si "Palatul Bragadiru".
Istoricul imobilului Colosseum și al construcțiilor care l-au precedat în aceste locuri începe la mijlocul
anilor 1800. Întregul domeniu purta numele Bragadiru, și a fost fondat de omul de afaceri Dumitru
Marinescu Bragadiru.
Născut în anul 1842, Dumitru Marinescu și-a început ucenicia la o vârstă fragedă în cofetăria și
rachieria negustorului Iancu Ștefănescu. Deosebit de harnic, cinstit și inteligent, Dumitru Marinescu a
fost luat în tovărășie, iar în 1866 Iancu Ștefănescu îi și lasă negoțul său.
Lărgindu-și comerțul, în anii următori a luat în arendă mai multe fabrici de spirt. În 1877, în timpul
Războiului de Independență, Dumitru Marinescu vinde soldaților rachiu și spitalelor spirt pentru răniți.
Cu capitalul astfel strâns, Dumitru Marinescu înființează prima fabrică de alcool rafinat în comuna
Bragadiru, lângă București, care functionează încă și se face cunoscut sub numele de Dumitru
Marinescu Bragadiru.
La sfârșitul secolului al XIX-lea, în partea de sud a României producția de bere era slab dezvoltată, dar
concentrată în București. Dumitru Marinescu Bragadiru a început să achizitioneze teren în jurul
centrului Bucureștiului, în apropiere de Piața Principesa Maria (astăzi Piața George Coșbuc) și a
înființat fabrica sa de bere pe data de 9 aprilie 1895.
În anul 1909, Fabrica de Bere a fost inființată ca o societate pe acțiuni. Familia Bragadiru a devenit
astfel una dintre primele promotoare ale industriei ușoare in România. În același an, Dumitru
Marinescu Bragadiru stabilește reședința familiei în imediata apropiere a fabricii.
Hărțile din 1911 ale Bucureștiului, identificând orașul și construcțiile sale, prezintă Fabrica de Bere pe
o suprafață de peste 6.2 hectare de teren care se întindea de la Filaret până la grădina Băicoianu.
Clădirea apare pentru prima dată reprezentată pe planul geografic realizat de Institutul Geografic al
Armatei în anii 1895-1899 și 1911. Construcția “Colosului”, așa cum era cunoscută clădirea la
începuturile sale, a fost realizată după planurile concepute de arhitectul austriac Anton Shuckerl în
anul 1894 pe amplasamentul particular de la intersectia Podului Kalitzei (Calitei sau Podul Calicilor,
actuală Calea Rahovei) și marcajul dat de cornisa de sud-est a Dâmbovitei, prezenta semnificativa
pentru relieful orașului de la acea dată.
Dumitru Marinescu Bragadiru a conceput Colosul, ca un loc de recreere, respectând astfel o tradiție a
fabricilor de bere de a avea și un local în vecinătate așa cum era Grădina de vară “Eliseul Luther” sau
braseria, restaurantul și sala de spectacole și bal Colosseul Oppler, dispărut în totatalitate astăzi. Un
exemplu al Bucureștiului de altădată, clădirea a devenit ulterior Palatul Bragadiru, radiindu-și
frumusețea și farmecul istoric. Concepția arhitecturală eclectică cu un repertoriu decorativ bogat
folosit armonic la compoziția fatadei și decorarea interioarelor, reflecta intru-totul frumusețea anilor
1900.
Compusă dintr-o spectaculoasă sală de bal care poate funcționa și ca sală de teatru sau de concerte, o
bibliotecă, o popicarie, numeroase camere, magazine și birouri ce funcționau la parter, clădirea era o
structură impresionantă ce imbina stilurile celor mai renumite clădiri ale timpului: Camera de Comerț,
Poșta Română, Casa de Economii și Consemnatiuni (CEC-ul) și clădirea Curții Supreme de Justiție,
toate construite în aceeași perioadă.
La 11 Iunie 1948 regimul comunist a naționalizat intreaga industrie româneasca. Fabrica de Bere a
fost redenumita Fabrica de Bere Rahova după numele cartierului în care se afla. Prima grijă a
regimului a fost spargerea cu lovituri de ciocan a numelui Dumitru Marinescu Bragadiru de pe
frontonul fabricii de bere. Imobilul Colosseum a fost, redenumit Casa de Cultură Lenin.
În anul 2003 descendenții lui DMB au revendicat imobilul Colosseum conform Legii speciale 10/2001 și
l-au redobândit conform titlului emis de Primaria Municipiului București.
Palatul are 10.000 de metri pătrați construiți și un teren aferent de 12.000 de metri pătrați și este
declarat monument istoric de către Ministerul Culturii și Cultelor.