[spatiu public]

1) Incercati sa conturati complexitatea notiunii de spatiu public prin intermediul unor exemple semnificative de proiecte
contemporane. Raportati-va si la problemele urbane actuale si la modul in care spatiul public le rezolva.
Tema in sine este destul de ampla atata timp cat spatiul public se refera atat la ideea de spatiu urban in general cat si la cea de public
sau comun. Termenul de spatiu public incepe sa fie utilizat tarziu insa de cele mai multe ori nu ne intalnim cu notiunea de spatiu
public ca atare ci cu anumite referinte cu care se suprapune mai mult sau mai putin: spatiu urban, spatiu colectiv, din categoria
spatiilor publice (strada, piata , parcul). El presupune insa atat spatii verzi (parcuri, gradini publice, alei, curti) cat si spatii minerale
(strazi, piete, bulevarde). Putem in acelasi timp sa extindem aria si sa consideram spatiu public chiar si garile si centrele comerciale sau
de ce nu si mijloacele de transport in comun. Putem afirma totodata ca spatiul public ar putea fi chiar si spatiile dintre cladiri atata
timp cat putem observa cu totii cum ca oamenii nu folosesc neaparat spatiile proiectate pentru diverse activitati (ex: copiii se joaca pe
strazi pentru ca asta le place nu pentru ca nu au locuri de joaca)

2) Care sunt mutatiile / transformarile în spatiul public în orasul contemporan fata de orasul modern si traditional? De ce e
nevoie sa punem cu acuitate problema lui? Dati exemple din Bucuresti (chiar si dinexperienta voastra personala).
Situatia actuala este surprinzatoare si de necontrolat aproape atata timp cat modul de perceptie al timpului s-a schimbat radical in
sensul ca mijloacele rapide de transport fac ca distanat dintre 2 locuri altadata extrem de indepartate sa fie astazi parcurse in cateva
ore, ca sa nu mai specificam chiar si comunicatiile aproape instantanee. Putem astfel sa fim acasa dar in acelasi timp putem fi si in
celelalt capat al lumii astfel spatiul urban prinde o noua definitie. Contactul social a pierdut legatura cu spatiile publice. Daca
aeroporturie, garile sau mijloacele de transport sunt numite non-locuri atunci spatiile virtuale se opun definitiei locului.

[perspectiva contextuala]

3) Care este rolul regulamentelor de urbanism din perspectiva contextuala?

- Pastrarea sau redarea coerentei orasului in conditiile societatii actuale;
- Pastrarea echilibrului dintre mostenirea urbana si constructie noua
- Gasirea celor mai bune cai de interventie si dezvoltare
- Medierea conflictului interes public – interes privat

4) Introducerea in vocabularul de specialitate a cuvintului context da seama despre o schimbare de atitudine in proiectare.
Despre ce este vorba? Elaborati pe acest subiect.
Acest aspect al contextului provoaca o schimbare in atitudinea de proiectare in orice particularitate a sa (de ex: in ceea ce priveste
contextul cultural poate influienta atata prin ceea ce vine din spate, traditie, mosternire, cat si prin cultura momentului, spiritul
timpului marcheaza intr-o masura mai mare sau ami mica pe toti artistii fara ca acestia sa constientizeze.) ba chiar poate fi vorba si
despre o actiune deliberata, o dorinta de exprimare a unui anumit context profesional (de ex: pt Miscarea Moderna in cazul careia
exprimarea timpurilor devine deviza sau asa cum Koolhaas incearca sa evidentieze dinamica fluxurilor si aunui context politico-
economic legat de globalizare.

5) Care ar fi diferenta dintre ce se intelege prin context in istoria arhitecturii / cercetarea de arhitectura si context folosit pentru
fundamentarea proiectului / intr-o atitudine contextuala in proiect.
Contextul prinde de-a lungul istoriei diferite aspecte (fizic, cultural, social, politic) sensul lui fiind destul de amplu.
Atitudinea contextuala devine o modalitate de interpretare atat in istoria arhitecturii cat si in cercetarea de arhitectura, interpretare
care devine fundament al proiectului de arhitectura.
Atitudinea contextuala devine in proiectare un joc intre constrangerile sitului si creativitatea arhitectului
- Inteligenta lecturii contextului, descoperirea exigentelor acestuia
- Capacitatea de a transforma constrangerile in idei ale proiectelor
- Abilitatea arhitectului de a da forma acesto idei
Noua atitudine contextuala in proiiectare: orasul redevine context al obiectului de arh

6) Caracterizati atitudinea contextuala in proiectare. De ce este necesara?

Atitudinea contextuala devine o modalitate de interpretare atat in istoria arhitecturii cat si in cercetarea de arhitectura, interpretare
care devine fundament al proiectului de arhitectura.
Atitudinea contextuala devine in proiectare un joc intre constrangerile sitului si creativitatea arhitectului
- Inteligenta lecturii contextului, descoperirea exigentelor acestuia
- Capacitatea de a transforma constrangerile in idei ale proiectelor
- Abilitatea arhitectului de a da forma acesto idei
Noua atitudine contextuala in proiiectare: orasul redevine context al obiectului de arh

7) Comentati un exemplu de decontextualizare – si, in consecinta, de interpretare eronata – a unor termeni / sintagme din
literatura de arhitectura.
Termenul „fuck context” exprimat de Rem Koolhaas intr-un articol despre bigness a fost scos din contextul in care a fost scris in
momentul in care putea fi inteles raportat numai la acel context, reprosandu-i-se apoi autorului aceasta reactie polemica tocmai in
perioada in carecontextul reprezenta singura dimensiune succesibila sa reconcilieze diverse tendinte arhitecturale, mai ales in Franta.
Nu peste mul timp Rem Koolhaas insusi scoate la iveala adevarul explicand totodata semnificatia reala a termenului care incearca sa
sublinieze de fapt ca in anumite cazuri o relatie intre ceea ce e nou si ceea ce exista este imposibila

8) Comentati diferenta calitativa dintre termenii sit si amplasament pentru proiect si teoria proiectului.
In principiu termenul de sit reprezinta forma fizica a contextului arhitecturii care desemneaza de obicei locul unde urmeaza sa fie sau
este consturit un edificiu. Pana acum cativa ani acelasi sens il avea si termenul de amplasament. Situl poate fi definit deci si ca
peisajsau configuratie a locului, a terenului care se edifica, configurarea unui loc.
Amplasament are insa un sens tehnic foarte precis (situare, suprafata), termenul de sit fiind mai imprecis dar in acelasi timp si mai
stimulator pentru proiectare. El cuprinde o arie mai larga decat amplasamentul propriu-zis dar simai putin determinata pentru ca
poate include tot ceea ce devine semnificativ pentru proiect chiar si atunci cand acestea sunt nicte elemenete vizuale foarte indepartate.
Am putea spune chiar si ca stabilirea limitelor sitului face parte din teoria proiectului , limitele fiind intr-un fel cele care rezulta din
interpretarea argumentata a proiectantului.

9) In curs apare scris (citat din G.C. Argan): Arhitectura isi pierde semnificatia cand se izoleaza de sistemul simbolic care este
orasul. Cum ati putea explica, cu alte cuvinte si cu exemple, aceasta afirmatie?
Intr-adevar exista o anumita semnificatie pe care o confera orasul context arhitecturii obiectrelatia dintre ele fiind necesara cel putin la
nival formal ba chiar si functional sau semantic. De multe ori ratiunea de a fi a arhitecturii e tot una cu a se inscriie intr-un context
urbancare putin cate putin tinde sa se generalizeze la ansamblul teritoriului

10) Incercati sa identificati momente in care teoretizarea functiunii in arhitectura se intalneste cu perspectiva contextuala sau
capata nuante contextuale. Comentati masura in care abordarea contextuala a dus la imbogatirea modului de intelegere a functiunii in
arhitectura contemporana. Folositi-va de exemple!
Pornind de la functiuni spatiale care compun o cladire (care se pot ierarhiza si ele la randul lor)se poate ajunge la idei semnificative
pentru proiect: evidentiind relatia dintre anumite tipuri de cladiri si oras , se pot obtine informatii privind elaborarea temei si alegerea
sitului optim. Bineinteles ca pentru a proiecta o cladire e nevoie de o documentare serioasa asupra functiunilor cladirii.... ? ?

11) Cum a fost discutat si inteles contextul de-a lungul timpului in teoria arhitecturii? Referiti-va la momentele si personalitatile
reprezentative!
Atata timp cat termenul context poate fi definit ca ansamblu al textului care inconjoara o unitatea a limbajului care ii lamureste sensul
putem considera deasemenea ca la fel ca si in cazul textului pentru cuvant orasul reprezinta contextul care da anumite semnificatii
obiectului de arhh ( apar astfel noi tipuri de abordare a proiectelor). In 1966 apar 2 carti; manifestul acestor atitudini: il territorio dell
architettura de Vittorio Gergotti si Architettura della cita de Aldo Rossi Fundamentarea proiectului prin contextul sau apare astazi ca
fiin cel ami important consens a modului de a face arhitectura si a mijloacelor de expresie.

12) Elaborati pe tema metodei tipomorfologice. Care este sensul si noutatea ei? Prin ce poate ajuta
proiectarea?
- 1966, Vittorio Gregotti, Il territorio dell’architettura: critica lui este tipica miscarii La Tendenza si încearca sa “restaureze fundatiile
teoretica ale proiectarii” si sa dezvolte o metoda logica de proiectare.
El adauga agendei neorationalismului doua idei importante: loc si genius loci, care deriva din fenomenologia lui Heidegger. Astfel,
originile arh. se gasesc în mom. în care prima piatra a fost plasata pe pamânt pentru a face locul recognoscibil Abordarea morfologica
s-a manifestat ca reactie fata de abuzurile Miscarii Moderne care cerea o transformare completa a orasului traditional, neglijând studiul
formei urbane si confirmând ruptura dintre oras si trecutul lui.
Dupa Gregotti, scoala italiana se caracterizeaza prin doua curente: (1) o abordare folosita ca un complement al proiectului, dezvoltata
de scolile de la Venezia si Roma (2) o abordare venita de lageografi, care aplica cunoasterii arhitecturale conceptele de sit si de situare,
Desi conceptele utilizate d diversele scoli sunt rareori puse de acord s poate vorbi d 3 conditii comune acestor abodari
- obiectul central al reflexiei teoretice este forma fizica si spatiala a orasului;
- trebuie sa existe o disciplina analitica – si pe cât posibil stiintifica – a formei urbane;
- morfologia urbana presupune reunificarea arhitecturii si urbanismului într-o disciplina unica, unde arhitectura îsi regaseste
dimensiunea analitica, iar urbanismul interesul pentru dimensiunea fizica si spatiala. Si din punct de vedere metodologic, diversitatea
este la fel de mare:
A crede ca studiile tipo-morfologice pot fi vehiculul principal al arhitecturii ar risca sa devina o alta modalitate de a îngusta
libertatea experientei de proiectare

13) Comentati cu exemple posibile directii ale atitudinii contextuale in ceea ce priveste relatia obiect-oras!
Atitudinea contextuala devine o modalitate de interpretare atat in istoria arhitecturii cat si in cercetarea de arhitectura, interpretare
care devine fundament al proiectului de arhitectura.
Atitudinea contextuala devine in proiectare un joc intre constrangerile sitului si creativitatea arhitectului
- Inteligenta lecturii contextului, descoperirea exigentelor acestuia
- Capacitatea de a transforma constrangerile in idei ale proiectelor
- Abilitatea arhitectului de a da forma acesto idei
Noua atitudine contextuala in proiiectare: orasul redevine context al obiectului de arh

14) In ce masura atitudinea contextuala adauga semnificatii pentru perceptia estetica a obiectului de
arhitectura? Comentati pe un exemplu.
-fundamentarea / motivarea proiectului prin interpretarea locului, la relatia proiectului cu locul, care poate deveni astfel o dimensiune
estetica / constituie un strat al perceptiei estetice
ATITUDINEA CONTEXTUALA IN PROIECTARE: un joc fin intre caracteristicile semnificative (si constringerile) locului si
creativitatea arhitectului:
- inteligenta si sensibilitatea definirii si intelegerii acestui “context restrins”, cu caracterul, exigentele si potentialul lui poetic, -
capacitatea arhitectului de a transforma exigentele si poezia acestuia in idei ale proiectului (scheme conceptuale, schite de proiect etc.),
- abilitatea arhitectului de a da forma acestor idei (prin diverse mijloace exprsive).
atitudinea contextuala in proiectare: un mod de a crea o coerenta intre ceea ce exista si ceea ce va exista, intre “nou” si “mostenit”
... Trebuie sa devina clar ca ideea de mediu inconjurator nu este un sistem in care este dizolvata arhitectura, ci – din contra – el este
un material purtator de incarcatura pentru proiect, ca ne da posibilitatea de a gasi noi principii de proiectare si noi metode de a ne
acomoda cu spiritul unui teren specific. In spatele acestor noi metode sta modificarea. Modificarea inseamna o constiinta a faptului ca
sintem parte a unui tot pre- existent si ca schimbind o parte a acestui intreg inseamna a il transforma.
Proiectul UNAcum lectura atenta a sitului a generat conceptul proiectului / idei pentru deciziile
formale; cum ceva din poezia specifica a locului s-a tradus in noua cladire (faceti legatura cu conceptul de genius loci);
cum o buna parte dintre functiunile la care raspunde noua cladire vin si dinspre locul specific/contextul urban specific; cum devine un
spatiu public (semi-public) informal, participind activ la viata orasului; cum cladirea devine si un “loc care protejeaza memoria locului”;
cum toate aceste aspecte participa la imbogatirea perceptiei estetice, duc la o percetie estetica in straturi din ce in ce mai profunde;
analizati dupa acelaesi criterii si turnul Cathedral Plaza: cum raspunde acest proiect locului si orasului. incercati sa gasiti si alte
exemple din Bucuresti (nu va fi usor!) si din alte parti

[collage city]

15) În ce consta conceptul de collage city, care este sensul lui si ce aduce nou în abordarea problemelor
orasului? De ce era necesar?
FUNCTIA URBANA A CLADIRII:
jocul dintre cladire ca tip si cladire ca textura functia cladirii ca space-occupier si space-definer ca obiect cu semnificatia proprie care
vine din functiunea ei -ca perete al unui spatiu public cu cerintele lui date de estetica urbana si de un anumit mod de folosire
“orasul generic” desemneaza polemic si încearca sa cerceteze – în numele emanciparii contemporaneitatii – fenomenul proliferarii
unui alt tip de oras, aparent fara calitati si identitate particulara, dar care prolifereaza în mod inexorabil peste tot
Colajul o strategie care permite utopiei sa fie folosita ca imagine, ca fragmente, fara sa fim obligati s-o folosim in totalitate.
Aceasta inseamna a sugera ca el poate fi o strategie care, sustinind iluzia utopica a provocarii si a finalitatii, poate chiar alimenta o
realitate a schimbarii, a miscarii, a actiunii si a istoriei.
Aceasta metoda bazata pe fragmente este o solutie la problema noului, fara sa sacrifice posibilitatea unui pluralism democratic, care isi
poate astfel gasi o expresie legitima.
Contextualismul ofera o cale de mijloc intre doua pozitii extreme:
(1) MEMORIE si inghetarea nerealista in trecut, fara dezvoltare viitoare,si
(2) ANTICIPATIE si renovarea urbana care duce inevitabil la distrugerea tesutului traditional

16) Prezentati succint modul in care Colin Rowe discuta functiunea cladirii in raport cu orasul. Cum se leaga ideile lui Colin
Rowe cu interpretarea functiunilor unei cladiri pe care am pus-o in discutie in curs?
IDEEA POSIBILITATILOR DE DEZVOLTARE A ORASULUI FOLOSIND LIMBAJUL MODERN, DAR INTELEGIND NECESITATEA
“SUPUNERII” OBIECTULUI FATA DE LOGICA SPATIULUI PUBLIC. In acest sens, Rowe confera obiectului de arhitectura doua
functiuni: - cea proprie destinatiei sale,
cea de tesut, de parte a tesutului.

17) Ce aduce nou Colin Rowe pentru intelegerea orasului traditional, la momentul in care a fost scrisa Collage City?
COLLAGE CITY FORMULEAZA PROBLEMA COABITARII DINTRE: - orasul traditional – cu logica lui de formare si existenta – oras al
tesutului si al ierarhiilor traditionale public-privat – “teatru al memoriei” orasul modern – cu logica orasului functionalist – oras al
obiectelor autosuficiente – “teatru al anticipatiei”

[noi fenomene urbane (globalizare, oras difuz etc.)]

18) Cum afecteaza mutatiile epocii informationale evolutia / viata orasului? Dati exemple.
Cauze ale mutatiilor epocii: saltul demografic, revolutia industriala. Ideologia nationala.
Efecte generale:-Cresterea in complexitate si marime;-Aparitia si disparitia unor noi tipuri de cladiri;-Maturizarea diverselor tipuri;-
Aparitia unor noi problematici

19) In contextul contemporan, comentati cateva dintre liniile de cautari / raspunsurile arhitectural-urbanistice la problematica
orasului si arhitecturii, folosindu-va de exemple.

Aceste fenomene complexe aduc problema CONTEXTULUI la coordonate mult mai ample si la grade foarte mari de complexitate,
chestiuni pe care lumea arhitectural-urbanistica le cerceteaza. De obicei aceste cercetari fac obiectul unor abordari interdisciplinare
despre care veti afla mult mai multe la cursurile de urbanism. Obiectul de arhitectura care se naste dintr-o astfel de abordare a
contextului este gândit sa
raspunda unor altfel de “conditionari” decât cele imediat vizibile ale sitului si încearca sa gaseasca un echilibru între local si global.
Acesta este si sensul pe care îl da Rem Koolhaas si echipele sale OMA (de proiectare) si AMO (de cercetare) notiunii de context si pe
care îsi fundamenteaza multe proiecte. (SMLXL, Content etc).
El încearca sa puna în discutie noul context al globalizarii, în care încearca sa surprinda dinamica si logica socio-politica, a fluxurilor
economice, financiare, de comunicare etc., pe care le “reprezinta” apoi prin sloganuri polemice, grafice de fluxuri, de aglomerari, de
interese
etc., la scara Europei sau a lumii. Un alt subiect legat de acest context larg este cel numit “orasul generic” (SMLXL, 1994), prin care
desemneaza polemic si încearca sa cerceteze – în numele emanciparii contemporaneitatii – fenomenul proliferarii unui alt tip de oras,
aparent fara calitati si identitate particulara, dar care prolifereaza în mod inexorabil peste tot (este vorba, din alta perspectiva, tot de
fenomenul pe care vi l-am prezentat anterior prin “orasul difuz”...) Problema cu scrierile lui Koolhaas este ca cer o anumita cultura de
baza pentru a fi întelese si
nu preluate ca niste lozinci teribile (asa cum am vazut ca erau si textele avangardei istorice), pentru ca aceasta preluare simplista le
goleste de sens si le reduce astfel la formalisme grafice sau la afirmatii de tipul celei a lui Picasso, care îsi permitea sa spuna: Eu nu
caut niciodata, eu gasesc.
Desigur, cautarile sunt multiple, iar fenomenele sunt foarte complexe si în studiu. Va voi prezenta succint numai doua directii, ambele
implicate în noua problematica teritoriala si urbana:
valabile oriunde, indiferent de ce denumire
ar lua aceasta abordare, si despre care vom discuta în continuare)

20) Ce schimbari pare sa aduca globalizarea pentru evolutia / viata orasului?

El încearca sa puna în discutie noul context al globalizarii, în care încearca sa surprinda dinamica si logica socio-politica, a fluxurilor
economice, financiare, de comunicare etc., pe care le “reprezinta” apoi prin sloganuri polemice, grafice de fluxuri, de aglomerari, de
interese
etc., la scara Europei sau a lumii.
Globalizarea, industrializarea
fortat_, dezastrele sau razboaiele, disolutia sistemelor socialiste, caderea comunismului
sunt doar câteva dintre cauzele acestui proces.

21) Ce se intelege prin orasul difuz si comentati cauzele fenomenului.

ORASUL DIFUZ
Bernardo Secchia a pus în discutie acest concept, care îi apartine. Este vorba de faptul ca în multe regiuni ale Europei se produce “o
noua forma de oras” si de metropola care este mult mai complexa si în care vechea armatura urbana a Europei intra ca elemente
constitutive. Orasul difuz este poate unul dintre aspectele cele mai evidente si mai socante ale transformarilor economico-sociale
recente (ale societatii informationale), si care este în curs sa produca o noua geografie urbana si ne obliga – atunci când vrem s-o
studiem si interpretam – sa schimbam scara în raport cu planificarea si cu proiectul de urbanism asa cum a fost el conceput pâna
relativ recent.
Fenomenul - de exemplu, regiunile Bruxelles, Ghent, Antwerpen, Leuven tine de densificarea fara precedent a retelei de infrastructuri
de mobilitate, reducerea timpului de deplasare (simbolul just in time) si transformarea trenului într-o ambianta domestica, de
fenomene economice cum ar fi delocalizarea, de fenomene sociale cum ar fi imigratia, de asezarea diferitelor categorii de oameni si de
echipamente în afara ariei orasului etc. Orasul difuz devine astfel o mare suprafata caracterizata printr-o mare dispersie si prin faptul
ca în aceasta dispersie se gasesc importante capitale supranationale (Bruxelles), nationale, regionale, importante sedii administrative si
directionale publice si private, zone de activitati diverse, doua dintre cele mai mari porturi etc. Aceasta suprafata devine astfel din ce în
ce mai evident o platforma logistica a Europei occidentale, loc în care se întâlnesc si juxtapun bunuri materiale si imateriale care se
recompun si se redistribuie pe întregul continent.
În interiorul ei se gasesc de asemeni orase mijlocii, faimoase pentru istoria lor. Aceasta arie nu mai reprezinta un ansamblu de orase, ci
o noua forma de oras, un tip de Megacity, diferit de orice alt mare oras: nu are un centru care domina o vasta periferie, mai degraba
aduce cu un mare parc locuit în care se pot identifica nuclee mai dure si mai
Orasul difuz este punctul de sosire a unor consistente fluxuri de imigratie si punctul de plecare a descentralizarii
vechilor activitati, care se deteritorializeaza. Astfel ele devin teritorii multiculturale foarte sensibile, în dinamica lor
sociala si economica, la tendintele si miscarile economiei si politicii globale. Ceea ce ne obliga sa gândim politica
orasului si a teritoriului la o scara mai vasta, ca parte a bio-politicii mondiale.

22) Ce se intelege prin orasul in regres / shrinking city. Comentati cauzele fenomenului.
Cercetarile arata ca regresul nu trebuie stigmatizat, ci privit ca un scenariu care prezinta si avantaje si care poate contribui, în mod
benefic, la reînnoire si schimbare. Procesul de contractie conduce la aparitia unei societati duale: în Statele Unite, în regiunile în
scadere, companiile si marile banci sunt înlocuite de micro-întreprinderi locale, Dar, odata cu stagnarea sau scaderea populatiei, ideea
de colonizare îsi pierde legitimitatea, astfel încât edificarea nu mai este un scop, ci devine un punct de plecare. Globalizarea,
industrializarea fortata, dezastrele sau razboaiele, disolutia sistemelor socialiste, caderea comunismului sunt doar câteva dintre cauzele
acestui proces.

[noi concepte (archipelago city, bigness, îlot ouvert etc.)]

23) Comentati critic relatia dintre conceptul de bigness si atitudinea contextuala. În ce linie de gandire
(progresista, culturalista...) ati incadra conceptul de bigness si de ce?

24) În siajul caror linii de gindire (modele ideologice) ati incadra (1) atitudinea contextuala a anilor 70, (2)Collage City, (3)
Arhipelago City, (4) bigness si (5) îlot ouvert, aduse in discutie la curs? Argumentati. (fiecare dintre acestea reprezinta o intrebare)
imposibil

25) În ce consta conceptul de îlot ouvert, care este sensul lui si ce aduce nou în abordarea problemelor
orasului? Referiti-va la interviul cu Porzamparc. franceza

26) Comentati nevoia arhitectilor / teoreticienilor de a "inventa" astfel de concepte? Care este sensul acestor cautari?

27) Ce similitudini si filiatii puteti stabili intre ideile lui Porzamparc din interviu (si conceptul de îlot ouvert),ideile lui Colin Rowe
si conceptele de Grossform si Bigness.

[proiectul urban]

28) Cum definiti noul concept de proiect urban si care ar fi necesitatea lui / de ce credeti ca; a fost necesar? Ce aduce nou fata
de proiectarea urbana traditionala?
Notiunea de PROIECT URBAN a capatat în anii 1980 un nou statut în interventiile asupra orasului. Aceasta
schimbare se datoreaza mai multor factori:
(1) Evolutia generala de ordin juridic si descentralizare a deciziilor urbanistice la nivelul comunelor au modificat radical modalitatile
planificarii urbane. Instrumentele traditionale ale urbanismului operational nu mai permiteau primariilor sa faca fata problemelor.
Astfel s-a ajuns, mai ales în marile orase, la metoda “planificarii strategice”, în care proiectul urban ocupa un loc central.
(2) În evolutia liberala a economiei, antreprizele private devin actori esentiali, nu numai în cresterea economica, ci si în dezvoltarea
urbana. Apare astfel imaginea “primarului-manager”, care îsi administreaza orasul ca o întreprindere. Strategia sa consta mai întâi în
amenajarea de zone cu anumite facilitati, oferite la preturi competitive pentru investitori
(3) În anii 1960-70, planurile de urbanism însoteau o perioada de crestere economica, careia încercau sa-i dea o rationalitate spatiala. În
anii 1980, cresterea economica devenind nesigura, ea ajunge o miza în competitie pt investitie între tari, regiuni, orase, situri.
(4) Politicile comerciale internationale si constructia europeana creaza presiuni concurentiale tot mai mari pe piata instalarii de
întreprinderi. Pentru a face fata acestor imperative, în planificarea urbana, apare abordarea “proiect de antrepriza”, în care
orasele recurg la consultanti în strategie, de la care se asteapta sa identifice mai bine identitatea oraselor si vizibilitatea lor la scara
internationala si nationala. Problema este ca acest tip de proiect se refera la interesul privat în primul rând, ceea ce aduce în discutie
partea de necompatibilitate dintre gestiunea urbana si gestiunea de antrepriza
Proiectul urban, proiectul care se aplica orasului, tine de o viziune strategica în gestiunea orasului, vizeaza interesul public si se refera
– ca si orasul - la o tripla realitate: teritoriul socio-economic, patrimoniul construit si institutiile. Din cauza întinderii teritoriului socio-
economic, proiectul strategic nu are sens daca e limitat la mici împartiri administrative; el se sprijina pe punerea în practica a
intercomunalitatii, pe baza careia se stabilesc orientari generale, negociate între diversii actori institutionali, obiectivele socio-economice
si / sau culturale (mai întâi gestiunea, apoi amenajarea), principiile si apoi partiurile de amenajare (scheme desenate). Apoi aceste
chestiuni se transcriu în diversele reglementari (mai de detaliu), destinate sa orienteze diferitele proiecte ale partilor implicate (unitatile
administrative separate). Aceste reglementari pot în timp sa se reînnoiasca prin analize fine ale zonelor mai mici supuse interventiei.
Deci, în acest tip de abordare, dimensiunea spatiala e permanent prezenta în punerea la punct a diverselor niveluri de reglementari si
presupune o articulare fina între programarea urbana si proiectul spatial.
Valoarea “financiara” a proiectului urban este legata partial de ideea orasului ca produs comercializabil. Diversele initiative pot valoriza
numai anumite aspecte ale orasului în scopul de a capta turisti sau locuri de munca, de exemplu. Proiectul urban rezulta dintr-o
înlantuire de actiuni din care prima se refera la capacitatea produsului “proiect” de a se insera pe piata. (...) Proiectul urban se
dovedeste astfel a fi un derivat al unei “ideologii pragmatice contextualiste (liberale)”, care vizeaza valorizarea economica. Ceea ce nu
înseamna ca dimensiunea arhitectural-urbanistica nu e foarte importanta, chiar daca nu e prima. În proiectul urban se regasesc si
proiectul arhitectural la scara mare si compozitia spatiala, în care formele sunt regizate de anumite norme: gestiunea si creativitatea
trebuie sa coexiste. În proiectul urban intervin numeroase probleme tehnice, pentru ca el mobilizeaza multe competente în materie de
amenajare, de constructie, de ecologie. Dar aceasta multiplicitate nu-si gaseste sensul decât daca are o legitimare globala de natura
politica. Proiectul urban comporta deci o serie de operatii care se sprijina unele pe altele, ajungând la nivelul decizional (planificarea
strategica), care trebuie sa articuleze actorii interesati, tehnicile mobilizate, competentele solicitate.

[peisaj si arhitectura peisajului]

29) Arhitectura peisajului are o mare pondere in proiectul contemporan. Comentati succint care sunt sperantele, ce se asteapta
de la aceasta abordare in proiectarea contemporana. Folositi-va de exemple!
2. Promisiuni NOI REFERINTE: ECOLOGIA / DEZVOLTAREA DURABILA SI LAND ART
Ecologia acorda importanta functionarii interdependente a viului cu artificialul. În acest sens:
- un proiect de peisaj contemporan, chiar redus ca suprafata, poate avea o influenta benefica asupra unei arii cu mult mai mari;
- un proiect de peisaj poate însemna si încercarea de a organiza sisteme de relatii dintre vegetal si contruit si de a introduce o ordine
intersanjabila între construit si vegetal, capabila sa recupereze si sa organizeze arii destructurate (ex.: Proiectul de reurbanizarea
Chandigarh, Rodrigo Perez de Arce; proiectul von Gerkan pentru Bucuresti 2000;noul proiect pentru Halele din Paris, deja prezentate;
proiectul Seine-St. Denis, Michel Corajoud etc.)
Conceptul de dezvoltare durabila se leaga în mare masura de perspectiva ecologiei si introduce interdependenta viului cu artificialul în
coordonatele complexe ale deciziilor politice si ale edificarii viitoare, deschise spre un viitor nemarcat definitiv de deciziile prezentului
(ex. Pavilionul Frantei, Durable metamorphoses: Living and working differently, de la Bienala de arhitectura de la Venezia / 2004,
Metamorph, foloseste din plin arhitectura viului si dinamica ei pentru a proba si sustine un modde a proiecta differently o zona de
articulatie dintre Paris si suburbiile nordice: o simulare, un joc dincare rezulta “o utopie realista”, constienta de posibilele “viitoruri”
care vor permite ALTORA sa existe).
Aparitia curentului artistic numit Land Art a contribuit la sensibilizarea artistica fata de peisaj:
- un gest minim poate pune în evidenta calitatile locului;
- revelarea unei calitati deja prezente = o atitudine actuala în arta peisajulu

30) Ce aduce nou si necesar conceptul de peisaj în abordarea arhitectural-urbanistica contemporana?

peisajul poate fi înteles:
1. Ca ansamblu de elemente si forte care structureaza sau divid un sit si împrejurimile lui;
2. Ca amestec de natura si cultura, obiect al contemplatiei estetice;
3. Ca o realitate care nu exista decât prin experienta vizuala si prin constiinta relatiilor noastre cu natura.
Aducerea în discutia de specialitate a notiunii de PEISAJ si interpretarile diverse care se tes în jurul ei în dezbaterea contemporana,
marcheaza o schimbare de atitudine atât în relatia om-natura, cât si în modul în care natura intra în proiectul de edificare:
constientizarea unor anumite aspecte problematice carora arhitectii, urbanistii, responsabilii cu edificarea mediului în general trebuie sa
le faca fata, precum si necesitatea gasirii unor mijloace / modalitati de interventie mai potrivite, mai nuantate decât cele “uzuale”
pentru a raspunde noilor circumstante.
“ARHITECTURA PEISAJULUI” începe sa-si defineasca propriile mijloace de interventie / de lucru, mijloace mai blânde si mai putin
definitive, aparent fara pretentie de durabilitate solida, mai simple, mai subtile si facând apel la o poetica mai delicata si mai ancorata
în durata lunga, în elementul natural pe care îl valorizeaza mai pregnant.
Face adesea apel la elementul vegetal ca material de lucru / ”material de constructie”, dar nu obligatoriu (exista o arhitectura a
peisajului complet minerala).
Pune în lucru relatia cu situl într-un mod mai “adânc”, practic nelimitat în timp si spatiu. Acest tip de depasire a limitelor poate sa faca
sa existe proiecte foarte mici, locale, care îsi gasesc raspunsul la alte scari, poate sa faca sa existe proiecte cu o dezvoltare mai organica
si mai flexibila în viitor
Prin intermediul acestei orientari, gândirea proiectului si interventia arhitectural-urbanistica împrumuta ceva din organicitatea
timpurilor naturale, un suflu natural mai suplu si mai delicat, mai putin definitiv si autoritar.
TIUL URBAN CA PEISAJ
Expresia de peisaj urban:
- la început a fost folosit în pictura pentru descrierea periferiilor, apoi pentru a descrie orasele: spatiul urban, ca parte a lumii
formelor, este vazut ca o scena a lumii urbane;
- de aici, tendinta de a proiecta spatiul urban ca peisaj si de a-l valoriza ca spatiu public, liber,deschis.
Peisagistul devine astfel scenograful spatiului public:
- poate dezvolta un punct de vedere alternativ fata de interventiile urbanistice “tari” si anume, spatiul este produs de întâlnirea
cladirilor, infrastructurilor, obiectelor si serviciilor, pe care le articuleaza în raport cu pamântul, cerul, orizonturile, memoria si evidenta
siturilor.
- În felul acesta el poate fi vazut ca mostenitor al urbanismului ca “arta urbana”.

31) Pornind de la notiunile prezentate la curs, comentati elementele functionale si contextuale pe care le înglobeaza; arhitectura
peisajului. Folositi-va de exemplele prezentate la curs, precum si de altele pe care le considerati relevante pentru subiect.
Peisajul, asa cum îl vedem noi, nu are legatura cu scara si nu înseamna neaparat arhitectura spatiilor întinse, goale,deschise sau “verzi”,
asa cum nu înseamna nici numai control stiintific al posibilelor stricaciuni pe care constructia le-ar puteacauza mediului. Mai demult ar
fi putut fi definit grosier în acest fel, dar – în ultima vreme – s-a cristalizat ideea unei arhitecturicare poate fi caracterizata astfel:
- Încearca sa se ocupe de ceea ce se gaseste între lucruri / obiecte, ca si de obiectele propriu-zise: spatiul public – un loc de stat, o
terasa, un scuar – devine o tinta.
- Confirma variabilitatea si schimbarea (învatate – desigur – de la “scara mare”, dar extrapolabile la multe alte situatii) ca elemente
constituente ale arhitecturii. Se subliniaza mai cu seama un scop final al obiectelor decât configurarea unor bibelouri cu caracter
definitiv.
- Proiectul devine un compromis inter-scalar. Exista constiinta ca proiectul este definit prin si are influenta asupra unei multitudini de
aspecte / sfere care le depasesc pe cele cu care intra direct în contact. Planificarea / sistematizarea este înteleasa ca o capacitate de
miscare inter-scalara, de trecere de la o scara la alta.
- Suntem acum capabili sa întelegem si sa simtim simultan scarile diferite si sferele de perceptie si de actiune. Dar obstacolele pe care
le evit, caile pe care le aleg ramân cele pe care corpul si simturile mele le permit.
- A actiona asupra a ceea ce este închis, imediat, tactil, si a întelege în acelasi timp multe alte receptacule si dimensiuni care se
modifica prin actiunea mea, reprezinta un bun program de lucru pentru anii carevin.

Parte dintre aspectele crizei orasului si a teritoriului sunt rezultatul unor factori exteriori arhitecturii si urbanismului, dar – într-o
anume masura, deloc neglijabila – fragmentarea, incoerenta si dilutia peisajului se datoreaza si “pacatelor” profesionistilor:
- Doctrina orasului functionalist a destructurat orasul si dispozitivele traditionale de articulare a spatiului public, transformându-l într-
un fond fluid, la fel de abstract si de difuz ca si conceptul de “spatiu liber”.
- Accentul pus pe functiune si zonificare functionala, orasul conceput / proiectat ca un obiect vazut din avion au abatut atentia de la
unitatea organismului urban la nivelul pietonului si de la perceptia spatiului urban ca peisaj la nivelul ochiului.
- Si notiunea de “spatiu verde” (la fel de abstracta ca si cea de “spatiu liber”) a înlocuit vechile concepte: gradina, parc etc., slabind
astfel preocuparea pentru acestea si scotând “arta gradinilor” din preocuparile “majore” ale arhitectilor (practic, ea este “exilata” la
horticultura sau
capata un statut marginal). Cum “spatiul verde” nu ajunge sa constituie un loc, rezulta nevoia de îmbogatire si “re-semantizare”.
- Doctrina modernista a indus cultul obiectului auto-suficient, obiecte indiferente de design.
- Abordarea naturii si teritoriului în termeni strict functionali sau în termeni cu pretentie stiintifica au subminat relatiile afective si
estetice cu acestea.
Ca si în alte momente ale istoriei arhitecturii / urbanismului, profesiunea trebuie sa îsi împrospateze atât modul de întelegere a
fenomenelor si a problemelor carora trebuie sa le faca fata, cât si mijloacele prin care va interveni. În aceeasi masura si “arta gradinilor”
trebuie sa se reînnoiasca pentru a nu-si pierde sensul si a nu ramâne acolo unde a fost exilata. Ceea ce am numit arhitecura peisajului
este o astfel de încercare (printre altele, desigur).

32) Prezentati succint si argumentat un exemplu semnificativ de proiect de peisaj la nivel teritorial, subliniind si aspectele ce tin
de functiune si context.

Peisajul la nivel regional e vazut ca un spatiu public care trebuie administrat: apar Planurile de peisaj pentru regiuni, care înseamna:
- o strategie de conversie, de prezervare si de restabilire a echilibrului ecologic;
- o strategie de recuperare în profitul publicului a zonelor abandonate (care va capata turism,loisir, cultura vizuala etc.): promenade,
menajarea de plaje, integrarea infrastructurilor etc. (ex. Operatia St.Denis, Paris, Michel Corajoud);
- o strategie de întarire a identitatii locurilor prin aclimatizarea diverselor functiuni noi prin intermediul peisajului si prin refolosirea /
recuperarea florei locale (înlocuita în multe cazuri de flora decorativa exotica);
LAND ART
Tendinta a artei contemporane aparuta în peisajul grandios al vestului american la sfârsitul anilor 1960. Este inspirata mai ales de
miscarile moderne minimaliste (De Stijl, Cubism, Minimalism, Conceptualism etc.), dar prezinta afinitati si cu Arte Povera.Pâna atunci,
arta europeana ilustreaza natura prin peisaj sireprezentarea sa în pictura, care se dezvolta cu precadere odata cu Renasterea, iesind din
schematismul reprezentariidin arta medievala. Tema evolueaza de-a lungul timpului, trecând prin toate tendintele picturale, si intra în
declin sidatorita aparitiei fotografiei (în mod special cea în culori).
Pentru artistii Land-Art, natura nu mai este doar reprezentata, artisti preocupati de natura (ambient) o lucreaza “in situ”,cu ea si în
inima ei, depasind astfel conventionalitatea muzeelor. Ei lucreaza locul, folosesc materiale de preferintanaturale (dar nu numai) si, cel
mai frecvent, îsi lasa operele sa fie schimbate si erodate în conditii naturale, ca si natura.
Multe dintre ele sunt lucrari de mari dimensiuni, în locuri îndepartate (deserturi, lacuri, vulcani etc.), de aceea fotografia sialte tehnici
video îsi regasesc locul în prezentarea pentru public a acestor opere, în pastrarea memoriei lor si chiar înfinantare. Totusi, exemple se
gasesc si în orase, transformând temporar sau mai de durata peisajul urban (Buren, PalaisRoyal, împachetarile lui Cristo) sau chiar în
muzee si expozitii (Smithson, Gravel Mirror and Dust, 1968; Turrel).Reprezentanti: Robert Smithson (Spiral Jetty, 1970, Great Salt
Lake), Alice Aycock, Richard Long, Andy Goldsworthy,James Turrell etc.

33) Cum puneti in relatie gandirea / atitudinea contextuala cu arhitectura peisajului?

Fata de expansiunea accelerata a periferiilor si destructurarea lor (care reprezinta o supra-cucerire a teritoriulu) si fata de disparitia
teritoriului sub acumularea de antreprize dezvoltate pentru a-l domestici si rentabiliza
Sensul acestei recuceriri sta în:
- a da sens spatiilor si localitatilor, cu ajutorul si contra mijloacelor tehnice ale “cuceririi” lor;
- a face sa reapara situl si a face ca utilizarile lui, functiunile care sunt asezate pe el, sa concure pentru a-i da expresie.
Esentialul proiectului se gaseste în sit;
- Lectura sitului da raspunsurile conceptuale (ex.: proiectul de amenajare al piscinelor si promenadei de la Belinzona, arh. Galfetti;
diapozitivele pe care vi le-am proiectat la perspectiva contextuala);
- Situl repr. nu numai o prima abordare de factura contextuala, dar si un proiect de peisaj in nuce;
Proiectul peisagist depaseste astfel ambitia de integrare în context (scopul este proiectul contextualist): menirea lui este de a face, în
primul rând, sa se manifeste situl:
- domesticeste fortele indiferente care structureaza spatiul;
- da masura datelor geografice refulate;
- interpreteaza traseele sau lucrarile vechi (orientarea parcelarului, curba de nivel a unei incinte, cai de comunicatie dezafectate etc.) si
le valorizeaza pentru a da coerenta.

34) Cum puneti in relatie abordarea prin peisaj / arhitectura peisajului cu chestiunea estetica în arhitectura?
Dupa Rosario Assunto (filozof si istoric al artei) – a carui carte, Peisajul si estetica, publicata în 1973, este una dintre cele mai complete
pledoarii pentru valorizarea peisajului ca dimensiune esentiala a trairii noastre – peisajul e o realitate la definirea careia participa
deopotriva natura si spiritul uman.
conditia de obiect al experientei sensibile si
estetice, nu un obiect în spatiu;

armonie ce trebuie sa poata fi

percepute într-un peisaj pentru ca acesta sa poata capata o valoare estetica;

- gradina, ca obiect artistic, tinde sa constituie un fel de peisaj absolut, în care ordineamanifestata de natura si armonia conceputa de
gândire coincid;
- peisajul, ca spontaneitate originara, ca natura înaintea istoriei, ramâne un model pecare vor încerca sa-l imite anumite forme
arhitecturale (aceasta este si teza luiVincent Scully, The Natural and the Manmade, unde autorul descifreaza în evolutia arhitecturii
prezenta unor teme arhietipale, reminiscente ale peisajelor originare încarcate cu semnificatia unei alte relatii cu natura: tema muntelui,
tema canionului
A
Dupa Rosario Assunto (Peisajul si estetica), estetica peisajului reiese din concretizarea în natura si cu ajutorul naturii a unei forme care
exprima un continut ideal (o idee). Contemplarea peisajului se alimenteaza din mitul originar al Paradisului, ca regat al libertatii
realizate, al vointei autonome si
responsabile, orientata de valori morale ajunse la o armonie. Assunto dateaza criza peisajului în anii 1960-1970, când:
- aceste perspective de libertate sunt travestite în ideologiile revolutionare de sorginte marxista si de ideologiile productiviste si
utilitariste numite liberale, care duc la întarirea domniei necesitatii;
- intelectualii proclama oficial moartea artei: de aici, experienta estetica a peisajului nu mai intra în discutie, pentru ca ea se naste din
asemanarea ocazionala a naturii si artei;
- nimeni nu mai investeste în apararea valorilor imateriale si a continuturilor ideale.

[altele]
35) Cum puteti discuta notiunea de patrimoniu din perspectiva functionala / contextuala / a peisajului? Incercati sa va construiti
raspunsul pe exemple.

36) Pornind de la exemple de cladiri / proiecte, comentati din diverse perspective (contextuala / functionala / a peisajului)
semnificatiile multiple pe care le au pentru oras si pentru spatiul public in care sunt inserate.
??Bilioteca Philips Exeter Academy – Louis Kahn??

37) Bazandu-va pe curs, discutati cum evolueaza contradictia arhitectura-oras in secolul XX!
Interesul financiar fata de cultura urbana: contradictii si “dependente”
- speculatia funciara si imobiliara (sursa de profit) în opozitie cu conservarea si prezervarea patrimoniului urban;
- totusi: descoperirea prestigiului pe care cultura urbana îl poate conferi diferitelor activitati / antreprize lucrative (aducatoare de
profit) duce la prezervarea lor (ex. mari banci care se instaleaza în cladiri vechi si le restaureaza);
- în acelasi timp, e nevoie de capital pentru ca orasul sa traiasca (si sa se poata dezvolta), ceea ce duce la o permanenta negociere între
vechi si nou.
Alte aspecte ale conflictelor urbane actuale:
- centru – periferie;
- cartiere noi - cartiere vechi;
- masini – monumente;
- centru istoric - centru de afaceri
Conflictele au existat sub diverse forme în toate timpurile (poate mai putin evidente la prima vedere, data fiind scara mai
redusa si departarea în timp). Dezvoltarea orasului a rezultat din cautarea echilibrului dintre ele, iar rezolvarile (chiar si cele fericite)
nu sunt niciodata perfecte si nici nu au caracter permanent. Atât contradictiile, cât si rezolvarile sunt supuse dinamicii istorice, se
schimba, îsi dovedesc neajunsurile, se cauta alte solutii.
Conflictele si interesele divergente au – prin urmare – si un rol motric, de ferment în dezvoltarea urbana. Evolutia orasului poate fi
vazuta ca o continua cautare a echilibrului dintre ele, echilibru care nu este niciodata atins, dar spre care se tinde. Ceea ce face ca
gestiunea orasului sa fie o chestiune dinamica, pentru ca trebuie sa se adapteze conditiilor permanent noi care apar.

38) Comentati pe baza unor exemple masura in care straturile perceptiei estetice in arhitectura pot fi
imbogatite prin perspectiva contextuala / functionala / a peisajului.
__._,_.___