Detaliere-Curs Anul 4 Arhitectura

TÂMPLĂRII
Elemente de limbaj,
materiale,
sisteme
domenii preferenţiale de utilizare.
prof. dr. arh. Ana-Maria Dabija

Detaliere de Arhitectură 2 – curs anul 3 – an universitar 2021-2022
Universitatea de Arhitectură și Urbanism ”Ion Mincu”
Generalităţi
Tâmplăriile sunt subansambluri constructive care închid golurile

din perete.
Ele pot separa spaţii interioare cu acelaşi mediu sau cu medii
diferite, sau pot constitui parte a anvelopei clădirilor, separând
mediul interior de cel exterior

Generalităţi
Atunci când separă spaţii interioare, tâmplăriile asigură numai

funcţiile de închidere / separare şi în unele cazuri contact vizual.
Uşile sunt elemente care permit trecerea dintr-un spaţiu în

altul, asigurând în acelaşi timp separarea între cele două
spaţii.
Ferestrele au rolul principal de a asigura trecerea luminii,
aerisirea, contactul vizual între cele două spaţii.
Altfel spus, nu este obligatoriu ca o uşă să fie transparentă sau
translucidă; rolul ei este să menţină cele două spaţii pe care le
separă într-o legătură relativă. Faptul că unele uşi asigură şi
luminarea spaţiilor şi contact vizual este o caracteristică specială,
ocazională.
Generalităţi
Ferestrele trebuie să fie măcar translucide.

Cele mai multe ferestre se deshid, permiţând şi aerisirea. Nu
este însă obligatoriu.
Aptitudinea de a lăsa să pătrundă lumina este ceea ce defineşte
o fereastră.

Generalităţi
Tâmplăriile exterioare pun – în mod evident – mult mai multe

probleme decât cele interioare, prin faptul că, fiind componentă a
anvelopei, trebuie să îndeplinească următoarele funcţiuni
principale:
 funcţiunea de protecţie a spaţiilor închise împotriva apelor
meteorice
 funcţiunea de protecţie higrotermică a spaţiilor închise
 funcţiunea de protecţie acustică a spaţiilor închise
 funcţiunea de luminare naturală a spaţiilor închise şi de
contact vizual între acestea şi mediul exterior
 funcţiunea de ventilare naturală a spaţiilor închise
Agenţi de mediu şi cerinţe
pentru tâmplării

Agenţi de mediu şi cerinţe
pentru tâmplării

cine – ce – de ce
factori de influenţă în proiectare probleme răspundere
conformare procent de vitraj al anvelopei higrotermice

geometrică dimensiune a părţii vitrate foc
generală formă a elementelor vitrate apă (ploaie/zăpadă)
aer arhitect proiectant
zgomot
praf
conformare deschidere insecte proiectant
geometrică de număr de rânduri radiaţie solară +
detaliu materiale şi accesorii (IR + UV) producător
siguranţă pentru utilizatori
factori de influenţă în execuţie probleme răspundere
modul de punere corectitudine; pierderi termice antreprenor

în operă respectarea prescripţiilor infiltraţii aer,apă,praf +
fabricantului şi caietului de sarcini al insecte proiectant
proiectului extindere foc
zgomot
factori de influenţă în utilizare probleme răspundere
mod de exploatare conform condiţiilor şi destinaţiei pierderi termice condensuri utilizator

şi întreţinere pentru care a fost proiectată infiltraţii aer, apă,praf
conform prescripţiilor fabricantului insecte
extindere foc
zgomot
siguranţă

Generalităţi
Tâmplăriile au o componentă "rezistentă", realizată din

lemn, metal, plastic sau beton
şi o componentă de "închidere",
transparentă, translucidă sau opacă.
Întotdeauna la ferestre panourile sunt transparente sau
translucide, având în vedere că rolul principal al ferestrelor este
acela de a permite luminarea naturală a spaţiilor.
Pentru uşi, panourile de închidere pot fi atât transparente cât şi
opace şi pot fi realizate din sticlă, lemn, materiale plastice
(transparente, translucide sau opace), metal...
Ferestre – elemente componente
montant toc
montant supralumină
traversă intermediară toc
cercevea
montant cercevea
montant intermediar toc
traversă inferioară cercevea

traversă inferioară toc: prag

Ferestre – moduri de reprezentare
Sistem tradiţional românesc de reprezentare a ferestrelor cu ochiuri mobile
Sistem internațional de reprezentare a ferestrelor

Sisteme uzuale de deschidere
Tâmplăriile se pot clasifica în funcţie de sistemele de deschidere

utilizate:
tâmplării pivotante
tâmplării culisante
tâmplării pliant-culisante
tâmplării pliante
tâmplării rulante
tâmplării speciale
tâmplării turnante
tâmplării combinate

Tâmplării pivotante
Pe balamale sau pe pivoţi, ele rotesc canaturile, "măturând" o

suprafaţă din încăpere. Balamalele sunt aşezate în plan cu
grosimea cercevelei care se roteşte, pivoţii sunt în plan
perpendicular pe aceasta. Dacă balamalele sunt pe traversa
inferioară şi cerceveaua "se răstoarnă" peste utilizator, către
interiorul încăperii, tâmplăria se numeşte "basculantă". Dacă
balamalele sunt pe traversa superioară, cerceveaua trebuie
menţinută pe poziţie "deschisă" cu distanţieri

exterior interior exterior interior
exterior interior exterior interior
Scheme privind deschiderea tâmplăriilor cu balamale poziţionate pe traversă
Modul în care se roteşte tâmplăria trebuie să protejeze interiorul încăperii împotriva pătrunderii apei de ploaie sau zăpezii.
Astfel, în absenţa unor protecţii exterioare (copertine, streşini late, etc) este interzisă deschiderea către exterior, cu
balamale pe traversa inferioară, pentru că acest tip de deschidere favorizează pătrunderea apei în casă.

Din ce în ce mai mult îşi face loc pe piaţa românească un tip de

deschidere combinat: în cadrul aceleiaşi tâmplării, fereastra se
deschide spre interior, pe balamale fixate pe montanţii tocului şi
cercevelei, şi, printr-o altă acţionare a cremonului, cerceveaua
basculează către interior, pe balamale fixate pe traversa
inferioară şi cu cursa limitată printr-un sistem de distanţieri, la o
deschidere exclusiv pentru ventilaţie.
Sistemul se numeşte “oscilo – basculant”

Tâmplării culisante
Sub această denumire generică se grupează o gamă largă de

tipuri de tâmplării - uşi şi ferestre.
În condiţiile particulare ale climei din România (climă temperat
continentală excesivă), sistemul ca atare nu asigură o bună
etanşare la apă şi vânt, dar în combinaţie cu alte tâmplării şi
realizând împreună cu acestea spaţii tampon (de tip seră,
geamlâc, wintergarten), reprezintă soluţii viabile şi pot fi
recomandate.
In funcţie de mişcarea pe care o au foile mobile – pe verticală
sau pe orizontală – putem clasifica aceste tipuri de tâmplării în
culisante pe verticală (sau ghilotină) şi culisante pe
orizontală.
Tâmplării culisante pe verticală (ghilotină)
Schiţă de tâmplărie ghilotină cu scripeţi dubli şi două contragreutăţi

Schiţă de tâmplărie culisantă pe verticală (ghilotină)
Unul dintre elementele de care trebuie să se ţină seama, atunci când se proiectează astfel de
tâmplării, este acela că scripeţii, contragreutăţile, cablurile trebuie mascate în ‘cutii’ accesibile
(care să permită întreţinerea periodică a acestora, de pildă ungerea scripeţilor). Aceste ‘cutii’ se
văd (ocupă din spaţiul golului din perete, diminuând ‘lumina’).
De asemenea, trebuie să se aibă în vedere UNDE culisează panoul: într-un parapet, în etajul de
mai jos, de mai sus… În aceste situaţii trebuie prevăzute şi spaţii pentru curăţire, la partea de jos
a elementelor de mascare a dispozitivelor de culisare.

Tâmplării culisante pe orizontală
Există două sisteme mari de realizare a tâmplăriilor culisante: cu

sistem de culisare la partea superioară şi ghidaj jos sau cu
sistem de culisare la partea inferioară şi ghidaj sus.
În primul caz, pe foaia de uşă este fixat dispozitivul de culisare,
reprezentat dintr-un sistem de rotiţe (’căruciorul’), care alunecă
pe şine.
Şina este montată pe un element de construcţie (grindă,
planşeu).

Una dintre cele mai importante – şi grave – probleme a reprezentat-o

posibilitatea ca la partea inferioară a uşii, acolo unde sunt ghidajele, să se
acumuleze praf şi noroi, care să conducă la ridicarea în timp a uşii şi, în final,
la ieşirea ei de pe sistemul de culisare, cu toate consecinţele pe care le
implică (prăbuşirea uşii şi posibilitatea de a accidenta pe cineva). Prin
prevederea unui element – opritor, se evită ieşirea căruciorului de pe şina de
culisare

Dispozitiv de culisare (documentaţia firmei

Geze)
Dispozitiv de culisare cu miez metalic şi bile

(documentaţia firmei Geze)
Pereţi mobili, conf. documentaţiei Hüppe

dispozitiv de culisare la pardoseală şi dispozitiv de ghidaj la

partea superioară (sus)
Sunt posibile şi aceste sisteme, cu problemele menţionate
anterior, de încărcare cu murdărie şi praf a dispozitivelor de
culisare. De asemenea, dacă în cazul anterior şina de ghidaj
putea lipsi, existând în pardoseală eventual ghidaje locale
(uneori, la tâmplării foarte grele, cum sunt pereţii mobili, şi
acestea pot lipsi), în cazul tâmplăriilor cu dispozitiv de culisate la
pardoseală, această şină nu poate nici lipsi, nu poate nici să fie
mascată.

Tâmplărie culisantă; dispozitive de culisare la pardoseală

În cazurile în care geometria şinei de culisare este un profil

aplicat pe pardoseală şi nu îngropat în aceasta sau în grosimea
foii de uşă, pe care alunecă rotiţele, prevederea acestor tâmplării
este posibilă la exterior, deoarece în cazul acţiunii vântului pe
faţadă foaia se va lipi de profil, mărind astfel etanşarea.
Soluţiile indicate la exterior asigură, datorită periuţelor de
etanşare, şi o oarecare barieră la trecerea vântului, micşorând
pierderile de căldură.

Tâmplărie culisantă; dispozitive de ghidaj la partea superioară
Pentru acest tip de tâmplării, dispozitivele de ghidaj, relativ similare

celor prezentate anterior, trebuie să fie continue pe întreaga lungime
a elementului care culisează (fereastră sau uşă).

O problemă care trebuie rezolvată prin proiect este de a se

stabili unde culisează foile: se aştern în lungul unui perete, se
împart în mai multe “pachete” (fiind în acest caz necesare mai
multe şine, pentru rotirea şi culisarea foilor, utilizând un sistem
de macaz), se maschează în spatele unor ante sau nişe sau
chiar în spaţii închise cu uşă (asemănătoare dulapurilor)

Tâmplărie culisantă; posibilităţi de stocare a foilor de uşă

Tâmplării pliante
Mai rar utilizate pentru ferestre şi cu posibile probleme în ceea

ce priveşte etanşarea, tâmplăriile pliante au un larg domeniu de
utilizare pentru uşi.
Având în vedere că greutatea foilor de uşă se transmite
balamalelor şi de aici peretelui, este indicat să nu fie mai mult de
două foi de uşă care descarcă în final pe perete, pentru a nu
face necesară prevederea de balamale foarte puternice, sau
pentru a nu se disloca balamalele din perete.

Tâmplării pliante

Tâmplării pliant-culisante
Sunt tâmplării care combină cele două tipuri, asigurând şi

alunecarea pe o şină şi plierea pe balamale sau foarfeci (sistem
care pretinde şi un schelet vertical, realizat din montanţi). Astfel,
greutatea foilor este transmisă dispozitivelor de culisare,
degajând balamalele şi permiţând foi cu suprafeţe mai mari, sau
deschideri mai mari.
În cazul foilor articulate cu balamale agăţarea foilor de
dispozitivul de culisare se poate face în mijlocul laturii de sus a
foii. Sistemul nu necesită prevederea de ghidaj la pardoseală; se
utilizează la exterior numai dacă se prevede şină continuă de
ghidaj, pentru asigurare şi etanşare la vânt.
Dacă agăţarea foilor se face în dreptul articulaţiilor ghidajul la
partea de jos este obligatoriu.

Tâmplării pliant-culisante
În cazul foilor articulate cu balamale agăţarea foilor de dispozitivul de culisare

se poate face în mijlocul laturii de sus a foii. Sistemul nu necesită prevederea
de ghidaj la pardoseală; se utilizează la exterior numai dacă se prevede şină
continuă de ghidaj, pentru asigurare şi etanşare la vânt.
Dacă agăţarea foilor se face în dreptul articulaţiilor ghidajul la partea de jos
este obligatoriu
a b
Tâmplărie pliant-culisantă cu agăţare a foii a) pe mijloc b) în dreptul articulaţiei

Tâmplării turnante

Tâmplării combinate
Este posibilă combinarea, în cadrul aceluiaşi gol (de fereastră

sau uşă), a două sau mai multe tipuri de deschidere.

Tâmplării speciale
Utilizate în industrie, asigurând accesul mai ales la depozite,

aceste tipuri de uşi speciale au foaia realizată dintr-un material
plastic transparent şi elastic. Forma foii de uşă, de asemenea
specială, permite ca vehiculele mari, care transportă materiale,
să poată intra sau ieşi din depozit “împingând” uşa cu botul
maşinii. Desigur aceste uşi au o durată relativ scurtă de viaţă,
fiind înlocuite periodic.

Tipuri uzuale de deschidere
Tâmplării cu deschidere “obişnuită”
Caracteristicile ferestrelor cu deschidere “obişnuită

 Sistemul de deschidere asigură o etanşare la
apă şi vânt mai bună decât alte sisteme de
deschidere: în momentul în care bate vântul,
cerceveaua exterioară este presată pe toc,
mărind etanşarea atât la vânt cât şi la apa de
ploaie împinsă de acesta
 Nu este necesară prevederea lăcrimarelor
(dispozitive care îndepărtează apa de ploaie de
pe traverse), la ferestre fără supralumină
 În cazul în care fereastra respectivă are
supralumină, este necesară prevederea
lăcrimarului

Tâmplării cu deschidere “obişnuită”
Deficienţele ferestrelor cu deschidere “obişnuită”

 Ferestrele cu deschidere “obişnuită” se
întreţin dificil (cerceveaua exterioară este greu
de curăţat), dacă nu sunt amplasate la parter
sau în dreptul unor loggii sau balcoane
 Ca un corolar la condiţia de mai sus, apare
obligativitatea amplasării ferestrelor de la
parterul clădirilor cu faţada direct la trotuarul de
circulaţie al străzii, la înălţime convenabilă,
pentru a nu pune în pericol trecătorii (atunci
când ferestrele sunt deschise).

Tâmplării cu deschidere “interioară”
Ferestrele cu deschidere interioară au fost cele mai utilizate tipuri

de ferestre la clădirile cu mai multe niveluri. De asemenea,
atunci când în cadrul tâmplăriei erau incluse obloane (obişnuite –
compacte sau rulante), deschiderea ferestrelor era obligatoriu
către interior
Aceste tipuri de ferestre cuprind două tipuri de sisteme:
cu cercevele independente
cu cercevele cuplate

Caracteristicile ferestrelor cu deschidere “interioară”
 Este necesară prevederea de lăcrimare pe

traversele inferioare, ca şi la traversa intermediară
dacă există supralumină, şi realizarea de şanţuri
pentru scurgerea apei infiltrate prin falţurile
verticale, deoarece presiunea vântului îndepărtează
cerceveaua de toc, împingând-o către interior.
 Tocul tâmplăriei este mult mai lat, datorită
necesităţii de a deschide ambele cercevele la unghi
de 900.
 O parte a tocului se poate masca într-o zidărie
‘cu urechi’
 Sistemul permite o întreţinere uşoară

(ambele cercevele pot fi curătate din
interior
 La ferestrele duble cuplate se

asigură o etanşare mai mare la
infiltraţiile de aer, datorită faptului că
cercevelele celor două rânduri, fiind
solidarizate între ele, îşi împiedică
reciproc deformaţiile în timp.
Deficienţele ferestrelor cu deschidere “interioară”

 Ferestrele duble cuplate au, prin construcţie, o etanşeitate la vânt
mai slabă decât cele duble cu rânduri independente, la acelaşi tip
de deschidere
 Întreţinerea în timp a cercevelelor ferestrelor duble cuplate
realizate din lemn sau oţel e dificilă, deoarece:
- există riscul ca în timp să nu se mai poată deschide cercevelele
între ele pentru curăţare dacă, urmare a revopsirilor, are loc
suprapunerea straturilor de vopsea şi lipirea între ele a acestora.
- este favorizată murdărirea, datorită pătrunderii aerului încărcat
cu vapori şi cu praf prin falţurile tâmplăriei, în spaţiul de aer creat
între cele două foi de geam; aceştia condensează şi lipesc praful
pe pereţii geamului.

Exemplu de tâmplărie performantă termic
”tâmplăria scandinavă”
Exemplu de tâmplărie „scandinavă”

conf. Button& Pye

materiale,
sisteme
domenii preferenţiale de utilizare.
Forme de profile pentru tâmplării
TLZ
Reducerea profilelor la formele T, L, Z

Tâmplării din lemn
Lemnul este un material cald şi are calitatea că "respiră". Lemnul

are capacitatea de a prelua vapori din atmosferă, într-o oarecare
măsură, contribuind la reglarea naturală a umiditătii mediului
interior; totodată, însă, tâmplăriile din lemn de esenţă moale
(brad, în mod uzual) au deformaţii mai mari decât cele din esente
tari (stejar).

Tâmplării “tradiţionale” din lemn

Tâmplării din lemn stratificat

Tâmplării din lemn
Caracteristici ale ferestrelor cu profile din lemn, rezultate din caracteristicile
materialului.
 Rezistenţa mecanică a tâmplăriei este diferită în funcţie de esenţa de lemn
utilizată.
 Apar modificări ale geometriei ferestrei şi deformări ale elementelor
componente, deoarece:
- lemnul este un material care se deteriorează în timp (se deformează,
putrezeşte, etc)
- gradul de contragere la uscare conduce la apariţia de deformări la
îmbinările între piesele componente, mai ales ale cercevelelor.
 Etanşarea între toc şi cercevea făcându-se prin suprafeţele de bătaie ale
falţurilor, în timp se înregistrează o reducere a etanşării datorită deformării
pieselor componente ale tâmplăriei.
 Lemnul este inflamabil şi combustibil
Tâmplării din metal
Principalele metale care s-au utilizat pentru aceste ferestre sunt

oţelul (obişnuit, inox) şi aluminiul.
Profilele sunt realizate din:

a laminate curente
b laminate speciale
c din bandă şi tablă de oţel
d profile metalice combinate

Tâmplării cu profile din oţel
Caracteristici ale ferestrelor cu profile din oţel
 Au rezistenţă mecanică mare (în raport cu ferestrele

realizate cu profile din lemn sau materiale plastice)
 Au rezistenţă bună la agenţii de mediu
 Deficienţele principale ale ferestrelor realizate cu profile
metalice sunt cauzate de pierderile de căldură importante
prin material, fapt care favorizează apariţia condensului pe
faţa interioară a ferestrei
 Sunt grele (prin comparaţie cu ferestrele realizate din alte
materiale sau din aluminiu)

Tâmplării cu profile din laminate curente
Din laminate curente din oţel s-au realizat profile de tâmplărie

pentru spaţii fără pretenţii de izolare termică. Sistemul este
întâlnit în special la ferestre simple (fig. a), dar s-au realizat şi
ferestre duble cuplate (fig. b)
a. Fereastră simplă b. Fereastră dublă
Exemple de ferestre realizate, cu profile din laminate curente

Secţiuni orizontale

Caracteristici ale tâmplăriei realizate cu profile laminate curente:

 Rezistenţă mecanică ridicată şi rezistenţă la agenţii de mediu
 Preţ scăzut în comparaţie cu alte tâmplării metalice
 Posibilitate de execuţie în ateliere, fără tehnologie şi utilaje perfecţionate
(care atrage însă după sine obţinerea de profile cu performanţe tehnice
foarte slabe)
 Greutatea mare a subansamblurilor a implicat dificultăţi în manevrarea
cercevelelor, precum şi necesitatea prevederii de dispozitive puternice de
ancorare în perete şi de asigurare a mişcării.
 Tâmplăriile din oţel obişnuit se finisează prin vopsire, în general pe
şantier; în ateliere se face doar o grunduire anticorozivă

Deficienţe ale tâmplăriei realizate cu profile laminate curente:

 Sistemul de asamblare al profilelor laminate pentru obţinerea
unui profil de tâmplărie este imprecis şi greoi
 Suprapunerea unor părţi ale laminatelor curente, în scopul
realizării profilelor de tâmplărie, reprezintă o îngreunare
suplimentară, inutilă a ferestrei.
 Izolaţie termică foarte proastă (λotel =58 W/mK)
 Tehnologia de producere şi montaj conduce la deformări ale
profilelor şi împiedică etanşeitatea la apă, vânt si aer.
 Neglijarea întreţinerii în timp a integrităţii suprafeţelor vopsite

Tâmplării cu profile din laminate speciale de oţel pentru tâmplărie
Aceste ferestre s-au folosit foarte puţin în România (din cauza costului ridicat)
şi numai înainte de 1940 (Palatul CFR, clădirea CAM – ulterior devenită CSP
s.a). Aceste ferestre, cu toate că erau duble cuplate, neavând întreruperi de
punte termică şi nici garnituri de etanşare, au dat rezultate proaste în ceea ce
priveşte comportarea higrotermică, în condiţiile climei din ţara noastră, şi au
pus probleme de îmbunătăţire a situaţiei după puţini ani de utilizare.
Din laminate speciale s-au realizat profile pentru tâmplărie, cu acurateţe
dimensională şi o oarecare etanşare (de prin anii ’50 există lăcaşuri pentru
garnituri, la profilele ferestrelor simple), dar păstrând multe dintre
dezavantajele oţelului: greutate mare, pierderi mari de căldură prin material,
posibilitatea apariţiei condensului pe faţa interioară a profilelor şi un cost
extrem de ridicat.

a. simplă, cu geam termoizolant b. dublă, cuplată, cu geamuri simple
Exemple de ferestre din profile laminate speciale; secţiuni orizontale


Caracteristici ale ferestrelor cu profile din laminate speciale de oţel

 rezistenţa mecanică ridicată şi rezistenţa la agenţii de mediu
 precizie foarte mare a profilelor, care asigură acurateţea tâmplăriei
 posibilitate de introducere a garniturilor de etanşare la profilele care
permit montarea de geamuri termozolante
 sunt grele, şi în consecinţă necesită accesorii mai solide pentru
fixarea în perete, precum şi balamale puternice
 tâmplăriile din oţel obişnuit se finisează prin vopsire

Deficienţe ale ferestrelor cu profile din laminate speciale de oţel

 greutate mare
 tehnologia de asamblare prin sudură (numai la colţuri şi realizată cu utilaje
speciale) a tâmplăriei asigură o oarecare etanşeitate
 pierderile termice prin profilele metalice sunt importante (λotel =58 W/mK);
rezistenţa termică a acestor profile este scăzută
 s-a inregistrat condens pe suprafaţa interioară a profilelor în condiţiile de
temperatură şi umiditate curente pentru clima ţării noastre, iarna.
 neglijarea întreţinerii în timp a suprafeţelor vopsite este o deficienţă apărută
la aceste tâmplării (lipsa revopsirii la timp a condus la ruginire dar şi
acoperirea cu vopsea în exces a determinat blocarea mecanismelor de
închidere)
 costuri de producţie importante
Tâmplării cu profile din bandă de oţel
Principial este vorba despre tehnologii diferite care permit, prin

natura îndoiturilor şi profilaţiilor bandei de oţel specifice tipului de
presă utilizat, grosimi mai mici de tablă, profile de tâmplarie mai
fine, deci greutate mai mică şi imagine mai agreabila în acelaşi
timp.
Diferenţa de tehnologie de fabricare conduce la diferenţe ale
performanţelor celor două tipuri de produse.
1 Ferestre din tablă sau bandă de oţel prelucrată la
presa lineară (abkant)
2 Ferestre cu profile din bandă îndoită la presa cu role

Tâmplării cu profile din bandă de oţel îndoită la presa cu role
Aceste ferestre gata finisate, mai performante din punctul de

vedere higrotermic (ferestre duble, cuplate, sau simple, cu geam
termoizolant, dotate cu garnituri de etanşare, dar neavând încă
rupere de punte termică), au fost utilizate pentru cladiri publice,
pentru învăţământ şi sănătate şi chiar la blocuri de locuinţe.
Profilele de tâmplărie sunt mai delicate, deoarece sunt realizate
din bandă mai subţire, şi aveau geamuri gata montate din
fabrică.
a Fereastră simplă b Fereastră dublă

Exemple de ferestre din bandă de oţel, prelucrată la presa cu role (profile SECCO)

Caracteristici ale ferestrelor cu profile din oţel îndoit la presa cu role

 tehnologia de producere a profilelor permite folosirea de bandă de oţel
mai subţire, cu îndoituri multiple, care conferă rezistenţă mecanică ridicată
şi greutate redusă, prin comparaţie cu cele din bandă îndoită la abkant
 precizia îndoiturilor implică o mai bună păsuire a profilelor, precum şi
posibilitatea realizării locaşurilor pentru garnituri de etanşare
 fiind un produs industrial manopera se reduce la asamblarea profilelor
cu utilaje speciale
 sunt grele, şi în consecinţă necesită accesorii mai solide pentru fixarea
în perete, precum şi balamale puternice
 finisarea acestor tâmplării se face în fabrică, prin dispozitive de vopsire
şi uscare rapidă în cuptoare. Se produc şi tâmplării din banda de inox, care
nu mai necesită alt finisaj.
Se produc şi tâmplării din bandă de oţel prelucrată la presa cu role,

prevăzute cu elemente pentru întreruperea punţilor termice asigurând o
profilatură mai fină, deci dimensiuni mai mici, grosime mai mică, deci
greutate mai redusă a profilelor), realizate din câte două profile metalice, cu
"diafragme" din PVC dur introduse în locaşuri speciale. Evident operaţiunea
se realizează în fabrică. Ele constituie un sistem cu performanţă termică
foarte bună (oţelul comportându-se din punct de vedere termic mai bine
decât aluminiul), dar cu preţ ridicat.
Exemplu de tâmplărie din oţel cu întrerupere a punţii termice (Jansen)


Tâmplării din aluminiu extrudat
Aluminiul, încălzit la 400º, se presează printr-o filieră prevăzută

cu o duză cu forma profilului. Împingerea masei de aluminiu se
face cu un piston.
În interiorul filierei există un miez (“punte”) care desface şuvoiul
de aluminiu solid (la 400º e solid), în mai multe părţi. Dincolo de
punte materialul se recompune (nu apucă să oxideze feţele),
rezultând profile închise, tubulare. Se prevăd “punţi” separate
pentru fiecare tub. Rezultă piese cu profilaţii foarte fine, cu pereţi
subţiri, rigidizaţi (aluminiul e de trei ori mai moale decât oţelul).

Caracteristici ale ferestrelor cu profile din aluminiu

Aceste ferestre sunt realizate cu profile speciale extrudate, care asigură:
acurateţe şi stabilitate dimensională,
dimensiuni mai reduse ale profilelor,
greutate mai mică,
posibilitate de realizare a etanşării cu garnituri montate în
locaşuri speciale ale profilelor.
Asamblarea elementelor se face prin clipsare, sau prin fixări mecanice cu
şuruburi, fără suduri.
Este posibilă finisarea automată, din fabrică, a profilelor, fie prin vopsire
(pulverizare cu aer comprimat, sau prin procedee electrostatice), fie prin
eloxare (anodizare).

Avantaje
 rezistenţa ridicată la solicitări mecanice şi rezistenţă la agenţii
de mediu
 posibilităţile pe care le oferă tehnologia de asamblare a
profilelor (fără sudură) face ca deformaţiile din producţie şi
montaj să fie evitate.
 durată lungă de viaţă

Deficienţe ale tâmplăriilor omogene din aluminiu (fără dispozitive de întrerupere

a punţilor termice)
 pierderile termice prin profilele metalice sunt importante (λAl = 220W/mK);
rezistenţa termică a acestor profile este scăzuta în lipsa unor prevederi de
întrerupere a punţilor termice.
 se înregistrează condens pe faţa tâmplăriei
 tâmplăriile fiind foarte etanşe, pot schimba regimul higrotermic al încăperilor,
dacă nu au fost prevăzute dispozitive speciale pentru asigurarea schimbului
de aer (întreruperi de garnituri, clapete de ventilaţie)
Exemplu de fereastră cu profile din aluminiu tip Slatina, cu geam termoizolant

Tâmplării din aluminiu extrudat cu întrerupere de punte termică
Exemple de tâmplării din aluminiu cu întrerupere a punţii termice din PUR

rigid sau PVC dur

Tâmplării din aluminiu extrudat RPT

Tâmplării din bandă de oțel RPT

Tâmplării din mase plastice
Sunt realizate din profile de tâmplarie integral din plastic. De

obicei, însă, profilele din PVC au o "armătură" metalică în
interior, pentru a permite dimensiuni de goluri mai mari, în
condiţii de indeformabilitate a cadrului.
Tâmplărie din PVC, cu miez metalic şi geam termoizolant

Caracteristici ale tâmplăriei din PVC
 au rezistenţă bună la agenţii de mediu; sunt insensibile la variaţiile de
umiditate din atmosferă
 au rezistenţă mecanică redusă; în consecinţă ferestrele din PVC au în
general dimensiuni mai mici decât cele metalice
 au posibilităţile de asamblare pe care le oferă tehnologia de producţie a
profilelor (în general clipsare), ceea ce face ca deformaţiile din producţie şi
montaj să fie evitate.
 tehnologia de producţie permite atât montarea geamurilor simple, cât şi a
geamurilor termoizolante
 nu necesită întreţinere în timp, plasticul fiind colorat în masă, sau finisat cu
peliculă acrilică, aplicată în timpul procesului de fabricaţie a profilelor.
 au etanşeitate mare, datorită garniturilor pe care le includ.
 pierderile termice prin profilele din PVC sunt mici;

Deficienţe ale tâmplăriei din PVC
 posibila îmbătrânire a materialului şi modificare a culorilor (mai ales la
tâmplăriile albe), în funcţie de materialul plastic utilizat şi de rezistenţa la
razele ultraviolete
 durata de viaţă verificată efectiv este de circa 30 de ani (la tâmplăriile “de
firmă”)
 tâmplăriile de mai veche generaţie, fiind foarte etanşe, pot schimba
regimul higrotermic al încăperii; astăzi se produc tâmplării cu “clapete” sau
cu întreruperi ale garniturilor de etanşare, fapt care permite o reglare
evacuarea surplusului de umiditate acumulat între două aerisiri succesice
ale încăperii .

Tendinţa ultimilor ani este de îmbunătăţire a performanţelor tâmplăriilor din mase
plastice. Astfel, pe lângă îmbunătăţirea reţetelor masei plastice, care conferă o
durabilitate mai mare acestor tâmplării, are loc şi o îmbunătăţire a
performanţelor termice ale tâmplăriilor.
Prin prevederea de materiale termoizolante în în interiorul “armăturilor” sau prin
mărirea numărului de compartimente - “camere” - umplute cu aer (ştiut fiind că
stratul de aer cu grosime mică este termoizolant) se poate îmbunătăţi
performanţa termică.
a b
Tâmplărie din PVC, cu 5 camere; varianta b) cu

miez termoizolant (documentaţie Veka)

Tâmplăria din fibră de sticlă sau din fibre de poliester
Acest tip de tâmplărie presupune realizarea de profile extrudate similare

celor din PVC.
Spaţiile de aer dintre pereţii profilelor pot fi umplute cu materiale izolante

termic, sau pot rămâne ca atare (cu aer).
Tâmplăriile din profile pe bază de fibră de sticlă au performanţe termice

foarte bune – similare sau superioare celor din lemn sau PVC. Producătorii
susţin că rezistenţa termică a acestor profile este similară cu cea a profilelor
din mase plastice

Tâmplăria din beton
Acest tip de tâmplărie - utilizat exclusiv în industrie - poate avea ochiuri fixe
realizate exclusiv din beton sau / şi ochiuri mobile, adică tocuri din beton şi
cercevele (mai uşoare) din metal, lemn sau plastic.
Tâmplărie din beton

Tâmplăria din sticlă
Uşă din sticlă, la lift panoramic (N. Foster - Sainsbury Art Centre)
sursa foto: Button& Pye Glass in Buildings

Tâmplării mixte
O categorie specială de tâmplării o constituie tâmplăriile mixte,

realizate din combinaţii de materiale: lemn cu aluminiu (lemnul la
interior, asigurând aspectul "cald" şi fiind protejat de intemperii)
şi, în aceleaşi condiţii, aluminiu cu plastic. In ambele variante se
prevede la exterior aluminiul, iar la interior proflele realizate din
materialul”cald”.

Tâmplării mixte

Geometria tâmplăriei pentru etanşare la apă
Posibilităţi de îmbinare a lăcrimarului din lemn cu traversa, la tâmplăria cu deschidere obişnuită şi supralumină

Geometria tâmplăriei pentru etanşare la apă
Tâmplărie cu deschidere interioară

Protecții solare

Tâmplării
3
uşi
Sensul de rotire al ușilor
(sensul de ÎNCHIDERE)
Sens antiorar
Sens de închidere stânga
L
balamaua pe partea stângă = ușa are sens de închidere stânga

Sensul de rotire al ușilor
Sens orar
Sens de închidere dreapta
R
balamaua pe partea stângă = ușa are sens de închidere dreapta

Sensul de rotire al ușilor în două canaturi
foaia activă este cea care determină sensul ușii

foaia activă are sens de închidere stânga = ușa are sens de închidere stânga
Foi de uşă din scânduri de lemn
Foile de uşă cele mai simple sunt realizate din scânduri

alăturate, contravântuite pe faţa opusă a foii de uşă tot cu o
scândură. Se numesc uşi dulghereşti. Nu asigură decât o
separare a două spaţii, în unele cazuri scândurile dispunându-se
chiar cu mici spaţii între ele.
Foi de uşă dulghereşti (ΘΕΜΑΤΑ ΟΙΚΟ∆ΟΜΙΚΗΣ)

Foi de uşă dublu placate
Foile de uşă dublu placate cu scândură sunt în mod evident mai

masive, asigurând – dacă scândurile au fost îmbinate – şi o
izolare termică mai bună şi o izolare la zgomot aerian (prin masa
mai mare).
Foi de uşă din scânduri (ΘΕΜΑΤΑ ΟΙΚΟ∆ΟΜΙΚΗΣ)

Foi de uşă cu rame şi tăblii
Foile de uşă cu rame şi tăblii sunt în general realizate din lemn

sau înlocuitori ai lemnului.


Tot un fel de sistem de “ rame şi tăblii” este şi în cazul uşilor cu

părţi vitrate. „Tăblia” este foaia de geam.


Foi de uşă metalice, profilate
Având ca domeniu de utilizare în general uşile de mari

dimensiuni, în industrie, foile metalice profilate pentru uşă sunt
realizate din tablă de oţel.

Foi de uşă metalice

Foi de uşi cu alcătuire compactă.
Foi de uşi din lemn
Corpul foii de uşă poate fi compact, alcătuit din PAL, PALEX,

panel (mult mai scump şi mai rar), şipci alăturate pe direcţie
verticală sau orizontală, materiale expandate (polistiren
expandat, poliizocianurat, poliuretan rigid ş.a).

Peste miezul compact, continu, se dispune o foaie de blind şi

stratul care susţine finisajul propriu-zis: în unele cazuri acest
strat are feţe gata finisate cu melamină sau cu film fenolic; alteori
este un placaj finisat cu furnir estetic lăcuit, ceruit, băiţuit, sau
acoperit cu folii înlocuitoare de furnir, din materiale plastice

Cu cât sunt mai grele şi mai compacte, cu atât asigură o mai

bună izolare la zgomot aerian.


Foi de uşi din metal
În general aceste uşi s-au dezvoltat în ultimii ani, în domeniul

arhitecturii civile, ca urmare a creşterii cerinţelor de protecţie
împotriva intruziunii (exigenţa europeană de siguranţă în
exploatare).
Feţele care conferă rezistenţă la penetrare sunt realizate în
general din foi de tablă zincată. Ele sunt rigidizate prin baghete
metalice, în formă de Z, C sau H.
rigidizare „H” rigidizare „C”
Exemple de alcătuire a foilor de uşă plane, metalice

Între elementele care constituie distanţieri pot fi introduse

materiale fonoamortizante sau termoizolante, pentru asigurarea
şi a unei bune performanţe acustice sau termice a acestor uşi
grele.
Miezul foii de uşă este realizat din spumă poliuretanică rigidă
sau din alte spume expandabile.
Când materialul de umplutură dintre foile de tablă este vata
minerală (bazaltică sau de sticlă), foaia de uşă are şi o bună
rezistenţă la foc.

Finisarea acestor uşi se face prin vopsire, emailare, acoperire cu folii

din materiale plastice sau elemente de lemn (fâşii, scânduri, plăci
fibrolemnoase), sau lăsând metalul aparent, dacă aspectul acestuia o
permite (aluminiu, inox, etc)

O soluţie mai nouă propune realizarea feţelor din profile de
aluminiu extrudat. Diafragmele de rigidizare, tot din aluminiu, se
clipsează. Interiorul se umple cu spumă poliuretanică. Feţele pot
fi realizate din aluminiu, imitând lemnul, sau din lemn.
Uşă metalică, cu feţe din aluminiu extrudat (Dooral)

Foi de uşă din mase plastice
Pentru a se asigura rigiditatea, foaia de uşă este realizată dintr-

un cadru metalic acoperit cu material plastic. Miezul este realizat
din poliuretan rigid sau din alte materiale plastice expandate între
feţele foii de uşă. Finisajul poate fi materialul plastic efectiv sau
un film acrilic, colorat, sau care poate eventual imita lemnul.
Alcătuirea uşilor din mase plastice

Foi de uşă din sticlă
Sticla pentru foaia de uşă trebuie să asigure respectarea cerinţei de

siguranţă în utilizare, adică să fie din categoria “sticlă de securitate”: sticlă
multistrat, geam securizat.
Accesoriile (broaşte, balamale, mânere, încuietori, etc) se montează pe uşă,
fiind susţinute de foaie.

Foi de uşă cu alcătuire dispersă
(necompacte)
Acest tip de uşă are în general foaia netedă.
Alcătuirea foilor cu feţe netede diferă în funcţie de structura

internă.

Foi de uşă cu alcătuire dispersă (necompacte)
Foi de uşă din lemn
Feţele foilor de uşă utilizate în mod curent pot fi realizate din

placaj, PFL dur acoperit cu furnir estetic sau cu vopsitorii, PAL
melaminat. În unele cazuri se prevăd filme de răşini fenolice
peste placajul care realizează faţa uşii.
Foaia de uşă celulară este realizată dintr-un cadru (în general cu

o traversă suplimentară) peste care se aştern materialele care
realizează feţele. Uşile celulare au feţe realizate din placaj, PFL
dur; finisajul constă în acoperire cu fâşii de furnir estetic, folii de
material plastic lipit, răşini fenolice şi materiale celulozice
aplicate pe blindul suport, vopsire cu lacuri speciale.

Pentru evitarea voalării suprafeţelor, în interior se dispun materiale

cu rol de distanţier. Acestea pot fi:
melci din lemn
fagure din hârtie
lamele din PVC dur, PFL sau similare
şipci rare din lemn sau materiale plastice expandate

Alcătuirea miezului dispers al uşilor celulare
Uşile celulare sunt uşi ieftine şi cu performanţe relativ slabe.

Nu se recomandă utilizarea lor la exterior, la intrarea în
apartamente (din considerente de siguranţă în utilizare şi de
protecţie împotriva zgomotului).

Foi de uşă metalice
Uşile care conferă siguranţă mărită sunt uşi metalice. Alcătuirea

lor este, în principiu, similară celei a uşilor celulare din materiale
lemnoase, în sensul că şi în acest caz se regăseşte ideea de
ramă şi elemente care împiedică voalarea foii de uşă.
Sistemele de tip fagure sau lamelele sunt utilizate în producerea

de uşi cu feţe metalice, în străinătate. De asemenea, baghete în
formă de C, Z sau H pot realiza rigiditatea corpului uşii.

Foi de uşă din mase plastice
Foi de uşă din mase plastice, realizate din module de cca. 10 cm, casetate,
îmbinate cu lambă şi uluc pot fi utilizate în soluţie integral opacă sau cu
geam. Sunt uşi uşoare şi se pot utiliza pentru separarea spaţiilor din cadrul
aceleiaşi proprietăţi (camerele unui apartament, birourile aceleiaşi firme, etc)

Căptuşeli la uşi
Căptuşelile uşilor sunt elementele care realizează protecţia

peretelui în care a fost pozată tâmplăria. Lăţimea tâmplăriei e
sensibil mai mică decât cea a peretelui.
Căptuşeala protejează suprafaţa peretelui pe care e pozată uşa

(grosimea peretelui) şi canturile peretelui, care dacă ar fi numai
tencuite s-ar deteriora şi murdări uşor (cum se şi întâmplă în mod
curent).

Căptuşeli la uşi
În mod tradiţional căptuşelile sunt realizate din lemn. La clădirile

vechi, cu grosimi mari de pereţi, lăţimea unei scânduri nu
acoperă lăţimea peretelui. În aceste cazuri se realizează un
adevărat lambriu, fie din scânduri, fie de tip “rame şi tăblii”, din
lemn masiv sau înlocuitori de lemn (panel, PAL furniruit şi
cantuit, etc) pentru a finisa cu lemn întreaga grosime a peretelui.

Căptuşeli la uşi
În soluţii mai noi se realizează căptuşeli şi din plăci înlocuitoare

de lemn (PAL furniruit sau melaminat, PFL dur, etc), sau din alte
materiale care pot realiza finisajul de tip lambriu

Căptuşeli la uşi
În principiu sunt două filosofii de proiectare a căptuşelilor la uşi:
1. lăţimea căptuşelii este egală cu grosimea peretelui finisat. Grosimea

peretelui, incluzând finisajul, se citeşte din tabele. Soluţia este în aparenţă
economică, deoarece – în teorie – consumul de material lemnos este
minim.
2. lăţimea căptuşelii este mai mare decât grosimea peretelui finisat. În

această situaţie este posibilă tăierea, pe şantier, a surplusului, în cazul
căptuşelilor din lemn, sau realizarea unor “ancadramente” mai elaborate
sau mai simple de jur împrejurul golului, aşa cum era practica obişnuită
până în perioada postbelică.

Căptuşeli la uşi
lăţimea căptuşelii egală cu grosimea peretelui finisat.
Căptuşeli cu lăţimea egală cu grosimea peretelui finisat
Practica a arătat însă că pereţii realizaţi din blocuri de zidire au rareori grosimile
prevăzute în norme şi, pe şantier, căptuşelile nu se potriveau cu pereţii, fiind
necesare completări şi prelucrări ulterioare, care scumpeau soluţia. Astfel, din
soluţie “economică” această variantă de căptuşeală la uşă devenea mult mai
scumpă, iar aspectul - adeseori “cârpit” – nu justifica preţul.

Căptuşeli la uşi

Căptuşeli la uşi
lăţimea căptuşelii mai mare decât grosimea peretelui finisat.
Căptuşeli mai late decât grosimea peretelui finisat

Noţiuni de proiectare a scărilor şi rampelor, la clădiri cu funcţiuni civile
Noţiuni de proiectare a scărilor

la clădiri
cu funcţiuni civile
Elemente de curs pentru anul III
Conf. dr. arh. Ana-Maria Dabija
Universitatea de Arhitectură şi Urbanism “Ion Mincu”

Catedra de Ştiinţe Tehnice
Noţiuni de proiectare a scărilor

la clădiri
cu funcţiuni civile
Elemente de curs pentru anul III
Conf. dr. arh. Ana-Maria Dabija
consultant
prof. arh. Alexandru Stan
desene realizate de
Lect. dr. arh. Doina Niculae
şi studenţii din
Universitatea de Arhitectură şi Urbanism “Ion Mincu”
CAPITOLUL 1
NOŢIUNI DE PROIECTARE A SCĂRILOR ŞI RAMPELOR, LA CLĂDIRI CU FUNCŢIUNI CIVILE
Terminologie
În concepţia acestui curs, termenii de mai jos, prezentaţi în ordine alfabetică, au următoarea semnificaţie:
1 balustradă caz particular de parapet alcătuit în general din elemente
verticale (baluştri) şi/sau orizontale, la care predomină “golul”
(în relaţia plin-gol)
2 casa scării Spaţiul delimitat de pereţi în care este închisă scara
3 ciubuc parte frontală a treptei, ieşită din planul contratreptei, cu rol
decorativ
4 contratreaptă suprafaţă verticală, care face legătura între două trepte
Observaţie: se pot realiza scări cu trepte, fără contratrepte
5 intrados (al scării) partea de dedesubt a rampei, care se vede de pe podestul
sau de pe rampa aflată la o cotă inferioară. Poate fi neted sau
cutat.
Observaţie: se poate utiliza, cu aceeaşi semnificaţie, şi
termenul de extrados al scării
6 înălţime liberă spaţiul de circulaţie cuprins între limitele finite a două rampe
(13) suprapuse sau o rampă şi elementele planşeului
(respectiv pardoselii), măsurat pe perpendiculara la linia
pasului, de la buza treptei finite (respectiv faţa pardoselii
podestelor), până la faţa finită a intradosului rampei sau a
grinzilor de podest (fig. 1.)
7 lăţime liberă spaţiul de circulaţie, cuprins între suprafeţele finite ale
elementelor ce limitează scara către rampă (13) (între perete
şi balustradă, între doi pereţi, între perete şi vangul lateral,
între două balustrade sau două vanguri ale aceleiaşi rampe –
măsurat cu sau fără trepte- sau aceluiaşi podest)(fig. 2)
8 linia pasului linia pe care se măsoară în proiecţie orizontală lăţimea
treptelor (l) şi care indică grafic sensul de urcare. În cazul
scărilor curbe sau balansate, linia pasului se consideră la 50
cm de la mâna curentă, dinspre arcul mic al curbei, pentru
rampe cu lăţimea până la 1,00 m şi la 60 cm pentru rampe cu
lăţimea mai mare de 1,00.
9 mână curentă element constructiv prevăzut la partea superioară a
parapetului/balustradei sau pe peretele adiacent unei scări
sau unei rampe, având rolul de sprijin pentru persoanele ce
utilizează scara sau rampa
10 muchie de treaptă muchia care reprezintă intersecţia dintre planul orizontal şi
planul vertical al treptei (fig.3) .
11 parapet element constructiv vertical, plin sau cu goluri, care asigură
protecţia persoanelor care circulă sau staţionează pe traseul
scării sau rampei (inclusiv al podestului)
12 podest element constructiv orizontal (de plecare, sosire şi/sau
intermediar) prevăzut pentru legătura cu etajul şi respectiv

pentru odihna persoanelor care circulă pe scară sau rampă
13 rampă element constructiv de circulaţie, înclinat, prevăzut cu/fără
trepte, ce face legătura între niveluri, respectiv între
elementele orizontale (podeste) ale diverselor niveluri.
NOTĂ: “Rampele” ce fac obiectul prezentului normativ sunt
rampele fără trepte. Rampele cu trepte fac parte integrantă din
subansamblul “scară” (14). În acest caz termenul “rampă” se
poate folosi fără precizarea “de scară”, dacă din context se
înţelege că este vorba de rampe cu trepte, deci de “rampe de
scară”.
14 scară subansamblu constructiv care serveşte la circulaţia pietonală
între două sau mai multe niveluri şi care este alcatuită din
rampe cu trepte şi eventual podeste
15 scară exterioară deschisă scară amplasată în exteriorul construcţiei, independentă sau
alipită acesteia pe maximum trei laturi
16 scară interioară deschisă scară amplasată în interiorul construcţiei, în holuri, vestibuluri
atriumuri etc. fără a fi într-o casă proprie a scării
17 scară interioară închisă scară amplasată în casă proprie, astfel conformată încât să
răspundă condiţiilor de izolare şi protecţie în caz de incendiu.
18 scară cu întoarcere caz particular de scară cu mai multe rampe drepte, în care
acestea sunt orientate unele faţă de altele la un unghi
oarecare (cel mai frecvent întoarceri la 1800, sau la 900)
19 scară monumentală scară care urmăreşte realizarea unui efect arhitectural
deosebit, astfel alcătuită încât să asigure (dacă este cazul) şi
evacuarea în caz de pericol
20 scară principală scară ce poate asigura circulaţia funcţională din clădire.
21 scară cu rampe curbe scară ce are rampele curbe (de diverse forme) continue sau
întrerupte cu podeste şi la care treptele converg la unul sau
mai multe centre de curbură.
22 scară cu rampe drepte scară ce are una sau mai multe rampe drepte, continue sau
întrerupte cu podeste
23 scară dreaptă caz particular de scară cu rampe drepte, unde rampele şi
podestele sunt în prelungire, pe aceeaşi direcţie
24 scară secundară scară pentru circulaţia secundară, servind toate nivelurile sau
numai o parte dintre ele şi care poate asigura şi evacuarea,
dacă este alcătuită şi dimensionată corespunzător
25 scară abruptă cu trepte scară cu trepte ce au înălţimea cuprinsă între 22,6 şi
foarte înalte 30,0 cm
26 scară balansată scară cu una sau mai multe rampe drepte, la care anumite
porţiuni din rampă sunt curbe (pe zona de schimbare a
direcţiei), sau scară alcătuită dintr-o rampă dreaptă şi una
curbă, cu sau fără podest intermediar. Scară cu trepte
balansate (31).
27 scară cu trepte înalte scară cu trepte ce au înălţimea cuprinsă între 17,6 şi 22,5 cm
28 scară cu trepte joase scară cu trepte ce au înălţimea mai mică de 16,5 cm

29 scară cu trepte obişnuite scară cu trepte ce au înălţimea cuprinsă între 16,6 şi
17,5 cm
30 treaptă suprafaţă orizontală, cu lăţime relativ mică, situată pe verticală
la distanţă egală faţă de celelalte trepte.
31 trepte balansate trepte ce urmăresc un traseu curb, cu muchii de treaptă care
converg în centrue de curbură diferite. Forma în plan diferă de
la o treaptă la alta.
32 ochiul scării spaţiul (liber) cuprins între rampele scării, către interiorul ei
33 vang grindă laterală sau centrală, în lungul rampei, pe care
descarcă rampa scării
Observaţie: o parte din aceşti termeni se regăsesc aidoma şi în Normativ privind criterii de performanţă
specifice rampelor şi scărilor pentru circulaţia pietonală în construcţii; pentru alţii s-au adus prin precizări
suplimentare, fără a se schimba înţelesul din Normativ.
Fig. 1. Exemple de înălţimi libere de scară
Fig. 2 Exemple de lăţimi libere de scară
a b c d
Fig. 3 Exemple de muchii de treaptă
a. cu contratreptă dreaptă, b. cu ciubuc, c. cu contratreaptă înclinată d. cu muchie întărită
RAMPE ŞI SCĂRI
Domeniul de utilizare al rampelor

La clădirile civile accesul la diferite niveluri se face obişnuit prin scări; rampele asigură accesul persoanelor
cu handicap locomotor la diferite niveluri ale clădirii.
Pantele uzuale pentru rampe sunt prezentate în fig. 4
Fig. 4 Relaţia dintre tipul de scară şi panta scării
Domeniul de utilizare pentru diferite tipuri de scări

În funcţie de tipul de scară pantele uzuale sunt prezentate în fig. 4.
Observaţie: treptele scărilor cu pante mari ar trebui făcute fără contratrepte, deoarece talpa piciorului are o
suprafaţă de contact mai mare, putând intra şi sub treapta de deasupra.
l l
Suprafaţă de contact Suprafaţă de contact
Fig. 5 Relaţia dintre panta scării şi tipul de treaptă
Relaţiile de calcul ale treptelor şi contratreptelor sunt:

pentru scări uzuale: 2h + l = 62 – 64
pentru scări foarte înalte sau foarte joase: 3h + l = 80 – 85
pentru scări situate în spaţii în care utilizatorii sunt în principal copiii mici (grădiniţe, şcoli primare,
etc): 2h + l = 58 – 60
Precizia de calcul este: - la trepte 5 mm
- la contratrepte 1 mm
Clasificări:
1. după destinaţie:
- monumentale
- principale
- secundare
2. după forma rampelor:
- cu rampe drepte
-c
- balansate (sau cu trepte balansate)

3.
după înălţimea treptelor
- cu trepte joase
- cu trepte medii
- cu trepte înalte
- cu trepte foarte înalte ( scări abrupte)
Tipuri principale de scări şi materiale utilizate pentru acestea

Există multe criterii care pot conduce la diferite clasificări ale scărilor.
În funcţie de tipul de structură, scările pot fi:
a) Scări cu rampe portante din beton armat, care

formează o placă unitară ce descarcă longitudinal pe plăci sau grinzi de podest
includ şi podestele şi reazemă pe elementele structurale verticale de la extremităţile casei scării
descarcă transversal pe vanguri
sunt încastrate sau incluse în pereţii laterali (faţă de rampă sau de grinzi)
reazemă pe o latură în pereţi sau vanguri iar pe cealaltă potfi suspendate
Aceste plăci susţin atât treptele brute, realizate din beton simplu, cât şi finisajul treptelor.
b) Scări cu trepte portante din diverse materiale. Aceste trepte descarcă fie direct pe pământ, fie
reazemă pe alte elemente structurale (pe pereţi portanţi, grinzi de vang); se pot încastra în pereţi, sau se
pot suspenda cu tiranţi. Treptele executate independent pot fi solidarizate pentru a conlucra, dar nu
formează o placă unitară
Materiale pentru realizarea scărilor

Din punct de vedere al materialelor constitutive, scările pot fi realizate
a) în sistem unitar, integral din:

beton armat
lemn (masiv sau lamelar)
metal
piatră
b) în sistem mixt, cu:

vanguri din
beton armat (turnate monolit sau prefabricate)
lemn (masiv, lamelar sau stratificat)
metal (curent oţel sau aluminiu, în profile laminate, ambutisate sau extrudate)
trepte portante din
beton (prefabricate mozaicate )
lemn (masiv, lamelar, stratificat)
metal (oţel carbon, inox sau aluminiu
piatră
sticlă stratificată
Cele mai utilizate materiale pentru finisaj sunt de tip:

mozaic turnat
plăci (piatră naturală şi artificială, ceramică, lemn sticlă multistrat)
covoare (PVC, mochetă, linoleum, cauciuc)
Prelucrarea suprafeţei treptei poate fi făcută astfel:
pentru piatră naturală şi artificială: prelucrări mecanice (buciardare, şlefuire, frecare, rostuire)
pentru ceramică: rostuire
pentru lemn: geluire, rindeluire, lustruire, curbare (la abur), lăcuire,
pentru metal: prelucrări chimice ale suprafeţei, vopsire, lustruire
Lăţimi libere ale rampei / scării

Se consideră lăţime liberă de rampă sau de scară zona delimitată de proiecţia în plan a elementelor de
construcţie sau finisaj celor mai avansate către scară. Acestea pot fi amplasate la nivelul stratului de uzură
sau pe verticală, constituind un criteriu de delimitare pe direcţia transversală a rampei, dacă înălţimea la
care se situează acestea este mai mică de 2m.
Cele mai uzuale tipuri de astfel de elemente sunt:

la perete: plinte, finisajul peretelui, mână curentă la perete,
mână curentă la ochiul scării, parapet sau balustradă, reborduri, vang întors,
Tipuri de muchii de trepte

Muchia de treaptă este partea cea mai solicitată a treptei, pe care descarcă cea mai mare parte a încărcării
susţinute de picior.
Muchia de treaptă trebuie să asigure:

rezistenţă mecanică ridicată, ca să nu se deterioreze sub sarcină
aderenţa tălpilor pe treaptă, pentru a împiedica alunecarea pe treaptă (asigurând respectarea cerinţei
de “siguranţă în exploatare”)
Geometria muchiei treptei poate fi (fig. 6 a…e) :

vie (a)
teşită (b)
rotunjită (c)
profilată -cu ciubuc simplu, sau profilat (d)
a b c d
Fig. 6. Exemple de muchii de treaptă
Muchia treptei poate fi

protejată cu elemente speciale, realizate din metal (7.a)
PVC dur (7.b)
a b
Fig. 7. Exemple de muchii de treaptă
protejată prin îngroşarea materialului de finisaj al treptei (pentru plăcile ceramice)
Fig.8. Exemple de muchii de treaptă îngroşate, la plăcile ceramice

Asigurarea utilizatorului împotriva alunecării se poate face prin elementele de protecţie montate pe muchia
treptei, sau în proximitatea acesteia, din
profile “muchie de treaptă” din metal sau PVC dur (fig. 9.a)
profilaţii ale finisajului (piatră, cauciuc) la muchia treptei (fig. 9.b)
incrustaţii de corindon (fig. 9.c) sau plăcuţe din carborundum în finisajul treptei la muchie
a b c
Fig. 9. Exemple protecţii împotriva alunecării
Tipuri de rezolvări marginale
Rezolvarea racordării la perete se face prin aceleaşi tipuri de plinte utilizate la racordarea pereţilor cu
pardoselile.
Observaţie: este interzisă utilizarea de plinte cu scafă cu rază mai mare de 10 mm la racordarea treptelor
cu peretele putând favoriza dezechilibrarea în caz de evacuare.
Racordarea finisajelor la capătul liber al scării (ochiul scării sau marginile rampelor, dacă scara este
depărtată de la limita pereţilor) poate fi făcută:
la scările cu placă fără vang sau cu vang în jos:

a. întoarcerea finisajului treptei pe partea laterală a scării
piatră ceramică
Fig. 10. Exemple de racordări ale finisajului: întoarcerea finisajului treptei
b. întoarcerea elementului care constituie muchie de treaptă pe partea laterală a scării
metal piatră lemn
Fig. 11. Exemple de racordări ale finisajului: întoarcerea muchiei treptei

c. realizarea unui rebord lateral spre ochiul scării, fie din acelaşi material cu treapta, fie dintr-un alt
material (lemn, piatră, materiale plastice, etc)
mozaic turnat piatră lemn
Fig. 12. Exemple de racordări ale finisajului: realizarea unui rebord lateral
la scările cu vang în jos

d. prevederea pe vang a unei plinte ca la perete. Faţa superioară a vangului se finisează în funcţie de
rezolvarea parapetului, eventual prelungindu-se plinta şi peste vang (fig13.a).
e. în cazul parapetelor pline se prevede o plintă la fel cu cea de la perete, iar partea superioară a
parapetului se finisează în mod adecvat (fig. 13.b).
a b
Fig. 13. Exemple de întoarcere a finisajului plintei peste vangul întors.
Se poate prevedea rebord pe latura spre ochiul scării, atât pentru împiedicarea prelingerii apei pe latura
vizibilă a scării, cât şi din considerente de igienă (spitale, creşe, grădiniţe, etc)
RELAŢIA ÎNTRE STRUCTURĂ – GEOMETRIA SCĂRII – FINISAJ – TRASEUL MÂINII CURENTE
Pentru realizarea unei scări corecte, se recomandă să se ţină cont de relaţiile de determinare directă
care se stabilesc între geometria scării – care include finisajul şi traseul mâinii curente – şi structura
scării. În acest capitol se exemplifică aceste relaţii pentru scările cu placă din beton armat.
1. SCĂRI CU RAMPE DREPTE – concepţie şi construcţie

Pentru a obţine rezolvări optime atât în ceea ce priveşte structura scării, continuitatea mâinii curente cu
înălţime normală, racordarea finisajului podestelor cu treptele şi obţinerea unui intrados ordonat şi estetic la
racordarea rampei de scară cu podestele, este necesar ca ochiul scării să aibă lungimea pachetului de
trepte l(n-1) plus o lăţime de treaptă [l(n-1) + l = nl]
Scări drepte, cu rampe drepte, cu sau fără podeste.

A. La scările cu ochiul scării egal cu lungimea pachetului de trepte în proiecţie l(n-1), apar
următoarele conscinţe (fig.14.):
a. Lungimea casei scării are dimensiune minimă, dar grosimile structurii celor două
podeste (la partea de jos a rampei şi respectiv la partea de sus) sunt inegale,
necesitând la partea de sus fie o grindă de podest, fie o placă foarte groasă; în cazul
în care nu se adoptă nici una din aceste două soluţii, placa rampei intră sub podestul
de sus cu o lungime egală cu o treaptă. pentru simetrie se poate prevedea grindă de
podest şi la partea de jos a scării
b. Parapetul va fi, la pornirea scării (podestul de jos), mai înalt cu o înălţime de o treaptă,
din construcţia geometrică (datorită faptului că înălţimea se măsoară de la muchia
primei trepte ).
Fig. 14 Scară dreaptă, cu rampe drepte, cu ochiul scării egal cu lungimea pachetului de trepte în proiecţie
Pentru ca şi la podestul de jos să se păstreze aceeaşi înălţime ca pe întregul

parcurs al scării, se poate adopta una din următoarele posibilităţi:
se prevede o întrerupere a mâinii curente, cu o săritură egală cu h (înălţimea
treptei) la racordarea cu parapetul rampei care urcă.
se acceptă mâna curentă oblică la parapetul podestului de jos, pe porţiunea
îngustă a acestuia
se acceptă înălţarea mâinii curente cu o înălţime de treaptă, pe lăţimea ochiului

scării la parapetul de jos (H + h)
se acceptă lungirea ochiului scării cu o lăţime de treaptă şi decuparea în
consecinţă a podestului de jos; în această variantă, dimensiunea casei scării
creşte cu o lăţime de o treaptă
B. Dacă lungimea ochiului scării este mai mare cu o lăţime de treaptă l decât lungimea
pachetului de trepte în proiecţie şi ochiul scării este decalat cu l/2 faţă de pachetul de
trepte (fig. 5), apar următoarele consecinţe:
a. lungimea casei scării creşte cu o lăţime de treaptă,
b. grosimile celor două podeste pot fi egale
c. înălţimea parapetului este constantă (H) pe ambele podeste precum şi pe rampa
scării.
d. Se poate obţine o racordare a intradosului scării cu intradosul podestelor, ordonat şi
estetic
Fig. 15 Scară dreaptă, cu rampe drepte, cu ochiul scării mai mare cu o lăţime de treaptă decât pachetul de trepte în proiecţie
C. În cazul unui podest intermediar la o scară dreaptă, pentru menţinerea grosimii

plăcii podestului se decalează frângerea de pantă la rampa care coboară de la
podest, cu o lungime egală cu l. Pentru menţinerea înălţimii parapetului pe tot traseul
scării, inclusiv pe podest, frângerea de pantă a mâinii curente se va face decalat cu o
lăţime de treaptă faţă de rampa care urcă de pe podest.
1.2 Scările cu întoarcere, cu rampe drepte pot fi clasificate:

A. în funcţie de unghiul dintre rampe; cele mai frecvente cazuri sunt de scări cu întoarcere la
podest de 1800 şi de 900. Pentru alte unghiuri de întoarcere situaţiile respective se vor
asimila cu unul dintre cele două cazuri de referinţă.
B. în funcţie de decalajul citit în plan al treptelor care delimitează podestul; există trei
categorii:
1) scări cu trepte nedecalate faţă de ochiul scării la podest
2) scări cu decalaj egal de jumătate de treaptă faţă de ochiul scării la podest
3) scări cu decalaj de o treaptă în sensul urcării pe podest

4) scări cu decalaj de o treaptă în sensul coborârii pe podest
Nota 1: între 1) şi 4) există o infinitate de posibilităţi de decalaj, în funcţie de dimensiunile şi panta rampei
scării şi plăcii sau grinzii de podest.
Nota 2: decalajul poate fi considerat la “brut” sau la finit, cu implicaţiile prezentate la 1.a…1.c, 2.a … 2.c,
3.a … 3.c 4.a … 4.c.
în funcţie de structura podestului, rampele scării pot fi susţinute pe:

- plăci de podest, relativ subţiri (cu grosime sensibil apropiată de cea a
rampei scării)
- grinzi de podest din diverse materiale
- podeste – dale groase
Nota 3: Se recomandă ca suma decalajelor treptelor care fac legătura cu podestul să fie de o lăţime de
treaptă, pentru ca panta mâinii curente să aibă o întoarcere orizontală la ochiul scării. Fiecărui tip de
decalaj în plan al treptelor îi corespunde un traseu al mâinii curente, la o înălţime dată a parapetului,
valabil atât la scările cu întoarcere la 180 , cât şi la cele cu întoarcere la 900. Acesta are implicaţii asupra
0
dimensiunilor necesare ale podestului.
A. Scări cu întoarcere la podest de 1800

La scările cu întoarcere la 1800, fiecărui tip de structură din cele de mai sus, îi corespunde un tip de
geometrie a scării; optimizarea soluţiei de scară reprezintă coordonarea între structura şi geometria
acesteia.
Observaţia 1: Pentru orice alte dimensiuni ale rampelor sau structurii podestului, vor apărea alte decalaje
în plan ale treptelor, determinând alte înălţimi suplimentare ale parapetelor sau lăţimi ale podestelor.
Observaţia 2: În funcţie de nevoia de economisire a spaţiului sau de importanţa scării, este posibil să se
acorde aspectului intradosului scării mai puţină importanţă. Se pot realiza scări cu întoarcere la 1800, cu
rezolvarea corectă a traseului mâinii curente, dar acceptând ca intersectarea planurilor înclinate ale
rampelor cu cel orizontal să se facă decalat.
Observaţia 3: Pentru asigurarea traseului mâinii curente fără săritură sau întrerupere la podest, condiţia
neceară şi suficientă este ca suma decalajelor treptelor de pe podest să fie de lăţimea unei trepte.
1) scări cu trepte nedecalate faţă de ochiul scării la podest
Fig.16 Scară cu trepte nedecalate faţă de ochiul scării la podest

Implicaţii
Este soluţia cu cea mai redusă lungime a casei scării, precum şi cu cea mai redusă
lungime a ochiului scării.
Pentru acest tip de scară nu se poate preciza o corespondenţă riguroasă cu un tip de
structură, pentru ca intradosul (faţa cofrajului) să aibă o imagine controlată (intradosul
rampelor şi al podestului să se intersecteze după o dreaptă).
Soluţiile uzuale sunt:

a) cu grindă de podest (fig. 16)
h
H
Fig. 16 Scară cu trepte nedecalate faţă de ochiul scării la podest, sprijinită pe grindă
b) cu placă de podest (fig. 17). În acastă situaţie rampa care urcă spre podest intră sub
acesta.
Fig. 17 Scară cu trepte nedecalate faţă de ochiul scării la podest, cu rampa sprijinită pe placă
Traseul mâinii curente: În ambele cazuri (a şi b) înălţimea mâinii curente pe podest este:
- normală (H) şi orizontală pe latura îngustă a ochiului scării, dar discontinuă, cu o săritură egală cu
înălţimea treptei (h) la începutul rampei care urcă
- cu racordare oblică între parapetele celor două rampe (racordare ce poate fi realizată pe curb dacă
ochiul scării este îngust)
2) scări cu decalaj egal, de jumătate de treaptă faţă de ochiul scării la podest
a=b=l/2
Fig. 18 Scară cu decalaj de jumătate de treaptă faţă de ochiul scării la podest
Implicaţii
a Acestui tip de scară îi corespunde structural o rezemare a rampei scării pe podest cu
structura dală groasă (din beton armat).
Numai la o anume grosime calculată a elementelor structurale (rampe, dală groasă sau grindă
plată de podest) se obţine decalajul de jumătate de treaptă.
Intersecţia dintre intradosul podestului cu intradosul celor două rampe (la faţa cofrajului) se face
după o dreaptă cu grosime (respectiv înălţime), corespunzătoare (în funcţie de panta scării), dacă
rampele reazemă pe dală groasă sau pe o grindă plată.
l/2
Fig. 19 Intrados cu frângere pe o dreaptă, la scară cu decalaj de jumătate de treaptă

faţă de ochiul scării la podest
b Traseul mâinii curente va urmări panta rampelor; înălţimea parapetului se va calcula de la

buza treptei, vertical. Întoarcerea orizontală a mâinii curente la ochiul scării este posibilă fie:
păstrând înălţimea H a parapetului pe zona podestului, ceea ce implică prelungirea parapetului

rampei care urcă pe podest cu o dimensiune egală cu jumătate din lăţimea unei trepte, înainte
de întoarcerea ei paralel cu ochiul scării (var 1 în fig. 20.); în acest caz, lăţimea podestului la
ochiul scării, va fi majorată cu o jumătate de treaptă (l/2).
acceptând creşterea înălţimii parapetului H, la podest, cu o valoare egală cu jumătate din
înălţimea h a unei trepte şi păstrând lăţimea podestului (var 2 în fig. 20.).
acceptând ca pe lăţimea ochiului scării, linia mâinii curente, orizontală, să aibă o săritură egală
cu înălţima h a unei trepte
acceptând ca pe lăţimea ochiului scării linia mâinii curente să aibă traseu oblic (var 3 în fig. 20.),
cu racordări curbe torsionate
păstrând înălţimea H a parapetului, dar acceptând ca pe lăţimea ochiului scării linia mâinii
curente să fie întreruptă, dacă ochiul scării are lăţime mică.
2
h 3
H+ h/2
H
l/2 Podest dală groasă sau eventual placă şi
grindă plată
Limita ochiului scării
Fig. 20. Scară cu decalaj de jumătate de treaptă la ochiul scării la podest; relaţia structură – intrados – traseul mâinii curente
Valorile pentru majorarea lăţimii podestului, respectiv înălţimii parapetului, sunt valabile numai
pentru decalajul la jumătate al treptelor în plan, realizat conform precizării de la 2.a)
c.1 La o construcţie a scării pornind de la “brut” sau de la muchia treptei cu ciubuc, adăugarea
grosimilor de finisaj poate conduce la un decalaj în plan al muchiilor treptelor celor două
rampe la “finit” de 10 – 14 cm, precum şi la modificarea în consecinţă a cotelor parapetului,
traseului mâinii curente precum şi a lăţimii podestului.
c.2 Construcţia scării pornind de la “finit” (contratreaptă verticală, contratreaptă oblică sau cu
ciubuc) are implicaţii în determinarea grosimii dalei groase (sau a grinzii plate de podest),
respectiv a geometriei cofrajului, astfel încât intersecţia la “finit” între intradosul rampelor şi
podestelor şi limita ochiului scării să fie coliniare.
3) cu decalaj de o treaptă în sensul urcării pe podest
a = l; b= 0
Fig. 21 Scară cu decalaj de o treaptă în sensul urcării pe podest

Implicaţii
structura placă, cu grosime apropiată de cea a rampei. Intersecţia dintre intradosul
podestului (de tip placă) cu intradosul celor două rampe se va face după o dreaptă.
Fig. 22 Intrados cu frângere pe o dreaptă, la scară cu decalaj de o treaptă

în sensul urcării pe podest
b Traseul mâinii curente va urmări panta rampelor; înălţimea parapetului se va calcula

de la buza treptei, vertical. În dreptul ochiului scării se constată că întoarcerea orizontală a
mâinii curente este posibilă în două variante:
păstrând înălţimea H a parapetului, ceea ce implică prelungirea orizontală a parapetului rampei
care urcă pe podest, cu o dimensiune egală cu lăţimea unei trepte, înainte de întoarcerea ei
paralel cu ochiul scării; în acest caz, lăţimea podestului, măsurată la ochiul scării, va fi majorată
cu o lăţime de treaptă, iar podestul se va decupa prelungind ochiul scării cu aceeaşi lăţime de
treaptă (fig. 23. var.1).
acceptând creşterea înălţimii parapetului H, la podest, cu o valoare egală cu înălţimea unei
trepte h şi păstrarea aceleiaşi lăţimi a podestului (fig. 23. var.2).
acceptând ca pe lăţimea ochiului scării linia mâinii curente să aibă traseu oblic (fig. 23. var.3)
cu racordări curbe torsionate
acceptând ca pe lăţimea ochiului scării, linia mâinii curente, orizontală, să aibă o săritură egală
cu înălţimea h a unei trepte
păstrând înălţimea H a parapetului, dar acceptând ca pe lăţimea ochiului scării linia mâinii
curente să fie întreruptă, dacă ochiul scării are lăţime mică
3
2
1
H+ htr
H
H
Limita ochiului scării
Fig. 23 Scară cu decalaj de o treaptă în sensul urcării pe podest; structură – intrados – traseul mâinii curente
c.1 La o construcţie a scării pornind de la “brut”, adăugarea grosimilor de finisaj poate conduce la
un decalaj în plan al muchiilor treptelor celor două rampe la “finit” de circa 10 – 14 cm, precum
şi la modificarea în consecinţă a cotelor parapetului, traseului mâinii curente precum şi a lăţimii
podestului.
Finisajul primei trepte aparţinând rampei care urcă de pe podest, va avansa pe podest,
apărând un decalaj între planul contratreptei şi/sau ciubucului şi planul finisajului din ochiul
scării; acest decalaj poate merge până la 10 – 14 cm (două grosimi de finisaj) şi poate crea o
imagine dezagreabilă a detaliului scării respective
c.2 Construcţia scării pornind de la “finit” (contratreaptă verticală, contratreaptă oblică sau cu
ciubuc) are implicaţii în determinarea grosimii dalei groase (sau a grinzii plate de podest),
respectiv a geometriei cofrajului, astfel încât intersecţia la “finit” între intradosul rampelor şi
podestelor şi limita ochiului scării să fie coliniare.
Acest tip de scară asigură înălţime liberă maximă între podeste.
4) scări cu întoarcere la 1800, cu decalaj de o treaptă în sensul coborârii pe podest
Fig. 24 Scară cu decalaj de o treaptă în sensul coborârii pe podest
Implicaţii
grindă (din beton armat). Intersecţia dintre intradosul grinzii podestului cu intradosul celor două
rampe se va face după o dreaptă.
Proiecţia grinzii
Fig. 25 Intrados cu frângere pe o dreaptă, la scară cu decalaj de o treaptă

la muchia de jos a unei grinzi de podest
b Traseul mâinii curente va urmări panta rampelor; înălţimea parapetului se va calcula

de la buza treptei, vertical.
H
H
Fig.26 Scară cu decalaj de o treaptă în sensul coborârii pe podest;

relaţia structură – intrados – traseul mâinii curente
c.1 În dreptul ochiului scării se constată că întoarcerea orizontală a mâinii curente este posibilă
păstrând înălţimea H a parapetului; în acest caz, lăţimea podestului, măsurată la ochiul scării,
va fi conform prevederilor din Normativ – tabelul 1.
c.2 La o construcţie a scării pornind de la “brut”, adăugarea grosimilor de finisaj poate conduce la
un decalaj în plan al muchiilor treptelor celor două rampe la “finit” de circa 10 – 14 cm, precum
şi la modificarea în consecinţă a cotelor parapetului, traseului mâinii curente precum şi a lăţimii
podestului.
Acest tip de scară asigură înălţime liberă minimă între podeste, comparativ cu celelalte variante, la o
aceeaşi înălţime de nivel, datorită înălţimii grinzii.
B. Scări cu întoarcere la podest de 900

La scările cu întoarcere la 900, fiecărui tip de structură îi corespunde un tip de geometrie a scării;
optimizarea soluţiei de scară reprezintă coordonarea între structura şi geometria acesteia.
B.1 Scările cu întoarcere la 900, rezemate pe podest cu structura de tip placă, placă cu grindă sau dală
groasă şi decalaj similar celor de la 2 …4 asigură atât traseul mâinii curente fără săritură pe podest cât şi o
imagine curată a intradosului, cu un număr minim de intersecţii de planuri (fig. 27 … 29)
secţiune B
secţiuneA
a b c
Fig. 27 Scară cu întoarcere la 900, cu decalaj la treapta brută a + b = l faţă de ochiul scării la podest
a) planul scării b) planul intradosului scării c) axonometrie
secţiune B
Secţiune A
a b c
Fig. 28 Scară cu întoarcere la 900, cu decalaj de o treaptă a = I, b= 0 în sensul urcării spre podest
secţiune B
secţiuneA
a b c
Fig. 29 Scară cu întoarcere la 900, cu decalaj de o treaptă a = 0, b= l în sensul coborârii spre podest
B.2 În cazurile în care nu se asigură condiţia ca suma decalajelor treptelor de la podest să fie egală cu o
lăţime de treaptă, la podest mâna curentă fie va înregistra o săritură, fie va fi întreruptă. Totodată în funcţie
de decalajul treptelor, la nivelul intradosuli scării o rampă va intra sub podest, ceea ce implică o imagine
inestetică a acestuia (fig. 30 …31)
Pentru ca suma decalajelor să fie de mai puţin de o treaptă se pot diferenţia trei situaţii:
Scara cu decalaj mai mic de jumătate de lăţime de treaptă la fiecare rampă (fig. 30)
secţiune B
secţiuneA
a b c
Fig. 30 Scară cu întoarcere la 900, cu decalaj mai mic de o jumătate de treaptă brută faţă de ochiul scării la podest
Scară cu decalaj mai mic de o lăţime de treaptă la rampa care urcă pe podest (fig. 31)
secţiune B
secţiuneA
a<l
b=0
a b c
Fig. 31 Scară cu întoarcere la 900, cu decalaj mai mic de o lăţime de treaptă la rampa care urcă la podest
Scară cu decalaj mai mai mic de o lăţime de treaptă la rampa care urcă pe podest şi cu prima treaptă
a celeilalte rampe (cea care coboară pe podest) aşezată pe podest (fig. 32)
secţiune B
secţiuneA
a< l
b negativ
a b c
Fig. 32 Scară cu întoarcere la 900, cu decalaj mai mic de o lăţime de treaptă la rampa care urcă la podest
şi cu prima treaptă a celeilalte rampe pe podest
Observaţie: Din punct de vedere al ocupării spaţiului, aceste scări sunt mai economice, desfăsurarea lor în
plan fiind ceva mai mică decât a celor de la B1. Sunt posibile numai pentru asigurarea circulaţiei la o
diferenţă de un nivel, deoarece rampele au lăţimi diferite
2 SCĂRI BALANSATE – concepţie şi construcţie

2.1 Domeniu de utilizare
Acest tip de scară se poate proiecta pentru diferite spaţii. Nu constituie scară de evacuare, asigurând un
singur flux de circulaţie (evacuare). Reprezintă cea mai economică soluţie de ocupare a spaţiului, prin
faptul că treptele ocupă şi zona de podest.
2.2 Tipuri de scări balansate

Cele mai uzuale tipuri de scări balansate sunt:
- cu întoarcere la 1800
- cu întoarcere la 900
Se pot proiecta scări dublu-balansate, cu două întoarceri la 900, dar proiectarea
geometriei lor poate fi asimilată cu proiectarea celor cu întoarcere la 900.
Dimensiunea minimă (spre ochiul scării) a treptei balansate trebuie să fie de 12 cm

la cel mai avansat obstacol de pe partea dinspre ochiul scării. Acesta poate fi proiecţia
mâinii curente pe planul scării, a parapetului, un vang întors sau treapta însăşi (a se vedea şi
definiţia lăţimii libere a scării).
Metode de construcţie grafică a treptelor balansate la scări

Etapele premergătoare construcţiei propriu-zise şi care trebuie parcurse atât pentru scările cu trepte
balansate cu întoarcere la 1800 cât şi pentru cele cu întoarcere la 900 sunt următoarele:
- se stabilesc dimensiunile treptelor, în funcţie de înălţimea de nivel şi de formulele de calcul ale
treptelor
- se construiesc rampele
- se construieşte lăţimea mâinii curente
- se construieşte lina pasului (la 50 cm de limita mâinii curente, la scări cu lăţime mai mică 1 m şi la
60 cm, la scări cu lăţime mai mare de 1 m)
- se marchează pe linia pasului lăţimile treptelor;
Notă: La scările cu rampe cu întoarcere la 1800, este recomandat să se prevadă treaptă în
axul scării, pentru a se evita lipsa de acurateţe la finisarea colţurilor, dacă scara este închisă în
casă proprie sau dacă are formă rectangulară; dacă scara este liberă sau are formă poligonală,
recomandarea aceasta nu are obiect.
- se stabileşte numărul de trepte care trebuie balansate şi linia de limită de balansare (denumită în
continuare limita de balansare) prin una din următoarele metode:
limita de balansare se trasează la o distanţă cel puţin egală cu dublul lăţimii rampei
(suprapus peste cel mai apropiat pachet de contratrepte); treptele incluse între pereţi şi
limita de balansare sunt treptele balansate, sau
se numără treptele care nu ar avea formă dreptunghiulară şi se balansează un număr dublu
de trepte; limita de balansare se trasează suprapus peste linia contratreptelor (fig. 33).
Linia pasului
Fig. 33 Etapele premergătoare de construcţie grafică a scării balansate cu întoarcere la 1800

Observaţie: dimensiunile treptelor din figură reprezintă o exemplificare şi nicidecum o recomandare
Metode grafice uzuale pentru balansarea scărilor cu întoarcere la 1800 sunt:
a) Metoda arcului de cerc

Odată stabilite numărul de trepte care trebuie balansate precum şi linia limitei de balansare, se construieşte
prima treaptă balansată din axul scării; în cazul acestei metode, lăţimea minimă a treptei balansate din axul
scării este de 14 cm, pentru a evita ca vre-una din treptele alăturate acesteia să fie mai îngustă de 12 cm
- se trasează lăţimea treptei balansate din axul scării (de 14 cm), la limita proiecţiei dinspre ochiul
scării a elementului luat în considerare la determinarea lăţimii libere a scării (mână curentă, rebord
lateral, vang, etc), denumit în continuare contur de referinţă
- se notează centrul semicercului de balansare (numit în continuare arc de balansare), la intersecţia
dintre axul scării şi limita de balansare, notat M şi punctul de intersecţie între semicercul ce
constituie conturul de referinţă şi axul scării, notat cu N.
- se trasează arcul de balansare, cu raza MN
- se proiectează punctele care delimitează treapta balansată din axul scării, pe arcul de balansare
- segmentul de cerc rămas se împarte în atâtea părţi câte trepte au mai rămas de balansat (1)
- punctele de pe cerc astfel obţinute se proiectează înapoi pe conturul de referinţă (pe ambele
rampe ale scării) (2)
- se trasează treptele, prin unirea punctelor de pe linia pasului cu punctele corespunzătoare de pe
conturul de referinţă (3)
14
Linia pasului
Fig. 34 Etapele de construcţie grafică a scării balansate cu întoarcere la 1800, prin metoda arcului de cerc
b) Metoda segmentelor egale

Odată stabilite numărul de trepte care trebuie balansate precum şi linia limitei de balansare (1), se
construieşte prima treaptă balansată(2); în cazul acestei metode, lăţimea minimă a treptei balansate este
de 12 cm
- se trasează, pe linia conturului de referinţă, lăţimea treptei balansate din axul scării, de 12 cm
- se prelungeşte treapta astfel construită până când se intersectează cu limita de balansare (3)
- segmentul astfel delimitat, pe limita de balansare (4), se repetă de atâtea ori, câte trepte au mai
rămas de balansat (5)
linia limitei de balansare
Linia pasului
Fig. 35 Etapele de construcţie grafică a scării balansate cu întoarcere la 1800, prin metoda segmentelor egale
c) Metoda segmentelor proporţionale

Odată stabilit numărul de trepte care trebuie balansate precum şi linia limitei de balansare (1), se
construieşte prima treaptă balansată (2); în cazul acestei metode, lăţimea minimă a treptei balansate este
de 12 cm
- prelungind axul treptei deja trasate lângă axul scări se obţine punctul M pe axa scării
- se trasează o linie oblică oarecare, cu originea în M
- pe aceasta se determină atâtea segmente proporţionale succesive căte trepte mai trebuie
balansate (în fig. 4.punctele sunt notate cu cifre romane)
- se uneşte ultimul punct de pe linia oblică cu punctul N de pe axa scării, aflat la intersecţia dintre
linia limită de balansare şi axul scării, obţinându-se segmentul III-N
- se trasează paralele la segmentul III-N, pornind din celelalte puncte determinate pe dreapta oblică
(IV – VIII), până se intersectează cu axul scării
- aceste puncte de intersecţie (notate 4’ … 8’) se unesc cu punctele corespunzătoare de pe linia

pasului (4 … 8), obţinându-se treptele balansate corespunzătoare.
- Pe cealaltă rampă se trasează simetric treptele corespunzătoare.
Fig. 36 Etapele de construcţie grafică a scării balansate cu întoarcere la 1800, prin metoda segmentelor proporţionale
d) Metoda unghiurilor
Odată stabilit numărul de trepte care trebuie balansate precum şi linia limitei de balansare (1), se
construieşte prima treaptă balansată (2); în cazul acestei metode, lăţimea minimă a treptei balansate este
de 12 cm
- se desenează separat două drepte, notate a şi b, intersectate la 900, la o scară convenabilă (de
pildă 1/10) (3) şi (4)
- din unghiul de 900 se construieşte o dreaptă, notată c, la unghi aproximativ de 200 faţă de
orizontală (5)
- pe această dreaptă se construieşte un număr de segmente egal cu numărul de trepte care trebuie
balansate; segmentele au dimensiunea pe care o au treptele pe linia pasului (dimensiunea dreptei
c va fi egală cu lungimea zonei de balansare, pe linia pasului)
- dreapta b va avea dimensiunea egală cu desfăşurata părţii balansate a scării, pe conturul de
referinţă
- se unesc limitele dreptelor b şi c şi se prelungeşte dreapta astfel obţinută, d, până intersectează
dreapta a (6)
- se unesc punctele de pe dreapta c cu punctul de intersecţie dintre dreptele a şi d; segmentele

rezultate pe dreapta b reprezintă dimensiunile treptelor balansate pe conturul de referinţă
Linia pasului
Fig. 37 Etapele de construcţie grafică a scării balansate cu întoarcere la 1800, prin metoda unghiurilor
Metode grafice uzuale pentru balansarea scărilor cu întoarcere la 900 sunt:

a) Metoda arcului de cerc
b) Metoda segmentelor egale
c) Metoda trapezului
Pentru oricare dintre acestea sunt valabile operaţiile preliminare

Se stabileşte numărul de trepte care trebuie balansate precum şi linia limită de balansare (fig. 38).
Notă: Dacă scara porneşte din ax (fig. 38) se recomandă, pentru realizarea estetică a racordării finisajelor
la colţurile pereţilor, ca prima treaptă să fie decalată faţă de axul scării, cu circa 15 cm măsuraţi pe linia
pasului (fig. 38. b)
Linia pasului
a b
Fig. 38 Operaţii premergătoare balansării scărilor cu întoarcere la
900
a) Metoda arcului de cerc (fig. 39)

- dacă scara porneşte din axul scării, se decalează limita scării faţă de acesta cu circa 15 cm
măsuraţi pe linia pasului (1).
- se construieşte prima treaptă balansată (2); în cazul acestei metode, lăţimea minimă a
treptei balansate este de 14 cm, pentru ca oricare dintre următoarele trepte
balansate să aibă dimensiunea minimă cel puţin de 12 cm;
- se trasează lăţimea treptei balansate din axul scării, pe conturul de referinţă;
- se determină centrul arcului de balansare, la intersecţia dintre linia limitei de balansare (notat M) şi
prelungirea treptei construite
- se determină raza arcului de balansare şi punctul N la intersecţia prelungirii treptei construite cu
conturul de referinţă
- se trasează arcul de balansare, cu raza MN
- segmentul de cerc cuprins între punctul N şi limita de balansare se împarte în atâtea părţi, câte
trepte au mai rămas de balansat
- punctele de pe cerc astfel obţinute se proiectează pe limita contutului de referinţă se trasează
treptele, prin unirea punctelor de pe linia pasului cu punctele corespunzătoare de pe conturul de
- referinţă
Linia pasului
Limita de balansare
Fig. 39. Etapele de construcţie grafică a scării balansate cu întoarcere la 900 prin metoda arcului de cerc
b) Metoda segmentelor egale (fig. 40, 41)

Odată stabilit numărul de trepte care trebuie balansate, se construieşte prima treaptă balansată; în cazul
acestei metode, lăţimea minimă a treptei balansate este de 12 cm
- se trasează două limite de balansare, pe cele două direcţii: una conform precizărilor de mai sus, iar
celalaltă în prelungirea primei trepte a rampei scurte, dacă scara nu este simetrică; în cazul
simetriei scării, limitele de balansare vor fi şi ele simetrice
- se trasează lăţimea treptei balansate din axul de întoarcere al scării, de 12 cm, pe conturul de
referinţă
- se recomandă ca treapta de colţ să fie deplasată cu circa 3 cm pe linia conturuluii de referinţă,
către rampa majoră, pentru asigurarea unei creşteri / scăderi graduale a dimensiunilor treptelor
balansate pe conturul de referinţă (1)
- se prelungeşte treapta astfel construită (2) până când se intersectează cu fiecare dintre limitele de
balansare (3)
- segmentele astfel delimitate (4), pe limitele de balansare, se repetă de atâtea ori, câte trepte au
mai rămas de balansat pe fiecare direcţie (5)
limitele de balansare
Fig. 40 Etapele de construcţie grafică a scării balansate cu întoarcere la 900 prin metoda segmentelor egale
Fig. 41 Construcţia grafică a scării balansate cu întoarcere la 900 prin metoda segmentelor egale
c) Metoda trapezului (fig. 42)

Odată stabilit numărul de trepte care trebuie balansate precum şi limita de balansare, se construieşte prima
treaptă balansată; în cazul acestei metode, lăţimea minimă a treptei balansate este de 12 cm
- Se deplasează prima treaptă, aşa cum s-a stabilit la metoda arcului de cerc “a”.
- se desenează o primă construcţie auxiliară, care constă într-o dreaptă împărţită în atâtea
segmente egale (de circa 15 – 20 cm) câte trepte trebuie balansate; construcţia se va face la o
scară convenabilă, de pildă la sc. 1/10
- se ridică perpendiculare din fiecare punct obţinut
- la capete perpendicularele vor avea 12 cm şi respectiv lăţimea treptei nedeformate (citită de pe
linia pasului)
- se unesc cele două puncte astfel obţinute şi se delimitează un trapez
- se trasează o altă construcţie auxiliară: desenează o dreaptă orizontală pe care se construiesc
segmentele obţinute mai sus
- această dreaptă se se intersectează cu o alta, cu înclinaţie aproximativă de 200; punctul de
intersecţie este limita de 12 cm trasată anterior; dimensiunea dreptei este lungimea totală a
treptelor balansate în dreptul proiecţiei interioare a obstacolului de referinţă dinspre ochiul scării
- se unesc punctele care limitează cele două drepte
- se construiesc, de la limita segmentelor trasate, paralele la dreapta de mai sus; segmentele
rezultate pe dreapta … reprezintă dimensiunea minimă a balansate, la ochiul scării (la proiecţia
interioară a mâinii curente)
Fig. 42. Construcţia grafică a scării balansate cu întoarcere la 900 prin metoda trapezului
Determinarea dimensiunii treptelor, pe baza calculului numeric (fig. 44)
a. se determină numărul de trepte care se balansează precum şi linia limită de balansare

b. se calculează lungimea desfăşurată a scării pe conturul de referinţă, până la treapta din ax;
aceasta se consideră a avea dimensiunea de 12 cm pe conturul de referinţă
c. această dimensiune minimală se înmulţeşte cu numărul de trepte care trebuie balansate pe o
rampă (fără treapta din ax)
d. se scade produsul de mai sus (c) din lungimea desfăşurată (b) şi rezultă lungimea desfăşurată a
scării pe conturul de referinţă, care trebuie repartizată în mod progresiv pe fiecare treaptă
e. fiecărei trepte balansate i se repartizează o parte din rezultatul de la (d), dinspre treapta din axul
scării (treapta de referinţă), spre treptele drepte:
prima treaptă de lângă treapta din ax - o unitate
a doua treaptă de lângă treapta din ax- două unităţi
a treia treaptă de lângă treapta din ax - trei unităţi
se continuă în progresie aritmetică cu celelalte trepte care se balansează
f. se face suma unităţilor

g. lungimea obţinută la (d) se divide la numărul de unităţi rezultate la (e) şi se obţine dimensiunea
fiecărei unităţi considerate
h. se acordă fiecărei trepte balansate numărul de unităţi corespunzător poziţiei treptei, aşa cum a fost
repartizat la (e).
Linia pasului
Fig. 44. Construcţia scării balansate cu întoarcere la 900 pe baza calculului numeric
ELEMENTE DE CONCEPŢIE A SCĂRILOR DIN BETON ARMAT, LEMN, METAL, MIXTE, ÎN

CONFORMITATE CU CERINŢELE DE CALITATE
Scările trebuie să răspundă următoarelor cerinţe de calitate: rezistenţă şi stabilitate, siguranţă la foc,
siguranţă în utilizare, protecţie acustică.
Cerinţa de igienă, sănătatea oamenilor, protecţia mediului înconjurător poate fi considerată respectată
dacă materialele de construcţie şi finisaj nu degajă emisii poluante
SCĂRI DIN BETON ARMAT

Scările din beton armat pot fi
a cu rampe portante, realizate din beton armat turnat monolit sau din prefabricate şi cu
trepte finisate cu alte materiale. Sistemul structural al rampelor este de tip placă
portantă netedă sau cutată.
Comentarii:
a.1.1 Sistemul constructiv obişnuit, de tip “placă portantă plană pe ambele feţe”, realizat
din beton armat turnat monolit, prezintă următoarele
avantaje în execuţie:
- cofraje simple şi economice, putându-se utiliza şi cofraje de inventar
- sistem de armare simplu
- turnare lesnicioasă
dezavantaje în execuţie:
- scara se execută de echipe diferite de lucrători (betonişti şi alţi muncitori specializaţi în
finisaje, mozaicari, tâmplari, etc), în etape diferite de lucru; precizia de lucru este diferită
la cele două categorii de lucrători.
- circulaţia “de şantier” este mai greoaie şi necesită rezolvări cu dispozitive improvizate,
până la realizarea treptelor brute sau direct a tretelor finite. În această situaţie manopera
de finisare (incluzând şi treptele brute de beton) este mai scumpă dar mult mai precisă.
Fig 44. Placă portantă plană pe ambele feţe
Adoptarea soluţiei de turnare a treptelor brute odată cu placa din beton armat, implică riscul
ca, scara să trebuiască să fie rectificată (atât prin spargere cât şi prin completare) în
vederea finisării, ca urmare a abaterilor mai mari admise la turnarea betonului de structură în
comparaţie cu cele rezultate la turnarea treptelor brute de către scărari specializaţi.

Avantajul acestei soluţii este acela că se uşurează circulaţia pe şantier.
Fig. 45 Placă portantă plană pe o faţă şi cutată pe cealaltă faţă
a.1.2 Sistemul constructiv de tip “placă portantă cutată cu noduri rigide” este mai greu
de calculat şi de executat. Din acest motiv, soluţia se utilizează pentru scări decorative la
clădiri unicat.
Fig. 46 Placă portantă cutată cu noduri rigide
a.2 Sistemul constructiv de tip placă portantă realizată din beton armat
prefabricat are următoarele caracteristici:
- treptele brute sunt realizate odată cu structura de rezistenţă
- au geometrie controlată, permiţând reducerea manoperei la realizarea finisajului;
- se realizează şi prefabricate gata finisate, produse în general de firme specializate
Fig 47. Placă portantă din beton armat prefabricat

Comentarii: Scările cu placă placă portantă din beton armat prefabricat

- asigură reducerea timpului pentru manopera de şantier, la montajul şi monolitizarea
rampelor cu structura clădirii şi la finisare.
- necesită macarale puternice (greutatea elementelor prefabricate fiind între
1000 şi 5000 kg), fapt care justifică utilizarea lor pentru clădiri înalte.
b cu trepte portante, prefabricate şi vanguri turnate monolit sau prefabricate

Acestea au următoarele caracteristici:
- se pot monta pe şantier cu utilaje de ridicare uşoare (greutatea elementelor prefabricate fiind în
general sub 500 kg (mai rar 800 kg), putându-se utiliza la şantierele mici ale clădirilor cu puţine
niveluri
- soluţia este interesantă mai ales pentru elemente prefabricate gata finisate, produse de firme
specializate
miez din b.a
monolit
Fig. 48 Exemple de scări cu trepte portante, prefabricate şi vanguri turnate monolit
Fig. 49 Scări prefabricate cu trepte portante prefabricate şi vanguri prefabricate

Materialele pentru finisarea scărilor din beton armat sunt (Tabel 1):
Tabel 1
Materiale reci Materiale semireci Materiale calde
mozaic turnat plăci ceramice lemn
piatră naturală cărămidă covoare pvc
piatră artificială covoare mochetă
covoare cauciuc
Scările cu trepte masive din piatră, pe rampe din beton armat pun probleme specifice care ţin de
caracteristicile materialelor constitutive.
♦scări cu trepte realizate din blocuri de piatră. Problemele de asigurare a circulaţiei se rezolvă ca pentru
scările finisate cu plăci de piatră. Elementul specific îl constituie asigurarea blocurilor împotriva alunecării
pe rampă.
♦scări cu trepte realizate din cărămidă. Problemele specifice acestor scări ţin de
- respectarea formulei de calcul a dimensiunilor treptelor şi contratreptelor, în condiţiile în care
cărămida are o geometrie cunoscută.
- Împiedicarea dislocării cărămizilor treptelor în cadrul scării.
Ambele probleme se rezolvă prin modul de aşezare a cărămizilor, conform exemplelor din fig. 50 şi 51
Fig. 50 Exemplu de aşezare a cărămizilor la scări, pentru a se respecta formulele de calcul
Fig. 51 Exemplu de aşezare a cărămizilor la scări, pentru a se evita dislocarea lor, la colţuri
Siguranţă la foc
Se asigură îndeplimirea cerinţei în condiţiile conformării, alcătuirii şi realizării conform prevederilor
normativului de specialitate
Siguranţă în utilizare
Cerinţa de asigurare a siguranţei împotriva alunecării se poate respecta fie prin realizarea stratului de
uzură rugos, continuu pe toată suprafaţa, fie prin tratări antiderapante pe zona muchiei treptei, diferenţiat în
funcţie de materialul din care se execută stratul de uzură şi poziţia scării - la exterior sau la interior. Astfel,
tabelul de mai jos prezintă materialele uzuale pentru stratul de uzură şi măsurile care pot fi luate pentru
respectarea cerinţei de siguranţă împotriva alunecării la scările exterioare şi la scările interioare, de
evacuare, mai ales la clădirile publice.
Tabel 2
Strat de uzură Scară exterioară Scară interioară
Piatră naturală Prevederi privind suprafaţa treptelor
prelucrări mecanice, pe întreaga suprafaţă, -
de tip buciardare
Prevederi locale la muchia treptei
profilaţii în lungul muchiei de treaptă
inserţii de benzi antiderapante
aplicare de benzi antiderapante autocolante
Mozaic turnat Prevederi privind suprafaţa treptelor
folosirea de mozaic cu griş din roci dure şi
nisip silicios, eventual cu şpan metalic
finisare doar prin frecare, nu lustruire
spălare -
prelucrări mecanice, de tip buciardare, cu sau
fără panglici frecate
profilaţii în lungul muchiei de treaptă (rizuri, caneluri)
inserţii de benzi antiderapante rugoase (tip carborund)
inserţii de benzi antiderapante rugoase sau mate, la scări interioare
(tip ferodo, cauciuc)
aplicare de benzi antiderapante autocolante la scări interioare
Prefabricate Prevederi privind suprafaţa treptelor
mozaicate spălare
faţa turnată pe suprafeţe cu rugozitate
accentuată -
prelucrări mecanice, pe întreaga suprafaţă,
de tip buciardare
profilaţii în lungul muchiei de treaptă
inserţii de benzi antiderapante
aplicare de benzi antiderapante autocolante
Plăci ceramice Prevederi privind suprafaţa treptelor
plăci cu reliefuri antiderapante,
plăci cu suprafaţă rugoasă,
Plăci cu profilaţii în lungul muchiei de treaptă
Lemn Nu se recomandă utilizarea inserţii de benzi antiderapante

aplicare de benzi antiderapante,
autocolante
covoare Nu se recomandă utilizarea plăci cu rizuri antiderapante,
cu suprafaţă rugoasă,
Fig. 52 Exemple de măsuri împotriva derapării pe suprafaţa treptei,

la scări finisate cu piatră naturală sau mozaic turnat
PROFIL CU CANELURI SAU CU

INSERŢIE DE BENZI
ANTIDERAPANTE
Fig. 53 Exemple de măsuri locale, împotriva derapării, în lungul muchiei de treaptă,

la scări finisate cu mozaic turnat
Fig. 54 Exemple de măsuri împotriva derapării pe suprafaţa treptei, la scări finisate cu plăci ceramice
a. Este interzisă prevederea de scări exterioare cu trepte finisate prin şlefuire sau lustruire (piatră
naturală, mozaic turnat, prefabricate mozaicate) sau cu trepte finisate cu plăci ceramice lucioase
sau glazurate, deoarece favorizează alunecarea pe suprafeţele ude sau îngheţate.
Fig. 55 Exemple de măsuri împotriva derapării pe suprafaţa treptei, la scări finisate cu covoare
Protecţie la zgomot
La clădirile de locuit se recomandă ca, pentru diminuarea transmiterii zgomotului de impact, să se evite
contactul direct între scară şi perete iar racordarea între acestea să se facă prin prevederea de materiale
fonoabsorbante (cauciuc, vată minerală, vată de sticlă sau similare).
Fig. 56 Exemple de rezolvare a izolării acustice la zgomot de impact, între scară şi pereţi
Dacă rampa este încastrată în perete, se recomandă diminuarea zgmotului de impact prin prevederea unui
strat fonoamortizant între stratul de uzură şi treapta brută, conform schiţei din fig. 57
Fig. 57 Exemplu de rezolvare a amortizării sunetelor de impact la treptele unei scări cu

structura din beton armat şi trepte finisate cu plăci prefabricate
SCĂRI DIN LEMN

Scările din lemn sunt scări cu trepte portante; ele pot fi sprijinite pe
vanguri din lemn, pot fi fixate în pereţi (prin încastrare sau cu şuruburi
speciale) sau pot fi suspendate.
Caracteristicile materialului
În mod curent pentru scările din lemn se utilizează următoarele esenţe:
brad, stejar, pin, frasin, fag, ulm, nuc. Se va evita utilizarea lemnului de
esenţă moale sau a esenţelor sensibile la dăunători (plop, arin, tei).
Pentru scări cu înaltă preţiozitate se poate folosi lemn de esenţe africane
(acajou-ul, iroko, sau alte esenţe).
În spaţiile umede, scările trebuie să fie realizate din esenţe rezistente la

umiditate ca stejarul sau pinul.
Lemnul masiv poate fi tratat, pentru o durată de viaţă mai mare, prin
ceruire, impregnare cu ulei de in, aplicarea unor pelicule incolore de ulei
sau lacuri inclore.
Trepte din lemn.

Lemnul pentru treptele care urmează să rămână aparente trebuie să aibă o bună rezistenţă la uzură.
Aceasta se asigură prin caracteristicile intrinseci ale materialului sau prin protecţia acestuia.
Protecţia treptelor contra uzurii se poate face cu covoare lipite (continui sau fâşii pe trepte), sau cu covoare
amovibile, fixate cu bare metalice demontabile dispuse în unghiul dintre treaptă şi contratreapta superioară.
Covoarele pot fi lipite

pe întreaga suprafaţă a treptei
Fig. 58 Exemplu de covor de mochetă lipit pe suprafaţa treptei
în zone special decupate din corpul treptei (gen intarsie)
Fig. 59 Exemplu de covor de mochetă lipit gen intarsie

Treptele care urmează a fi acoperite cu finisaje textile sau cu placaje dure pot fi realizate din plăci de
înlocuitori de lemn (PAL, PAF ş.a., care au rezistenţa la încovoiere mai mică decât lemnul) sau din lemn
stratificat.
Protecţia la uzură a canturilor treptelor din lemn se poate face cu:

canturi din lemn dur
profile “muchie de treaptă” (a se vedea fig. 55)
petrecerea parţială sau totală şi lipirea peste cantul treptei, a covoarelor din mochetă, PVC sau
cauciuc (fig. 58, 59, 60).
Fig. 60 Exemplu de protecţie a muchiei cu covor PVC sau mochetă, la scări din lemn
Contratreptele pot fi realizate din lemn masiv. Îmbinarea între piesele componente se
recomandă să fie în lambă şi uluc, sau cu lambă adăugată.
Îmbinările cu lambă şi uluc între trepte şi contratrepte, la muchia treptei trebuie să fie astfel făcute încât să
permită umflarea lemnului contratreptei, fără ca prin aceasta să se afecteze alcătuirea scării sau aspectul
acesteia (fig. 61)
Fig. 61 Exemplu de îmbinare a treptei cu contratreapta la scări din lemn
Grosimea minimă a treptelor, în funcţie de esenţă: 4 … 5,5 cm.
Treptele balansate cu lăţime mai mare de 30 cm trebuie executate din cel mult trei piese, îmbinate prin
lipire simplă, sau cu lambă şi uluc, lambă adăugată sau lipite în dinţi de fierăstrău. Palierele pot fi realizate
dintr-un număr mai mare de elemente asamblate.
Treptele exterioare din lemn nu sunt recomandabile, dar dacă totuşi se prevăd la case de vacanţă, cabane
din lemn sau alte clădiri din lemn, ele pot fi alcătuite din mai multe piese distanţate între ele cu 5 … 7 mm
(fig. 62), pentru a permite scurgerea uşoară a apei şi uscarea lor mai rapidă.
5 …7mm
Fig. 62 Alăturarea pieselor la treptele din lemn, la scări exterioare

Observaţie Se pot realiza trepte masive din lemn, sau din lemn lamelar, sprijinite pe vanguri cu feţe
plane. Îmbinările între trepte şi vanguri se fac cu şuruburi (fig. 63). Aceste scări nu sunt realizate în mod
curent; ele sunt grele şi scumpe.
Fig. 63 Scară din lemn cu trepte masive, pe vanguri din lemn
Un sistem modern de realizare a unor scări din lemn foarte

specializate este acela de a fixa treptele în dibluri speciale în
perete.
Rezultă o scară cu trepte fără contratrepte şi fără vanguri, foarte
elansată.
O caracteristică a acestor dibluri este că au un fel de manşoane
elastice, care permit şi realizarea unei izolări acustice.
Vanguri
Pentru vanguri se poate utiliza lemnul masiv, lamelar sau stratificat.
Vangurile pot fi realizate cu

canturi continue - plane (fig.64 a), cu trepte fixate între vanguri ( fig 65) sau cu treptele
sprijinite deasupra, pe console solidarizate pe vanguri (fig.64 b)
dinţate ( fig.64 c);
a b c
Fig. 64 Scară din lemn

a. cu trepte între vanguri b. cu trepte pe console sprijinite pe vanguri c. cu vanguri dinţate
Treptele fixate între vanguri pot fi îmbinate cu acesta prin

chertarea simplă a vangului (fig. 65.a), ceea ce necesită rigidizarea scării cu tiranţi
în coadă de rândunică (fig. 65.b şi c), fără a se lua alte măsuri de asigurare a rigidităţii scării
a b
Fig. 65 Moduri de îmbinare a treptelor din lemn cu vangurile
Tratarea intradosului scărilor din lemn.

Intradosul poate fi lăsat liber, sau poate fi tavănuit utilizând tehnologie tradiţională (tencuială pe rabiţ, pe
şipci şi trestie) sau tehnologie modernă (plăci din gips-carton.
Asigurarea împotriva alunecării pe trepte se face prin măsurile prevăzute în tabelul referitoare la finisajul
din lemn.
La scările ancorate în perete, se utilizează şuruburi speciale în dibluri din cauciuc, pentru amortizarea
vibraţiilor.
Treptele pot fi prevăzute cu covoare pentru amortizarea sunetelor de impact; pentru o eficienţă mai mare,
covoarele se dispun şi peste muchia treptei.
La scările cu intradosul tăvănuit, spaţiul dintre vanguri poate fi umplut cu vată minerală. De asemenea, este
posibilă placarea intradosului scării cu plăci de vată minerală
Observaţie generală: scările din lemn se pot prevedea la interior, din motive estetice, la orice fel de clădire
cu structură incombustibilă (zidărie, piatră, beton armat, metal) dar la clădiri publice (cabane
turistice, moteluri, etc) nu pot fi scări de evacuare. La clădiri private mici (locuinţe unifamiliale, case
de vacanţă ş.a) cu structură din lemn sau mixtă, scările pot fi din lemn atât la interior cât şi la
exterior, nu doar din motive estetice ci şi pentru unitate structurală.
SCĂRI METALICE
Scările metalice pot fi utilizate pentru scări decorative sau pentru scări tehnice.
Scările tehnice din clădirile civile nu fac obiectul acestei reglementări.
Caracteristicile materialului
Din metal se realizează atât trepte cât şi vanguri.
În general metalul utilizat este oţelul, sub formă de tole şi de profile laminate sau
ambutisate. Este recomandabilă folosirea oţelului “corten” mai rezistent la
coroziune decât oţelul carbn.
Alte metale folosite pentru scări sunt

oţelul inoxidabil (preferat atât pentru faptul că este rezistent mecanic
şi chimic, cât şi pentru aspectul finit lustruit sau mat - satinat)
aluminiul, mai ales sub formă de piese turnate, profile sau tole
extrudate sau ambutisate.
alama şi cuprul, sub formă de profile laminate sau tablă ambutisată,
pentru piese decorative sau îmbrăcăminte estetică
fonta turnată, utilizată în secolul al XIX-lea, atât pentru elemente de
rezistenţă cât şi pentru elemente decorative.
Întreţinere în timp.
Oţelul trebuie protejat anticoroziv, prin vopsire (chiar şi oţelul “corten”). Pentru ca aspectul să
rămână îngrijit, oţelul trebuie revopsit la un interval de timp, în funcţie de material, poziţia
scării (interioară sau exterioară) şi de recomandările producătorului scării (dacă există).
La scările din inox, aluminiu, cupru, alamă problema întreţinerii în timp constă în evitarea
mătuirii suprafeţelor lucioase, mai ales la suprafeţa de călcare în zona cea mai utilizată,
eventual prin tratarea chimică a suprafeţelor şi mătuire. La scările cu circulaţie mai intensă,
trebuie luată în considerare degradarea suprafeţelor (char şi cele mate), datorată zgârierii.
Trepte din metal

Se pot realiza
trepte metalice din
- grătare
- tablă striată
a b
Fig. 66 Exemple de trepte metalice a. grătar b. tablă striată
trepte cu structură metalică (“cutii” sau chesoane deschise sau închise), din tablă şi profile de
întărire sau din tablă ambutisată
- îmbrăcate cu covoare
- care susţin plăci rigide (lemn, prefabricate, piatră)
a b
Fig. 67 Exemple de trepte cu structură metalică a. îmbrăcate cu covoare b. care susţin plăci rigide
trepte cu structură metalică umplute cu alte materiale şi care au strat de uzură din lemn,
covoare, piatră, mozaic turnat, ceramică)
Fig. 68 Exemple de trepte cu structură metalică umplute cu alte materiale
Vanguri
Vangurile metalice pentru scările din construcţiile civile pot fi din
profile laminate curente, compuse sau speciale (profile laminate expandate), ţevi tubulare
a b c
Fig. 69 Exemple de vanguri metalice din
a. profile laminate curente, b. compuse, deschise sau tubulare c. speciale (profile laminate expandate)
grinzi cu zăbrele; se realizează fie din profile laminate, fie din tuburi cu secţiune circulară sau
rectangulară, asamblate prin sudură.
Fig. 70 Exemple de vanguri metalice din grinzi cu zăbrele

Se pot realiza vanguri – grindă cu zăbrele foarte înaltă, formând chiar parapetul
scării.
Pentru scările decorative, vangurile pot fi cu canturi netede sau cu unul sau ambele canturi dinţate.
a) La scările cu vangul cu cantul superior plan – continu (fig. 69), treptele se dispun fie între
vanguri, fie deasupra vangului pe console speciale de sprijin, în principiu de formă triunghiulară
(fig. 71).
b) Vangurile dinţate, având treptele dispuse în general deasupra, se realizează din tronsoane de
elemente tubulare sudate între ele, necesitând o tehnologie perfecţionată şi o precizie
deosebită, realizată doar în întreprinderi specializate.
Acestea pot fi constituite din

Bandă de oţel lat, fixat pe vangul metalic cu sudură, constituind un element plin
a b
Fig. 71 Exemple de scări metalice cu trepte pe console, fixate prin
a. sudură b. mijloace mecanice
Pentru realizarea unei imagini estetice, sudurile se polisează.
Elasticitatea structurii poate determina disconfortul utilizatorilor, datorită vibraţiilor produse în timpul
circulaţiei pe scară.
Măsurile care pot fi luate se referă la suprafaţa de călcare; scările metalice cu strat de uzură din mochetă
sau cauciuc sunt mai fonoamortizante. Scările metalice nu sunt recomandate în spaţii cu circulaţie intensă,
deoarece măsurile de protecţie acustică sunt reduse.
SCĂRI DIN PIATRĂ
Caracteristicile materialului.
Scările din piatră sunt scări cu trepte portante din piatră; ele pot fi sprijinite
pe sol, încastrate în pereţi de zidărie, sau sprijinite pe arce din piatră sau
cărămidă.
Blocurile din piatră au la capăt o formă paralalelipipedică, pentru a putea fi uşor încastrate prin ţesere
împreună cu blocurile de zidire.
Fig. 72 Axonometrie a unei trepte masive din piatră încastrate în zidărie
Observaţie Nu se realizează vanguri din piatră, dar se pot realiza scări spirale cu miez din beton
armat, ale căror “cofraje pierdute” sunt inele din piatră naturală ale treptelor (soluţie
similară cu cea arătată la scara prefabricată din b.a.).
La scările din blocuri de piatră sprijinite direct pe sol, treptele trebuie solidarizate pentru a asigura o
oarecare conlucrare, iar solul de sprijin trebuie să fie cât mai netasabil. Soluţia nu este totuşi
recomandabilă, fiind preferabilă sprijinirea treptelor pe un beton turnat simplu sau armat
Cerinţa de asigurare a siguranţei împotriva alunecării, prin realizarea stratului de uzură antiderapant (total
sau doar pe zona muchiei treptei), diferenţiat în funcţie de materialul din care se execută stratul de uzură
se face conform prevederilor tabelului, pentru piatră naturală.
Având în vedere raritatea şi costurile realizării unor astfel de scări, problema protecţiei acustice nu a apărut
până acum în documentaţiile de specialitate. S-ar putea realiza prin:
prevederea de covoare amovibile, fixate cu bare metalice demontabile dispuse în unghiul
dintre treaptă şi contratreapta superioară
prevederea între blocurile de piatră şi elementele de zidire a unor materiale elastice, de
exemplu cauciuc.
Observaţie generală: Domeniul de utilizare al acestor scări este extrem de restrâns, deoarece ele
constituie o soluţie foarte pretenţioasă şi scumpă.
SCĂRI MIXTE
Scările mixte pot avea vanguri din beton armat (monolit sau prefabricat)
sau din metal şi trepte portante din alt material decât vangul (prefabricate
de beton, lemn, metal, piatră, sticlă).
Vangurile pot fi de tipul celor descrise la capitolele privind scările din

beton sau metal.
Treptele se fixează local pe vanguri, mecanic sau cu piese speciale

cimentate sau sudate.
Treptele din prefabricate de beton se vor proiecta conform prevederilor din capitolele privind scările din
beton
TREPTE DIN LEMN METAL PIATRĂ
Fig. 73 Principiul scării mixte, cu vang dinţat din beton şi trepte portante din lemn, metal, piatră, sticlă
Treptele din lemn se vor proiecta conform prevederilor de la capitolele privind scările din lemn
Treptele din metal se vor proiecta conform prevederilor de la capitolele privind scările din metal
Treptele din piatră se vor proiecta conform prevederilor de la capitolele privind scările din piatră
Fig. 74 Exemple de scări mixte, cu vanguri metalice şi trepte din piatră
În cazul treptelor sprijinite pe vanguri din beton armat sau metal, lungimea posibilă a blocurilor de piatră
determină, în funcţie de rezisteţa la încovoiere a acestora, distanţa între vanguri; în cazul scărilor mai late,
se pot prevedea mai multe vanguri paralele.
Fig. 75 Principiul scării mixte, cu mai multe vanguri paralele.
Scările mixte cu trepte din sticlă sau plexiglas se realizează în general cu vanguri metalice.
Treptele din sticlă se vor proiecta ţinând cont de următoarele:

se va utiliza exclusiv sticlă stratificată, dimensionată în conformitate cu rezistenţa mecanică a
elementului (înregistrată în agrementul tehnic)
pentru înlăturarea senzaţiei de nesiguranţă pe care o implică transparenţa sticlei, se pot lua
următoarele măsuri:
- sticla nu va fi transparentă incoloră, ci va avea o tentă colorată
- între foliile de polivinilbutiral (sau materialul plastic din care se realizează
folia/foliile sticlei stratificate) se pot prevedea folii cu desene (raster sau alte
desene)
- una din foile de geam care intră în alcătuirea ansamblului stratificat, suportă un
tratament de sablare, gravare, serigrafiere sau vopsire, în urma căruia se obţin
modele decorative pe geam
pentru a se evita alunecarea pe suprafeţele de sticlă, în zona muchiei de treaptă se vor

prevedea rizuri antiderapante
În loc de sticlă se poate utiliza cu bune rezultate, plexiglas.
Protecţie acustică
Fiind în general scări deschise, decorative, cu circulaţie relativ restrânsă şi fără funcţiunea de evacuare,
problemele de protecţie acustică nu se pun.
Pentru toate tipurile de scări mixte, problemele de siguranţă la foc ( condiţiile de reacţie la foc şi de
rezistenţă la foc ale scărilor) sunt stabilite prin reglementările tehnice specifice.
SCĂRI SPECIALE
Scări cu trepte foarte înalte, decalate

Pentru scările abrupte (cu panta cuprinsă între 450 şi 600), cu trepte înalte şi foarte înalte
(19,5cm<h<30cm), se practică rezolvările din figura 76, în care o decalare a înălţimii şi a treptelor permite
urcarea / coborârea mai lesnicioasă; aceste scări pun totuşi problema necesităţii de a porni cu un anumit
picior.
piciorul drept
piciorul stâng
Fig.76 Modul de urcare al unei scări cu trepte decalate
Rezolvarea de mai sus este recomandată în cazul scărilor din locuinţele individuale (acces la mansardă, la
nivelul dormitoarelor la locuinţele dulex), dar pot să fie utilizate ţi la alte scări abrupte, care deservesc un
singur nivel.
Tipurile cele mai curente sunt prezentate în fig. 77
Fig. 77 Rezolvări curente de scări decalate

Aceste tipuri de scări se utilizează pentru rampe cu un număr mic de trepte, ele reprezentând o problemă
mai ales pentru persoanele cu dificultăţi de mers, dar şi pentru toţi ceilalţi utilizatori, deoarece, în caz de
neatenţie, pot provoca accidente (având în vedere panta scării).
Ele apar, totuşi în literatura de specialitate şi sunt menţionate aici, fără ca prin aceasta să fie în vre-un fel
recomandate.
Un alt tip de scări speciale relativ des întâlnit în literatura de specialitate, cu precădere în domeniul
locuinţelor, este cel al scărilor pliante. Ele pot face legătura între spaţii locuibile şi spaţii cu utilizare
ocazională (poduri, de pildă). Ca şi alte subansambluri, ele nu se proiectează, ci se comandă direct
producătorului (importatorului) şi se ţine cont de cerinţele dimensionale ale acestora.
Bibliografie
Reglementări tehnice, cursuri, cărţi, reviste
Legea 10/1995 privind calitatea in constructii
I. Atanasescu, A-M Dabija, R. Petrovici, Normativ privind criterii de performanţă specifice
A. Stan, C. Pruncu rampelor şi scărilor pentru circulaţia pietonală în
construcţii
A-M Dabija, A. Stan, A. Iordăchescu, D. Niculae Ghid privind proiectarea scărilor şi rampelor, la
clădiri civile
Alexandru Stan Finisaj vol.2
Willibald Manes Technique de construction des escaliers
Schuster Franz Treppen
Klaus Pracht Innen und aussen Treppen in Holz, Stahl, Stein
und Beton
Michel Matana Escaliers
*** Le scale
Ursula Baus, Klaus Siegele Holztreppen
J. Crochemore Menuiserie de la maison: charpentes et escalier
EPFL Circulations
Rene Vittone Batir
Martin Mittag Pratique de la Construction des Batiments
Gerard Baud La construction du Batiment
Iselin F Technique du Batiment
Ramsey & Sleeper Graphic Standards
Allen E. Architectural Detailing
Wakita& Linde The Professional Practice of Architectural Working
Details
*** Bauen in Holz und Stein
*** Bauen in Stahl
*** Konstruktion und Form im Bauen
Frick, Neumann, Knoll, Weinbrenner Baukonstruktionslehre
Fl. Teodorescu Breviar curs Finisaj
V. Asquini Indicator tehnic
IPCT Catalog de subansambluri gr. 12 – Scări, trepte
Documentaţii de firmă
Blum&Kinast
Bruhl Acryl Design
Crescent
Dasag www.dasag.de
Fuchs www.fuchs-treppen.de
Gilne www.gline.de
Kenngott www.kenngott.nl
Sprela Schichtstoff
Învelitori termo-hidroizolate

Alcătuire completă

Alcătuire inversă

Alcătuire inversă

Sursa Alexandru Stan


https://www.roofactual.ro/produse/terasa-circulabila-acoperis-pietonal-fix/

Hidroizolaţie

Hidroizolaţii aditivate APP sau SBS
- bitum-plastomer: amestec de bitum distilat cu APP (polipropilenă
atactică). Acest bitum aditivat conferă membranelor hidroizolante, în
general, o bună comportare la acţiunea solvenţilor organici, la alungiri
prelungite şi stabilitate la temperaturi ridicate;
- bitum-elastomer: amestec de bitum distilat cu SBS (stiren-butadien-
stiren). Acest bitum aditivat conferă membranelor hidroizolante, în
general, o bună comportare la alungiri prelungite şi la temperaturi
scăzute (flexibilitate la rece);
GHID PRIVIND PROIECTAREA, EXECUŢIA ŞI EXPLOATAREA HIDROIZOLAŢIILOR CU MEMBRANE BITUMINOASE
ADITIVATE CU APP ŞI SBS

SBS APP
Tip de aditiv Cauciuc sintetic (10-20%) Plastic (10-30%)
(styrene-butadiene – styrene) (polipropilenă atactică)
Flexibilitate la încovoiere la -30ºC ÷ -20ºC -10ºC ÷ 0ºC
temperaturi joase
Punct de înmuiere +110ºC ÷ +132ºC +120ºC ÷ +150ºC
Elongație cu recuperare integrală 100% max. 10%
Interval de posibilitate de utilizare -30ºC ÷ +130ºC -10ºC ÷ +150ºC
Aplicarea membranelor pe stratul suport se realizează

cu flacăra
cu adeziv bituminos (la rece) doar pe suprafața orizontală și cu flacără la suprapuneri,
prin sisteme autoadezive, în cazul straturilor suport sensibile la căldură și ținând cont de
compatibilitatea chimică a suportului

Hidroizolaţie APP sau SBS

Hidroizolaţie APP sau SBS
https://www.batirsa.fr/products/sopralene-flam-%C2%AE
Membrane monostrat
Abrev. Compoziție Grosime Lățime /lungime culoare montare
<mm> <m>
EPDM ethylene propylene 1÷ 2,2 x 15÷20 negru
diene monomer (alb)
(cauciuc sintetic) sudate,
1,2 – 2,5 cașerate,
TPO Poliolefine 1÷2,2 x 15÷20 alb cu fixare mecanică
termoplastice
PVC Policlorură de vinil 1,5 x 15÷20 …
Toate sistemele sunt prevăzute cu armare din fibre poliesterice sau fibre de sticlă

EPDM
ethylene propylene diene monomer
EPDM este un elastomer amorf obținut prin copolimerizarea etilenei,
propilenei și a unui monomer dienic.
Potrivit producătorilor, membranele EPDM pot rezista la temperaturi
cuprinse între - 40ºC și + 120ºC.
Sunt extrem de flexibile
Metodele de aplicare ale EPDM pot fi fie lestate, cașerate sau fixate
mecanic

TPO
(membrane poliolefine termoplastice)
TPO este un material plastic din polipropilenă
amestecat cu un cauciuc etilenă / propilenă, care
conferă membranelor flexibilitate și durabilitate
la temperaturi scăzute.
https://www.firestonebpe.com

PVC
Membrana hidroizolantă din PVC are un strat de armare poliesteric
sau din fibră de sticlă Pentru montarea membranelor din PVC se
utilizează mașini speciale de sudura cu aer cald și uscătoare. Sudarea
cu uscătorul manual se aplică la intersecții și în locurile în care
utilizarea mașinilor nu este posibilă.

PVC
Membrane PVC auto-aderente.

usa.sarnafil.sika.com

PVC

Rășini epoxidice sau poliuretanice
Membrane lichide mono sau bistrat (cu rețea de armare din Spray Polyurethane Foam
fibre de sticlă) SPF

Protecţia hidroizolaţiei


https://www.jurinroofingflorida.com/ballasted-roof-systems
http://www.austrodach.ro/




clincher de pardoseală pe
pardoseală pe piciorușe 2018
strat de împâslitură
Sursa foto Parlamentul României
Palatul Parlamentului
dale de marmură lipite pe suport 1986

http://www.austrodach.ro/ https://www.xn--hidroizolaii-terase-fzg.ro/hidroizolatii-terase-circulabile/

http://www.recognizealeader.com/1523531827-nev-c18191757a088e60.html Click-Deck HARDWOOD Decking Tiles - Amazon



https://odu.ro/categorie/referinte/

Acoperișuri verzi
https://www.waterproofmag.com/2011/06/sloped-green-roofs/
plate – extensive
semi extensive
intensive
înclinate
Ghid de proiectare a acoperișurilor verzi
Ghid de proiectare a acoperișurilor verzi

https://www.organicroofs.co.uk/projects/boathouse-avon-tyrell-new-forest/

Rockefeller Center Chicago City Hall

Arhitect Raymond Hood 1930-1939 Proiect: Conservation Design Forum
Fotograf: Jwilly77 Arhitect: William McDonough
https://commons.wikimedia.org/wiki/File:30_Rockefeller_Center Fotograf: TonyTheTiger
_rooftop.jpg CC BY-SA 3.0
Strat de difuzie

Strat de
difuzie-decompresiune-compensare

Strat de difuzie
https://www.indexspa.it/indexspacom/TECNOPLAN/pdf/VAPORDIFFUSER_STRIP-EN.pdf
https://www.yumpu.com/en/document/read/29626952/vapordiffuser-tds-parchem
Strat de difuzie

Strat de difuzie
https://www.hidroset.ro/blog/ce-rol-are-stratul-de-difuzie/

Strat de compensare

Prefabricate

Termoizolaţii

Termoizolaţii

Pante

Termoizolaţii şi pante

Alcătuiri exemplificative
https://www.procema-perlit.ro/produse/perlit-90-grosier/
http://www.fpeduardo.ro/ro/articole/argila-cheramzit.html https://baselok.com/geocell/







Conductivitate termică BCA (Ytong): 0,1 – 0,14W/mK







Planșee din fâșii B.C.A. (Ytong) sau alte elemente suport higroscopice
pot fi prevăzute sau nu, în funcție de umiditate, cu strat de difuzie sub hidroizolație

Platelajul de tablă cutată elimină nevoia de difuzie sub bariera contra vaporilor

Planșeu de lemn cu alcătuire compactă a ansamblului termo-hidroizolant

Planșeu de lemn cu alcătuire ventilată a ansamblului termo-hidroizolant

Accidente în câmpul învelitoriii
Accidente în câmpul învelitorii

Rezolvări la perete supraînălțat – ridicarea hidroizolației pe verticală
Sursa desene
Finisaje 2 – Alexandru Stan
Rezolvări la perete supraînălțat – ventilarea straturilor de difuzie
Sursa desene
Finisaje 2 – Alexandru Stan https://en.technonicol.eu/upload/iblock/5f3/FLAT_ROOF_EN.pdf
Rezolvări la atic – ridicarea hidroizolației pe verticală
Sursa desene
Rezolvări la atic – ventilarea stratului de difuzie
Sursa desene
https://en.technonicol.eu/upload/iblock/5f3/FLAT_ROOF_EN.pdf
Rezolvări la atic – ventilarea stratului de difuzie
Sursa desene
Finisaje 2 – Alexandru Stan prof. dr. arh. Ana-Maria Dabija
Rezolvări la atic

Rezolvări la atic
Sursa desene
Rezolvări la atic
Sursa desene
Rezolvări la atic

Rosturi de dilatare

Rosturi de dilatare
Sursa desene
Străpungeri
Terase necirculabile

Străpungeri
Sursa desene
Deflectoare

Deflectoare

Deflectoare
Sursa desene

Deflectoare
Sursa desene

Deflectoare
https://www.soprema.co.uk/en/product/waterproofing/synthetic-
waterproofing/accessories/aerators/flagon-pvc-aerator
https://www.permaroofstore.co.uk/default/flat-roof-aerator.html

Acces pe terase necirculabile
Sursa desene
Managementul apei pluviale
Terase necirculabile
Sursa desene

Dispozitiv pentru terase circulabile

https://www.versico.com/Document-Viewer?documentId=e3d68963-
cde2-be60-dd60-18b8636ea702
http://www.roofingproductsireland.com/fatra-detail-drawings
Sursa desene

Sursa desene
Dispozitive de ancorare
Sursa desen

Dispozitive de ancorare
Sursa imagini

Învelitori pe şarpante

Elementele componente ale șarpantei
http://www.smartroofs.ro/wp-content/uploads/2015/03/componente-sarpanta.jpg

Tipuri de solzi
Text preluat din volumul II – Finisaje Alexandru Stan

Exemple tipuri de solzi ceramici
țiglă trasă
țiglă profilată
olane
Ţiglă trasă
aşezare simplă
Desene preluate din volumul II – Finisaje, Alexandru Stan

Ţiglă trasă
aşezare simplă

Ţiglă trasă
aşezare simplă

Ţiglă trasă
aşezare dublă
Desene preluate din volumul II – Finisaje Alexandru Stan

Ţiglă profilată trasă

Ţiglă profilată presată

Învelitori din olane




Şiţă, şindrilă, draniţă







Mânăstirea Bârsana
Învelitori cu impermeabilitate mărită

Rezolvări particulare
coamă înclinată

dolii

dolii
Hélène Rival, CC-BY-SA 3.0

Învelitori din piatră
http://www.slateroofcentral.com http://www.slateroofcentral.com
http://www.traditionalroofing.com
Învelitori din piatră
Domul din Milano

Învelitori din solzi metalici
Produse din cupru, aluminiu, titan-zinc, oțel

Montate prin fixare mecanică într-un punct și îmbinare cu falț pe cele
patru laturi
Racordare cu perete de timpan

Racordare cu perete de timpan

Racordări la calcan
RACORDARE LA CALCAN SAU PERETE TRANSVERSAL PE PANTĂ

Racordare la calcan
RACORDARE LA CALCAN SAU PERETE ÎN LUNGUL PANTEI

ferestre de mansardă

Solzi mari
Învelitori organice
stuf

stuf
http://memphite.com
Foto Jom German Wikipedia, CC BY 2.5,

https://commons.wikimedia.org/w/index.php?curid=7099530

stuf

stuf

stuf

paie

paie

Plăci metalice, plane


Plăci metalice mari, plane


racordări

Plăci metalice plane cu tasouri

Plăci din tablă ondulată / cutată
http://www.romylux.ro/produs/categorie/tabla-lindabtigla-metalica-2277 http://www.isolpack.com/EN/products/corrugated-metal-sheets/

Plăci din fibrociment ondulat
https://rilco.ie/project/svk-fibre-cement-corrugated-sheets/

Plăci din fibră de sticlă, PVC, policarbonat

Plăci metalice complexe
https://construction.arcelormittal.com/hu-en/products/roof

Plăci mari, cutate sau ondulate
prinderi specifice fibrocimentului, tablei, PVC

Plăci mari, cutate sau ondulate
prinderi specifice tablei

Plăci mari care imită solzii mici
fibrociment

Plăci mari
tablă plană / fibrociment

Plăci mari care imită solzii mici
plăci flexibile

Învelitori în sistem BIPV*
* BUILDING INTEGRATED PHOTOVOLTAICS

Jgheaburi

Jgheaburi

Jgheaburi
jgheab de poală mascat de pazie

Streşini
Voroneţ
Voroneț prof. dr. arh. Ana-Maria Dabija

Streşini şi cornişe
Imagini prelucrate din Finisaj 2 – Alexandru Stan

Streşini

Streşini înguste (sub 1 m lăţime)
cu scânduri dispuse paralel cu streaşina


cu scânduri dispuse perpendicular pe streaşină
Imagini prelucrate Finisaj 2 – Alexandru Stan prof. dr. arh. Ana-Maria Dabija
închidere cu panouri

cu impermeabilitate mărită


cu scânduri dispuse perpendicular pe streaşină




Streşini late (între 1 m şi 1,60 m lăţime)









Neamț

Streşini foarte late (cca. 2m lăţime)


Sucevița

Streşini înguste cu frângere de pantă



Imagini prelucrate din Finisaj 2 – Alexandru Stan prof. dr. arh. Ana-Maria Dabija


Imagini prelucrate din Finisaj 2 – Alexandru Stan prof. dr. arh. Ana-Maria Dabija
Streaşină de timpan




Detaliere-Curs Anul 4 Arhitectura

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Detaliere-Curs Anul 4 Arhitectura

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

TÂMPLĂRII

prof. dr. arh. Ana-Maria Dabija

Tâmplăriile sunt subansambluri constructive care închid golurile

prof. dr. arh. Ana-Maria Dabija

Atunci când separă spaţii interioare, tâmplăriile asigură numai

Uşile sunt elemente care permit trecerea dintr-un spaţiu în

Ferestrele trebuie să fie măcar translucide.

prof. dr. arh. Ana-Maria Dabija

Tâmplăriile exterioare pun – în mod evident – mult mai multe

prof. dr. arh. Ana-Maria Dabija

prof. dr. arh. Ana-Maria Dabija

conformare procent de vitraj al anvelopei higrotermice

factori de influenţă în execuţie probleme răspundere

modul de punere corectitudine; pierderi termice antreprenor

factori de influenţă în utilizare probleme răspundere

mod de exploatare conform condiţiilor şi destinaţiei pierderi termice condensuri utilizator

prof. dr. arh. Ana-Maria Dabija

Tâmplăriile au o componentă "rezistentă", realizată din

traversă intermediară toc

montant intermediar toc

traversă inferioară cercevea

prof. dr. arh. Ana-Maria Dabija

Sistem tradiţional românesc de reprezentare a ferestrelor cu ochiuri mobile

Sistem internațional de reprezentare a ferestrelor

prof. dr. arh. Ana-Maria Dabija

Tâmplăriile se pot clasifica în funcţie de sistemele de deschidere

prof. dr. arh. Ana-Maria Dabija

Pe balamale sau pe pivoţi, ele rotesc canaturile, "măturând" o

prof. dr. arh. Ana-Maria Dabija

exterior interior exterior interior

exterior interior exterior interior

Scheme privind deschiderea tâmplăriilor cu balamale poziţionate pe traversă

prof. dr. arh. Ana-Maria Dabija

Din ce în ce mai mult îşi face loc pe piaţa românească un tip de

prof. dr. arh. Ana-Maria Dabija

Sub această denumire generică se grupează o gamă largă de

Schiţă de tâmplărie ghilotină cu scripeţi dubli şi două contragreutăţi

prof. dr. arh. Ana-Maria Dabija

Există două sisteme mari de realizare a tâmplăriilor culisante: cu

prof. dr. arh. Ana-Maria Dabija

Una dintre cele mai importante – şi grave – probleme a reprezentat-o

prof. dr. arh. Ana-Maria Dabija

Dispozitiv de culisare (documentaţia firmei

Dispozitiv de culisare cu miez metalic şi bile

prof. dr. arh. Ana-Maria Dabija

dispozitiv de culisare la pardoseală şi dispozitiv de ghidaj la

prof. dr. arh. Ana-Maria Dabija

Tâmplărie culisantă; dispozitive de culisare la pardoseală

prof. dr. arh. Ana-Maria Dabija

În cazurile în care geometria şinei de culisare este un profil

prof. dr. arh. Ana-Maria Dabija

Tâmplărie culisantă; dispozitive de ghidaj la partea superioară

Pentru acest tip de tâmplării, dispozitivele de ghidaj, relativ similare

prof. dr. arh. Ana-Maria Dabija

O problemă care trebuie rezolvată prin proiect este de a se

prof. dr. arh. Ana-Maria Dabija

Tâmplărie culisantă; posibilităţi de stocare a foilor de uşă

prof. dr. arh. Ana-Maria Dabija

Mai rar utilizate pentru ferestre şi cu posibile probleme în ceea

prof. dr. arh. Ana-Maria Dabija

prof. dr. arh. Ana-Maria Dabija

Sunt tâmplării care combină cele două tipuri, asigurând şi

prof. dr. arh. Ana-Maria Dabija