Atelier : Conf. dr. arh. Cătălin Berza Autor : Drd. arh.

Iulia Maria Delcea

Drd. arh. Iulia Maria Delcea
Drd. arh. Irina Elena Mereoiu

RELEVEU LA MUZEUL SATULUI

Obiecte necesare studiului:

1.Creioane diverse grosimi, gumă de șters, compas, echere, foi de desen,

clipboard, cutter, scotch de hartie, marker negru, carnet notițe;
2.Ruletă (5 / 8 m);
3.Ruletă (20 / 30 m);
4.Fir cu plumb;
5.Sfoară zidar (din plastic);
6.Poloboc (nivelă cu bulă de aer;minim 50 cm lungime);
7.Furtun cu apă;
8.Aparat foto;
Metode tradiționale de relevare:
Se marchează atât la interior cât și la exterior, pe elementele constructive (cu bandă
adezivă de hârtie sau cu cretă) un plan orizontal – de referință.(Se stabilește cota de nivel
aferentă planului de referință. Pentru trasarea acestuia este necesară utilizarea unui furtun
cu apă – pe principiul vaselor comunicante – sau a nivelei cu bulă de aer).

plan orizontal – de referință

Se va urmări ca nivelul de referință să intersecteze toate golurile, în măsura în care este
posibil acest lucru.
Trasarea planului virtual nu este necesar să se facă continuu ci doar în punctele din care
se măsoară (colțuri de încăpere, goluri, decroșuri), pe bandă adezivă de hârtie cu marker.
Metoda I:
1.În primă fază se urmărește măsurarea diagonalelor celor mai lungi pentru a determina
gabaritul obiectului studiat.
2.Se stabilesc două puncte fixe care aparțin planului de referință.
3.Pentru determinarea celui de-al treilea se măsoară distanțele din cele două puncte fixate
și se trasează cu ajutorul compasului cele două arce de cerc cu dimensiunile corespunză-
toare. Intersecția celor două arce de cerc determină punctul.
4.Următoarele puncte se determină prin metoda triangulației explicată mai sus.
5.Pentru a se evita erorile se va urmări ca triangulația să fie reprezentată de un triunghi
cât mai apropiat de cel echilateral.
6.În continuare se măsoară goluri, decroșuri, ruperi de plan, elemente de mobilier fix.
DETERMINAREA GABARITULUI CONSTRUCȚIEI ȘI FORMEI GENERALE A PLANULUI

D1- distanța dintre primele două puncte stabilite (A și B)

D2, D3- distanțe necesare determinării punctului C
D4, D5- distanțe necesare determinării punctului D
DETERMINAREA CORECTĂ A PUNCTELOR PLANULUI

D6, D7- distanțe necesare determinării punctului A’

D8, D9- distanțe necesare determinării punctului D’
DETERMINAREA CORECTĂ A PUNCTELOR PLANULUI

D10, D11- distanțe necesare determinării punctului d

D12, D13- distanțe necesare determinării punctului d’
Metoda II:
1.Se trasează fizic un sistem de referinţă care constă în doua axe interioare orizontale,
perpendiculare şi gradate, de preferinţă prin goluri, transferabile astfel în exterior pentru
măsurarea ansamblului.
2.Axele se gradează în unităţi egale şi se notează pe sfoara de zidar întinsă (de exemplu
cu 1,2,3..n si A,B,C…).
3.Se foloseşte şi de această dată metoda triangulaţiei – un punct se determină prin
măsurarea distanţei până la două puncte de gradaţie.
4.Sistemul de referinta al axelor trebuie prelungit si in exterior pentru a se determina
elementele reper și împrejmuirea propriu-zisă.
REALIZAREA SISTEMULUI DE REFERINȚĂ CU CEL PUȚIN 2 AXE PERPENDICULARE GRADATE
DETERMINAREA PUNCTELOR CU AJUTORUL SISTEMULUI DE AXE

D1, D2- distanțe necesare determinării punctului A

D3, D4- distanțe necesare determinării punctului d’
D5, D6- distanțe necesare determinării punctului d’
D7, D8- distanțe necesare determinării punctului B
Distanțele măsurate pentru toate punctele planului se pot organiza într-un tabel
Pentru determinarea înălţimilor se foloseşte firul cu plumb, cu care se obţine proiecţia
unui punct pe un plan orizontal şi se măsoară distanţa dintre punct şi proiecţia sa.
Se acceptă ca firul cu plumb să fie orice fir de capătul căruia se leagă o greutate.
Se atrage atenția asupra faptului că această improvizație poate conduce la erori.
Redactare:
Spaţiile inaccesibile vor fi indicate şi marcate distinct pe planşe.
Nu se cotează decât elementele măsurate.

Pe planuri se vor nota:

Pe interior:
Cote de nivel; H liber; Cote plin-gol (la gol se va nota, sub cota de lățime a golului,
înălțimea acestuia); H parapet; H prag (dacă e cazul); Se va desena punctat acoperirea
sau orice element constructiv, vizibil pe plafon; Se precizează pentru fiecare încăpere
finisajele;
La exterior:
Cote de nivel; Cote plin-gol; Cotă totală;
Pe fațade/secțiuni se vor nota:
Cote de nivel;
 hp = înălțime parapet fereastră;
Exemplu cotare: Plan hpr= înălțime prag

r
Exemplu cotare: Fațadă
UNIVERSITATEA DE ARHITECTURĂ ȘI URBANISM “ION MINCU” BUCUREȘTI An universitar 2010 - 2011
Departamentul Bazele Proiectării – Catedra An I Semestrul 1