6 Ana Maria Zahariade

Despre arhitect ü ŗ
i «spa iul public al

filozofului»
1

Dar sînt convins că urbanismul, aúa cum este el gîndit azi, nu mai poate fi
susĠinut pentru că presupune sisteme de stăpînire úi control a unor fenomene
care nu mai există. Această incapacitate prezintă diverse aspecte. Cel mai
important constă poate în distanĠa care desparte concepĠia profesioniútilor
despre rolul lor (ei considerîndu-se, tradiĠional ca reprezentanĠi ai faptului public
úi ai voinĠei colective) úi ceea ce trăim astăzi. E vorba deci de o logică total
opusă pieĠei care, prin definiĠie, nu lasă loc acestui tip de preocupări. Peste
aceasta se mai grefează úi scepticismul aproape universal faĠă de modernitate
(care nu mai este considerată ca o sursă de progres), scepticism dublat de
incertitudinea referitoare la aptitudinea noastră de a-i controla miúcările. ...[În
plus], cadrul intelectual, vocabularul, referinĠele úi valorile cele mai intime ale
profesiunilor noastre sînt foarte vechi, adesea bimilenare. Ele au devenit
improprii pentru a sezisa evenimentele în derulare, această accelerare a
lucrurilor care face ca orice acĠiune de a regulariza dezvoltarea urbană după
criterii estetice, sociale úi etice să fie sortită eúecului. Nici o activitate de
compozitie formală, nici o ambiĠie de compoziĠie urbană nu face faĠă úocului dat
de asemenea accelerare a fenomenelor în timp ce atîtea schimbări se suprapun
într-un timp contractat. Ceea ce înseamnă că ansamblul de valori vechi, care a
devenit inoperant úi contraproductiv, nu mai funcĠionează úi îi paralizează azi pe
cei care trebuie să gîndească oraúul.

(Rem Koolhaas, în interviul dat lui Jean Michel-Place)2

I.

La prima vedere, acest motto nu pare să aibă o legătură imediată cu subiectul. L-am ales
însă pentru că pune în discuĠie o întreagă tradiĠie teoretică, la care mă voi referi în cele ce
urmează, încercînd să evidenĠiez felul în care a fost úi este problematizată chestiunea
spaĠiului public. Să fie oare cum spune Rem Koolhaas, să fie într-adevăr necesară o
schimbare de paradigmă?, mă întrebam cu o săptămînă înaintea simpozionului de la Cluj,3

1 Pe tot parcursul acestui text, în care voi încerca să arăt cum a intrat în teoria arhitecturii ceea ce
înĠeleg arhitecĠii prin spaĠiu public, voi folosi sintagma spaĠiul public al filozofului pusă între ghilimele
în sens mai degrabă metaforic, fără să intru în amănunte úi nuanĠe. În mare, prin “spaĠiul public al
filozofului” mă voi referi la sfera publică habermasiană, a medierii prin dezbatere, argumentare úi
schimb de opinii politice între putere úi public, sens în care conceptul pare că intră în deliberarea
filozofilor.
2 Interviul a apărut în forme prescurtate în diferite publicaĠii, forma extinsă din care este extras acest
citat mi-a parvenit prin amabilitatea lui Jean-Michel Place, căruia îi mulĠumesc pe această cale.
3 Prima variantă a acestui articol a fost prezentată în simpozionul interdisciplinar Artă, tehnologie úi
spaĠiu public, Cluj 2004 úi a fost publicată sub titlul Prin FlorenĠa cu gîndul la Cluj: Despre spaĠiul

SpaĠiul public úi reinserĠia socială a proiectului artistic úi arhitectural

 cînd norocul mă purta prin PiaĠa Domului din FlorenĠa: un loc pe care – fără doar úi poate
- te bucuri să-l parcurgi úi să-l trăieúti, oricine ai fi tu, arhitect sau nearhitect. Noi arhitecĠii
obiúnuim să îl numim un spaĠiu public. Cu gîndul la Cluj, mă întrebam dacă poate fi un
spaĠiu public úi pentru filozof. ùi mai departe, în ce măsură, atunci cînd a fost construit, la
începuturile Renaúterii, calităĠile acestui spaĠiu au fost vreun moment condiĠionate ori
potenĠate cumva de vocaĠia lui de spaĠiu al deliberării politice. Pare simplist, dar poate fi o
introducere la lista de întrebări pe care vreau s-o deschid cu privire la definiĠia spaĠiului
public pentru arhitecĠi4 (cei chemaĠi să dea formă cadrului de viaĠă) úi pentru filozofi (cei
care, meditează asupra vieĠii, a condiĠiei umane, úi care, după toate probabilităĠile, au
introdus conceptul de spaĠiu public). Fără să fac cine útie ce recurs la istoria de detaliu a
vieĠii florentine, în cazul în speĠă este aproape evident că, pentru accepĠia filozofică, PiaĠa
Domului a fost mult mai puĠin «publică» decît PiaĠa Signoriei, deúi, la momentul respectiv,
construcĠia Domului a însemnat úi o nouă exprimare simbolică a conceptului politic de oraú
úi a rolului său în teritoriu, ceea ce a transmis úi pieĠei o dimensiune filozofică úi politică
aparte.5 Simplificînd din nou, s-ar putea spune că pentru arhitecĠi, atenĠi mai ales la
calităĠile formale ale spaĠiului, aceste nuanĠe sînt acum aproape nerelevante. Ambele pieĠe
sînt spaĠii publice, intens folosite de un nou public (cu alte interese), iar construcĠia lor a
fost arhitectural administrată de criterii estetice, indiferent dacă acestea au pus în scenă
reprezentativitatea puterii politice sau participarea la deciziile cetăĠii pentru cetate. În
calitatea lor estetică stă, în fond, úi mare parte din popularitatea lor actuală. ùi atunci?
Pare că ne-am găsi într-o fundatură: să fie cele două direcĠii de înĠelegere a spaĠiului public
sortite unei evoluĠii paralele, independente? Este posibil ca ele să nu se mai intersecteze,
aúa cum s-au intersectat odată – ideal - în agora ateniană?

S-ar mai putea pune úi alte întrebări. De exemplu, dacă eventuala tangenĠă dintre «spaĠiul
public al filozofului» úi «spaĠiul public al arhitectului» ar sta într-un eventual atribut de
reprezentativitate (cazul expus), atunci care mai este reprezentativitatea sferei publice azi
úi cum ar fi să fie ea formalizată spaĠial? Prin instituĠii, cum ar fi poate tentat să răspundă
pragmatic arhitectul? Dar ce facem în legătură cu faptul că sfera publică contemporană se
retrage din oraúul fizic (spre spaĠiul undelor, al virtualului etc.)? Rămîne arhitectul fără
spaĠiu public, strecurat numai (de la loc la loc) prin cafenele, cenacluri, cluburi clandestine
sau spaĠii ale improvizaĠiei contestatare? ùi dacă, urmărindu-l din nou pe filozof, în ultimii
două sute de ani, sfera publică a eúuat în a-úi Ġine promisiunea de a deveni o «piaĠă» a
discursului unei societăĠi libere úi proiectul ar trebui re-instaurat prin revitalizarea unei
acĠiuni comunicative adevărate, care să-i stimuleze pe oameni să-úi vorbească cu respect,
să se asculte cu răbdare, să argumenteze cu claritate úi să se îndrepte către un consens

public al arhitectului úi cel al filozofului, în volumul Artă, tehnologie úi spaĠiu public, îngrijit de Ciprian
Mihali, Paideea, 2005. Prezentul articol reprezintă revizitarea úi adăgirea acestei prime variante.
4 Prin arhitecĠi mă refer úi la urbaniúti, potrivit înĠelegerii arhitecturii în sens albertian, ca activitate
modelatoare a cadrului construit, de la obiect la oraú, definiĠie la care subscriu.
5 Chestiunea este amplu discutată în ARGAN, Carlo Giulio, L’Histoire de l’art et de la ville, Les
Editions de la Passion, Paris, 1995.

7
8
asupra normelor de acĠiune democratică, atunci care este în acest nou proiect rolul
arhitecturii?

Aici s-ar găsi un important punct de convergenĠă între cele două spaĠii, dar aceasta implică
o faĠă «netipică» a profesiunii, (relativ) înafara «tehnicalităĠilor» úi a misiunii sale artistice
tradiĠionale, poate o nouă faĠă a arhitectului. Ar fi vorba despre o morală profesională alta,
dezbrăcată de orgoliu demiurgic, situată undeva între artistic úi activism social: cea a
arhitectului a cărui creativitate útie să facă loc úi creativităĠii «utilizatorul anonim» în
construcĠia propriului lui spaĠiu, prin participarea la strategiile arhitecturale pentru cetate (în
ultimă instanĠă politice, chiar dacă se traduc în case sau pieĠe).6 Ar fi o dimensiune a
arhitectului ca activist în «spaĠiul cetăĠii» úi creator al «spaĠiului public al filozofului». O las
însă deoparte pentru că – deúi inoperantă într-o Românie încă încremenită în mentalitatea
«centralist-democratică» (pentru cine îúi mai aminteúte cinica sintagmă) – ea îúi are
propriile tehnici constituite prin experienĠe specifice úi este (încă?) mai degrabă netipică
pentru tradiĠia profesiunii. Aceasta nu înseamnă că n-ar trebui să fie un subiect important
în dezbaterea profesioniútilor úi a societăĠii civile, aúa cum este deja în alte părĠi ale lumii
democratice.

Ceea ce m-ar interesa mai mult, în condiĠiile în care un număr tot mai mare de publicaĠii de
arhitectură evocă importanĠa spaĠiului public ca legătură-cheie dintre dimensiunea socială
(incluzînd-o úi pe cea politică) úi cea spaĠială a urbanului, ar fi mai degrabă:
(1) Ce înĠelege arhitectul prin spaĠiul public, chestiune cu atît mai importantă cu cît
«restaurarea spaĠiului public» este văzută în strategiile urbane contemporane ca un
instrument esenĠial în recuperarea «urbanităĠii»?7
(2) În ce măsură această înĠelegere se intersectează cu «spaĠiul public al filozofului»,
úi în ce măsura logica úi dinamica acestuia din urmă ne furnizează destule úi
importante indicaĠii pentru a da formă spaĠiului urban ?

II.
În mod sigur nu voi răspunde acestor întrebări, difuze încă úi oricum parĠiale; caut doar să
sugerez cîteva repere pentru căutarea unor răspunsuri, ca posibili termeni ai unui dialog,
repere poate úi pentru construcĠia acelei noi paradigme la care se referă Koolhaas.

Limbajul curent de arhitecturĉ

Arhitectul se ocupă în primă úi ultimă instanĠă de forma locuită. De aceea, noĠiunile pe care
le vehiculează se referă, în general, la forme (relativ) precizate. Din acest punct de vedere,

6 Astfel de metode de “a face oraúul” există deja în formule de tip participaĠionism (primele puneri în
practică, unele de mare success, datează deja din anii 1960, ideea fiind din ce în ce mai folosită, ba
chiar introdusă în legislaĠia din cîteva Ġări ca fundament obligatoriu al proiectului în cazul investiĠiei
publice de locuinĠe) sau community architecture (HACKNEY, Rod, The Good, the Bad & the Ugly,
Muller, 1990). Pentru referinĠe, a se vedea GHYKA, Celia & MARIN, Vera, în actele colocviului citat;
Artă, tehnologie, spaĠiu public, Paidea, 2005.
7 Fie spus ca dovadă că, seminarul de la FlorenĠa la care am participat (International Comparison of
Six Urban Projects, al Centre of International Studies on Urban Design) a subliniat preocuparea
arhitecĠilor din Ġările post-comuniste de a «recupera», de a «revitaliza» úi «recalifica» spaĠiile publice
neglijate din interiorul oraúelor, ca mijloc de refacere a coeziunii urbane pierdute.

SpaĠiul public úi reinserĠia socială a proiectului artistic úi arhitectural

 în accepĠiunea curentă pentru arhitect, public este acel spaĠiu urban exterior clădirilor,
acel «gol» a cărui formă se decupează în masa construitului (în principal locuinĠe). SpaĠiul
public circumscrie astfel tipuri de spaĠii/forme urbane care tradiĠional sînt numite stradă,
piaĠă, scuar, parc etc., tipuri de spaĠii exterioare care sînt caracterizate prin faptul că sînt
folosite în comun de locuitorii oraúului - fie aceútia atomi umani în miúcare browniană, fie ei
coagulări umane cu o miúcare imprimată de un Ġel împărtăúit. Din acest punct de vedere,
arhitectul nu face o diferenĠiere decît în termeni «funcĠionali»8, strict pragmatici, tip de
abordare care caracterizează adesea excesiv gîndirea arhitecturală. Astfel, folosirea
acestor spaĠii e diversă: în primul rînd, circulaĠie (deplasare), apoi – de la loc la loc úi de la
timp la timp – diverse feluri de activităĠi cum ar fi comerĠ, schimb bursier, judecăĠi,
spectacol, diverse forme de distracĠie, dezbatere politică etc. Unele dintre aceste utilizări
úi-au căpătat în timp cochilia construită specifică, devenind tipuri de clădiri, ieúind astfel din
accepĠiunea curentă de spaĠiu public.

Rezultă de aici cîteva aspecte care ar putea fi importante pentru subiectul în discuĠie. Mai
întîi, se poate spune că spaĠiile urbane pe care arhitectul úi le asumă ca publice pot
fi/deveni sau nu «spaĠii publice ale filozofului», după cum sînt folosite. Pe de altă parte,
devine evidentă o ambiguitate de fond: pentru discuĠia curentă de arhitectură spaĠiul public
denumeúte cam acelaúi lucru cu noĠiunea de spaĠiu urban în general, adică spaĠiul exterior
clădirilor úi delimitat de ele, care – aproape automat – devine de folosinĠă comună, deci –
pentru arhitect – publică. Mai pot fi găsite úi alte grupuri nominale relativ sinonime, cum ar
fi aceea de spaĠiu colectiv al oraúului, care nu aduce nimic nou în esenĠă.9 Ceea ce
înseamnă că arhitectul, privilegiind chestiunea formei, caracterizează diversele tipuri de
spaĠii urbane ca «publice», iar atributul «public» este dat de folosinĠa colectivă, de ce
natură ar fi ea. DiferenĠierile din interiorul acesteia din urmă nu l-au destabilizat prea tare.

E drept că pe la jumătatea anilor 1700, Gianbattista Nolli întocmeúte un plan al Romei în

care marchează într-un mod inedit spaĠiul urban, prin faptul că acesta pătrunde úi în
interiorul clădirilor de folosinĠă publică (în cazul în speĠă, mai ales bisericile): el înglobează
astfel în «public» úi spaĠiile interioare folosite în comun, punînd astfel în criză noĠiunile
curente. Dar importanĠa teoretică a planului lui Nolli pentru înĠelegerea oraúului úi a
noĠiunilor implicate, este evidenĠiată abia în anii 1960 de Collin Rowe.10 Introducerea în
sfera spaĠiului public a spaĠiului interior al unor clădiri de largă folosinĠă comună (cum ar fi
gările, pasajele/galeriile, sau marile magazine) rămîne ambiguă. Ce este un pasaj? SpaĠiu
urban/public sau clădire? Dar un mall, tip de construcĠie în expansiune úi ale cărui
semnificaĠii úi consecinĠe fac obiectul multor dezbateri actuale?

8 Folosesc între ghilimele termenul de funcĠional, pentru că mă refer la aspectul lui restrictiv, legat
strict de scopul practic al unei clădiri. Discursul actual asupra “funcĠiunii” (termen relativ nou în teoria
arhitecturii úi care nu se suprapune cu utilitas-ul vitruvian), încearcă să depăúească această
înĠelegere reductivă úi să recupereze úi revalorizeze alte dimensiuni ale ”funcĠiunii”, cum ar fi cea
simbolică sau cea ludică, de pildă, de cel puĠin aceeaúi importanĠă pentru proiect.
9 De exemplu, CERASSI, Mario, Lo spazio colletivo della citta
10 ROWE, Collin, KOETTER Fred, Collage City, 1965

9
10
Faptul că arhitectul foloseúte uzual atributul de public în sensul lui de dicĠionar - de comun
mai multora úi de interes pentru comunitate - nu mi se pare un lucru atît de greu negociabil
în dialogul cu filozofii. Poate fi chiar o calitate, dacă avem în vedere necesitatea stabilirii
unui dialog între domeniile specializate úi între «specialiúti» úi «ceilalĠi». În schimb, faptul
că există atîta ambiguitate terminologică în noĠiunile de spaĠiu urban, spaĠiu public, spaĠiu
colectiv... - ambiguitate bazată numai pe relativa úi adesea specioasa lor suprapunere
formală -, faptul că folosirea lor nu introduce criterii de diferenĠiere, faptul că pentru
caracterizarea lor nu se face apel la modurile mai subtile de folosire úi apropriere a
spaĠiului, în fine, toate acestea mi se par periculos de reductive pentru producerea spaĠiilor.
Aú spune chiar că limbajul curent de specialitate foloseúte diversele caracterizări pentru
spaĠiile urbane fără ca acestea să fi primit în prealabil o definiĠie mai elaborată; ele apar
aproape de la sine, pe măsură ce intră úi în limbajul comun, de unde úi multele ambiguităĠi
care nu sînt în folosul nimănui (nici al arhitectului, nici al publicului úi nici al oraúului).

Teoria arhitecturii ûi practica urbanĄ

De aceea este e util de văzut cum a consemnat úi problematizat teoria arhitecturii această
chestiune úi de ce, ceea ce presupune o cercetare minuĠioasă a textelor, antrepriză care
rămîne de făcut. Totuúi, la nivelul actual al cercetării sînt posibile anumite precizări.

Tratatele «clasice» nu teoretizează aceste spaĠii, nu le problematizează sub genericul de

«spaĠii urbane», ci mai degrabă denumindu-le precis, ca pe niúte «tipuri de clădiri» aparte.
De exemplu, pentru Vitruviu,

edificarea (ca parte a arhitecturii, alături de gnomonică úi mecanică) e

subîmpărĠită în două ramuri, dintre care una priveúte construirea zidurilor
oraúelor úi a edificiilor obúteúti (communium operum) ridicate în locuri publice
(publicus locis), cealaltă clădirile particulare. Lucrările publice (Publicorum) se
subîmpart în trei ramuri, din care una se referă la apărare, a doua la religie, a
treia la utilitate. (...) Cele de utilitate: amenajarea locurilor publice pentru folosinĠa
obútească, precum porturi, pieĠe, porticuri, băi, teatre locuri de plimbare
(inambulationes) úi alte asemenea care se fac în locuri obúteúti (publicis locis)
pentru aceleaúi scopuri.11

E clar că Vitruviu, a cărui scriere a orientat teoria arhitecturii pentru multe secole, tratează
aceste tipuri de spaĠii urbane în termenii în care tratează orice tip de clădire. Aceasta
reiese úi din cele cîteva paragrafe în care se referă la modul în care se trasează oraúul.12
Deasemenea apare în subtext úi că drumurile/străzile (angiporti), altceva decît locurile de
plimbare, nu se bucură de acelaúi calificare cu piaĠa, ea fiind mai degrabă un element
funcĠional necesar, dar oarecum rezultat din regula elementară a trasării oraúului. ùi mai
departe:

11 VITRUVIU, Despre arhitectură, Ed. Academiei R.P.R., 1964, (I,IV,2,3,6) pp.45-46. Pentru ediĠia
latină, VITRUVIUS, On Architecture, Loeb Classical Library, 1998
12 VITRUVIU, Op.cit. (I,XI,1), p.52

SpaĠiul public úi reinserĠia socială a proiectului artistic úi arhitectural

 După ce s-au împărĠit străzile (angiportis) úi s-au fixat pieĠele publice (plateis),
trebuie explicată alegerea locurilor potrivite pentru aúezarea úi folosinĠa comună
a populaĠiei (usum communem civitatis), pentru edificiile sacre, pentru for úi
celelalte locuri obúteúti (locis communibus).13

Aici lucrurile sînt úi mai evidente, apărînd úi diferenĠa dintre piaĠa publică úi for. Fiecare
dintre ceea ce numim azi curent spaĠii publice/urbane are propria denumire legată de
funcĠiunea lui specifică, asemenea tipurilor de edificii, cu unele din care împart faptul că
sînt de folosinĠă comună. Tot asemenea oricărui tip de clădire pe care îl prezintă, Vitruviu
dă úi indicaĠii privind forma, proporĠiile, echipamentele funcĠionale úi elementele
arhitecturale úi decorative care trebuie să caracterizeze forul (grecesc úi roman) ca tip
aparte - evident cel mai important - de piaĠă publică, tratat primul în Cartea a V-a, dedicată
edificiilor municipale.14

Tratatul De re aedificatoria al lui Leon Battista Alberti, scriere «instauratoare» pentru teoria
arhitecturii,15 este nult mai complex în ceea ce priveúte chestiunea spaĠiilor publice/urbane,
lucru firesc avînd în vedere că, spre deosebire de arhitectura vitruviană, edificarea
albertiană circumscrie tot ce înseamnă construcĠie, de la simpla casă pînă la aúezare.
Lucrul este explicabil prin aderenĠa umanistului Alberti în ideea papală de renovatio urbis,
pe care o construieúte teoretic, ceea ce face ca - spre deosebire de poziĠia vitruviană în
care oraúul este un dat intangibil al tradiĠiei nescrise, oarecum exterior arhitecturii - tratatul
albertian să plece de la ideea că oraúul este dimensiunea majoră în care se înscrie
activitatea arhitectului úi principala exigenĠă a edificării.

În cadrul acestei renovatio urbis teoretice, «formele exprimă conĠinuturile pe care le

furnizează instituĠiile, leges, milita, res divina, totaque res republica. Pe acestea se
fondează statul, iar pentru Alberti, statul este oraúul. (...) Oraúul, a cărui geneză o descrie,
este încă reprezentarea tangibilă a valorilor constitutive ale comunităĠii de cetăĠeni (ceea
ce face legătura cu concepĠia medievală), dar aceste valori nu sînt numai economice,
morale úi religioase, ele sînt úi istorice úi politice. (...) Urban este numai un spaĠiu în care
trăieúte o societate organizată, în care tehnicile lucrului uman au demnitate de útiinĠă, unde
se iau deciziile politice úi se efectuează acĠiunile destinate să aibă efecte lungi úi durabile,
(...) unde toate artele converg spre un scop comun, vitam bene beatque agendam, în care
viaĠa se derulează ordonat».16 În perfectă consistenĠă cu această poziĠie, Alberti îúi împarte
res aedificatoria în úase categorii (regio, area, partitio, paries, apertio, tectum), úi stabileúte
relaĠiile dintre ele, în care oraúul (cuprins în area) reprezintă un corp artificial inserat în
masa de corpuri naturale, un corp în care raĠiunea geometrică se suprapune configuraĠiei
naturale a zonei înconjurătoare (cuprinsă în regio) úi asupra căreia iradiază influenĠa
politică citadină. La rîndul ei, arhitectura se înscrie în cadrul entităĠii istorico-politice care

13 VITRUVIU, Op.cit. (I,XII,1), p.52

14 VITRUVIU, Op.cit. (V,I,1-6), p.52
15 Scris la jumătatea secolului al XV-lea, De re aedificatoria, reprezintă o adevărată teorie a edificării,
construită pe baza unor reguli proprii, CHOAY, Francoise, La règle et le modèle, Seuil, 1980.
16 ARGAN, C.G., op.cit.

11
12
este oraúul. Ca atare, ea se defineúte plecînd de la categoriile fundamentale ale condiĠiilor
vieĠii în societate; de aceea Alberti tratează arhitectura clădirilor publice úi private din
perspectiva adecvării lor individuale, dar înscrisă în interiorul unei trame a comunităĠii ca
principală cerinĠă.17

Pentru exemplificarea demersului albertian se poate urmări cartea a IV-a, Despre lucrările
publice, care se găseúte sub semnul categoriei de commoditas, categorie prin care Alberti
desemnează răspunsul prim dat de arhitect la necesitas, definind astfel cam ceea ce – în
limbajul actual – am putea numi organizare spaĠial-funcĠională.18. Aici, aflăm că modul în
care se constituie diferitele tipuri de clădiri depinde în principal de variaĠiile din natura
umană, că există categorii diverse de cetăĠeni (úi dă exemple de clasificări posibile) úi că
fiecărei (categorii) trebuie să i se desemneze un tip distinct de clădire.19 Dar aflăm úi că,
pentru că toată lumea se bazează pe oraú úi toate serviciile publice pe care le conĠine, cea
mai serioasă consideraĠie trebuie dată aúezării oraúului, sitului úi formei sale generale.20 În
detalierea care urmează principiilor trasării, în tipurile de lucrări publice intră úi străzile (pe
lîngă drumuri de acces, ziduri, porĠi, poduri, canalizări, port). Înafara funcĠiunii strict
elementare de circulaĠie (de la sine înĠeleasă), acestea au úi rolul de a participa la
demnitatea úi maiestatea (oraúului).21 Cît despre alte tipuri de spaĠii urbane, aflăm că:

Trebuie totuúi să menĠionăm că ar fi de dorit să avem pieĠe largi, ca pieĠe

comerciale úi arii de exerciĠiu pentru tineri în timp de pace, úi ca locuri de
depozitare pentru lemn, grîne úi alte necesităĠi, cînd e război.

Dar, pe lîngă această poziĠie funcĠională mai degrabă banală (sau de elementar bun simĠ),
găsim úi surprinzătoarea afirmaĠie, care sugerează subtile semnificaĠii pe care autorul le
acordă noĠiunii de domeniu public (insuficient lămurite):

Cît despre temple, altare, bazilici, clădiri de spectacol úi altele, ele nu aparĠin în
aceeaúi măsură domeniului public, cît aparĠin anumitor grupuri, cum ar fi preoĠii
sau magistraĠii. De aceea ne vom ocupa de ele în altă parte, la locul care li se
cuvine.22

Locul cuvenit se găseúte în cărĠile care intră sub incidenĠa plăcerii superioare úi a
frumosului – voluptas cu diferitele lui subcategorii – la care nu au acces orice tipuri de
clădiri. Dar spaĠiile urbane sînt incluse, atîta vreme cît, în cartea a VII-a, Ornamentul
clădirilor sacre, Alberti revine pentru scurt timp úi asupra frumuseĠii care rezultă din
organizarea generală a oraúului, aranjamentul străzilor úi pieĠelor, chiar úi al unui centru

17 KRUFT, Hanno Walter, A History of Architectural Theory, Princeton Architectural Press, 1994
18 Această formulă, mai puĠin uzitată decît cea de funcĠiune, nu numai că traduce mai exact
conceptual albertian, dar introduce úi chestiunea opĠiunilor (în final estetice) la nivelul funcĠional,
ceea ce nici un termen folosit current astăzi (schemă funcĠională, program funcĠional) nu reuúeúte să
desemneze.
19 ALBERTI, Leon Battista, On the Art of Building in Ten Books, MIT Press, 1998, IV,1, pp. 92-93
20 Idem, IV,2, p. 95
21 Idem, IV,5, p.106
22 Idem, IV, 8, p.116

SpaĠiul public úi reinserĠia socială a proiectului artistic úi arhitectural

 urban, (noĠiune neexplicită), care constituie principalul ornament al oricărui oraú.23 Dar
acest ornament nu poate fi întîmplător, pentru că oraúul impune arhitecturii, care – prin
formele ei – îi devine interpret úi îi exprimă semnificaĠiile:

Există încă o diferenĠă dintre o casă la oraú úi o vilă la Ġară ... Ornamentul celei
urbane trebuie să fie mult mai grav decît al celei de la Ġară, unde sînt permise
orice înfrumuseĠări vesele úi licenĠe.24

Am insistat mai mult asupra lui Alberti pentru că, în pofida faptului că menĠiunile explicite la
spaĠiul public rămîn sumare, în tratatul albertian, oraúul - ca produs al unei logici autonome
a edificării în legătură cu societatea umană - devine protagonist al teoriei úi condiĠionează
arhitectura. Aceasta îndreptăĠeúte afirmaĠia că De re aedificatoria este atît tratatul fondator
al urbanismului ca disciplină úi útiinĠă a oraúului, dar úi prima teorie sistematică a
arhitecturii.

Din păcate, De re aedificatoria a fost tradus din latină foarte tîrziu, iar complexitatea ideilor
albertiene nu a avut foarte mare impact mai departe de 1500. Pe parcursul Quatrocento-
ului cîteva tratate mai reiau sub diverse forme tema oraúului, relaĠia dintre diverse spaĠii
urbane úi comunitate úi chestiuni legate de arhitectura spaĠiilor urbane, dar fără să atingă
nivelul teoretic al lui Alberti. Astfel, tulburătorul tratat al lui Filarete25, care descrie detaliat
concepĠia oraúului Sforzinda în paralel cu utopica Plusiapolis, aduce în discuĠie ideea
uniunii fericite/ideale a oraúului cu politicul, dar, în mod paradoxal, descrierea clădirilor
devine mai importantă decît cea a formelor urbane; scrierile lui Francesco di Giorgio
Martini26 fac referinĠă la unitatea organică a oraúului (idee existentă úi în gîndirea albertiană
sub conceptul de concinitas), pe care o întăreúte prin extinderea analogiei om-arhitectură
la analogia om-cosmos); planurile de oraú úi aforismele însoĠitoare lăsate de Leonardo da
Vinci27 anticipează straniu úi multe dintre principiile oraúului funcĠionalist (descentralizare,
igienă, separarea circulaĠiilor, estetica de sine statătoare a cladirilor), fără să constituie o
teorie. Poate cu excepĠia lui Leonardo da Vinci, un «funcĠionalist» inventiv avant la lettre,
chestiunea spaĠiilor urbane/publice - oricum colaterală – este judecată în termenii estetici
care se aplică úi edificiilor.

Începind cu secolul al XVI-lea, úi mai ales prin Serlio, teoria arhitecturii se divide pe diverse
probleme – între care cea estetică este predominantă - úi devine mult mai reductivă úi mai
normativă: chestiunile de interpretare a relaĠiei arhitecturii cu oraúul úi a spaĠiilor urbane se
dizolvă în ceea ce preponderent va deveni o teorie a ordinelor. Complexitatea albertiană a
edificării se pierde, teoria se «vitruvizează» úi rămîne să se refere mai ales la estetica
clădirilor úi la distribuĠia lor planimetrică, încercînd mai degrabă să răspundă direct

23 Idem, VII, 1, pp. 190-191

24 Idem, IX,2, p.288
25 FILARETE, IL, (Antonio di Piero Averlino, zis), Treatise on Architecture (traducere úi facsimil), Yale
University Press, 1965
26 GIOGIO MARTINI, Francesco di, Architettura civile e militare, scris în 1492
27 SchiĠele úi notele lui Leonardo au fost făcute după ciuma din 1484/85, care a decimat o treime din
populaĠia Milanoului, ceea ce poate explica în parte abordarea total insolită pe care o propune. Cf.
KRUFT, op.cit.

13
14
chestiunilor practice de proiectare, nu să ridice probleme. Ca dovadă, în intoducerea la
cartea a IV (prima publicată) Serlio afirmă răspicat că nu vrea să facă mai multă teorie
decît are nevoie un arhitect (sic!) úi cît mai pe scurt posibil.28

Noua abordare teoretică corespunde unui alt sistem cultural úi unei alte relaĠii dintre teorie
úi practică. RelaĠia, instaurată în secolului al XV-lea, prin care arta urmează o teorie (însuúi
idealul de perfecĠiune a clasicităĠii antice) căreia practica încearcă să îi corespundă, este
înlocuită de o nouă valorizare a practicii. În consecinĠă, practica dobîndeúte o valoare
proprie, bazată pe raĠiuni proprii úi care nu este neapărat dedusă din teorie. Astfel, practica
realizează teoria, adăugîndu-i experienĠa, care o modifică: ceea ce se naúte din practică (o
practică situată în amonte faĠă de teorie, o practică devenită liberală) urcă astfel în planul
experienĠei úi al gîndirii.29

Rezultatul cel mai notabil al acestei noi relaĠii este tratatul lui Palladio, scris în italiană în
1570, tratat care s-a bucurat de o popularitate excepĠională (cea mai tradusă úi publicată
carte de arhitectură în secolul al XVIII-lea) úi care reprezintă o astfel de teorie a posteriori.
Cunoscător al scrierilor lui Serlio (pe care îl urmează úi în ceea ce priveúte ilustrarea
abundentă), Palladio este însă mult mai subtil: el îúi reciteúte critic lucrul dedicat o viaĠă
întreagă unei alte renovatio urbis (este vorba despre Vicenza úi regiunea venetă), în
intenĠia selectării unor tipuri derivate din această experienĠă; deci legătura lui cu tema
oraúului este foarte strînsă. Sintetizînd linia estetică deschisă de Alberti (chiar dacă sub
perspectiva funcĠională úi prescriptivă de tip vitruvian), cîteva pasaje din Quatro libri par
foarte semnificative prin incidenĠa lor asupra subiectului nostru. De exemplu, scriind despre
arhitectura de utilitate publică, în care include drumurile úi pieĠele,30 Palladio explică:

se pot obĠine frumoase perspective ale unei stăzi drepte, largi úi curate, clădiri
somptuoase de o parte úi de alta, făcute după preceptele pe care le-am amintit în
primele cărĠi.31 Sau, mai departe, în capitolul Despre pieĠe úi despre edificiile din
jurul acestora: În afară de străzi, ... în oraúe trebuie să se facă, Ġinînd seama de
mărimea lor, un număr de pieĠe în care să se poată strînge lumea, care să-úi
tîrguiască cele necesare úi să-úi rezolve diferitele treburi. Fiecăreia dintre pieĠe i
se va da locul propriu úi potrivit scopului pentru care a fost făcută. Aceste spaĠii
largi, care se lasă în oraúe, în afară de faptul că oferă oamenilor posibilitatea de a
se întîlni, de a se plimba, de a sta de vorbă úi de a face negoĠ, înfrumuseĠează
oraúul, creind la capătul unei străzi o vastă úi plăcută perspectivă. Astfel se poate
admira o clădire frumoasă sau, mai ales, o catedrală. Dar, aúa cum este de dorit
ca într-un oraú să fie mai multe pieĠe, tot aúa găsim că este necesar ca una dintre
acestea să fie piaĠa principală, care, pe bună dreptate, să poată fi numită piaĠă
publică (sublinierea mea). Mărimea pieĠelor principale trebuie să fie în raport cu

28 SERLIO, Sebastiano, Regole generali di architettura sopra le cinque maniere degli edifici … con
gli essempi dell’antichità, per la magior parte concordano con la dottrina di Vitruvio, Venetia, 1540.
Cf. KRUFT, op.cit.
29 ARGAN, op.cit.
30 PALLADIO, Patru cărĠI de arhitectură, Ed. Tehnică, 1957, III, Introd., p.6
31 Idem, III,1 úi 2, pp. 7-8

SpaĠiul public úi reinserĠia socială a proiectului artistic úi arhitectural

 numărul cetăĠenilor oraúului pentru a nu fi prea aglomerate sau, dimpotrivă, fiind
numărul celor care o frecventează prea mic, să nu pară pustii.32

Pot să mă opresc la acest pasaj pentru a face cîteva observaĠii. Mai întîi, oprirea în acest
moment este posibilă fiindcă, cel puĠin după útiinĠa mea, pînă în secolul al XIX-lea nu apar
în tratate teoretizări mai complexe despre spaĠiile publice decît cea palladiană. Mai mult
chiar: deúi Scamozzi se ocupă de chestiunea «cetăĠii ideale»33, între secolele al XVII-lea úi
al XIX-lea teoria arhitecturii se concentrează din ce în ce mai exclusiv asupra proiectării
edificiilor, oraúul fiind lăsat de o parte. Dovadă că, în celebrele Entretiens sur l’architecture
ale lui Viollet-le-Duc (spirit de mare deschidere, comparabil cu Alberti), nu se găsesc
referinĠe la modul de alcătuire a spaĠiilor urbane, deúi ele apar oarecum menĠionate ca
principală formulă de punere în valoare a unui monument, ca mise-en-scène.34 Această
indiferenĠă teoretică explică faptul că, atunci cînd va apărea, noua útiinĠă urbanistică îúi va
clama dintru început autonomia faĠă de teoria arhitecturii.

În al doilea rînd, această incursiune parĠială prin cîteva texte importante confirmă faptul că
pentru arhitect spaĠiile urbane/publice se tratează – dintru început - în termenii scopului lor
practic, ca tipuri de lucrări/clădiri distincte (numite pieĠe úi străzi), úi sînt supuse unor
prescripĠii mai mult sau mai puĠin codificate. Dar chiar úi în aceúti termeni, ca tipuri de
clădiri/lucrări, lor li se alocă cel mai puĠin spaĠiu în economia tratelor respective. Din
perspectiva contemporană, această carenĠă apare ca o ciudăĠenie, dar nu trebuie uitat că,
în momentul naúterii primelor teoretizări, trasarea generală a oraúului stătea sub semnul
tradiĠiei mitice úi a riturilor de fundare; ea apărea ca un dat indiscutabil. De aceea la
Vitruviu această chestiune intră în categoria «prerechizitelor» actului de proiectare, ca úi
natura materialelor de construcĠie úi datele geo-climatice.35 Abia Alberti teoretizează oraúul
ca obiect al proiectului uman, dar – după cum s-a văzut – linia deschisă de el se pierde.
Desigur, ar merita de urmărit cum este văzută úi problematizată chestiunea spaĠiului public
în utopii úi care este locul lui în teoretizarea «cetăĠii ideale», cercetare care urmează să fie
făcută.36

În al treilea rînd, trebuie subliniat faptul că, odată cu Renaúterea, reglementările spaĠiilor
urbane încep să se plieze unui control estetic de aceeaúi factură cu cel aplicabil diferitelor
tipuri de edificii. În al patrulea rînd, încă de la început pare să existe o anumită ierarhie a
acestora, care se accentuează odată cu extinderea amprizei estetice de la clădire spre
oraú. Ierarhia e simplă: strada e cea mai banală (ea intră în categoria «lucrări publice»),
piaĠa e mai importantă úi începe să fie inclusă în categorii superioare, ca edificiu, iar dintre
pieĠe, unele se disting în mod special, ba chiar unele sînt «mai publice» decît altele. Textul

32 Idem, III, 16, p.31

33 SCAMOZZI, Vicenzo, L’idea de architettura universale, 1615. Cf. KRUFT, op.cit.
34 VIOLLET-LE-DUC, Eugène-Emmanuel, Entretiens sur l’architecture, 2 vol., Mardaga, 1977, vol I,
pp. 254-257 úi Dictionnaire raisonné de l’architecture française de 11-e au 16-e siècle, Paris, unde
nu am găsit nici un articol referitor la spaĠiul public.
35 ZAHARIADE, Ana Maria, Tribute to Vitruvius, în GE-NEC Program 2000-2001, 2001-2002, New
Europe College, 2004
36 Atît cît am observat pînă acum, în cazul cetăĠilor ideale din cele cîteva tratate pe care le-am
studiat, spaĠiul public este tratat mai degrabă sub unghi strict funcĠional úi cantitativ.

15
16
palladian este deosebit de edificator în ceea ce priveúte ultimele două chestiuni. Pe de o
parte, el aduce în discuĠie (chiar dacă uúor oblic) ideea corelării formei úi dimensiunilor
pieĠei (în final a esteticii ei) cu modul de coagulare al oamenilor úi cu percepĠia asupra
diverselor clădiri semnificative pentru comunitate. Pe de altă parte, el asociază ideea de
piaĠă principală (deúi nu le exclude pe celelalte) cu termenul de «piaĠă publică», investind-o
astfel cu o coloratură aparte, pe care nu o explică însă, ceea ce denotă cît de ambiguă era
folosirea termenilor). ùi mai important este faptul că prin această specificaĠie «piaĠa
publică» se corelează destul de explicit cu ideea de centru - idee sugerată úi de Alberti.
Centru al vieĠii urbane, al oraúului? Textul rămîne abscons, ceea ce ne oferă indicii asupra
sărăciei teoretizării faĠă de edificarea reală a oraúului úi faĠă de viaĠa lui.

Ori, oraúul (orice aúezare în general) – de cînd există – se prezintă formal ca o articulare
dintre volume construite (cu folosinĠe individuale úi colective) úi «goluri», spaĠii urbane de
folosinĠă individuală úi comună, articulare corespunzînd modului de viaĠă, sistemului de
valori al comunităĠilor care îl crează úi îl locuiesc. Această articulare, tehnic numită úi Ġesut
urban, prezintă ierarhizări simbolice (cum ar fi, de pildă, cea dintre sacru úi profan, ori
dintre «cotidian» úi «evenimenĠial», ori dintre «banal» úi «remarcabil» etc.), moduri de
folosire úi de experimentare variate, de unde úi investiri calitative diverse în interiorul a
ceea ce se denumeúte generic ca spaĠiului public. Teoria nu le sesizează úi nici nu le
urmăreúte decît într-o măsură foarte redusă. SpaĠiile urbane/publice sînt úi rămîn pentru
arhitect niúte goluri configurate de construit care constituie o «scenografie», un fundal ce
trebuie să asculte de aceleaúi reguli estetice care administrează úi construcĠia clădirilor. Nu
e mai puĠin adevărat că acest control estetic instituit în Renaútere úi principiile lui (bazate
pe centralitate úi ierarhizare formală37) se vor traduce practic într-o nouă ierarhie formală a
oaúului - într-o formă nouă de presiune dinspre spaĠiul public/urban spre construit/clădiri -
úi vor reuúi să gireze cu succes construcĠia spaĠiului urban úi implicit a oraúului, pînă la
revoluĠia industrială, chiar dacă aceste chestiuni nu apar nici des, nici destul de explicit în
tratate. De fapt, înafara lui Alberti, chestiunea oraúului ca fenomen în sine úi ca obiect al
proiectului uman, chestiunea legăturii dintre arhitectură úi oraú din perspectiva relaĠiei cu
comunitatea umană úi cu modul acesteia de a trăi spaĠiul oraúului, chestiunea spaĠiului
public ca mod specific de viaĠă nu sînt problematizate decît mult mai tîrziu.

Ar mai fi de subliniat încă ceva: modalitatea de teoretizare a ceea ce compune spaĠiul

urban/public nu apare niciodată sub genericul de spaĠiu, ceea ce se leagă de faptul (relativ
paradoxal din perspectivă actuală), că noĠiunea de spaĠiu însăúi nu apare în teoria
arhitecturii decît foarte tîrziu. Arhitectura începe să se vadă pe sine ca artă a spaĠiului abia
la începutul secolulului al XX-lea, prin Hendrik Petrus Berlage, după ce ideea fusese
introdusă pentru prima oară în teoria artei de Theodor Lipps úi August Schmmarsow; după

37 Aceasta reprezintă o importantă schimbare de principiu faĠă de compoziĠia urbană medievală, care
funcĠiona pe principiul adiĠionării de părĠi egale (totum in toto). Renaúterea introduce principiul pars
in toto, principiu de ierarhizare a părĠilor faĠă de centru. Ceea ce nu înseamnă că oraúul medieval nu
avea un centru (acesta era úi simbolic úi fizic marcat de catedrală, în majoritatea cazurilor), ci doar
că principiul compoziĠional al spaĠiului urban nu era la fel gestionat prin formule de subordonare.
Pentru amănunte, GUBLER, Karl, Forme et caractère de la ville allemende, 1985, Archives
d’Architecture Moderne.

SpaĠiul public úi reinserĠia socială a proiectului artistic úi arhitectural

 care devine curentă, dar nu neapărat clarificată.38 Astfel încît, faptul că noua disciplină a
urbanismului - născută în a doua jumătate a secolului al XIX-lea úi al cărei părinte este
considerat Idelfonso Cerda - nu ia în considerare necesitatea unei definiri mai riguroase úi
mai nuanĠate a acestei chestiuni, nu mai pare atît de straniu.39 Noua disciplină intră mai
degrabă sub incidenĠa numărului, a unei raĠionalităĠi cantitative úi funcĠionale, încercînd să
răspundă provocărilor, desigur fără precedent, ale epocii industriale.

În fond, nici nu li se poate imputa prea mult teoreticienilor de pînă atunci: aparenta lor
indiferenĠă faĠă de problematizarea spaĠiului public se baza úi pe faptul că atît construcĠia
oraúului cît úi viaĠa comunităĠii funcĠionau. Ceea ce îi sileúte să atace altfel chestiunea sînt
perturbările dramatice pe care brutala creútere demografică, revoluĠia industrială úi logica
liberalismului le aduc (printre altele) în modul de viaĠă al comunităĠilor úi în dezvoltarea
oraúului. Vechea ordine, tradiĠia scrisă úi nescrisă a edificării nu mai poate administra noul
fenomen úi de aici se nasc noi întrebări, pe care arhitectul începe să le conútientizeze úi
teoretizeze.

Interesant este faptul că, din perspectiva arhitecturală, noua realitate va exercita un efect
paradoxal asupra teoretizării úi edificării spaĠiului public/urban. Pe de o parte, teoretizările
se vor baza din ce în ce mai mult pe consideraĠii dinafara cîmpului conceptual tradiĠional: în
filiaĠia utopiilor, teoretizarea spaĠiul public se va elabora dintr-o altă relaĠie între forma
construită, comunitatea urbană, viaĠa urbană úi societate, úi înafara normelor estetice de
tradiĠie clasică (puse deja în criză de romantism úi de eclectism). Astfel fundamentată pe
diverse filozofii sociale, teoria arhitecturii va capătă noi dimensiuni critice úi polemice, ceea
ce o va expune unui public mai larg úi, prin aceasta, va începe să se intersecteze cu
«spaĠiul public al filozofului». Pe de altă parte, practica - din nou în aval faĠă de teorie - va
crea pentru prima oară un alt fel de spaĠiul urban/public în care cel tradiĠional se va dilua úi
îúi va pierde definiĠia úi concreteĠea formală.

În încercarea de a geometriza gîndirea urbanistică a secolului al XIX-lea, Francoise Choay

distinge două modele ideologice care vor orienta construcĠia teoretică úi practica
urbanistică a secolului următor: modelul culturalist úi modelul progresist. Ambele pleacă de
la critica oraúului liberal úi încearcă să propună remedii. Simplificînd, putem spune că
primul pune în centrul preocupărilor pierderea coeziunii urbane, a simĠului comunitar, pe
care încearcă să le reinducă cu ajutorul unei estetici urbane, în vreme ce al doilea pleacă
de la degradarea individului, al cărei remediu este căutat, într-o bună filiaĠie pozitivistă, în
elaborarea unor programe urbane úi arhitecturale raĠionale, capabile să răspundă
necesităĠilor elementare comune, de valabilitate generală. Ceea ce nu înseamnă că ideile
celor două nu prezintă multe împrumuturi úi puncte de convergenĠă.40

Primii care pun în discuĠie chestiunea modului în care forma construită a spaĠiului urban
poate stimula coagularea comunităĠii sînt reprezentanĠii modelului culturalist. Astfel, pentru

38 Pentru detalii, LASCU, Nicolae, FuncĠiune úi formă, Meridiane, 1989

39 CERDA, Idelfonso, La Théorie générale de l’urbanisation, Seuil, 1979
40 Cf. CHOAY, Francoise, Urbanisme. Utopie et réalité, Seuil, 1965.

17
18
John Ruskin, arhitectura, căreia îi atribuie explicit o dimensiune morală, reprezintă o parte
a unui larg complex sociologic, în care arhitectura bună este expresia structurii unei
societăĠi sănătoase.41 ùi pentru William Morris arhitectura, cuprinzînd tot ce e construit de
mîna omului (ca úi pentru Alberti), este direct legată de sistemul social.42 În urma lor,
Ebenezer Howard, creatorul oraúului-grădină, arată natura unei comunităĠi echilibrate úi
schiĠează pragmatic paúii necesari pentru a o face posibilă într-o societate prost organizată
úi dezorientată. Propunerea sa se dezvoltă din interrelaĠia funcĠiunii urbane cu
comunitatea.43 Înafara importanĠei proiectului teoretic úi urbanistic de oraú-gradină,44 care
reprezintă un model de dezvoltare încă valabil, de la unitatea urbană numită ward al lui
Howard pleacă úi deliberările ceva mai tîrzii asupra cartierului ca unitate de coeziune
umană úi, în general, asupra a ceea ce ar trebui sa fie «unitatea elementară a oraúului».45
Aceasta va fi dezvoltată în conceptul de neighborhood unit (unitate de vecinătate) al lui
Clarence Perry, care va fi aplicat în S.U.A. úi, aproape sistematic, în strategia úi concepĠia
engleză de după război, úi care va face obiectul multor reflecĠii urbanistice în toată lumea.46

Dacă Howard deduce forma úi logica oraúului/cartierului purtat de ideea re-creeri

comunităĠii umane, teoria lui Camillo Sitte - úi ea creatoare de modele pe durată lungă – se
preocupă în mod special de forma străzilor úi pieĠelor publice urbane, din punct de vedere
social úi estetic.47 Estetica lui Sitte (derivată din recursul în arhitectura unor epoci de mai
mare coeziune socială) încearcă să ofere străzi úi pieĠe redate «vieĠii publice», în sensul lor
istoric de centre ale metropolei, simboluri ale Weltanschauung-ului unei mari naĠiuni,
acordînd o mare importanĠă unităĠii lor formale, integrării clădirilor publice în scenografia lor
(un Platzwand). PiaĠa unui oraú trebuie să fie

mîndria úi bucuria cetăĠenilor, provocîndu-le afecĠiunea úi constituind sursa

constantă a unor mari úi nobile emoĠii ale generaĠiilor care vor veni.

41 KRUFT, op.cit. pp. 331-33

42 Cf. KRUFT, op.cit. p. 336
43 MUMFORD, Lewis, The Garden City Ideea and the Modern Planning, în HOWARD, Ebenezer,
Garden Cities of To-Morrow, MIT Press, 1965
44 HOWARD, Ebenezer, Tomorrow: a Peaceful Path to a Social Reform, 1898 úi UNWIN, Raymond,
Town planning in Practice, 1909
45 În concepĠia lui Howard, Ward (veche denumire administrativă engleză) adună în jurul unei úcoli,
considerată nucleu coagulator, un numar de cca. 5000 de locuitori. Nu intimplator tema este
sistematizată de Thomas Adams (unul dintre primii colaboratori ai lui Howard) în studiile pentru
Regional Plan of New York and its Environs. Dezbaterea este reluată după război în primul rînd de
Patrick Abercombie în London Plan úi în New Towns, apoi, în diferite măsuri, în construcĠia aproape
tuturor ansamblurilor de locuinte sociale (în mediul urban sau rural).
46 Perry sintetizează observaĠia empirică a unor operaĠii urbanistice în curs úi anumite chestiuni
sociale úi educative, pentru a stabili, dacă nu un standard în sensul propriu (asa cum se va încerca
mai tîrziu în Europa), cel putin o serie de indicatii calitative. Unitatea de vecinătate descrie o arie cu o
rază de cca. 5 minute de mers pe jos úi cuprinde 2000-4000 de locuinĠe, un centru comercial (o
duzină de prăvălii de folosinĠă curentă, o grădiniĠă úi o úcoală elementară, un centru comunitar, o
biserică úi un pub. Gîndită la nivelul pietonului, unitatea de vecinătate este despărĠită de celelalte
prin circulaĠii/drumuri principale úi zone verzi. Principiul se regăseúte, cu anumite diferenĠe, in noile
cartiere suedeze (ceva mai mari úi în care predomină locuinĠele colective) úi olandeze, în satele new
communities americane, în cartierele din noile oraúe ungureúti úi în microraioanele urbanismului
sovietic (de unde vor fi preluate după război úi în România). În general, unitatea de vecinătate este
definită de aria de influenĠă a úcolii úi a comerĠului cotidian. A se vedea úi HALL, Peter, Oraúele de
mîine-O istorie intelectuală a urbanismulului în secolul XX, All, 1999
47 SITTE, Camillo, Der Städtebau, 1889

SpaĠiul public úi reinserĠia socială a proiectului artistic úi arhitectural

 Atît străzile cît úi pieĠele trebuie să fie altceva úi mult mai mult decît simple artere de
circulaĠie úi spaĠii goale:

Banalitatea cartierelor noastre moderne are consecinĠe importante: omul nu

resimte nicio bucurie, el nu se ataúează úi nu dobîndeúte niciun sentiment de
acasă.48

Estetica lui Sitte (aplicată úi de Unwin în realizarea primului oraú-gradină) poate fi citită úi
ca un fel de profeĠie critică a propunerilor lui Le Corbusier care aveau să vină (care îl va
critica pe Sitte ca fiind un retrograd care urmează «calea măgarului»). Dar tocmai
încercarea lui Sitte de a ancora forma într-o istoricitate afectivă úi refuzul său faĠă de oraú
gîndit ca o maúină îl fac úi foarte actual.49

Deúi vor duce la forma oraúului funcĠionalist, (urbanismul liber) úi vor desfiinĠa (la propriu)
tipurile tradiĠionale de spaĠii publice prin «explodarea» Ġesutului urban úi inversarea
raportului fond-formă în conceperea oraúului, teoriile exponenĠilor modelului ideologic
progresist (dezurbaniútii úi constructiviútii ruúi, Le Corbusier, exponenĠii úcolii Bauhaus etc.)
nu sînt însă străine ideii de comunitate, de căutare a acelor forme arhitecturale úi
urbanistice care să stimuleze simĠul comunitar. Calea pe care o urmează este însă cea a
unei logici dure úi procustiene. De exemplu, de la primii exponenĠi, ideea comunităĠii se
traduce mai ales în cea a unui colectivism impus, ceea ce va duce – în formele cele mai
radicale - la propuneri de modele de locuire colectivă cum ar fi falansterul lui Fourier,
familisterul lui Godin, modelul-pachebot al lui Considérant, «condensatorii sociali» úi
casele-comune cu servicii integrate ale constructiviútilor ruúi, unitatea de locuit a lui Le
Corbusier, comunele-tip ale lui Strumilin etc.50

În schimb, raĠionalitatea tranúantă (de altfel cam simplistă) pe care o impun oraúului este
abstractă úi demolatoare a oricărei tradiĠii: spaĠiul urban devine flu, plutitor, îúi pierde
denumirile tradiĠionale (stradă, piaĠă, grădină, parc), se numeúte generic spaĠiu urban, saĠiu
verde, circulaĠii etc., aúa cum îúi pierde úi definiĠia formală ca spaĠiu arhitectural úi intră într-
un fel de «abstract aplicat», cu nimic mai liniútitor teoretic. Calificările lui în termeni de
experimentare umană, de grade de sociabilitate/convivialitate dispar, pentru că spaĠiul
urban însuúi dispare ca formă definită. Preocuparea pentru circulaĠie (legată de de
fascinaĠia automobilului, în special) este foarte prezentă în variatele scrieri care înlocuiesc
clasicul tratat úi devine dominantă úi în edificarea oraúului; dar viaĠa străzii (devenită spaĠiu
pietonal) se diluează prin segregarea funcĠiunilor.

Evaluarea critică a rezultatelor noilor teorii nu-úi are locul în cuprinsul acestui articol. În
schimb, indiferent de consecinĠele faste úi nefaste, faptul că teoria perioadei moderne
reprezintă un interesant moment de convergenĠă cu «spaĠiul public al filozofului» devine

48 Idem.
49 KRUFT, op.cit. p.320
50 Pentru detalii, a se vedea CHOAY, Fr., op.cit. PuĠine dintre ele au fost realizate (ca úi cetatea
ideală). Cît despre Unité d’habitation, din care s-au construit cinci, în ciuda criticilor acerbe úi nu
totdeauna corecte, cea din Marsilia este astăzi locuită probabil exact în felul pe care îl visa Le
Corbusier, locuitorii formînd realmente o comunitate liber consimĠită úi căutată.

19
20
deosebit de relevant pentru subiectul acestui articol: diversele direcĠii teoretice au constituit
exprimarea unor ethos polemic al timpului; chiar úi atunci cînd ele au eúuat în teorie úi/sau
în transpunerea în forme, conectarea lor la noile idei sociale úi politice în dezbatere a creat
chiar un «spaĠiu public al filozofului». De exemplu, dezbaterea publică iscată de ideile
oraúului-grădină a ocupat pasionat atît saloanele, cît úi presa úi parlamentele (de unde úi
schimbări legislative semnificative în diverse Ġări) úi a creat cercuri de dezbatere
profesională în întreaga Europă (multe societăĠi europene pentru oraúele-grădină, apoi
CIAM-urile etc.). Nici deliberarea publică care a acompaniat miúcarea modernă nu poate fi
neglijată. De pildă, în Germania de după primul război mondial, etosul designerilor s-a
întîlnit cu cel al dezamăgiĠilor, al mutilaĠilor de război, într-o nouă speranĠă; faptul că Hitler
a desfiinĠat Bauhausul nu este întîmplător. Aúa cum nu este întîmplător nici boicotul de
care au avut parte unele dintre proiectele lui Le Corbusier.51 Odată cu această perioadă,
teoria arhitecturii pătrunde (cel puĠin din cînd în cînd) în «spaĠiul public al filozofului.

Deúi momentul autocritic al modernismului (manifestat încă din anii 1950 în cadrul CIAM-
urilor52) începe să sesizeze fundătura, abia fenomenologia heideggeriană, structuraliútii
olandezi úi neorealiútii italieni, contextualiútii americani, readuc spaĠiul public în discuĠie
prin anii 1960-1970, atît ca interogaĠie teoretică, cît úi ca practică a unor tipuri de forme
urbane «tradiĠionale», revigorate, cu sensuri umane nuanĠate, în redefinire. De fapt, aúa
cum a observat-o Collin Rowe, problemele arhitecturii moderne nu sînt stilistice, ci urbane,
iar spaĠiul public reintră astfel în preocupările teoretice úi formale ale arhitecĠilor, unde se
găseúte úi astăzi.53

ŗ
Defini ia tehnic ĉ actual ĉ

DefiniĠia actuală cea mai autorizată54 a spaĠiului public este însă tehnic mai complicată,
introducînd componenta juridică, dar nelămurind mult în plus chestiunea relaĠiei cu «spaĠiul
filozofului»:

Se poate considera spaĠiu public acea parte a domeniului public neconstruit,

afectat folosirii publice. SpaĠiul public este deci format de o formă de proprietate
úi de afectarea prin folosinĠă.

51 De exemplu, Pavilion de l’Esprit nouveau, 1925 sau cartierul Pessac-Bordeaux, 1925

52 Congresele InternaĠionale de Arhitectură Modernă, iniĠiate în 1928 úi autodesfiinĠate în 1959,
reprezintă “instituĠia” (o ONG) de difuzare a elaborărilor teoretice ale arhitecĠilor avangardei,
preocupaĠi de problematica arhitecturală úi urbană a societăĠii moderne. Dintre acestea, Carta de la
Athena, elaborată în CIAM-ul din 1933, devine ”Decalogul” urbanismului liber/funcĠionalist, care se
va aplica la scară devastatoare după al doilea război mondial. Începînd cu CIAM IX (1953), o nouă
generaĠie de arhitecĠi (viitorul TEAM X) începe să chestioneze abstracĠiunile urbanismului
funcĠionalist, opunîndu-le alte tipuri de căutări concrete, necesitate care este recunoscută autocritic
úi de generaĠia fondatoare a CIAM-urilor. Pentru detalii, FRAMPTON, Kenneth, Modern Architecture.
A critical History, Thames & Hudson, 1983
53 ROWE, Colin, KOETTER, Fred, Collage City, 1975. Pentru amănunte privitoare la celelate direcĠii
critice, FRAMPTON, Kenneth, Op cit.
54 MERLIN, P., CHOAY, F., Dictionnaire de l’urbanisme et de l’aménagement, PUF, 1988. După
útiinĠa mea, nu există la ora actuală o lucrare care s-o depăúească în complexitate úi deschidere.
Citatele care urmează în acest capitol sînt extrase din această publicaĠie, în traducerea mea.

SpaĠiul public úi reinserĠia socială a proiectului artistic úi arhitectural

 Formalizarea acestei noĠiuni, care, în FranĠa, s-a produs treptat începînd cu jumătatea
secolului al XIX-lea, atît prin legi cît úi prin jurisprudenĠă, nu este însă prezentă ca atare –
sau numai parĠial – în urbanismul reglementar actual. De altfel, noĠiunea se defineúte prin
opoziĠie cu

apariĠia în societatea occidentală a secolului al XVIII-lea a noĠiunii de spaĠiu

privat, organizat în jurul modelului instituĠional al familiei restrînse. Închiderii
locuinĠei asupra intimităĠii familiale úi organizării interne specializate a acestui
spaĠiu domestic, îi răspunde astfel o specializare a spaĠiilor exterioare ca «spaĠii
publice», locuri ale anonimatului úi ale întîlnirilor informale. Lucrul úi o mare parte
a vieĠii cotidiene úi a vieĠii civice se retrag din stradă. Procesul de specializare
funcĠională úi formală, început în Renaútere, se accentuează. În secolul al XIX-
lea, acest spaĠiu public devine spaĠiu al circulaĠiei úi al promenadelor comerciale
úi igienice, pe care le cunoaútem úi astăzi.55

Autorii atrag apoi atenĠia asupra a două aspecte, care merită să fie reĠinute. Primul este
pradoxul legat de faptul că formalizarea noĠiunii în cîmpul arhitectural-urbanistic se petrece
în paralel cu retragerea participării directe, cotidiene din viaĠa civică urbană, deci cu
retragerea «spaĠiului public al filozofului». «Omul de pe stradă» (l’homme de la rue),
«utilizatorul» este destinat astfel domeniului activităĠilor banalizate, care se decupează
între locuinĠă úi locul de producĠie, la rîndul lor, străine unul de altul. Este vorba de acel
proces de specializare/zonificare (conceptuală úi fizică) pe care aúa numitul «urbanism
liber» îl va implementa frenetic după ultimul război (aúa cum am arătat anterior), fără a-i
sesiza contradicĠiile úi consecinĠele dizolvante asupra oraúului úi vieĠii urbane. Al doilea
aspect se referă la relaĠia dintre specificitatea spaĠiului public astfel formalizat úi laicizarea
societăĠii, deci la quasi-dispariĠia unui domeniu concret úi simbolic al sacrului úi la dispariĠia
unei ierarhii existenĠiale tradiĠionale.

Autorii sesizează úi contradicĠia referitoare la faptul că, fiind definit ca spaĠiu deschis,
exterior, spaĠiul public se opune, în cadrul domeniului public, edificiilor publice, (din ce în ce
mai pragmatic denumite echipamente publice, alături de mijloacele de transport în comun,
de exemplu), pe care unii urbaniúti contemporani le asimilează totuúi spaĠiului public (ca
locuri construite de drept privat); de unde apare încă o ambiguitate asupra căreia trebuie
gîndit mai atent.

În fine úi deosebit de relevant pentru «criza» acestei definiĠii tehnice a noĠiunii (lucru
resimĠit, din fericire, úi de arhitecĠi, în ciuda pragmatismului lor grăbit), autorii menĠionează
apariĠia, în intervalul dintre spaĠiul public úi cel privat, a unor tipuri de «spaĠii intermediare»,
cum ar fi: spaĠiul «privativ» (spaĠiul rezervat folosirii unui particular, fără să-i aparĠină),
spaĠiul «colectiv» sau spaĠiul «semi-public» (rezervat folosirii în cadrul vecinătăĠilor).
Aceste noĠiuni, care nu corespund în general unor noĠiuni juridice úi ies astfel din
tehnicitatea definiĠiei spaĠiului public, sînt cu atît mai semnificative cu cît au apărut prin

55 Idem., articolul Espace public

21
22
practica de proiectare de după anii 1960, legate de necesitatea re-articulării locuirii urbane,
a re-organizării vieĠii cotidiene laolaltă, a stimulării unei convivialităĠi de vecinătate etc. Ele
aduc în discuĠie ceva mai mult decît uscăciunea unei amprize juridico-funcĠionale
(incontestabil necesară) asupra chestiunii, ele aduc ceva care Ġine de condiĠia umană úi de
viaĠa urbană în acelaúi timp úi conútientizează necesitatea includerii lor în demersul
arhitectural.56

De altfel, úi numai faptul că acest articol de dicĠionar are un caracter general foarte critic
are o semnificaĠie deosebită pentru subiectul pe care încerc să-l circumscriu. Nu mă pot
împiedica să citez modul dubitativ în care autorii conchid articolul:

Oricare ar fi soluĠiile adoptate úi eforturile făcute pentru a restabili o

polifuncĠionalitate a spaĠiilor publice, nu e mai puĠin adevărat că noĠiunea însăúi
de spaĠiu public – admiĠind că ea ar mai avea încă vreun sens – cere, alături de
noĠiunea corelată de practică socială colectivă, să fie regîndită în contextul istoric
actual al societăĠilor occidentale úi cheamă la o mare circumspecĠie din partea
urbaniútilor.

ŗ
No iunea de urbanitate

În ceea ce priveúte importanĠa spaĠiului public în amenajarea urbană úi faptul că el este

privit ca instrument de re-articulare a oraúului úi a vieĠii urbane, apare foarte des în
dezbatere noĠiunea de urbanitate. Ea este folosită atît ca scop al intervenĠiei arhitecturale,
cît úi ca atribut al spaĠiului public. Problema este că noĠiunea de urbanitate este ea însăúi o
noĠiune destul de flu, apărută în literatura de arhitectură prin anii 1975, cu conotaĠii
aproape magice, care, în perioade de derută sau de gestaĠie (precum pare a fi cea
actuală), încearcă să reconcilieze lumea dispersată a arhitecĠilor. Un fel de cod, de parolă
europeană, pe care arhitecĠii o repetă în textele lor ca úi cum ar avea instrumentele care să
le permită fabricarea ei, ceea ce nu par să aibă.57 Nu există, practic, un demers teoretic
care să o expliciteze mai coerent. Există, din cîte útiu, unele concluzii cu caracter formal,
deduse din analiza spaĠială a oraúului tradiĠional úi a semnificaĠiilor acestuia pentru oameni
(cum ar fi caracterul compact al fronturilor străzilor), considerate ca fiind purtătoare de
caracter urban, dar care au relevanĠă parĠială (sînt foarte localizate geografic) úi rămîn la
nivel epidermic (la nivelul formei). Alte încercări caută urbanitatea în forme urbane istorice,
ca úi cum caracterul lor ar fi fixat pentru veúnicie (tip de abordare recurent, de alfel, în
arhitectură), fără să se întrebe despre felul în care acestea s-ar potrivi unui mod de viaĠă
actual consistent. Dependente de referinĠe, adesea prost stăpînite, la istoria úi morfologia
spaĠiilor, aceste proiecte sînt calcate simplist fie pe modele medievale – privilegiind

56 De exemplu, politica de locuinĠe sociale din FranĠa anilor 1970 s-a axat tocmai pe includerea
acestor spaĠii intermediare între locuinĠă úi spaĠiul public propriu zis, cu multe exemple care par să fi
dat rezultate bune, facilitînd aproprierea spaĠiului construit de către utilizatorii lui úi reuúind să
stimuleze o anumită convivialitate.
57 A se vedea CHASLIN, Fr. Op.cit.

SpaĠiul public úi reinserĠia socială a proiectului artistic úi arhitectural

 intimitatea, fie pe modele clasice – mizînd pe monumentalitate.58 Eventualul lor succes
poate veni, nu neapărat de la clamata (dar nesigura) «regăsire a urbanităĠii», ci din multe
alte motive: de la «sindromul patrimonial» la sedarea prin «simulacre».

III.

Încerc s ĉ conchid:

Revin la ideile lui Rem Koolhaas din motto. Diverse fenomene contemporane sînt atît de
tulburătoare, încît schimbarea de paradigmă pare să fie inevitabilă, de toate părĠile.59 La
prima vedere, atributele spaĠiilor urbane, vieĠii úi practicilor contemporane de utilizare a
acestor spaĠii cam exclud «spaĠiul public al filozofului», rămas mass mediei, virtualului,
undelor, poate úi unei culturi vizuale încă în curs de definire úi devenire. Dacă spaĠiul public
edificat prezintă o anumită durabilitate (formală úi mentală) în timp, «spaĠiul public al
filozofului», fiind o chestiune de atitudine/comportament, este mai volatil úi mai fragil. Ar
putea fi vizualizat (deformaĠie profesională!) ca un spaĠiu fluctuant în intensitate, amoebic
în timp úi in întindere, care uneori se suprapune peste cel al arhitectului úi îl contaminează,
alteori pluteúte deasupra lui, se poate insinua în sfera privată, foloseúte canale proprii.
Poate că este acum în retragere, poate că se dizolvă în forme de convivialitate, poate că
se nuanĠează numai, poate că îúi pregăteúte revenirea ... Cît este el de relevant pentru
arhitect? S-ar părea că nu l-a afectat niciodată prea tare. Să fie oare cele două spaĠii cu
adevărat indiferente unul faĠă de altul? Oare se poate ca forma fizică să nu influenĠeze
deloc «spaĠiul public al filozofului»? S-a constatat totuúi că ea are o oarecare influenĠă
asupra unor forme de sociabilitate, dar aceasta nu înseamnă că el condiĠionează «spaĠiul
public al filozofului». Ori, în momentul actual, edificarea spaĠiului public este văzută în
multe cazuri ca panaceu al disfuncĠiilor vieĠii urbane úi reintră în forĠă, ca problemă
centrală, în strategiile urbane úi, prin aceasta, în dezbaterea publică úi decizia politică.
«SpaĠiul public al arhitectului» pătrunde astfel, chiar fără s-o útie, în «spaĠiul public al
filozofului».60 Dar e arhitectul pregătit să facă faĠă acestei provocări prin simplele lui
capabilităĠi «tehnico-artistice»? Oare aceasta nu îi apare filozofului ca un potenĠial pericol?
S-a mai întîmplat în istoria modernă!

Într-un mai vechi articol moralizator condamnam limitarea automulĠumită a arhitecĠilor la

cîmpul culturii de breaslă.61 Exemplul de la care am plecat pentru a-i îndemna să
depăúească frontierele breslei era chiar spaĠiul public, la care arhitectul, cred eu, nu este

58 MERLIN & CHOAY, op.cit. Pentru amănunte, BLANQUART, Paul, Une histoire de la ville – Pour
repenser la société, La Découverte, 1997
59 Literatura de specialitate evidenĠiază multe aspecte rezultate mai ales din studiile sociologilor, din
care am să enumăr cîteva: dezvoltarea gradată a unei mentalităĠi caracterizată prin procese de
individuare, mediatizare úi intelectualizare ale raportului cu realul, prin creúterea demografică a
inactivilor solvabili úi prin aristocratizarea moravurilor (Genester, 1997); shoping-ul úi loisir-ul ca
forme de activităĠi centrale în popularea spaĠiului public; definirea actuală a urbanităĠii prin
fenomenele de teatralizare, festivalizare úi comercializare (Markus, 2001); noile moduri de
solidaritate úi de legături sociale (Toussaint, 2002) úi multe altele.
60 Pînă úi la noi, unde nu există încă obiúnuinĠa dialogului cu publicul pe tema edificării, reacĠia
societăĠii civile a destabilizat hotărîri politice (“de sus”) pentru urbe, cum ar fi chestiunea salvării
parcului Carol, a proiectului pentru pieĠa RevoluĠiei etc.
61 Urmează să apară în ARHITECTURA, 1/2003

23
24
încă pregătit să răspundă pentru că îl înĠelege încă în termeni «clasici», ca să nu spun
vitruvieni, cam lipsiĠi de nuanĠe pentru societatea hypertext. Neaúteptat, nici filozoful nu
pare neapărat mai deschis spre a pricepe «spaĠiul public al arhitectului».62 Ori, nu el este
cel care ar trebui să privească lucrurile din perspectiva cea mai «de sus», nu e el cel mai
pregătit să găseacă sensurile lucrurilor úi acĠiunilor umane, printre care s-ar număra úi
cultura urbană a utilizării spaĠiului úi participarea publică la edificarea lui? Stranie retragere
din propriul «spaĠiu public»! Sau poate că ne învîrtim numai în jurul unei simple polisemii a
unui grup nominal, iar indiferenĠa filozofului faĠă de spaĠiul edificat folosit în comun reflectă
numai indiferenĠa generală faĠă de arhitectură úi problematica ei specifică.

În contextul mutaĠiilor pe care le produce contemporaneitatea úi de care sîntem avertizaĠi

atît de filozofi cît úi de propriile noastre eúecuri, pentru a proiecta spaĠiul public e probabil
necesară o schimbare de paradigmă. După cum s-a văzut din scurta incursiune prin
problematizarea arhitecturală a spaĠiului urban, teoretizarea nu este neapărat punctul forte
al arhitectului, în ciuda faptului că arhitectura actuală este suprasaturată teoretic. La o
privire mai atentă însă, această suprasaturare se dovedeúte adesea discutabilă, iar
împrumuturile din filozofie, foarte prizate, par mai degrabă încercări de a dobîndi
credibilitate intelectuală prin racordări epidermice la cîte o idee filozofică nouă. Chiar úi
Rem Koolhaas - unul dintre arhitecĠii care încearcă realmente să reaúeze teoretic
problematica oraúului în realitatea contemporană - o recunoaúte (în acelaúi interviu din
care am extras motto-ul):

În tot ce fac úi în tot ce scriu există o parte de retorică, un joc al provocării. (...)
Analizele mele oferă o componentă de manifest úi totdeauna un amestec de
reflecĠie retrospectivă úi de demers prospectiv.63

Nu mi se pare suficient de consistent nici pentru schimbarea de paradigmă arhitecturală,

nici pentru «spaĠiul public al filozofului». Dar cred că se pot afla mai multe împreună:
arhitect, filozof úi alĠii, chiar úi «publicul». O astfel de colaborare teoretică ar putea avea
mai multe úanse să construiască un «spaĠiu public comun», benefic oraúului úi mai
stimulator – sperăm - pentru un public contemporan în devenire.64 Poate că acest dialog ar
păstra valabilitatea imaginii lui Alberti depre arhitect:

În concluzie, sîntem în mare măsură obligaĠi arhitectului pentru folosul,

stabilitatea, demnitatea úi frumuseĠea celor publice: în timpul liber pentru plăcere

62 Mă gîndesc, de exemplu, că, la simpozionul din 2002 de la Iaúi (Teritoriu, scrieri úi descrieri),
Claude Karnouch a putut afirma cu seninătate deplină că în locuirea românească nu există spaĠiu
public, atunci cînd se vorbea evident de spaĠiul fizic.
63 De altfel, tocmai pentru că înĠelege riscul, Koolhaas úi-a divizat atelierul, OMA, în două grupuri: cel
de proiectare úi cel speculativ, de cercetare transdisciplinară , care atacă în deplină libertate diverse
teme contemporane.
64 N-ar fi vorba despre o participare a filozofului la proiectul de arhitectură în sensul citatului următor
din scrisoarea lui Wittgenstein către Marcel Drury: Tu îĠi imaginezi probabil că filozofia e un lucru
suficient de complicat, însă îĠi pot spune că aceasta e nimic, în comparaĠie cu a fi un bun arhitect. Pe
vremea cînd construiam casa pentru sora mea în Viena, eram atît de sfîrúit la finalul zilei încît
singurul lucru pe care mai eram în stare să-l fac era să merg în fiecare seară la cinematograf.), citat
la care m-am referit în cursul simpozionului, mai mult pentru hazul polemic, ci despre o participare la
proiectul teoretic al spaĠiului public.

SpaĠiul public úi reinserĠia socială a proiectului artistic úi arhitectural

 (cum amoenitate), delectare úi sănătate, în timp de lucru pentru asistenĠă úi
profit úi, în ambele, pentru siguranĠă úi demnitate.

***

Mă reuit prin PiaĠa Domului. Nu e sezon turistic. Patronul vorbeúte cu un client ceva despre
Berlusconi. Gesticulează. Arhitectura pieĠei e învăluitoare, miúcată, prezentă. E de atunci,
e de acum... Sînt arhitect. Numai eu o văd? Dar patronul úi clientul... dar Berlusconi? Ce
spune filozoful?

25